Transilvania, 1870 (Anul 3, nr. 1-24)

1870-08-01 / nr. 15

— 174 — se arate pentru totu-deauna sî intru tote multiami­­tori catra elu. Ci precumu bine scimu din cele co­municate pana aci după loanu Bethlen, neci Mich. Apafi, neci vreunu altu ardelenii nu vedea sî nu cu­­noscea neci­ unu bine in acea pace, ci numai relele cele mai mari cate avea se urmeze. De alta parte densii nu aru fi voitu se va teme neci pe imperatulu Leopolde. Cu tote acestea diet’a sî principele trebuea se dea unu respunsu canonicului Kászoni, care ve­nise in numele imperatului. Asia după delibera­ti­une matora i se dete unu respunsu inca sî mai lungu de­­catu fusese adres­a lui, in care afli acestu simbure: Se traiesca la multi ani Maiestatea sa imperatulu. Scimu sî fórte multiamimu, ck Maiest. sa ne promi­sese prin consiliariulu nostru Dionisiu Bânffi de Dio­­sontiu, ck va porunci comitelui Lesski la Constanti­­nopole, ca se tracteze afacerile Transilvaniei la Part’a otomana. Afla inse reverenti’a la părinte, că neci cornițele Lesski, neci dn. Simionu Rainger n’au vor­­bitu la Part’a otomana neci unu cuvenitelu leganatu in favoarea Transilvaniei, ceea ce se adeveresce lim­pede sî invederatu din epistol’a delegatului transil­vanii Christoforu Pascu. Ambasadorii imperatului au dusu, ce n’au potutu face nimicu in favoarea Transil­vaniei, numai din causa ce nu se plătise tributulu turcescu. Inse nu este asia. Tributulu cerutu de Porta in marimea lui de acuma lovesce in tote drepturile vechi ale Transilvaniei. Apoi la cestiunea pusa asia, ambasadorii imperatesci potea se vorbesca prea bine; densii inse n’au voitu, era prin acesta portare a loru au datu turciloru curagiu, ca se ame­­nintie delegatului nostru cu moarte, tierei cu ruina to­tala, au degradatu si auctoritatea imperatului, care le poruncise ca se tracteze in caus’a Transilvaniei. Dn. Rainger isi bate jocu de noi, promitendu ca va lucra in favoarea acestei fieri prin un’a a trei­a persoana. Cu totulu altele, de un’a suta ori mai multe (centn­­ple plura) ni s’au promisu noue la curtea imperateasca; din toate acelea promisiuni inse nu s’au alesu nimicu pe lume. Ne vene se plangemu cu lacrime, candu vedem­u, ck turcii au ocupatu cateva comitate de ale Transilvaniei, ck ei totu mai tienu Oradea sî de a­­colo devasta plina pe la Clusiu, ck Athname (diploma turceasca) despre securitatea Transilvaniei pe viitoriu nu ni s’a midiulocitut, ci in cele treisprediece comi­tate ale Ungariei, care se afla sub suveranitatea im­peratului, protestantă sunt maltratati, tiraniti si des­­poliati de bisericele si averile loru intocma ca sî mai inainte, in mani’a toturoru promisiuniloru imperatului. La tote acestea se adaogeau, că Georgie Kökényesdi, acelu talchariu cumplitii, care nu scimu din a cui po­runca irupsese in Transilvani’a, comitendu crime cum­plite, omoruri, violentia de femei, apoi manandu sî vite cu ciurdele, in mani’a repetateloru nóstre recla­­matiuni nu e trasu la neci o respundere. Mai in scurtu, din tote profitissim­ile serbatoresci, cate s’au facutu lui Dionisiu Banffi in Vien’a, nu s’a inplinitu neci unica. In cktu pentru bun’a intielegere a staturiloru tierei, care ni se recomande­ de catra imperatulu, multia­­mimu prea m­ultu pentru consiliulu bunu; noi inse scimu asia, ca tote religiunile recepte au fostu tra­ctate sî pana acumu intocma după constitutiunile sî legile tierei, prin urmare sî r. catolicii; era in acestu pun­ctu ne provocamu de adreptulu la testimoniulu mem­­briloru romano-catolici, carii se afla de fatia sî in midiuloculu nostru. Ori candu catolicii asupriti fiindu, au recursu la ajutoriulu potestatei civile, totu­ deauna li s’a datu sî au fostu aparati in drepturile loru, se intielege inse, ca numai intre marginile constitutiunei sî neci-odata afara din acelea*). Beserie’a din cetatea­­vechia dela Clusiu nu li se pote da, pentruca aceea este mai de multu in possessiunea reformatiloru, dela carii potestarea politica nu o pote lua fara voi’a loru cu forti’a etc. Se intielege sî nespusu, ck Kászoni se reintoarse foarte neindestulata cu acesta resolutiune primita din Transilvania. Dela pag. 285 pina la 290 loann Bethlen de­scrie inversiunatea certa a lui Georgie Kapi, a lui Stefanu Kun si Nicolae Zollyomi, fiiulu lui Davidu Zollyomi, care adusese pe Georgie Rákóczi I. la tronu, apoi inse perise in captivitate, escata din caus’a func­­tiunei de comite supremii in comitatulu romanescu alu Unedorei. Noi lasaiuu acestu episodu istoricu in grij’a poetiloru, carii pote fi ck ’i aru afla locu in vreuna drama, pecatu numai, ca loanu Bethlen nu arata pe nume sî femeile sî fiicele aceloru trei con­curenți, din caus’a carora cert’a in dieta tienh trei dîle. Pe tempulu acestei diete din Fagarasiu se făcură beții de sparietu, in citu tocma sî Apafi, care de altumentrea tienea la pachara ca nimeni altulu, cadik din caus’a atatoru escese la unu m­orbu greu. Dupace se desfach, diet’a sî atitu membrii ei, citu sî consiliarii principelui se duseră pe la moşiile loru, éca vene dela Suha-pasi’a din Buda unu agentu alu lui, unu turcu fóarte neruşinaţii, la principele Mich. Apafi in Fagarasiu cu dupe epistole, in care pasi’a voiu se traga la cea mai strinsa respundere atktu pe principe, cktu si pe dieta, pentruca au trimisu asia *) Calvinianii sî preste totu protestantii de tote trei con­­fessiunile din Transilvani’a nu voru potea nega neci-odata, că ei ca unii carii totudeauna era in majoritate, in dieta sî in consiliu, au asupritu chiaru prin legislatiune pe rom. catolici; acolo sunt mai multe legi, care marturisescu despre acésta. De alta parte vnse este totu asia adeveratu, că in aceleasi tempuri, adeca in periodu mai bine de 150 de ani, mai virtosu vnse sub domni’a lui Ferdinandu II. et Leopoldu I. ori unde catolicii au apucatu pe deasupra, a fostu vai sî amaru de toti locuitorii, câti se tienea de alte confessiuni; focu, sabia, torture satanice, confiscări de toata averea sî de biserice preste totu au fostu la ordinea dîlei; era mai de aproape in Ungari’a nemtiisca acatolicii au fostu tira­niti totu cu acea crudime si barbaria, cu care ’i estermina in­­quisitiunea din Spani’a. Vali de sânge au cursu in acelea tem­puri din caus’a confessiuniloru. De aici apoi proveni in Transil­vani’a cerbicos’a resistentia in contra catoliciloru, pentruca se nu mai poata apuca pe deasupra altora, spre a’i tirani in modulu celu mai barbara.

Next