Transilvania, 1871 (Anul 4, nr. 1-24)
1871-07-15 / nr. 14
162 — selbate cu dorinti’a de a subjuga definitivii pe snloti, carii se afla in launtrulu domniei lui, Ikra ca se voiasca a’i o recunésce. Locuitorii Albaniei din marea loru nefericire pre langa ce sunt lipsiti de asia numit’a cultura europeana, apoi le lipsesce sî cultura scientifica asia numita arabica. Albanervi (arnautii) ca națiune diferitoria de altele, apoi macedo-romanii prina astadi inca n’au neci unu feliu de literatura. Preste aceasta albanii sunt desbinati in trei sî proprie in patru confessiuni, adeca in crestineasca greco-catholica seu anatolica sî romano-catholica seu italica, apoi in mohamedana, inse erasi de dupe confessiuni, adeca de sunaiti sî de shiiti. Cu cktu unu popom este mai necultivatu, mai barbaru, cu atktu elu pune temeiu mai mare pe semnele d’in afara ale religiunei sî cu atktu elu scie se uresca mai inflacaratu pe cei de alta confessiune, de alte păreri asia, in crtu ur’a religiosa este unu prea bunu criteriu, d’in care se poti dejudeca gradulu de barbaria alu unui popom. Ali cunoscea prea bine cumu stau arnautii mohamedani intre sine sî cu crestinii, inse fanatismulu, ur’a sî vindict’a (ital. vendetta, nemt, Blutrache), tradiţionali, păstrate in popom d’in mosi de stramosi, nu’i era de ajunsu. Asia Ali isi propuse, ca mai antaiu se inpace pe unu momentu, adeca pe 2—3 ani, pe sunniti si pe shiiti, cumu amu dîce, mohamedani orthodoxi et protestanţi, intre sine, inse in acelasi tempu se inpintene si mai multa ur’a d’intre crestinii resariteni si apuseni. Spre acestu scopu Ali conchiama la sine pe cei mai destepti sî totu-unadata mai fanatici sie ichi sî dervisi ca intr’unu sinodu. Acestora le descoperi elu planulu seu de a estermina cristianismulu d’in Epiru, era apoi le jurk, ca déca ’si va ajunge scopulu, se va lasa de domnia, va peregrina la Mecca, unde se va face si elu dervisiu, adeca draculu se va face calugaru. In acelasi tempu Au scik se irrite pe archiereii crestini sî mai multu decatu era ei irritati intre sine. De alta parte tiranulu isi adunase de nou ma veste de diece mii albani sî turci, era candu lumea intreba ck ce voiesce elu cu acea ostire, ca se insiele pe crestinii conlocuitori, le mintia ck se prepara ca se rapeasca insula Corfu dela rusi, era pe unulu d’intre capii suliotiloru anume Georgie Botsaris, ilu corupse cu 25 de mii de lei. D’intr’odata in Iuniu 1800 Ali se rapede ca una fera rapace cu ostea sa asupra trenutului muntosu Suli, care pe atunci avea ca îa 2500 barbati buni de portatu arme. ‘Suliotii de sî instelati de nefericitulu Botsaris, suferea la inceputu, căci era surprinși de tirani, inse curendu se reculeseră, apoi conduși de junele Foto Tsavellas, fliulu altui erou, care bătuse pe ostea lui Aii in an. 1792, respinseră orice atacuri ale lui Aii. Unu nou succursu de 2000 mohamedani conduși de Ibrahim dela Beratu fu infrantu de sulioti, ca sî ceealalta veste. Trei ani tienk acea lupta cu totulu neegale, trei ani de dîle suliotii sî femeile loru dormea cu arm’a la capu. Guerr a se prefăcuse in blocada. Lipsa de munitiune sî de iutrementu ajunsese la culmea sa. Una parte mare de femei sî copii, suliotii apucasera a o trimite spre mai mare securitate la cetatea Parg’ a sî in insul’a Corfu; cu tote acestea virtualiele nu le mai ajungea. Inemicii inpresuratori ocupaseră sî fontanele cele mai bune de beutu, in chtu suliotii carii se afla in fortaretia nu mai avea alta apa de beutu, decatu numai de cea adunata d’in ploia. Mancarea loru era erba sî radecine ferte, amestecate cu pucinic’a farina. Foamea, frigulu, neo’a sî ploi’a le storsese poterile; cu toate acestea ei la toate provocările lui Aii respundea: „Merte, era supunere nu!” In aceasta positiune desperata, de unde plina unde, se stracura la sulioti p’intre toate custodiile turcesci unu calugaru, anume Samuilu, unu fanaticii curagiosu sî energiosu, carele ’si luase de problema vietiei, a confirma sî ajuta pe sulioti in lupt’a loru cu Aii. Acestu Sanmilu se numea pe sene „Judecat’a cea de apoi,“ era desele sale predice avea de scopu a infiltra poporului celu mai adencu desprețiu pentru mérte. „La mérte barbati sî femei, dîcea elu, pentru ca numai mértea sî natur’a voru vedea pe Creatoriu in glori’a sa eterna!“ Poporulu primi pe acestu calugaru ca pe unu profeti alu lui Ddieu. Samuilu invetit pe sulioti ca se mai faca cateva siantiuri si inca dupe fortaretie; era uneori dispărea furisienduse d’intre popor, apoi era si se reintorcea cu victualie, pe care le aduna de pe la orasie, luate pe metanii, móste, icoane, apoi incarcandule pe asini sî muli, le stracura cumu potea printre strimtorile muntiloru pina la satele suliotiloru. Prin estraordinariele incordatiuni ale lui Samuilu scrtea guerei orasi se mai intoarse spre sulioti. In cele d’in urma inse nenumeratele încercări ale lui Aii de a cumpără cu auru pe capii subotiloru reesira cu uniculu, anume Pilio Gusi, carele bajocuritu de collegii sei pentru ca se aratase fricosu sî fugise d’in una batalia, colcaiu de vindicta. Aui aflandu de casulu acela, numeric lui Pilio diece pungi (k 500. fierim), pentruca in capu de nópte se conducă pe turci pe cărări secrete pina la suli. Acésta se intempla in 25. sî 26. Sept. 1803. Asia Yeli-pasi’a fiiulu lui Aii inpresurk pe sulioti sî d’in dosu. După cea mai desperata batalia calugarulu Samuilu se retrase cu unu restu de sulioti in fortareti’a S-ta Paraschiva. An care in anim’a sa cea spurcata admira minunile de eroismulu suliotiloru, eredik ck totu ar fi mai bene ck se inpucineze versarea de sânge sî prin Tsavellas pe care’lu avea prinsu la sene, incerck se înduplece pe sulioti la capitulatiune. Tsavellas vnse venindu la ai sei, lucru tocma d’in contra, sî asia suliotii se mai bătură inca plina in 12. Dec. 1803, in care dî dupe cete, una condusa de Tsavellas, Drăcos sî Serbas, apucara spre Parga, era alt’a sub comand’a lui Cutsonicas et. Botsaris se trase spre Tsalong’a sî una a trei’a catra Remassa. In Paraschevi a remasu numai calugarulu Samuilu si alti cinci soci de arme. Causa remanetei