Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)
1872-07-15 / nr. 14
fidelitate si cu destula critica. Scriptorii unguri dicu ca in ei au invinsu pe moldoveni, ca inse au fostu batuti de poloni in Galitia. Cu toate acestea, Moldov’a remasse si după aceea Moldova, statu Ioraanescu (1390). In 1394 Sigismundu inchiaiese confederatiune cu Mircea, pentru ca se merga in contra turciloru. Scriptorii unguri spunu, ck acea confederatiune s’a inchiaietut in Transilvania. Audiendu vise, ck soci’a sa regina Mari’a murise in primaver’a aceluiasi anu, Sigismundu se reintoarse iute d’in Bulgari’a in Ungari’a, unde magnatii se si desfacura in partite, d’in causa ca celi mai multi nu voliu se recunósca lui Sigismundu altu dreptu la tronulu Ungariei, decatu numai cellu castigatu prin casatoria, era fiendu că Mari’a morise, dreptulu barbatu-seu inca se consideră că espiratu. De aceea unii chiamă pe Ladislau filiu alu lui Carolu celui assasinatu, era alții pe Vladislau dela Poloni’a. Totu scriptorii unguri spunu, că pre candu s’a reintorsu Sigismundu dela Bulgari’a prin Munteni’a, Mircea ’lu intempina cu bratiu armata, in catu era p’aci se’lu prindă, deca nu’lu scapă una céta de franci auxiliari, carii veniseră cu elu. Caus’a acestei hostilitati inca nu este esplicata paina acuma. Ajungandu Sigismundu la Bud’a, mai antaiu lui mesure aspre in contra partitei neapolitane, care volia se aduca pe Ladislau, la trei dieci si dnoi partisani fruntasi puse de li se tabara capetele fara neci una judecata si cu mare perfidia, in contra cuventului data ce nu li se va intemplă nimicii. Cu acesta ocasiune unu apifidu (cadetu) anume Csonka, nacajitu pe Sigismundu pentru ca acesta ’i taliase si pe comandantele seu, anume Kont, ii dîse: „Mai porcu de Boemi’a, eu neciodata tie nu’ti voliu sierbi!“ Indata se talik si capulu acestuia. De aci incolo Sigismundu cade totu mai adencu in ochii locuitoriloru, si ur’a si despretiulu in contra lui cresce neincetatu si cu atrtu mai virtosu, după ce ungurii aflara, cu Sigismundu pe la inceputulu anului 1396 a mersu la frate-seu Venceslau in Boemia cu acelu scopu pronunciatu, că se inchiaie cu densulu unu tractatu familiariu fara soirea tierei. Frate-seu pe atunci era si imperatu alu Romaniloru, rege alu Germaniei. Sigismundu scote dela elu unu documentu, in care frate-seu că imperatu ilu denumesce de locutienetoriu alu imperatului si gubernatoriu alu imperiului, renumera inse si pe Ungari’a intre provinciele imperiului romano-germanu. După acesta Sigismundu pleca in contra lui Baiazet In dirim, perdfi batali’a cea mare dela Nicopolis curatu numai prin nebuni’a si vanitatea sa si a franciloru auxiliari si scapa cu fug’a că vai de elu (28. Sept. 1396). Abia pe la finea anului 1397 s’a potutu reintorce la Buda, pentrucă se afle tier’a in cea mai mare desordine si spiritele irritate preste mesura in contra lui. Diet’a tienuta la Temisier’a nu’i ajuta nimicu. In 1398 tienit alt’a la opidulu Crisiu (Körös), unde era si comisse una perfidia spurcata, pentruck talik pe renumitulu Laczkovics, pentruck acela se află in oppositiune cu regele. Sigismundu se incercă se supună pe oppositiune cu armele, inse fara resultatu. Asia, urinduise oresicumu de afaceri, luk de nou lumea in capu, ce’i placea preste mesura se bata tierile si marile, merse mai antaiu la Poloni’a, de aci la Boemi’a, de unde apoi colinda una parte mare a Germaniei. Sigismundu a petrecuta anulu intregu 1399 înstrăinate. In acestu tempu toata monarchi’a ungureasca se află in revoluțiune. Căușele revolutiunei se voru enumera mai la vale pe largă, pentru că de aici inca se se cunosca relele cate au adusu acelu monarchu preste tiera. Regele abia s’a reintorsu la Buda in 1400, precandu unu mare numeru de conspirați, archierei si mireni insociti de cete armate străbătură in palatulu regelui, unde infruntandu’lu aspru pentru faradelegile lui, ilu prinseră si’lu închiseră mai antaiu in Vissegradu, era după aceea in Siklós, care era in possessiunea familiei Gara. Conspirații au fostu determinați a lipsi pe Sigismundu de coroana si a’lu tramite acolo de unde venise. Cu toate acestea, după 18 septemani de captivitate Sigismundu isi recastiga si libertatea, si coroan’a, dupace mai antaiu jurk ck nu’si va resbuna neci unadata de cei carii l’au aruncatu in captivitate. Fortun’a lui Sigismundu a fostu, ca boierii tierei si archiereii- neci-decumu nu se potura involi intre sine asupra persoanei care era se ocupe tronulu si coroan’a. Unii adeca voliu totu pe Ladislau dela Neapole, altii totu pe Vladislau dela Poloni’a, barbatu alu Hedvigei, si erasi una fracțiune pe austriaculu Albertu. Preste acésta Stiborius, unu magnatu polonu, ajuta pe Sigismundu cu armele, Gara cu negotiatiunile sale diplomatice si cornițele Cilley cu bani mulți. Scapandu regele d’in captivitate, pe partisanii sei ii remunera strălucita; pe Gara ilu facă palatinu, pe Barbara (Varvaria) fiica comitelui nemtiescu Hermaim Cilley o luk de socia legitima, era lui Stiboriu ii donk multime de dominia de a le tierei. De aici vene apoi, cu acea familia polona Stibor, a lasatu atitea urme inca si in istori’a Transilvaniei. Cu tota acésta impaciuire părută, spiritele locuitoriloru nu s’au linistita, conspiratiunile s’au continuata; insusi Bonifaciu IX, unulu d’intre contrapapii de atunci, surpă mereu la tronulu lui Sigismundu pe atunci, pre candu acesta era si alergă prin Germani’a cu scopu că se’si câștige coroan’a imperiale, pentru care petrecea in mare ura si urgia cu frate-seu Venceslau si cu duoi nepoţi ai loru. In 1402 Sigismundu era si aduna dieta la Presburg, unde constrânge pe 110 boieri si archierei a subscrie unu tractatu, in poterea caruia in casa de a muri Sigismundu fara copii, austriaculu Albertu se’i succeda lui la tronulu Ungariei. Cu acésta fapta Sigismundu era si lovi in dreptulu electorale alu unguriloru, carii că si alte popóara din acelea tempuri, nu volia se scia nimicu