Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)
1872-08-01 / nr. 15
170 datu in a. 1415 (25. Main) d’in rangulu de papa si pusu la prinsóre foarte comoda, era in a. 1418 pap’a Martiriu V. l’a eliberatu d’in captivitate si Fa facutu érasi cardinala si presiedente alu colegiului cardinaliloru. Asia era dreptatea si moralitatea in dilele imperatului Sigismundu, innocentii se ardea si spendiuru, banditii si veneticii se remunera. Pana la ce gradu era corruptu si decadiutu moralicesce imperatulu Sigismundu, se mai cunosce si d’in acea impregiurare, ce avendu elu pe fiia-sa Elisabetha, pe acesta, fiendu inca numai in etate de cinci ani, o desponsese (incredentiase, logodise) principelui Albertu de Austria; dara dupace domnisiora se făcuse de diucisprediece ani, spurcatului de tata ii casimi ca se venda pe fiica sa pentru haremulu sultanului turcescu, carele pote eh, ’iar fi datu multi bani pe ea, pentru ca se pota dice eh in haremulu seu este si fili’a sultanului Ghauriloru. Dupa aceea Sigismundu mai incerch si alte specule cu fili’a sa, chci lasanduse de planulu de a o face mohamedana, isi propuse a o da regelui Poloniei; inse curendu se intorse si de chtra acela si o promisse lui Sigismundu Corbutu, nepotu si clironomu la tronu alu marelui duce Witoldu d’in Litvani’a, prin urmare unui paganu si inca paganu férte barbaru, pentruch poporulu si cas’a domnitoria a Litvaniei paina in acelea tempuri inca nu adoptase christianismulu neci macaru in scorti’a, necumu in spiritulu lui. Dara ce’i pasa impei’atului Sigismundu de acestea impregiurari? Scopulu lui era cu acea ocasiune, ca dandu pe fiii’a sa păgânului Corbutu, se pota sparge prin acésta casatoria confederatiunea inchiaieta intre Litvani’a si Boemi’a in contra sa. Asia dara scopu curatu politicu de vindicta. In fine totusi Sigismundu afla ck va corespunde mai bene interesseloru sale, deca va da pe fiii’a sa totu lui Albertu de Austria, pentruch acestuia era imperatulu debitoriu cu dupe sute de mii de galbini luati dela elu imprumutu, pentruch se aiba spese in bellulu civile d’in Boemi’a; preste acea suma Albertu mai numeric lui Sigismundu inca siesedieci de mii de galbini; asia cu totulu 260 mii de galbini, si apoi in an. 1422 se cununa cu tener’a Elisabet’a. Acelu Albertu adeca avea bani, pentruch fiendu si elu unu tiranu forte fanaticu, persecută in modulu celu mai fiorosu pe eretici (hussiti), era pe jidovi ii ardea cu sutele si confiscă tété averile, atktu ale asia numitiloru eretici, cktu si ale jidoviloru. Acestu tiranu nebunu successe apoi socru seu atktu in Ungari’a, cktu si in Germani’a. Sigismundu dete lui Albertu că dete provinci’a Moravi’a, pe care inse acesta trebuea se o ia dela boemi cu armele, pentru ca se o pota avea; boemii inse bătură de repetite ori atâtu pe Albertu, cktu si pe Sigismundu si depredara cumplitu inca si ducatulu Austriei. Sigismundu necumu se fia fostu bigotu si fanaticu in religiune, dara d’in contra, elu nu era neci macaru religiosu in sensulu theologiloru dogmatici, pentruch istorii a ne pastra essemple, unde si acestu monarchiu isi batea jocu de lucrurile religiose preste totu, precumu bajocurea si legile moralei in fapta, calcandu-le pe tóte. Deci déca Sigismundu persecută cu toata furi’a pe hussiti, déca elu decisese esterminarea „valachiloru schismatici,“ acestea fapte ale sale trebue se se esplice d’in alte motive si anume d’in cele politice. Precumu au credintu multi alti monarchi, mai credu si unii din dilele nóastre, asia crediuse si Sigismundu, ca unitatea confessiunei religiose si a ritului religiosu ajuta la consolidarea potestatei monarchice si la unificarea, nivellarea provinciiloru si a poporaloru. Unu Sigismundu nu potea se sufere fundarea de baserice naţionali. Contradicerea cu sinesi insusi a lui Sigismundu in materia de religiune se mai pote esplica inca si d’in caracterulu lui că se dicemu asia, destrabalatu. Dela unu omu că elu cine se aştepte logica, cine consecentia in acţiune? Eca ce omu a domnitu cincidieci si relative 40 de ani preste una parte mare a Europei dela Reni plina in Carpatii Transilvaniei. Aduo’a socia a lui Sigismundu, adeca comitess’a Barbara Gilley, inca nu a fostu cu nimicu mai buna decatu barbatu-seu. Pe langa ce era una Xantippe, adeca femeia rea si spurcata de gura, cumu si tirana, apoi in asia numitulu punctum sexti a fostu si acésta femeia una adeverata Messalina. Déca barbatu-seu alergă dupa femei prin tété tierile, apoi nevasta-sa‘ sci- se’si aduca la casa barbati ori de unde’i placea ei. De altu mentrea téta famili’a comitiloru Cilley a fostu una d’in cele mai blastemate, la care minciun’a, perfidi’a si assasinatulu trecea de virtuti, ceea ce se adeveredia si mai tardiu pe tempulu Corviniloru Ioanu si Mateiu. (Vedi in Biografiile acestora.) Considerandu pe Sigismundu că pe regele Ungariei si alu tieriloru annessate la aceea, se poate sustiené cu multu drepții, ca elu in celi de antaiu dupedieci de ani, adeca dela 1383 pana la 1404 a dominatu si gubernatu aprope numai cu numele, era in realitate mai nimicu, pentruch era totu dusu si captivatu cu totulu de plăcerile si desfrenarile sale, preste acésta ’si perdea si tempu multu alergandu inca si dupa corénele altoru tieri. Asia in Ungari’a domină oligarchi’a, séu mai dreptu vorbindu, in primii dupedieci de ani d’in regimulu lui Sigismundu a dominatu bellulu civile, rapacitatea boieriloru si a episcopiloru, anarchia generale. Numai dupace se mai astempera in chtuva sângele lui Sigismundu, adeca in etate de 42 de ani, pe la an. 1404 isi mai veni in simțiri si incepu a reflecta, ca in fine s’ar cuveni că se se mai ocupe ceva si cu afacerile interne ale tierei. Sigismundu era de altu mentrea omu desteptu dela natura, candu voltă, seiă ce se faca, dara volubilitatea spiritului seu, temperamentulu sanguinicu si lipsea de Constantia că efectu alu acelui temperamentu, aducea cu sene, că Sigismundu se strice cu una mana totu ce făcuse cu ceealalta, se derime astadi ceea ce a