Transilvania, 1873 (Anul 6, nr. 1-24)
1873-08-01 / nr. 15
— 170 — maridanii mersera dreptu la Buda, unde li se face receptiune triumfale, presicumu imitatiune a triumfuriloru dein antic’a Roma, precumu o descrie Bonfiniu pe largu. In fruntea processiunei triumfale era crucea , in urm’a ei se aducea trofeele seu semnele de triumfu, arme, flamure, patru mii de captivi, intre carii 13 comandanţi; pe urm’a acestora mulţime de călugări, apoi regele descultiu, insocita de magnaţii tierei si urmata de oaste. In baseric’a Sântei fetiere se tiend. Te Deum laudamus, era trofeele se asiediara in aceeasi baserica, in care mai tardiu s’au adaosu mai multe cadre, in care se vedea zugrăvite faptele bellice ale cktoruva generări, • era mai alesu ale lui Ioanu Corvinu. Deintre generării cei mai de frunte au fostu numai patru ungureni, anume Nicolae de Uilacu, Simionu Paloczi, Sim. Czudar, Emericu Marczali; deintre poloni totu patru, adeca Petru Sczekoczin v. cancellariu, Petru Schamotuli, Paulu Voiniczki, Ioanu Tarnow; deintre slavii meridionali afbra de Georgie despotulu Serbiei a fostu boieriulu Georgie Marnavich. Generării romanesci au remasu in patria loru, n’au mersu la Bud’a. Asia campania cea lunga, dein Bulgaria, intreprensa in Iuliu, începută inse abia in Novalu an. 1443, s’a finitu in Februariu 1444. Ios. Teleki face casa foarte mare dein aceasta campania in acelu sensu, cit elu adscrie tote victoriile si toate foloasele trase dein aceea numai virtutiei militarie, numai eroismului magiariloru; elu nuse uita si acilea ceea ce singuru, de repetite ori adeveresce prin mai multe citate, cu ce greutate nespusa, se înduplecă magiarii cei adeverati si anume nobilii a esi la bataia afera dein patria, apoi cumu Ioanu Corvinu isi avea ostea sa propria inrolata dein provinciile in care se află elu că vodă si că comandantu; in fine uita Teleki, că magnaţii unguresci candu au alesu pe Vladislau de rege, au cerutu dela poloni limpede si respicatu, că se’i apere in contra turciloru, precumu iau si aparatu in adeverii, pentruca polonii pe langa toate alte viituri mari ale loru, sunt recunoscuti in totu decursulu istoriei de ostasi multu mai buni, mai bravi, mai eroici decatu magiarii. Dara Teleki volise a remane consecente: in ochii sei, Ioanu Corvinu inca era magiari, prin urmare astea sa intrega trebuea se fia totu magiara. Folosulu campaniei celei lungi a fostu fórte mare, pentruck a infrantu barbara trufia a turciloru si a constrinsu pe Sultanulu Murad că se inchiaia pace cu Ungaria; meritulu inse celu mai mare a fostu si in acestu casu alu lui Ioanu Corvinu cu ostea sa, apoi alu lui Georgie Brancoviciu, alu ajutoriului romanescu, bohemu si polonescu’, in fine si alu renumitului Georgie Castriota numitu de turci Scanderbeg sau Iskender-beg, carele că domnu in Epiru si anume in cetatea Croia, tocma pe atunci avea bătăliile cele mai crunte cu turcii si asia prin acelea’i ocupă si distrugea, că se nu’si poata concentra toate poterile in contra oastei confederate. Ungurii dein Ungari’a partecipasera la campani’a cea mare numai cu atâta oaste cu care amu vediutu mai susu ck au esitu cativa magnați, cumu si cu una parte a ostei proprie regesei, pe crtu aceea era unguréna, caci una parte de in trensa era polona. După triumfu regele Vladislau doni lui Ioanu Corvint dupe domniie mari, Cu cevo si Branicevo, in semnu de recunoscientia a noueloru sale merite. In anulu 1443, Ioanu Corvinu au avutu si una bucuria in familia sa. In acestu anu la 27, Martin s’a nascutu in Transilvania la Clusiu alu duoilea filiu alu seu, cărui i s’a datu, numele Mateiu si carele mai tardiu se face rege alu Ungariei, renumitii de curagiu, de scientia si de amarea sa pentru dreptate. Paina in dilele nóstre se mai arata cas’a in care s’a nascutu Mateiu, desi aceea trece prin multe prefaceri in cursu mai bene de 400 de ani. Acea casa fusese pe atunci a unui sasu, carele o dedese de locuintia familiei lui Ioanu Corvinu, pe catu tempu elu petrecea la Bud’a si mai alesu in campulu sângelui, departatu dela ai sei. VI. încercări de pace. Preparative bellice. Inchiaiere de pace. Amu ajunsu in vict’ia lui Ioanu Corvinu si in istori’a tempului seu la una epoca, carea ar merita crasi că se fia tractata multu mai pe largu si mai pe deplenu, decitu suntemu noi in stare de a face la loculu acesta. Faim’a victoriiloru lui Ioanu Corvinu străbătuse la tóté poporale europene si le inferbentasera in contra turciloru intru atkta, cktu se audiă dein tóté tierile dorinti’a de a estermina pe turci, seu celu pucinu a’i scóte dein Europa in Asi’a. Acuma, după atatea victorii castigate, toti poltronii voliu se tréca de eroi, dein gurile toturoru oameniloru buni de pléca fuga, carii au remasu frumosielu pe acasa, audiai cuvente de lauda: Amu invinsu, amu infrantu si umiliții pe turci, noi acestia, noi ungurenii. Acuma ti se parea ca toti se prepara că se easa dein nou asupra turciloru. Totu asiase portă si popoarale straine. In primaver’a anului 1444 veniră deputați dela cateva staturi, dela Spani’a, Angli’a, Franci’a, Burgundi’a, Veneti’a, Mediolana (Milano), Genu’a si dela Pap’a. Anume italiană se spariesera de candu turcii ocupaseră si insul’a Zante si amenintră cu incursiuni plina pe la Roma si mai departe. In fine veniră si deputată nefericitului imperatu bizantinu Ioanu Paleologos, care mai era imperatu inca numai cu numele, pentruca afara de Constantinopole cu territoriulu seu abia mai remasese ceva sub domni’a lui. Atatu de greu cadiusera grecii bizantini pina in acelea tempuri. Cu toate acestea, bietulu Paleologos promittea regelui Ungariei prin deputată sei, ck deca acesta va reîncepe batai’a cu turcii, elu inca va esi asupra loru „cu toata puterea sa.“ Totu asia promittea si pap’a Eugeniu ck va sari in ajutoriu cu bani si cu flotta, pe care o va tramite in Dardanele, precumu si ck va indupleca si pe republicele Genu’a si Veneti’a si pe principele Burgundiei că se dea oste asupra mo