Transilvania, 1877 (Anul 10, nr. 1-24)
1877-08-01 / nr. 15
fl gt*-o---------X-1® Acesta foaia ese cate 3 cóle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenii cu porto iv, postei. *&ik /S'VVu----------Foai’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romaim. Tog-xn.-------------«M P V* H ,i Abonamentulu se'Ji'p face numai pe cate i 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. -----------\r. 15. Brasiovu 1. Augustu 1877. Amilii X. Sumariu: Iiomanulu in poesi’a sa poporale. (Urmare). — Epistole de ale repausatiloru. — Breviariu istoricu alu scóleloru din Blasiu. — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. Ciomai Hilu in poesi’a sa poporale. (Urmare.) CAPU TREI. Momente limbice. XXII. Inseranalalea poesiei poporali facia de strainismi si neologisare. Ajunsemu in cursulu consideratiuniloru noastre la momentului limbisticu. Ela e asisîderea prea însemnații, dara din toate celu mai insemnatu in a noastra, ca si in alte poesie poporali. Caus’a e învederată. Pentru ck in acesta clase a poesiei, fiindu ea productulu gentei respective cela mai genuiuu si eelu mai pucinu alterata de influintie străine, fia sciintifice fia de alta soiu, in ea se manifesta mai adeveratu modulu vorbirei ca si modulu cugetarei, lexiconulu ca si gramatic’a, ca si sintasea, că si poetic’a cutarei limbe. Poesi’a poporale e drept acea basea neaperata la cultivarea sanetoasa, la redicarea edificiului limbei literari. Estu adeveru 'lu intonaramu si in cele precedenti. Repetirea lui inse, credemu, nu strica, ba trebue se se faca cu atktu mai desu si cu atktu mai vertosu, cu crtu, ca se graimu cu Göthe, gresielele se repetiescu pe toate terimurile activitatei spiritului omenescu, asia si pre celu alu cultivării limbei. La noi romanii inca nu sta lucrulu alta cumu. Deca de-o parte e de regretatu remanerea indereptu, in carea ne gasimu, in urma tristeloru referintie din trecutu, cu cultur’a poporului nostru ca si cu a limbei ; de alta parte in privinti’a cestei ultime dara amu poté inapoiarea aceea se o numimu in ore-care respectu norocire. Pentru ce? Pentru ca cultivarea ei, a limbei daco-rom. mai seriosa cade si se face estu modu intr’unu tempu, candu scienti’a limbistica generale luk unu aventu, ce inca numai cu trei patru diecente înainte de acesta era mai cu totulu necunoscutu si nesperatu, si candu natiunea romana din indurarea ceriului intr’unu restempu abia de unu patrariu de sectu se aventu eu sboru giganticu la una stare sociale, materiale si intelectuale multu promitiatoriu pentru venitoriu: doue impregiurari prea ferici acestea pentru desu memorata cultura a limbei romane, a acestui celu mai nepretiuitu odoru alu nostru stramosiescu. Ceci resultatele si macsimele statorite prin limbistic’a generale nu potu dechtu se sucura intr’unu modu binefăcătorii nestiinttelorn de a da cultivarei daco-romanei nóastre una direcțiune salutaria; era starea presente a natiunei poate suministra si poterile spirituali si midiulecele materiali necesarie spre urmărirea eficace si folositoria a acelei direcţiuni. Care ar fi se fia acea direcţiune salutaria? Nu se tiene de propusulu nostru a arata aici mai pre largul Cu tote aceste fia ne iertatu facia cu problem’a cultivarei limbei rom.a ne respira si cu acesta ocasiune contra a orice unilaturalitate, cumu si contra estremeloru. Aici, ca si mai pretutinde in afacerile viatiei, calea de auru, ce duce la scopu, sta in midiulocu. „In medio veritas.“ Se ne ferimu dara de o parte a lua totu-deuna de bani buni unii provincialismi, cari pre langa acea, ce se audu si vorbescu numai in cutare coltîsioru alu romanimei, pe de asupra mai suntu de cele mai multe ori coruptiuni gramaticali si strainismi, precumu pe. amarnicu, dilnicu, la amediulu mare si alte de acestea.*) De atari sterpiture de fabricate noi unii nici in cartile nóstre mai vechie, nici in colectiunile de poesie poporali rom. nu ne aducemu amintite-se fimu datu nici intr’unu locu. De alta parte inse vrendu, precumu se si cuvine se vremu cu totu adinsulu si cu totu dreptulu, a ne purified limba pre crtu e posi*) Cele doue prime in „Convorb. lit.“ mai pe fiacare pagina, cumu si in alte scrieri, dara in gur’a poporului mai nici decâtu usitate; celu din urma in „Pseudocynegeticos“ de A. Odobescu; romanulu inse dice: plânge amara, me bătu amaru, nu amarnicu (bitter-lich), lucramu di de di, lucru de tóte dilele, nu dilnicu (täglich), amédia-di, deci am é di’a mare. Ce se facemu, déca limb’a ne e analitica, si déca ea se bucura de acea libertate nepretiuita, că, fia care adjectivu ’lu poate intocmai ca latin’a clasica intrebuintia totuodata ca adverbiu, fara a avea lipsa de sufisuri slavunie, care cu an ia, enia s. a. e pucinu estinsu, si deci se poate iusioru elimină din limba-ne, ne-cumu se-lu inmultimu si propagamu. Era deca poeții noștri de salonu pentru lips’a versificatiunei se încumeta a introduce unele că acestea, cu toate că „multa licent poetis,“ trebue din datorinita se protestamu contra unei atari stricări si deteriorări consolute a limbei. /