Transilvania, 2009 (Anul 115, nr. 1-12)

2009-01-01 / nr. 1

r\ 68 hotărârii cruciale luate de Statul- Major Rus, ne spune mai multe o altă mărturie a lui Janin:“... Stefanik a soluţionat o chestiune ce trena de doi ani... a învins rezistenţa venită dintr-o direcţie suspectă... Cred că sunt la mijloc şi opinii politice diferite de ale noastre, în ceea ce priveşte Ceho-Slovacii şi Austria, gelozia naţiunilor occidentale referitor la un popor slav şi, poate, trebuie să fac această precizare, pentru a fi complet, şi intrigile venite din occident.“13 Ce înţelegea gen. Janin sub contacte suspecte ale celor trei? Probabil legăturile lor cu cercuri reacţionare din Germania, Austria ori poate chiar şi din Franţa, cercuri care nutreau un interes susţinut pentru păstrarea regimurilor monarhice. Cel de-al treilea motiv care l-a determinat pe Stefánik să plece în România consta, probabil, în intuiţia sa, planurile sale de viitor şi viziunile sale. Una dintre viziunile sale a fost, de pildă, coexistenţa eficientă a romanităţii cu lumea slavilor din Europa postbelică. Stefánik ştia că următorul său drum, după ce va fi obţinut prizonierii în vederea formării unor legiuni în Rusia şi România, în mod necesar va duce în S.U.A. unde era aşteptat să-şi împărtăşească impresiile şi opiniile în faţa reprezentanţilor diasporei române14 care întreţineau contacte vii cu reprezentanţii români din Paris- prietenii lui Stefanik. Românii transilvăneni din S.U.A., spre deosebire de slovacii din America, se înrolau în număr mare direct în rândurile armatei S.U.A.15. Prin urmare, Stefánik pornește în România după o bună cumpănire a lucrurilor, după ce are certitudinea că partea rusă va accepta rezultatele misiuniii lui în România. De altfel această misiune a lui se desfăşura pe fondul unei dure opoziţii ruse faţă de Misiunea Militară Franceză din România, numeroasă şi bine pusă la punct profesional (aproximativ 1500 de ofiţeri şi subofiţeri)16. Ruşii se temeau, probabil, de o armată română puternică, în eventualitatea în care după război se va disputa problema alipirii teritoriale a Basarabiei la România. După cum a confirmat-o evoluţia ulterioară a evenimentelor, teama lor a fost întru totul justificată17. Stefánik se deplasează mai întâi la Chişinău şi pe 28 octombrie 1916 (conform calendarului iulian pe 15 octombrie) se află la Iaşi18. Din Iaşi la Bucureşti Stefánik a ajuns cu avionul în data de 19 octombrie, iar pe 30 octombrie se şi prezenta în faţa generalului Berthelot, comandatul Misiunii Militare Franceze în România. Ca un om cu simţ practic ce era, Stefánik şi-a adus cu el şi echipamentul meteorologic necesar. Referitor la aceasta, în data de 28 noiembrie, generalul Berthelot nota în jurnalul său următoarele:„acest fapt ne permite să organizăm serviciile meteorologice cărora aici le ducem lipsa.“19 Astfel s-a creat germenele serviciului meteorologic din cadrul armatei române, serviciu condus ulterior de către locotenentul Demetrescu. La îndrumarea gen. Berthelot, serviciul meteorologic primea datele şi mesajele necesare prin intermediul telegrafiei fără fir. Staţia de telegraf se găsea la Vaslui şi capta raporturile meteorologice din staţiile de observare de la Saloniki şi Taranto. Stefánik însă nu se putea ocupa în totalitate de misiunea meteorologică, întrucât avea un alt ţel. Amănuntele referitoare la acesta le aflăm din nota gen. Berthelot trecută în evidenţă cu nr.168 din 7 decembrie 1916, adresată regelui României: „Succesiunea rapidă a evenimentelor actuale (spus fără ocolişurile diplomatice, retragerea armatei române şi evacuarea regelui, a guvernului şi a Statului-Major din Bucureşti la Iaşi pe data de 30 noiembrie 1916 - nota noastră) cere neamânat luarea unei decizii cu privire la evacuarea în Franţa a prizonierilor de naţionalitate cehă ca şi a prizonierilor de origine alsaciano-lotaringiană. In timp ce guvernul Republicii Franceze nu va face cunoscut rezultatul tratativelor duse în acest scop, Generalul, șeful Misiunii Franceze, cere ca imediat să i D fi [ i II (I fii ) S) î 17 3 1 , 11 W 7/ \ \ , q J J fl 49 ».