Tribuna, 1961 (Anul 5, nr. 1-52)
1961-01-05 / nr. 1
l/ SÂPTĂMÂNAL DE CULTURA Anul V, nr. 1 (205) ■ Cluj, 5 ianuarie 1961 12 pagini 50 bani UN MARE SUCCES AL POPOARELOR . Printre evenimentele importante care au marcat sfirșitul celui de al șaselea decenniu al secolului XX se numără, fără îndoială, și hotărîrea istorică adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale. Popoarele — spunea N. S. Hrușciov in recenta sa declarație cu privire la această hotărîre — se pot felicita pentru acest mare succes. Intr-adevăr succesul este mare căci pentru conștiința și onoarea secolului nostru nu există o pată mai rușinoasă decit existența barbară a robiei colonialiste. Tocmai de aceea lupta împotriva colonialismului, pentru libertate și independență, pentru o viață civilizată și demnă, este unul din fenomenele ce caracterizează esențial epoca nouă deschisă de victoriile revoluțiilor proletare. E firesc, așadar, ca pentru întreaga opinie publică mondială care a urmărit cu interes îndelungatele dezbateri de la O.N.L., satisfacția pentru victoria obținută să fie imensă. In ciuda furtunoaselor dezbateri, hotărîrea nu putea să mai întîrzie, prin glasul tovarășului Hrușciov care la cea de a cincisprezecea sesiune a O.N.U. a cerut înscrierea pe ordinea de zi a problemei abolirii colonialismului, căpătase expresie voința tuturor popoarelor iubitoare de pace. „Hotărîrea Organizației Națiunilor Unite, precum și declarația propusă la O.N.U. de Uniunea Sovietică — a ratat N. S. Hruumia 0 Măreție, — au la bază principiul lichidării rapide și totale a colonialismului cu toate formele și manifestările lui. Hotărîrea Organizației Națiunilor Unite reflectă esența propunerilor noastre, pătrunse de la un capăt la celălalt de nobilele idei leniniste ale egalității și prieteniei între națiuni și popoare“. Prin însuși faptul adoptării hotărîrii — care, nu trebuie udat, a fost acceptată prin votul majorității covîrșitoare a reprezentanților țărilor lumii — a fost marcată o mare victorie a statelor socialiste care se pronunță ferm pentru eliberarea și renașterea tuturor popoarelor înrobite, o mare victorie a tuturor țărilor și forțelor care se situează pe o poziție consecventă în lupta pentru pace și independența popoarelor. „Marea însemnătate a actualei întăriri a întregului front mondial de luptă împotriva colonialismului — arată în continuare N. S. Hrușciov — constă și în faptul că odată cu lichidarea colonialismului se vor nărui zidurile ridicate de imperialism între diferite popoare și țări. Totodată se pun temelii și mai solide coexistenței pașnice a statelor cu orînduiri sociale diferite“. Succesul dobîndit este mare căci — așa cum arată Declarația Consfătuirii partidelor comuniste și muncitorești de la Moscova, analizîrd profund și multilateral problemele fundamentale ale contemporaneității — prăbușirea sistemului de robie colonială sub presiunea mișcării de eliberare națională este, în ceea ce privește importanța sa istorică, al doilea fenomen după formarea sistemului socialist mondial. Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ziarele prin care rotativele răspîndeau in lumea întreagă textul și ecourile Declarației de la Moscova și faptele concrete, viața — acest judecător suprem — au confirmat din plin tezele istoricului document. Adoptarea hotărîrii cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale a demonstrat din plin, încă o dată, că orientarea principală și particularitățile principale ale dezvoltării istorice a societății umane sunt determinate de sistemul mondial socialist, de forțele care luptă împotriva imperialismului. Zadarnic încearcă forțele reacționare să stăvilească mersul năvalnic al popoarelor spre libertate și progres. Atracția pe care o exercită socialismul este irezistibilă. Ar putea fi oare altfel cînd — în timp ce la Paris miniștrii de război, de externe și finanțe ai celor 15 țări-membre ale coaliției militare agresive N.A.T.O. se întilneau pentru a pune la cale așa-numitul „plan Norstad“, plan american de transformare a N.A.T.O.-ului într-o a patra putere atomică — din Moscova reprezentanții partidelor comuniste și muncitorești lansau vibrantul Apel al păcii? Ar putea fi oare altfel, cind, în timp ce colonialiștii își continuă acțiunile mîrșave în Algeria, Congo, Laos, Mozambic, Angola, Kenya, Rhodesia și în alte părți trezind mînia și indignarea popoarelor, la recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S., Andrei Gromîko spuiu: v „Mtea Sovietu.ă •;! ; ,:=te pot acorda astazi popoarelor jart- năzuiesc la o viața independentă nu numai un sprijin moral și politic, ci și un important ajutor tehnico-material. Acest ajutor este atribuit în cadrul unor acorduri prietenești bazate pe egalitatea în drepturi, fără condiții politice, militare sau de altă natură incompatibile cu respectarea principiului suveranității statelor“. Imperialismul, lipsit de viabilitate, anacronic, se destramă, prăbușindu-se. „Lecțiile" pline de ură pe care acest sistem falimentar încearcă să le dea popoarelor din colonii, departe de a-i consfinți victoria, sînt o mărturie netăgăduită a neputinței. Nu este semnificativ faptul că pînă și o țară mică cum este Cuba are posibilitatea, în zilele noastre, să opună rezistență imperialiștilor, apărîndu-și independența? Hotărîrea Adunării Generale a O.N.U. cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale — după cum se vede limpede — este un mare succes Rămîne ca popoarele și țările iubitoare de pace să-și conjuge eforturile pentru a obține îndeplinirea cît mai grabnică a însemnatului document. Această nobilă sarcină reprezintă unul din punctele de seamă cuprinse in testimoniul pe care ni l-a lăsat cel de al șaselea deceniu al secolului nostru. Cu siguranță, în scurtă vreme, omenirea, prin faptele ei, eroice, va putea caligrafia la rubrica de ieșiri a istoriei cuvintele așteptate. Puține dar de aur, colonialismul a fost abolit! ADRIAN BARBU Semnificațiile unei consfătuiri „A” ni se cere decit să scriem frumos și, dacă se poate, strălucitil. Am citat vorbele maestrului Arghezi, rostite zilele trecute la cea de-a III-a Consfătuire pe țară a tinerilor scriitori, fiindcă ele sintetizează fericit, într-o formulă magistrală, unele sarcini care stau astăzi în fața literaturii noastre actuale. Le-am citat și fiindcă ele s-au resimțit în majoritatea depozițiilor prilejuite de această consfătuire. Pătrunși de marea responsabilitate a cuvîntului scris și destinat oamenilor înaintați ai epocii noastre, tinerii care s-au pronunțat de la înălțimea tribunei au subliniat mereu faptul că numai o creație străbătută de spirit de partid, actuală în cel mai adevărat și nobil înțeles al cuvîntului, bazată pe ideile mărețe ale socialismului biruitor, corespunde cerințelor unanime ale pu Micului. Poezia, nuvela, schița sau romanul, ori diferitele specii ale dramaturgiei noastre nu-și vor atinge însă ținta, vor răsuna în gol, dacă mesajul lor nu va înfățișa,frumos și dacă se poate, strălucit“ variatele aspecte ale actualității, vehiculînd idei mărețe, pe măsura epocii în care trăim, îndemn la exigență deplină, cum numai o literatură înaintată ca aceea a realismului socialist, îl poate formula față de tinerii și talentații slujitori ai condeiului. Trecînd în revistă succesele obținute pe tărîm literar în ultima vreme, analizînd și lipsurile ce împiedică uneori creația tinerilor, referatul care a stat la baza discuțiilor a subliniat totodată largile perspective ce se deschid astăzi în fața scriitorilor. Viața întregii patrii a devenit în anii regimului democrat popular un vast șantier. Pretutindeni se simte aerul înnoitor al construcției, oamenii trec prin transformări psihologice adînci, faptele și întîmplările petrecute azi depășesc, prin dramatism și măreție, epocile anterioare. Fabrici și șantiere, gospodării de stat sau colective, universități și școli medii — toate îl așteaptă pe scriitorul tânăr sau vîrstnic. Rămîne ca el să participe intens la aceastfă multiplă operă de coimirujoc, dîndu-i strălucirea necesară opere durabile, pătrunse de patos înălțător, de elanul specific zilelor noastrre. De aceea, apelul la o cunoaștere profundă și detailată a vieții actuale a răsunat, nu o dată, în referat ca și în cuvîntul participanților la consfătuire. ..Primăvara trece întîi pe la Uzinele „23 August" — declara, folosind, o metaforă sugestivă, muncitorul Enache Marin, invitînd tinerii să cunoască, prin contacte permanente, pe oamenii muncii, făuritorii socialismului. Lărgind această invitație generoasă, am putea spune că primăvara, suflul ei înnoitor, se resimte oriunde munca de construire a socialismului dă sens activității creatoare. A cunoaște pe omul nou, pe eroul pozitiv al zilelor noastre este o principală condiție a reușitei în creație. Documentările pripite, vizita turistică, din goana mașinii, nu vor duce, oricît talent și oricîtă strălucire imagistică ar risipi autorul, la opere trainice și reprezentative. „M-am (Continuare în pag. 3-a) TRIBUNA Desen de ION CHIȘU generația A treia Consfătuire pe țară a scriitorilor tineri care s-a desfășurat zilele acestea a scos în relief atît prin Raport cît și prin numeroasele discuții care au avut loc, realizările literare ale detașamentului de tineri scriitori și sarcinile ce le revin acestora în creația lor de viitor. Tinerii scriitori formați sub aureola lui 23 August au bucuria de a crește sub grija părintească a partiilei, ale cărui îndrumări deschid nebănuite perspective De creație. Cit de emoționant a fost cuvîntul maestrului Tudor Arghezi care a subliniat atenția pe care statul nostru socialist o acordă scriitorilor: Aveți norocul, din care ne împărtășim ți noi mai puțin tineri, că statul socialist vă poartă în totul de grijă, cu măreție. Tinerețea vîrstnicilor n-a cunoscut asemenea noroc, ci numai indiferența forurilor conducătoare. A fi fost scriitor era o rușine și pentru familie și pentru societate. Să ne silim să fim la înălțimea generozităților și atențiilor de care ne folosim. Nu ni se cere decit să scriem frumos și dacă se poate, strălucit . . . 23 Augut Tov. Nicolae Roman, secretar al C.C. al U.T.M., vorbind despre tinerii scriitori crescuți în ideile marxism-leninismului, în spiritul revoluționar al clasei muncitoare, arăta că avem datoria de a zugrăvi cu vigoare și pricepere efortul tinerilor care sînt în primele rînduri pe frontul construcției desfășurate a socialismului. De asemenea a mai subliniat necesitatea unei preocupări mai mari ce trebuie să o acordăm în viitor literaturii If :i?iuce.. ii și finele.* — capitel, «iesul de K licitor pină acum, a trebui să adîncim tot mai mult cunoașterea noii noastre vieți socialiste, să stabilim un contact viu cu lupta oamenilor muncii pentru desăvîrșirea socialismului, să creăm opere care să fie la înălțimea transformărilor radicale prin care trece țara noastră și la înălțimea exigențelor cititorilor noștri — constructorii socialismului — cărora, după cum spunea Iov. Mihai Beniuc, le cresc pe drept, în proporții impresionabil de mari, gusturile culturale?. NEGOIȚA IRIAUE Sentimentul unității Ne intîlneam aproape zilnic, foarte mulți, de mai mulți ani, din toate părțile țării. Unii lipseau o perioadă mai îndelungată și absența ne îngrijora. Unii făceau progrese vizibile și ne bucuram ca de un succes comun. Intre timp, apăreau alții, noi, și ne împrieteneam, continuînd să ne întîlnim și cu ei. Cînd unul dintre noi greșea, simțea privirea dezaprobatoare a celorlalți, dojana care, justificată, e o dovadă sigură de prietenie. S-a creat deci o unitate, un spirit tovărășesc. Și continuam să ne întîlnim, deși cu mulți nu ne văzusem niciodată, ne întîlneam în paginile revistelor, bucuroși de revedere, scriitîidu-ne să observăm dacă ne-am schimbat, colegi de bancă pentru o clipă, pe două coloane alăturate. Zilele trecute ne-am văzut cu adevărat la Consfătuirea scriitorilor tineri. Am avut o senzație ciudată și tulburătoare, a cititorului. Parcă toată literatura tînără pe care o citesc în fiecare zi pe parcursul unui an sau a mai multora, literatura care mă entuziasmează pînă la incandescență, care-mi dă mindrii, care-mi dă speranțe, care mă supără cînd se întîmplă să nu reușească, să se tîrască sau să țipe, toată parcă era adunată într-un timp anume și într-un loc anume, acolo în sala consfătuirii. Și am simțit mai puternic, aproape material, din luările de cuvînt, din discuțiile din hol sau de la cină, din privirile participanților, unitatea care ne leagă. Suntem recunoscători partidului pentru grija ce ne-o acordă. E o recunoștință activă, care nu se rezolvă cu un „mulțumesc", care iradiază din miezul tuturor faptelor noastre. Sîntem legați organic de viața poporului nostru care-și construiește cu succes viitorul: înflăcărați, cîntăm victoriile zilnice ale poporului nostru muncitor. Aceasta e marea noastră mindrie. Să fim, așa cum ne-a sfătuit de la tribuna conferinței mereu tînărul Tudor Arghezi, demni de atenția care ni se acordă. Să înfățișăm acest uriaș adevăr, viața contemporanilor noștri. Să creștem odată cu șantierele și conștiințele. Toate acestea, știute și citite de nenumărate ori, le-am simțit aproape material in sala consfătuirii, unindu-ne. MIRON SCOROBETE