Tribuna, 1963 (Anul 7, nr. 1-51)
1963-02-14 / nr. 7
SAPTAMÍNAL de cultură Anul VII nr. 7 (315) 14 februarie 1963 12 pagini 50 bani Sotidadia. Se împlinesc trei decenii de la eroicele lupte ale muncitorilor ceferiști și petroliști. Sirenele locomotivelor, chemindu-se festiv in lumina densă, vor reaminti o dată cu nota lor solemnă, tumultul și încleștarea din acel februarie. Aniversarea marilor evenimente din istoria unui popor, pe lângă monumentul de bronz al eroilor ce-i înalță în contemporaneitate urmașii, constituie și un prilej de adincă meditație. Să ne descoperim. Să ne descoperim în fața înțelepciunii, curajului, abnegației, devotamentului. Să ne descoperim în fața eroilor. Eveniment de seamă din istoria noastră, luptele proletariatului din februarie 1933 constituie un inalt exemplu de abnegație, de eroism fără margini. Ridicindu-se împotriva exploatatorilor autohtoni și străini, împotriva „planului de asanare"a ticluit la Geneva în vederea unei și mai sălbatice subjugări a Romîniei de către capitalul financiar anglo-franco-american, împotriva fascizării țării și a transformării ei intr-un cap de pod al războiului imperialist, muncitorii ceferiști și petroliști au dus o luptă eroică pentru interesele vitale ale populației. Partidul Comunist a condus și organizat masele, arătind cu înțelepciune și clarviziune calea de urmat. Desfășurând o largă muncă politică, organizînd un șir de mari acțiuni muncitorești, arătând că numai prin luptă deschisă, cu revendicări concrete și în front unic se pot cîștiga victorii de seamă împotriva claselor exploatatoare și demascînd cu hotărîre concepțiile oportuniste. Partidul s-a situat în fruntea luptei revoluționare a întregului popor. Așa după cum arată tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, „prin înaltul lor nivel de organizare, prin amploarea și spiritul lor revoluționar, aceste lupte au marcat un moment de cotitură în dezvoltarea partidului și a întregii mișcări muncitorești (. ..). Cu toate că luptele din ianuarie-februarie 1933 au fost înăbușite în singe, ele au frînat d ieșiva capitalistă Împotriva condițiilor de muncă și de viață ale oamenilor muncii, au dat o lovitură puternică politicii de fascizare a țării, au contribuit la creșterea conștiinței politice și la îmbogățirea experienței de luptă a proletariatului. Au crescut influența și autoritatea partidului, numeroși muncitori din marea industrie, care au stat în fruntea acestor eroice acțiuni, au intrat în rîndurile lui, îmbunătățindu-i compoziția socială și întărindu-i legăturile cu clasa muncitoare“. Organizate și conduse de Comitetul Central de Acțiune, în frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, luptele din februarie au marcat o nouă și impresionantă manifestare a forței proletariatului. Nu numai la Atelierele C.F.R. „Grivița" București — unde a fost centrul mișcării greviste —, nu numai la Atelierele Nico- Iina Iași, la Atelierele CFR Cluj, Galați, Timișoara, Pașcani, Oradea, Ploiești, Cîmpina, unde s-au dat principalele bătălii, ci de la un capăt la altul al țării, lupta comuniștilor s-a bucurat de sprijinul și solidaritatea maselor, al țărănimii muncitoare, al intelectualității progresiste, al întregului proletariat. In ciuda diversiunii scizioniste, a social-democraților de dreapta, a oportuniștilor, proletariatul s-a prezentat intr-o unitate puternică, intr-un front unic, intr-un "bloc puternic, de nepătruns, în fața căruia s-au sfărimat toate măsurile reacționare ale celor ce duceau o politică de inflămînzire a maselor. Această forță de front unic — și care este o pildă și pentru viitor — a fost o palmă zdravănă pe fața tuturor „doctorașilor", „teoreticienilor", care spuneau „masă inconștientă", „neorganizată", „needucată“ și „nedisciplinată“» — scria tovarășul Gheorghe Gheorghiu- Dej intr-o scrisoare trimisă din închisoarea de la Craiova. Aceste evenimente au demonstrat din plin justețea tezelor Congresului al V-lea al P.C.R., proletariatul dovedind practic rolul său de hegemon al maselor. Luptele eroice din ianuarie-februarie 1933 au demonstrat puternic poziția profund patriotică a clasei muncitoare, fapt care a avut drept urmare sporirea prestigiului uriaș al clasei muncitoare în conștiința altor pături sociale. Afirmîndu-se ca exponent al intereselor vitale ale poporului, ca stegar al luptei împotriva politicii ticăloase a burgheziei, care încerca să iasă din criză pe spinarea maselor populare, prin aservirea completă a țării, față de capitalul străin, proletariatul a dat o strălucită ripostă politicii burgheze antipopulare și profund trădătoare, apărând astfel independența națională și suveranitatea Romîniei. Totodată, evenimentele din iarna anului 1933 au însemnat și o contribuție a poporului nostru în lupta internațională împotriva barbariei fasciste. „Fiind prima ridicare a proletariatului împotriva fascismului pe plan internațional după instaurarea hitlerismului în Germania — arată tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej — luptele muncitorești din ianuarie-februarie 1933 au dus la creșterea prestigiului internațional al clasei noastre muncitoare“. Procesul înscenat conducătorilor grevei a constituit o formă nouă a luptei, s-a transformat într-o tribună de demascare a reacțiunii, de acuzare a regimului burghezo-moșieresc. A fost o adevărată școală politică ce a evidențiat și mai mult eroismul, dîrzenia, devotamentul fără margini al comuniștilor, curajul lor neclintit, înaltele lor calități morale. Atît la București cît și la Craiova acuzații de von acuzatori. In fața Consiliului de război al Corpului II de Armată București, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut un adevărat rechizitoriu: "Acuzații nu se află pe aceste (Continuare în pag. 7-a) TRIBUNA Partidul a organizat un șir de mari acțiuni muncitorești. Ele au culminat cu eroicele lupte din ianuarie-februarie 1933 ale muncitorilor ceferiști și petroliști.. . Prin înaltul lor nivel de organizare, prin amploarea și spiritul lor revoluționar, aceste lupte au marcat un momemt de cotitură în dezvoltarea partidului și a întregii mișcări muncitorești. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Masele populare și eroica luptă a muncitorilor ceferiști de la Grivița Luptele ceferiștilor și petroliștilor din ianuarie-februarie 1933, conduse de Partidul Comunist prin Comitetul Central de Acțiune în frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, au demonstrat marea forță și combativitate revoluționară a clasei muncitoare din țara noastră, a cărei influență asupra maselor largi populare a crescut în permanență. Influența luptelor ceferiștilor și petroliștilor s-a resimțit în toate straturile maselor muncitoare de la orașe și sate — și în primul rînd asupra maselor proletare și ale țărănimii muncitoare — constituind un imbold uriaș pentru desfășurarea luptelor revoluționare din anii următori. Imediat după declararea grevei, în ziua de 15 februarie 1933, la „Grivița“ organizația locală P.C.R. din Capitală a luat măsuri pentru organizarea concomitentă a unor acțiunii de solidaritate în celelalte întreprinderi industriale. Urmînd chemările partidului, spre Atelierele C.F.R. „Grivița“ s-au îndreptat grupuri mari de muncitori și familiile lor pentru a-și manifesta solidaritatea cu ceferiștii baricadați în Ateliere. Sirena Atelierelor a chemat în continuu masele de oameni aii muncii din Capitală la solidarizare revoluționară cu muncitorii ceferiști. „Vibrațiile glasului său de metal — scria „Scînteia". ilegală— avantaje deasupra capetelor impresurătoare, năvălită în cartierul Grand, in fabricile din acest cartier, in locuințele muncitorilor, răscoliră toată populația din împrejurimile Atelierelor. Muncitorii înțeleseră semnalul de alarmă, înțeleseră chemarea de luptă a muncitorilor". Răsunetul grevei de la Atelierele C.F.R. „Grivița“ s-a răspîndit cu repeziciune. Muncitorii din întreprinderile bucureștene au răspuns imediat la chemările de solidaritate ale partidului. Ei au trecut la greve demonstrative, au organizat mitinguri, demonstrații în ateliere și pe stradă, în semn de solidaritate cu lupta ceferiștilor. Au avut loc mitinguri scurte în fața întreprinderilor R.M.S. și Herdan, în care muncitorii au declarat că vor sprijini lupta ceferiștilor. Muncitoarele de la Regie au lăsat lucrul și s-au îndreptat spre Atelierele „Grivița“. Muncitorii fabricii „Dürer“ au intrat în grevă de solidaritate cu ceferiștii. Au avut loc mitinguri la uzinele „Malaxa" „Voinea", „Lemaître“, „Vulcan“, „Balcani“, „Mociornița" etc., cu ocazia cărora muncitorii și-au exprimat hotărîrea de a fi solidari cu luptătorii de la Atelierele „Grivița". Lupta eroică a muncitorilor ceferiști a dus la creșterea frământărilor în rîndurile țărănimii din împrejurimile Capitalei: Chitila, Străulești, Militari etc. La vestea grevei, familiile și rudele greviștilor, împreună cu numeroși alți țărani, au pornlit spre București, însă au fost opriți la barierele orașului de forțele jandarmerești și de polițiști, producîndu-se ciocniri, busculade. La poarta Atelierelor s-a prezentat o delegație studențească, care a adus la cunoștință greviștilor că aproximativ 5.000 de studenți care susțin lupta lor se află dincolo de podul Grand, opriți de jandarmi și polițiști de a se apropia de Ateliere. La acțiunile de solidarizare cu lupta ceferiștilor au participat elevi de la liceul „Aurel Vlaicu“ din cartierul „Grivița“, de la școala de meserii Polizu. Masele muncitoare adunate în fața Atelierelor ocupate de greviști au dus adevărate lupte de stradă cu organele represive. Aproape 24 de ore forțele armate au dus lupte cu mulțimea din jurul Atelierelor care a depus o rezistență eroică. în noaptea de 15 spre 16 februarie, copleșite de forța armată, masele din jurul Atelierelor, cedînd pas cu pas terenul, au fost respinse. Înăbușirea în sînge a luptei muncitorilor ceferiști, care au înscris o pagină de eroism nepieritor în istoria luptelor de clasă din Romînia, a provocat un val uriaș de indignare în rîndurile maselor muncitoare. Partidul Comunist arăta muncitorilor că lupta împotriva regimului de teroare din Romînia nu se terminase odată cu masacrul de la „Grivița". Partidul chema masele să continue lupta împotriva atacului burgheziei și moșierimii, a terorii și stării de asediu, pentru eliberarea muncitorilor arestați, pentru dreptul la muncă, pîine, libertate și pămînt țăranilor. S-au organizat întruniri, ieșiri demonstrative în fața prefecturii, ministerului de interne și închisorilor unde au fost închiși muncitorii ceferiști, în zilele S FODOR (Continuare in pag. 8-a) CINTEC DE LUPTĂ Privind zguduitoarele gravuri Aud chemarea dură a sirenii, Vă văd statuile de fier și uzi In clipe ce le vor ritma milenii. Ca în gravuri, cuvinte neînvinse Cu sînge ați săpat în neati-n ger, Peste grilajul porților și-n vise, La Grivița, la focul ei sever. Voi dintre ziduri umede-aț venit Luptînd, sub cer trecut lovind în moarte. Urmași ai celor care s-au jertfit, Sub stea de certitudini mai departe. Dintre gravuri ies între voi în țară, — încrederi sunt cuvintele, și-nving, Oricare stea o vrei te înconjoară. Și nici o zi cu spada nu mi-o sting. Sînt imnul marii solidarizări Pe un drum de foc prin timp de generații, Printre furnale, sonde, holde, zări, Printre admei și libere creații. ION RAHOVEANU