Tribuna, 1964 (Anul 8, nr. 1-53)
1964-07-23 / nr. 30
MAGDA ISANOS: Versuri Ediția recentă de Versuri a Magdei Isanos, îngrijită de Marin Bucur, se înscrie pe linia urmată în ultimul timp de Editura pentru literatură de a da culegeri complete, editate cu competență și exigență. Volumul are marea calitate de a fi primul care însumează întreaga creație a talentatei poete, moartă prea de timpuriu. El înglobează nu numai cele trei volume publicate anterior: Poezii (1943), Cîntarea munților (1945) și Țara luminii (1946), dar și versuri antume, risipite prin periodice, sau versuri postume, rămase în manuscris. încercarea editorului este meritorie, mai ales că volumul este însoțit de o întinsă prefață, în care se definesc principalele trăsături Astfel, prefațatorul ale poetei, subliniază îndeosebi patosul trăirii Magdei Isanos, umanismul adînc al operei sale, insistînd îndelung Ț asupra poeziei vieții și morții (Poemul femeii care iubea, prinimăvara, Viață nu mă părăsi, Pomii cei tineri, în diminețile clare, Copilul meu să nu mă cauți, Cel puțin legănați-vă ramuri ... etc.), ca apoi să dezbată mesajul major al poeziei sale din ultima parte a vieții, care se îmbogățește cu noi accente sociale. Citind poezia Magdei Isanos ai într-adevăr certitudinea unei ■înfrigurate pasiuni pentru viață și oameni. Pagini întregi transcriu, într-un suflu poetic învăluitor, credința nestrămutată a poetei în oamenii epocii sale, într-o descătușare apropiată a lor. Trăind o viață scurtă și zbuciumată, M. Isanos a rămas în istoria literaturii noastre ca un scriitor original, cu o poezie care te cucerește prin simplitatea ei. Lirică prin excelență, creația sa anticipează în unele versuri lirica feminină continuată la noî de M. Banuș, V. Porumbacu și Nina Cassian. Lumea imaginată de poetă se statornicește temeinic în granițe cît mai precise, cît mai apropiate de realitate. Uneori, contururile ei sînt abia întrevăzute, dar alteori creionate cu precizie, îndeosebi atunci cînd poeta agită flamura chemării la revoltă, pentru întronarea unei lumi mai drepte. Un anume patos se străvede tocmai în acele versuri, în care poeta, cutremurată de ororile lumii burgheze, este străfulgerată de viziunea alteia, mai dreaptă. Versul devine aici dinamic, în aceste momente el este capabil să înscrie tumultul mulțimilor, să condenseze în el energiile lor uriașe. Lirica Magdei Isanos nu este altceva decît o aspirație spre o lume nouă, o poezie a descătușării, a eliberării. Poeziile din Cîntarea munților sînt, în acest sens, concludente, marcînd piscul cel mai înalt atins de concepția cetățenească și artistică a poetei. Poeta adresează lumii o chemare umanitară de pace, avînd încredere deplină într-o lume nouă și dreaptă, care se va statornici prin lupta poporului muncitor: „Dă-mi mina, să dorîm abatoarele istoriei. Ieși din sicriu și privește: răsare soarele ...“ (Aștept anul unu) MIRCEA AL. POPA ANGHEL DUMBRAVEANU: Pămîntul și fructele Anghel Dumbrăveanu e un senzorial refulat, atenuat de educație și cultură. Ciclul erotic întrebările mării (din volumul Pămîntul și fructele, E.P.L., 1964) îl reprezintă cu suficientă exactitate. Poetul numește cu neliniște înfiorată valențele senzuale ale feminității: sînii, coapsele, genunchii. Sînii, în special, îl torturează cu sugestiile lor latente. Poetul le găsește ispititoare corespondențe vizual-gustative: „Erau sînt, ca două fructe amare“. Altădată, transcrie impresii tactil-vizuale: sînul —spune el — e de o „frăgezime negrăită“. Coapsele iubitei sînt „sculptate“, au moliciunea „atlasului". Cînd vorbește de genunchi, poetul își pierde subit calmul liric descriptiv. Febril, el ne comunică un ceremonial erotic nervos: genunchii sunt acoperiți de „buzele, frunze fierbinți", de sărutările bărbatului. Singura analogie încercată de poet în legătură cu mai sus-numitul element corporal („genunchii ei de rotundă lumină“) invită și ea la reflecții. Genunchiul femeii provoacă un moment de maximă efervescență erotică, de beatitudine a simțurilor , traduse liric prin intermediul unei asociații exclamative (lumina rotundă a genunchilor). în starea de exaltare în care se află, poetul găsește pentru „genunchi" (element extrem de palpabil și de terestru) corespondentul „lumină" (element ceva mai puțin palpabil și terestru). Intensitatea fluxului erotic produce, astfel, o imagine poetică mai puțin concretă, decît în alte cazuri (amintite mai sus). Liricul nu îndrăznește, însă, să-și afirme cu vigoare iubirea senzuală, liberă, spre care tinde. „Cînd palmele“ îndrăgostiților „se ating întîmplător" — afirmă el — aceștia „înmărmuresc tăcuți și stînjeniți". Pudoarea reduce, astfel, din directitatea senzorială a erosului. Cadrul este hieratic și solemn: „O, și vîntul galben aiura într-una, / Și plopii ardeau spre cer tremurătoare făclii“. Iubita devine „o amforă de cîntece”, o „liră" atîrnînd de umăr și chiar „luna cu trupul subțire și-nalt“. Navigăm in plină simbolistică erotică. O legătură, totuși, se păstrează între simbolurile intelectuale (amforă, liră, lună) și motivele poetice terestre (sîni coapse, genunchi). înclinația liricului în spre formele feminine pline, armonioase, rotunde a influențat alegerea simbolurilor erotice rafinate. Amfora, lira luna amintesc undeva de aspectul circular, sferic, al sinilor, coapselor, și genunchilor... Lirica erotică a lui Dumbrăveanu este interesantă prin amestecul de primordial și rafinament, de senzualitate și suavitate. De fapt, însuși poetul îi surprinde nota caracteristică, atunci cînd spune: „Numai prin ei (prin genunchi — n.n.) aveau sens toate candorile..." încercarea de a introduce în poezia erotică o undă tragică eșuează, însă, în declarativism (Poemul depărtării). Dumbrăveanu e un temperament solar, optimist (Odă soarelui). Munții înalți și marea albastră îi smulg strigăte exultante, exclamații patetice și naive. Caucaz și Suhumi transcriu, astfel, în versuri nude, vidate de metafore inedite, o stare sufletească — beatitudinea iscată de un peisaj solar. Meditațiile pe tema condiției umane sunt extrem de slabe; în Frumusețe, de pildă, Dumbrăveanu ne informează că omul, în general, și poetul, în particular, „sînt frumoși cînd gîfvdesc“, „în galaxii necunoscute-! Voi duce rîsul tău și umbra rară / A șoldurilor tale legănate ..." — mai afirmă el. Și, în continuare, „ ... voi crea ozonul pe stele-ndepărtate". Optimistă promisiune! este apanajul în definitiv, visul poeților! Altă poezie, Chemare, ne comunică o constatare cu totul „inedită": „Cei ce iubesc frumosul rămînde-a pururi tineri..." Poetul nurăămîne, însă, tot timpul în zonaînaltă a abstracțiunilor, a cornceptelor, ci coboară și în realitatea concretă. (v., în special, ciclul Discurs despre tinerețe). Tehnica folosită? Mai întîi, ni se comunică ideea artistică a poemului, apoi se imaginează o scenă epică ce materializează ideea poetică, pentru ca în final să se revină la declarația de principii. în Sîntem expresia entuziasmului, de exemplu, Dumbrăveanu se referă la tineretul patriei. Tinerii spune el — sînt „expresia entuziasmului sînt „ ... mai puternici și mult mai frumoși / Decît înseși visele...“, rămîn „expresia entuziasmului“, pun „inimii aripile necuprinse / Ale entuziasmului“. Urmează argumentul epic. „Fata de lîngă mine" — zice autorul — a urcat „în piscul jurnalului“ „două zile după bătut majoratului“ și a lucrat acolo, sus, pe ploaie și pe vînt. Apoi, poetul se lansează în declarații patetice: „Visele și bucuriile noastre-nfloresc / Ca niște crengi ale vitalității. / ... văzduhul întreg se preface / Intr-o legănare de crengi și de flori“ etc. Cu excepția capitolului erotic, al doilea volum de versuri al lui A. Dumbrăveanu interesează numai în mică măsură. VASILE FRATEANU ..PAGINI CONTEMPORANE" Recenta culegere editată de Casa regională a creației populare din Brașov, în colaborare cu Filiala Uniunii Scriitorilor, Pagini contemporane, înmănunchează 17 poeme și 8 lucrări în proză. Din cei 12 autori de poezie semnalăm nume ca Ion Lupu, Natalia Pătărău sau Apathy Géza, întîlnite cu consecvență și în celelalte culegeri. Fie că este vorba de Natalia Pătărău, care semnează poezia cea mai realizată din culegere (Spre mausoleul lui Lenin) sau de poemul Mereu în lumină al lui Ion Lupu ori de poezia Braț la braț a lui Apathy Géza, constatăm o pregnantă investigare a realității și o creștere a sensibilității artistice. Se remarcă, de asemenea, Constantin Olteanu cu poezia Zarei limpede, în ciuda unor accente de retorism. Lirica erotică este reprezentată prin poeziile Cînd te ivești de Gherghinescu Vania și Cupa de Alexandru Brad. In ceea ce privește proza din Pagini contemporane, nu știm de ce aceasta se află, aproape întotdeauna, cu cel puțin un pas în urma poeziei. In general, lucrările în proză lasă impresia situării autorilor în afara problemelor în care își angajează eroii, indiferent dacă este vorba de sat (Și oamenii ăștia cum sînt de Ion Popescu-Topolog și Un căuș de mălai de Cilimpia Mărcuș) sau de oraș (Oi legătură nouă de Constantin Milovan). Ceva mai izbutit, ni se parereportajul Cei de la motoare, semnat de Constantin Roșcat deși i se poate reproșa autorullui că acordă pe un spațiu restrâins prea multă atenție procesului tehnologic, ca de exemplu, în capitolul Ultima probă, iar alteori urmărește poanta, secătuind astfel, conținutul. N. STOE □ fincer ALFRED GRIEB: Soldatul Swejk Și, vrînd-nevrînd, revenim la fotbal. Nu ne mai solicită competiția, obsesia golurilor, euforia victoriilor, dar ne revin mereu gînduri, preocupări, sugestii pe care le-am uitat, solicitați diurn de ceea ce se-ntîmplă. într-o duminică dimineața, datorită inspiratei inițiative a televiziunii, ne-am amintit de rotunjimile de cîrpă ale copilăriei și de tăpșanul cu gropi. Totul a pornit de la meciul de pitici dintre echipele Palatului ,pionierilor și Rapidului. Comparația, ca oricare altă comparație cu trecutul, are un aspect hiperbolic în sfera termenului prezent. De aceea comentariile celor doi fotbaliști de la Rapid, Ion Ionescu și Dumitriu II, ni s-au părut semnificative. Ca și copiii, ei au început să joace fotbal în anii noștri și n-au de unde să-și amintească mingea de zdrențe. Despre meci în sine, nu se pot spune decît lucruri foarte bune: se joacă spectaculos, cu multă fantezie tehnică, dantelării utile fente, preluări cu călcîiul, pase ș.c.l. Nea surprins plăcut transmisia lui Ion Ionescu. Debitul verbal, observațiile subtile, plasticitatea explicațiilor tehnice și de regulament sînt certe calități de reporter. Pretextul odată găsit, un pretext minunat, nu-l vom scăpa ușor. De ce, adică, nu s-ar organiza mai dese meciuri între pitici? Și nu numai în București. Doar există numeroase loturi la Arad, Oradea, Cluj, Brașov, Constanța Sibiu, Turda, Bistrița, loturi care în ultimii ani au dat fotbalului romînesc nume de prestigiu național. Firește, nu putem pretinde o competiție în toată regula, dar întîlniri periodice ar fi foarte utile pentru antrenori și specialiști. Este de presupus că extinderea acțiunii comportă și alte multe obligații Prin aceste alte multe înțelegemi și educația spectatorului tînăr. Pornind de la premisa, poate falsă, că oamenii maturi complică problemele simple, vom spune că rezervarea unor locuri fixe pentru copii în tribunele stadioanelor ar fi un lucru mai mult decît util. Spunea, cu toată seriozitatea, un puști: — Dacă aș fi mare așa aș proceda, în sectorul de margine al tribunei să stea numai copii. Chiar fără bilete, înțelegeți? Nu chiar toți copiii. Unii, cu aptitudini sportive. Ințelegeți? Dar să vină cu profesorul. Dînsul să le explice fazele, unii termeni tehnici, regulamentul. Vom vedea noi dintr-un unghi dificil, dar cele mai frumoase goluri tvtt din unghi dificil se marchează. Ce frumos ar fi! Ca-n filme, înțelegeți? Cum să nu înțelegi? Azi mîine încep confruntările internaționale. Invităm echipe renumite, notorii pentru calitatea fotbalului practicat. Vrem ca jucătorii noștri să vadă la lucru teamuri tehnice. Să ținem cont și de copil. Să-și însușească cele mai moderne fente, preluări, șuturi, circulații tactice... Cu spiritul lor de observație hipersensibil, ar deprinde multe și ar căuta să imite. Cîștigul n-ar întîrzia. Să rămînem, totuși, expliciți. Nu se poate sconta o creștere radicală a numărului fotbaliștilor prin introducerea copiilor în arene și prin contractarea unor meciuri de pitici. Unu la sută dintre combatanți și microbiști dacă va ieși fotbalist, tot este un cîștig. In schimb, cîți spectatori calificați! Cîți consumatori de fotbal autorizați. Acesta ar fi marele cîștig prezumtiv. Iată, pleci de la televiziune !— și tot la sfaturi ajungi! ION ARCAȘ sport Copii pe stadion