Tribuna, iulie-decembrie 1969 (Anul 13, nr. 27-52)

1969-07-03 / nr. 27

Director-fondator IO AN SLAVICI 1884 Serie nouă, Anul XIII, nr. 27 (649) sâptâmînal de cultură Proletari din toate țările, uniți-vă! 3 iulie 1969 8 Pagini ~ * leu ■mu iii mi numimmíi „Pe un picior de plai, Pe-o gură de rai...“ m Responsabilitate Citind documentele viitorului Congres al parti­dului, supuse spre discutare și îmbogățire de către înțelepciunea colectivă, a întregului popor, docu­mente ce nu reclamă festivismul ci o discutare adîncă, lucidă, științifică a problemelor, m-am gîndit — bucurîndu-mă de uriașele succese re­purtate și de drumul ascendent ce se prefigurează — că este nevoie încă de o muncă intensă de educare. Uriașele sarcini, împlinirea îndrăznețelor vise realiste, necesită o participare activă a fiecă­rui membru al societății noastre. în Teze se scrie: „O latură esențială a rolului conducător pe care partidul îl împlinește în socie­tate este formarea și dezvoltarea conștiinței socia­liste a maselor. Acest proces complex de transfor­mare a gîndirii și vieții spirituale a oamenilor impune intensificarea și în viitor a activității po­­liticico-fi ideologiice, promovarea tot mai activă a prin­cipiilor etice ale comunismului, cultivarea atitudinii socialiste față de munca și avutul obștesc, a res­pectului față de legalitatea socialistă, a cinstei, dreptății și echității sociale“. Acest pasaj cuprinde în el sarcini de cea mai mare importanță, munca de educare necesitînd răbdare, tact, fermitate ideologică, înțelegere față de oameni, de viitorul patriei. Formarea conștiinței socialiste începe în școală. Lucrătorilor de la ca­tedre le revine misiunea nobilă de a sădi cu pricepere pedagogică, cu metodele cele mai adec­vate vîrstei, sentimentele nobile ce trebuie să ca­racterizeze pe omul socialist. Dragostea de învăță­tură, de muncă, de semeni, respectul pentru fami­lie și oamenii din jur, setea de cunoștințe, spiri­tul înaripat de vise și responsabilitate îl caracte­rizează pe tînărul zilelor noastre. Un ideal ferm de viață, dragostea față de pămîntul natal, pentru a cărei libertate și fericire și-au vărsat sîngele înaintașii, trebuie să fie o trăsătură esențială a ce­tățeanului. El trebuie să respingă egoismul, mărgi­nirea, arivismul, blazarea, spiritul de înălțare prin munca și ideile altora. Asemenea trăsături sunt străine de noi, de societatea noastră. Atitudinea socialistă față de muncă nu se rezu­mă, cred, numai la preocuparea față de calitatea muncii personale. Ea face parte dintr-un întreg. Din micul sau marele succes individual în creație, se alege destinul întregii vieți culturale, literare, științifice a țării. Citirea Documentelor Congresului ne îndeamnă la evaluarea lucidă a drumului parcurs, în sfertul de veac, de la eliberare, la aprecieri reale asupra aspectului patriei în anii ce vor urma. Interesele țării, ale întregii societăți se împletesc organic cu interesele individuale. De aceea, promovarea princi­piilor eticii socialiste înseamnă atitudine intransi­gentă față de lipsurile ce mai frînează drumul as­­cedent, eliminarea din comportarea și practica unor oameni a trăsăturilor ce vin în contradicție cu mărețele principii ale umanismului nostru. Dezvoltarea României socialiste reclamă crește­rea responsabilității fiecărui cetățean, fapt subli­niat pregnant în Documentele Congresului al X-lea al partidului nostru. VASILE GRUNEA Finalizarea cercetării științifice contemporane Uin fenomen caracteristic so­cietății moderne este și transfor­marea economiei prin utilizarea științei. Astăzi, marile descope­riri, rod al activității unor com­plexe instituții de cercetări na­ționale sau chiar internaționale, au o influență nemijlocită asu­pra prod­ucției și a societății. Aplicarea în practică a rezulta­telor științifice obținute a cons­tituit unul din factorii decisivi care au contribuit la apariția accelerată de noi ramuri, subra­­muri și produse, cât și la creș­terea rapidă a eficienței econo­mice a utilajului și a forței de muncă. Programul dezvoltării econo­mice a României socialiste în perspectiva anilor 1966—1970 fundamentat și fixat dimensiu­a­nile și proporțiile dezvoltării tu­turor compartimentelor societății noastre și a economiei naționale intr-un ritm susținut înalt. Creș­terea producției industriale într­­un ritm mediu anual de 11,6% față de anul 1965, și de 8% al venitului național, arată convin­gător dinamismul economiei noas­tre, sarcinile mobilizatoare și, în același timp, profund realiste. Pentru îndeplinirea prevederilor planului cincinal în domeniul in­vestițiilor și construcțiilor, al producției materiale, al ridicării productivității muncii și reduce­rii­­ prețului de cost, al rentabili­tății într-un grad cît mai­ mare a activității noastre economice, partidul nostru a pus și pune în fața tuturor oamenilor muncii sarcina de a găsi căile și meto­dele de identificare a rezerve­lor din economie, de a mobiliza aceste resurse pentru îndeplinirea și depășirea planului general de dezvoltare a țării în perioada care urmează. Știința contempo­rană reprezintă o adevărată uria­șă forță materială a dezvoltării producției, izvor al asigurării progresului tehnic al producției, factor economic fundamental al valorificării rezervelor interne și al dezvoltării producției sociale. Procesul transformării științei într-o forță nemijlocită de pro­ducție este rezultatul conjugat al dezvoltării producției, pînă la ni­velul la care rezolvarea cerin­țelor ei face necesară competența cercetării științifice, și al dez­voltării științei — ca formă spe­cifică a activității spirituale a omenirii —, având drept scop optimizarea activității de cunoaș­tere și de producție, ca laturi ale procesului unic de stăpînire a realității obiective de către om. La Conferința națională a Parti­dului Comunist Român din de­cembrie 1967, printre altele, un accent deosebit s-a pus pe per­fecționarea cercetării științifice, pe realizarea unei strânse legături între cercetare și practică, pe apropierea științei de nevoile reale a producției, în creșterea eficienței cercetării științifice, în fructificarea rezultatelor cercetă­rii, in crearea unor adevărate focare de creație în inima uzinei și formarea unor nuclee de cer­­cetare științifică, laboratoarele uzinale încep să joace un rol din ce în ce mai important. Pa­ralel cu activitatea lor tehnolo­gică, laboratoarele uzinale tre­buie să desfășoare o sub­ținută activitate de cercetare cu carac­ter aplicativ, în funcție de spe­cificul producției uzinelor­­ pe lângă care­ funcționează, de sarci­nile actuale și de perspectivă ale ramurii industriale respective. Succesele obținute în activitatea (Continuare în pag. a 6-a) ing. IULIU JAKAB Amurg de baladă Munții Apusului se trezesc în amurguri, Pe drumuri, prin vaduri, Care cu fin se întorc din baladă, O pasăre de pradă Peste bradul Sub care am adormit Se rotește. Sunt iarbă ... Aud cum se desfoaie în mine gorunul Peste mormîntul lui Avram Iancu. Liniște Prăvălit în poala-ți ca o piatră-n iaz, învolbură unde carnea ta de iaz, Lebede albastre luminează-n nouri, îngeri cad cu ceața moale în pășune, Cornul amintirii sună după bouri, Sînt curat iubito ca o rugăciune, Morminte Sub un fag e ciobanul, Sub paltin haiducul, Sub cruce tot omul, Numai eu sub dîmb Sub nucul strîmb Unde cîntă cucul. Clopote îngropate în munte sînt îngropate clopote. Dacă sapi adînc vei găsi neguri mari, Ecouri întunecate poleite cu aur în care tunete­ască picurul apei în praf. Limbile clopotelor sînt de apă, O silabă din izvorul secat, O lacrimă din ochii unui mort tînăr, Pot naște cutremure. Zboară linia în nopți lungi de gîndire. Hai, viața mea, încă un pas, încă un ceas, încă un răsărit și un apus, încă o clipă de infinit... Cu fiecare adaos de zile uriașe Trag după mine timpul în haos Cu încă o iubire și-un gînd. Am trecut fulgerînd De cerul păsărilor hoinare, Mi-au picurat pe obraz lacrimi sărate. Azi, urmăresc cu degetul pe zare Pîrîu abia șoptit în nopți uitate Proptită doar pe-o răsuflare, Viața mea. Scînteia curge, curge... Am sărutat în cercuri albăstrii de apă Constelații. Și le-am simțit cîntînd sub buze, Pe nesimțite ani și frunze cad, Scînteia curge dintr-un vîrf de brad. Scînteia curge, curge... Ducînd pe­ oglinzi răchitele și norii Se înfășoară ape lungi pe roata morii, Iar cînd s-o rupe apa-n vad Eu voi pleca să dorm sub brad. Și-n zare oblic între-un brad și-o stea în nopți senine, viața mea Va însemna socot, un drum anevoios Un povîrniș frumos Atîta tot. Cimitir de la Brad Aici timpul clipocește lovîndu-se de pietre, E-un sat de cîteva morminte, Un sat în care oamenii vorbesc limba florilor Sau poate tac cu anii Și plîng numai cînd coasa pustiînd din mii de fire Alege un trifoi cu patru foi, Și asta le­ amintește de viață. Cei ce găsiră aur nălțară cruci de grezii, într-un ungher, semn de străin, O lespede rotundă. Un suflet sub două vorbe din Talmud. Asta e tot ce poți vedea, Dar cîte nu se văd și sînt... Să mai privesc odată dealul cu cruci de grezii, Arca lui Noe acoperită cu pămînt. MIRCEA VAIDA (Din volumul Cenușa verde, în curs de­ apariție la E.P.L.). Viața mea Viața mea E linia care unește vîrful unui brad Cu o stea. Crește în cer stingher vîrful bradului subțire, fost, înainte de a avea acest titlu, o fabrică de articole casnice (de porțelan): farfurii, scrumiere vaze, bibelouri etc. Între­prinderea, din Turda, s-a înca­drat, din 1949, în Ministerul E­­nergiei Electrice, dobîndind un profil ca atare, axîndu-se pe pro­duse de izolatoare. Cînd frunzele cădeau în rugina anului 1951, s-a pecetluit acest destin al Electro­ceramica Turda. In ultimii 17 ani, proporția de producție surprinde, s-a întreit. Și a sporit mai mult decit atît. In fiecare an se asimilează game întregi de profile, de produse necesare economiei naționale și se fac dotări cu utilaje care să răspundă cerințelor. In cadrul fabricii existente — voi reveni la această afirmație — cuptoa­rele s-au înmulțit de la 3 la 18 și se produce 35 la sută din e­­lectro­ceramica necesară țării. Să nu uităm: este încă singura întreprindere de acest gen, din România. Pentru 1970 i se pre­vede un nivel tehnic foarte ridi­cat și, ca urmare, o producție electr­o-ceramică mult crescută. Dar să trecem puțin în revistă etapele procesului tehnologic. La început era .. . caolina. In­tăzi, la intrare, privirea intim,pină ca­olina albă de Aghireș și cea ușor cenușie de Harghita, nisipul de Aghireș, feldspatul (știut de o­­bicei teoretic, de la secții de chimie), sub formă de praf foar­te alb, provenit de la Muntele Rece și Voineasa — cu alte cu­vinte materia primă, integral in­digenă. O rețetă de laborator ghidează la amestecul acestora, apoi mori speciale macină com­poziția. Ceea ce rezultă se fil­trează, urmînd ca din masa ma­leabilă să se scoată aerul, prin vacuum-presă. In­fluxul tehnolo­gic, pasta trece la strungire, tur­nare în forme de ghips, discuire, presare hidraulică în matrițe de metal, la excludere, uscare, gla­­zurare. Viitoarele piese de por­țelan sunt introduse apoi în cup­toare, pentru o ardere de 5—6 zile, trec la șlefuire, sunt supuse unor firești încercări și electrice, iar după mecanice această verificare se ambalează și se ex­pediază. O scurtă vizită prin secții, im­presii confortante. Munca, aici, nu pare grea, deși la capitolul mecanizare sau automatizare mai există spațiu liber. Chiar­­ manua­­lă, într-o măsură, munca are un iz estetic, de migală și aten­ție, iar produsele de porțelan trezesc la undă de admirație. Iată oameni lingă mașini simple, ba­zate pe sistemul roții de olărit, lucrînd la forme de izolatori diferiți, artistic, asemenea mește­rilor populari, cu diferență de tradiție și tehnicitate. Suita de izolatori e vastă: de la cei mici, întrebuințabili pe stâlpi la sor­­mele de telegraf, la cei înalți pî­nă la piept, avind ceva din mari­le amfore, destinați stațiilor de înaltă tensiune. Strungarii și discuitorii se înrudesc, prin modul de lucru, cu muncitorii amintiți. Pe jos și în cuptoare rotunde, izola­tori, izolatori, izolatori... se gă­sesc în procesul de uscare. In hale e cald, e ca într-o cameră mare, foarte încălzită, iarna. Ai impresia că intri la o familie numeroasă, som — de ce nu ? —­ chiar acasă. Unele femei lucrează șezînd, specializarea permițînd acest fapt, de parcă ar fi o șe­zătoare lingă foc. Și se lucrează intens, în întreagă fabrica. Se lucrează, total, in acord și oame­nii sunt interesați să producă mult și să dea piese de calitate, să fructifice la maximum orele de muncă. In secția de presare hidraulică, pe rafturi laterale, femei așează o sumedenie de piese mici, ex­trem de diferite ca forme și uti­litate, de parcă ar așeza bibelouri acasă in vitrinele mobilei. Totuși, produsele acestei fabrici se deo­sebesc de cele­­ ale unei întreprin­deri de porțelan casnic. Acolo domină caracterul ornamental, artistic. Diametral opus, aici gu­vernează sensul utilitar, impor­tanța pentru economia națională în primul rînd, răspunderea deo­sebită. Aici se fabrică, așadar, cu pre­ponderență mare, izolatori, dar concomitent se produc și alte ar­ticole electro­tehnice, din porțe­lan, steatit și termoceramit. Do­meniul de utilizare al produselor ce ies pe poarta acestei fabrici este foarte vast: de la transpor­tul energiei electrice din marile hidro și termo­centrale ale pa­triei, la exportul (de izolatori) în India, in Iran etc. Iranienii ac­ceptă numai izolatori românești, apreciindu-i cu unicitate. Dintre destinațiile acestor ar­ticole electro­ ceramice amintesc: Locomotivele Diesel (electrice), televizoarele, frigiderele, apara­tele Roentgen, industria grea, in­dustria minieră, transporturile, aparatele casnice ca fierul de călcat, prizele, întrerupătoarele. Porțelanul electro-tehnic e pre­zent peste tot unde se cer piese izolante. Are o mare rezistență mecanică, la rupere, și electrică, rezistă pînă la 200.000 volți. Pu­terea lui îl distanțează imens de porțelanul­­ casnic, estetic. Aici se­­ fabrică circa 1200 de sortimente, de la articole de 1 gr. pînă la articole de 280 kg. Procesul de producere și finisare se cifrează, în funcție­ de natura pieselor, de la 30 pină la 50 de zile. Și iată că ajungem — în pri­ma parte m-am referit la fabrica existentă — la o mare surpriză oferită de Electro­ceramica Tur­da, o gigantică hală nouă. Pe o suprafață de 38.000 mp., lângă fabrica de azi s-a ridicat impre­sionantul colos, supus zilele a­­cestea ultimelor retușuri murale și ultimelor utilări. în vechea fabrică se desfășoa­ră o reorganizare generală, in­clusiv în privința înzestrării teh­nice, se separă sectorul steatit tot în spiritul reorganizării evo­lutive, iar porțelanul se va muta integral în noua hală. Masiva hală nouă, de o capaci­tate care o depășește net pe cea a întregii fabrici existente, intră în funcțiune în auzind. Faptul e un adevărat eveniment. Să ne gîndim la ecoul practic al acestei îmbogățiri și împliniri, în panorama energetică a țării, a economiei naționale și a lo­cuințelor. La perspectivele de ex­port: . Am intrat in această hală și am văzut cuptoarele-cameră, per­fecționate, instalații dintre cele mai moderne care există la zi pe plan mondial, mașini automate in funcțiune, producînd, pentru cele din urmă verificări. Dacă am compara noua hală — am putea spora noua fabrică sau întreprinderea de porțelan electro­tehnic — cu unul dintre cele mai moderne transatlantice, urarea de „vînt bun­­“ ar fi mult anacronică. Ni urăm trăinicie, bo­găție, destoinicie și glorie, spre cinstea culorilor românești ! ION RAHOVEANU Electro­ceramica Tabloul de comandă al cuptorului — tunel

Next