Tribuna, ianuarie-iunie 1973 (Anul 17, nr. 1-26)
1973-01-04 / nr. 1
Recrudescență in piatră Și se vaiv o peșteră pe locul acestui si rai de zile calcaroase, acestui var ce s-a-ntârit în gușa răstimpului cu ani durai in oase, o peșteră cînd boarea noastră cadă și ultimă va dilata fisura pe care noi, cei înșine bezmetici o despicam cînd ne-ndulceam cu ura, o peșteră de umbre se va face și mari tulipe negre sus, prin aer, ce vor cuprinde șuierînd sub aripi o noapte încibitâ ca un caer, un haos, o dezordine de umbre din care numai noi ne vom desface și iarăși, printre lungi canini de calcar mușcînd in gol tenebre, ne vom face, căci tu-mi vei picura de sus iubirea in vechii noștri stropi, în stropi de milă, in stropi de patimi, de tristeți, de ură, in stropi de bucurie și de silă, iar eu voi crește-ncet pină la tine, și-o singură coloană împietrită iubindu-ne din trunchiul tău vom face și trupul meu de sveltă stalagmită. ETA ROKItllJ Semnele anului Iarna este un anotimp al încrederii. Cu știința de la înaintași, bunul gospodar se uită peste cîmpuri, mulțumit, și rezumă în vers devenit zicere tradițională. Iarna-i grea, omătul mare, semne bune anulate. Semn că, prin lucrul naturii, efortul uman își va găsi împlinirea în recolte bogate. De Anul Nou cele mai încrezătoare, cele mai generoase urări vizează bunăstarea tuturor — efect al muncii chibzuite, al înțelegerii și cooperării — vizează hărnicia și frumusețea relațiilor din cea mai mică unitate socială, familia. Să vă fie casa — casă, să vă fie masa — masă. Multe veacuri de încredere în forța și valoarea umană sunt aici, și chiar dacă originea acestei încrederi o constituie preponderența îndeletnicirilor, a obiceiurilor derivate din practica agricolă îndelungată a poporului nostru, ea nu e mai puțin reprezentativă pentru întreaga sa capacitate de muncă, pentru unanima sa hărnicie și pricepere, indiferent asupra cărui obiect ori domeniu s-ar aplica. Intr-o țară nu numai agricolă, dar și intens industrializată, ca a noastră, „semnele bune de belșug“ din urarea populară capătă valori noi, în deplin acord cu tot ceea ce credem despre muncă, despre gospodărire, despre destinația bunurilor produse. Iarna continuă să însemneze perioada de vegetare a naturii, indispensabilă viitoarelor recolte, pe teritoriul ei sensibilizat prin nesecatul optimism al poporului, activitatea de planificare, de fixare atît a liniilor principale ale dezvoltării, cît și a tuturor obiectivelor concrete, mergînd pînă la amănunt, își găsește locul firesc. Cu sau fără zăpadă abundentă pe ogoare, în ziua cîndurătorii trec de la casă la casă, de la inimă la inimă, în ajun de An Nou, deci, ei poartă mai mult decît un mesaj tradițional, mai mult decît o formulă transmisă de la înaintași. In această zi, și chiar cu multe altele înainte, profilul complex al noului an este stabilit, noi știm, cu siguranță, cu grîu, cît porumb, cîte legume ne va aduce, știm cîtă fontă ne vor da furnalele, cît oțel va fierbe în cuptoare, cîte mașini se vor face din acest oțel, cît cărbune ne va da pămîntul din tăinuitele lui adîncuri și cîtă lumină și energie ne vor da apele în cădere. Știm încă mai multe lucruri și de aceea, pentru noi, semnele fiecărui nou an sunt atît de complexe, atît de importante. Urările acestui an cuprind, nici nu se poate altfel, ca pe un filon mai prețios decît aurul, tot ceea ce ultimele evenimente din țară au contribuit la pregătirea anului ieșit din comun 1973, an hotărîtor pentru îndeplinirea cincinalului înainte de termen, pentru accelerarea ritmului de dezvoltare economică a României, pentru creșterea, cu indici nemaiatinși încă, a nivelului de trai al populației. Mai mult decît zăpada abundentă de pe ogoare, „semnele anului“ se află cuprinse în șirul de măsuri stabilite la recenta plenară a C.C. al P.C.R., culminînd cu planul pe 1973, o producție industrială care va depăși cu 14,5 miliarde lei prevederile anterioare ale cincinalului, premisă ca în 1975 să se obțină o producție industrială suplimentară cu 40—60 miliarde lei peste nivelul stabilit de planul cincinal: o adevărată „ofensivă pentru creșterea eficienței economice“, concretizată în cursul anului prin creșterea productivității muncii în industrie cu 9.1 la sută, prin reducerea cheltuielilor la 1000 lei producția-marfă cu 2.6 la sută — toate acestea impunînd participarea activă, hotărîtă, a fiecărei unități economice, a fiecărui om al muncii, un ritm susținut de creștere și în producția globală agricolă, de 9,2 la sută mai mult decît în anul 1972 (considerat, și el, un an de vîrf pentru producția agricolă). ..Semnele bune“ ale anului includ cifre dintre cele mai grăitoare pentru creșterea nivelului de trai, înfăptuind nivelele îmbunătățite la producția materială, la productivitatea muncii, la cheltuielile de producție se va putea asigura, pentru 1973, creșterea mai rapidă, cu 14 la sută, a venitului național, ceea ce însemnează o depășire fireasca a nivelelor stabilite prin planul cincinal privind traiul fiecărei familii, al fiecărui om al muncii. Devine astfel posibil ca veniturile bănești ale populației din sectorul socialist să sporească cu 18 miliarde lei față de 1972, iar veniturile reale ale țărănimii să depășească suma de 44 miliarde lei. Dacă în 1970 nivelul mediu pe familie al cheltuielilor din buget pentru învățămînt, cultură, sănătate, ajutor de stat pentru copii etc., era de 5500 lei, în 1973 acesta va depăși 7000 lei, ceea ce exprimă un alt aspect al creșterii nivelului de trai al întregii populații. Un an hotărîtor sub toate aspectele, pregătit cu grijă și bun simț gospodăresc, încă zic la începutul iernii și chiar dinainte: urările tradiționale purtate din casă-n casă, în pocnete de bici și acompaniament gros, de buhai, de către miile de „plugușoare“ ale celor mici sau mari, asemănători prin entuziasm și încredere, grîul pe care mîinile lor îl presară pe praguri, semnul dintotdeauna al belșugului la poporul nostru, capătă, în acest an, o multiplă și profundă valoare simbolică. TRIBUNA