Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1860-02-25 / nr. 69
alegerea făcută din partele, ne-au datu cea mai vie dovadă că conștiința, amorul pentru alegători ai capitaliei, întru că nu privește alegirea unuia din deputați cu care acești din urmă au surprinsu pe toți cei care credeau că au trecutu timpul locmalelor patrie, ționale și dorul unei cu moșii mari, districtului dăncu decătu sașii nu au neatărnări constitunu sunt privilegiul escluzivu acelor și că alegătorii primari simțăscu simțitu multu mai achiar a onoratirii C P Sghiomo Momîna. SSI - Funcționarii-deputați. D. E. Coslege zice: ”Nu este algă chestiune mai tare desbătută, și cu toate aceste mai simplă, decătu aceea de a se ști dacă să cuvine ca funcționarii publici să fie priimiți în sinul puterei legislative. Pentru a o dezlega este destul de a cunoaște bine natura și obiectul guvernămăntului. Pe ce se razimă principiul guvernămăntului actualu? Pe dispărțirea puterilor. Unu omu poate oare face parte de odată și din puterea esecutivă și din puterea legislativă? Poate să fie elu de odată și capu și brațu? Constituția dă numai principelui această înesecutivă, duoiă capacitate legislativă și Înse, această capacitate cuvine-se a fi întinsă și la delegații puterei domnești? In principiu, este învederatu că nu. Noi nu voimu a congtesta într'unu chipu absolutu admiterea oare-căroru mari funcționari în legislatură, bunăoară, cumu sunt miniștrii, somitățile magistraturei și ale armatei; înse, nu credemu să fie iertatu ca Camera să fie împlută de funcționari; aceasta ar fi cu totul fără cuvîntu și fără logică, ba încă ar fi și de mare primejdie. În adevăru, care ar fi resultatul ce ar eși din această împlere a Camerei cu funcționari? Din duoe lucruri unul sau deputatul se va supune înmurirei administrației, sau, rumpăndu legăturile ierarhiei, nu va băga în nici o seamă găndul superiorilor sei. În cazul dentări, este servilismu, în celu de alu duoile, nesubordinare și anarhie, și într'amănduce pericol pentru lucrul publicu. Prin urmare, în principiu, funcționarii nu trebuie să fie la noi priimiți în sinul Adunărei elective. Nu se cuvine a lăsa în putearea legislativă invazia funcționarilor, nici pe legiuitori a deveni funcționari, căci aceasta este în contra moralei publice. Cănd funcționarilor ar fi iertatu a deveni deputați atunci s'ar realiza o Cameră în care părnții ar fi și judecătorii lor. Lucru acesta este respinsu de totu omul cu intreagă judecată. Cu funcționarii deputați, și mai alesu cu prefecții, alegerile nu potu să fie nebănuite de îpriuriri și manevre intimidătoare. Prin urmare, o Adunare care ar ține la stima ce trebuie să inspire în publicu n'ar avu altă datorie mai lăntă de cătu aceea de a respinge din sinul seu celu profeștii. Scrutinul, puținu pe toți „De unde vine, zice D. Elias-Negnast, această legitimitate, atestu adevăru ce esă din voința numerului celui mai mare? De acolo că fie-care fiind deopotriva fie-căruia, nimene nu se poate ține mai presusu decătu toți; căci suma rezoanelor individuale, care formează rezonul comunu, va fi totu-depuna mai presusu de fie-care rezonu isolatu, și fie-care individualitate representăndu unu egalu, valoarea intelectuală și șorilă a majorităței va fi plătit de necontestabili pre cătu este o valoare matematică, fără ca să se poată opune cgalitatea la entitate. A.șadară egalitatea, iată dogma fundamentală a politicei noastre; majoritatea, iată manifestarea dogmei; autoritatea, iată con Fără putință guvernămîntul; fără majoritate nu secrarea sa; autoritate nu este cu este cu putință autoritatea; și fără egalitate majoritatea nu are nici înțelesu nici valoare morală” „Toate chestimnele, zice A. Maggast, care sunt supuse la o Adunare politică se otărescu prin majoritate; toate numirile în materii electorale se otăresscu prin majoritate. Dar care este celu mai bunu modu de a aduna voturile? Cuvinese ca opiniunea unui intare dividu chiematu la a vota să se arăte și pe față? Cuvinese, din contra, ca rostirea acestei opiniuni să se facă încetu și să remăie secretă? „In Franța alegătorii scriu într'ascunsu voturile lor și deputații votează cu scrutinul secretu; în Englitera, din contra, fiecare deputatu votează cu glasa mare, fiecare alegătoriu arată pe față oamenii ce'i ciamă de a'lu representa. Din care parte este adevărul? Videratu lucru este că dacă alegătorii esercitează unu dreptu curatu personalu, ei potu, chiar pentru aceea, de a'l e sercita dupre cum voiescu, asemene dacă deputații vot indulează legile facu unu lucru care'i intercnumai pe ei singuri, potu să lu facă dupre cumu le va plăce. Cănd cineva nu este respunzătoriu de faptele sale cătră nimene, este liberu pe sine de a le arăta sau de a le ascunde. Înse dacă alegătorii esercitează nu unu dreptu, ci o îîmputernicire; dacă deputații care facu legile sunt respunzători cătră societatea întreagă, cine va pute susține că votul lor trebuie se remăte secretu? Responsabilitatea cuprinde în sine publicitatea. Toate actele care prin resultatele lor pot să fie folositoare sau păgubitoare tuturora Prin votul deputatului, alegătorii sunt înștiințați de chipul îndeplinirei însărcinărei ce s'au pusu trebuescu să fie cunoscute de toți. asupra lui. Alegătorii pe voturile unui deputatu se întemeiează de a'lu opera cu încrederea sau de a'lu declara necredincioșii chiemărei lui. Votul trebuie să fie publicu. Cele mai simple noțiuni de bunul simțu o ceru aceasta, interesul generalu o voiește, și morala o impune. „Nu agiunge cineva a fi unu omu publicu, nuiea cineva asupră și inalta funcțiune de a dirigea trebile, de a înmuri guvernămintul, de a participa la facerea legilor unei țeri fără să contracteză îndatorirea de a-și da seamă de faptele sale. Cu cătu o posițiune este mai înaltă, cu atăta ea pune mai mari îndatoriri; cu că tu are cineva mai multă acțiune asupra celor mai mari interese cu atăta îndatoririle lui sunt mai mari cătră acei pe aceste Deputatul întră în publicitate prin opiniunile sale, prin și ați voi să ascundeți de publicitate prin votul ce arată faptele, cuvintele și opiniunele sale? Aceastea nu poate să se ție înaintea dreaptei giudecăți. „Adauge că secretul nu favorează de cătu corunțiunea. Omul care au vorbitu într'o discuțiune nu va ascunde votul seu. Omul care are curagiul cugetărei sale nu ascultă decătu de conștiința sa, nu va ascunde nici olată Francheta inalță demnitatea, și demnitatea cuvintele sale, prin actele sale, aceea ce conștiința sa ii înspiră, ca și franceza sacu moravurile publice mai oneste și mai tolerante. „Acasta să aplică la alegători ca și la deputați: știuea nu'și schimbă fața de cătu la șlarsa cănd toți cetățenii fiind admiși la a voșa, responsabilitatea lor remăne îngrădită în conștiința lor. Atunci numai o singură regulă este de păzitu, aceea de a se lua toate măsurile care garantează sinceritatea și neatărnarea alegerilor. În toate celelalte cazuri, alegătoriul nu este de cătu unu delegatu, elu îndeplinește o îndatorire, și nici o îndatorire publică nu se poate ascunde în întunecimele secretului.Trebuie a zice că de multu timpu partitul radicalu din Englitera să nevoiește pentru a dobăndi în colegiile electorale votul cu scrutinu (uvote br DaPot); în Franția, din contra, partitul democraticu au cerutu totudeauna votul pe față. Unu cuvăntu explică această diferenție. În guvernămînturile de privilegiu să află necesități crude pentru oposițiunele mai înaltu și a pune în lucrare idei mai drepte și mai largi. Radicalii englezi sunt în acestu cazu. Ei să luptă contra unei artistocratii puterce voiescu a agiunge unu scop unice prin avuțiile sale și care lucrează asupra alegătorilor cu violență. Alegătoriul amenințatu cu ruinarea dacă nu va plăcea aristocrației, făgăduește votul seu, și să constată apoi, cănd vine la roți, dacă s'au ținutu cuvăntul. În ziua cănd votul va fi secretu, controlul acesta nu va mai fi cu putință, și alegătoriul va dobăndi neatărnarea lui. Radicalii englezi ceru, deci, votul secretu pentru a veni în agiutoriul conștiinței împilate. De ar fi chiar votul secretu, totuși nu să va putea împedeca aristocrația de a cerșitori votul și de a dobăndi făgăduinți; și atunci ce să va tămpla? Sau alegătorii vor fi credincioși cuvăntului lor și în acesta cazuru să va dobăndi nimică; sau după ce vor făgădui, vor vota contra făgăduinței lor și să va pune în deprinderile electorale a acelei țeri, între alte violuri, și ipocrizia. Pentru aceasta bine este a părăsi unu principiu?, Apă ZGIMĂASeparatismul diplomaticu. Detinuu în Poritoriul Moldovei de vineri 9 fevruari ePonitoriul de București cu data din 4 cevruari, cuprinde următoarea publicare oficială: Înălținei Sale prințului Valahiei și Moldaniei, din partea marelui veziru. eSupuindu la cunoștința Măriei Sale Imperatorului depeșa Înălțimei noastre prin care propuneți dorința ce aveți de a di recunoscută de Înalta Poartă alegerea D-lui C. Negri în cuplitate de agentu al Moldaviei și de însărcinatu cu direcția cancelariei agenței Țărei Romănești, mă grăbăscu a anunța că s'au aprobatu de Măria sa alegerea ce Înnălțimea Voastră au făcutu, orănduindu o asemenea persoană care posedă cerutele cualități, și fiind că cererea Înălțimei voastre este conformă cu articolii Convențiunei carii stipulează că lucrările agenției se vor îndeplini deosebitu, sau recunoscutu numitulu agentu al Moldavei și provisoriu dirigentu al cancelariei agenției Țerei Romănești. Tot odată viu a esprima și deosebitampărătească etimă către Înălțimea Voaestră.”erușorii MEHMET Pă5ianu pri, 1800, care privește interese: --- ----*MEZAALA - STATISTICA OFICIALLĂD. Monitoriul publică următoarea olărire a ministerului din lăuntru relativă la ținerea registrelor mitricești: 2