Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-10-25 / nr. 45
MREȚUL. pe tapu 2 galbeni. u 1u. Sghimana-„Momiana. ---ubuliății Aisenuie- Asepoto fiie eoe ve more oti re pvrteșîna. - a og ve Aropașentele se facp in labui la digestia Potei atgada Talalagitog, iag PREGUL pe , anu 22 lit. N în Vpeptesti ui rghin distriste la esrectitoghie rostelog. ANUL 1. IAȘII, DUMINICĂ 25 OCTOMVRIE 1850. REVISTĂ DIN LĂUNGRU. Iașii, 21 octomvri. leri, pe la 3 care dup'a meazăzi M. S. Domnul au sositu în residența domnească a Moldovei, viind din Besarabia. O proclamare, cu data de 19 octomvri, cătră locuitorii de ceea parte a Prutului inferioru s'au impărțitu cu ocazionea vizitărei domnești. O altă proclamare, cu data din 12 octomvri, ”cătră Romănii din Țeara Romănească, ne veni la mănă deabia în zilele aceste. Vomu publica, altă dată, proclamarea cătră Besarabieni. Astăzi reproducemu pe acea cătră Munteni. Romani din Peara Romanească. Găsimu de datorie a vă arăta a noastră vie mulțumire pentru patriotica voastră purtare Inainte de actul investiturei, atunci pe cănd ambițiile personale cutezau încă a hrăni oarecare sperăm deșerte, și tot de-odată pentru demnitatea și liniștea ce ați păstrat, la 28 septemvri, în fața unei încercări nesocotite a unoru oamini rătăciți afară din drumul legalităței. eS Ne place a crede că, și în viitoriu, veți fi vrednici de admirarea ce ați însuflatu Europei prin actulu gloriosu de la 24 ianuarie, și că bunulu simțu romănescu va lumina pe toți a se pătrunde de adevărulu, că o nație se mărește și se întărește atunci numai cănd ea are conștiința îndatoririlor sale către patrie, către guvernu și către legi. Puterile garante au înzestratu pe ambele țeri surori cu o Convenție ce cuprinde în sine toate elementele de o fericită propășire. De la noi atărnă acumu ca să profitămu de dînsele, desvoltăndule cu unu chipu potrivitu stărei de față a societăței romăne, și aducăndu cu toții partea noastră da activitate, de lumini și de devotamentu la măreața lucrare a renașterei. eSpre acestu sfiîrșitu, arătănd mai întăiu a noastră deplină mulțumire ministerului trecut pentru serviciile ce au desăvirșit în folosul binelui generalu, și carele acumu s'au retrasu de buna sa voință pentru de a face locu unei noi combinări ministeriale, amu formatu unu cabinetu menitu de a susține cu energie principiile noastre constituționale, și spre a da mai mare garanție de menținerea ordinului legalu, de care suntu legate înflorirea comerțului și întemeirea creditului publicu, amu luatu în persoană comanda superioară a oștirei din ambele Principate. Au sositu acum timpul pentru totu Romănul de a se apropia de altarul patriei, cu liberă de or-ce găndu înduoelnicu și cu inima curată de or-ce patimă desbhinătoare; căci neîncrederile, decimările, urele și împărecherile sunt unelte fatale care aducu peșintenirea neamurilores Destulă inverăjbire au produsu pănă acumu luptele politice între Romăni! Causa acelor lupte lipeindu astăzi, lipsească totu odată și trista desbinare dintre ei. Presentul și viitoriul României o reclamă aceasta prin glasulu vostru, care vă chiamă la înfrățire, Romănilor! Căci precum, de la suirea noastră pe tronurile Moldovei și a Valahiei, noi nu amu mai cunoscutu în aceste țeri nici Moldoveni, nici Munteni, ci numai Romăni, asemenea nu voimu a vede, între Romăni, nici partide, nici clase îndușmănite, ci numai fii ai aceleiași mume și frați de acelașu sănge. f în ochii noștri, toți Romănii sunt buni; în inima noastră sunt toți iubiți de o potrivă, deși chiar anii din ei, rătăciți de patimi violente, se espunu a fi înfrănați și a căde subt asprimea legilor. Ne adresămu dar cătră toți, ca adevăratu Prințu Romănu, carele, liberu de ori ce înmurire, voește prosperitatea țerei, prin aplicarea înțeleaptă a Convenției, și mărirea nației, prin sincera frățire a celor ce au onorul de a face parte din ea. e Mărginească-se fiecare individu sau corpu socialu în cercul drepturilor și al îndatoririlor sale bineînțelese, pătrunză-se cu toții de respectul ce se cuvine legilor, și fie țeara întreagă bine încredințată că noi vomu ști a mănține ordinulu legalu în lăuntru și demnitatea națională în afară. ALECSANDRU IOAN. Ministru secretariu de Statu la departamentul trebilor streine: V. ALECSANDRI. București, 12 octomvri 1859. No 451. în legul GMULEINVELZ . C ĂTRĂ REDACTOR: Bărladu, 6 octomvrie 1859. Domnule redactor, Scrisoarea, ce vă adresezu din parte'mi acum, n'are altu scopu decăt de a completa în cunoștiințelile ce v'am comunicatu prin scrisorile din 24 august și 28 septemvri a. c. asupra execuțiilor degrădătoare omenirei săvărșite la moșia Piteștii, pe care scrisori au bine-voitu a le și comunica publicităței, înserăndule în stimabilul d-voastre jurnal n. n. 33 și 40. Prin scrisoarea din 28 septemvri, vă aduceți aminte, că eu amu arătatu că faptele publicate, pănă acum prin citatele după scrisori, sunt abia a treia parte din căte s'au săvîrșitu, și cele mai puținu scandaloase auzului. Dar împinsu de conștiința mea, care nu'mi permite nicidecum să nu dau la lumină orce fapte adevărate, pe care le potu cunoaște, și cu osebire niște fapte care lovescu în dignitatea omenească și sunt săvărșite tocmai supt egida unor oameni ai guvernului carii, chiaru sunt datori a apăra inviolabilitatea demnităței ominești, pentru totu individul și oricăndu, eu voescu acum să vă înștiințezu și despre restul celor săvărșite la Pitești; și aceasta numai cu speranță, că macar acum, pentru a treia oară prin organul publicităței, aceste fapte vor putea ajunge și la auzul Domnului stapanitoriu, și se va pute paraliza comiterea abuzurilor, pe care ministeriul respunzetoriu.... vine. Ascultă: Exploiații prefecturei dipănă acum nu le-au consideratu cum se custrictului, și executori ordinilor si, nemulțuminduse cu nelegiuirile ce comisese pănă aici, au mersu mai departe: Ei lubndu pe trei femei, a lui Ioan Botezatu, a lui Vasile Bădea și a lui Ioan Blăpariu, care aveau copii mici de țiță, le-au închisu într'o casă pustie fiindule două zile flămănde, fără să le lese să'și caute macar de copii, bancă spre mai mare batae de jocu ele au fost siluite de storăși și n'au pututu scapa de supt închisoare decăt cu mare greutate, și după multe strigăte, și înduioșate plănțeri. Pe Pavel Șoparcă, pentru o datorie de 330 lei, după mai multe bătăi și schingiuiri din partea suplentului în ființa superiorului seu mai la urmă din poronca D-lui Onoseiu, au închisu într'o retiradă l'au trăntitu cu capul în giosu pe borta retiradei, l'au mănjuit, l'au bătutu cu pumnii, l'au călcatu cu picioarele și l'au ținut la opreală timpu îndelungatu; mai la urmă venind și femeea lui s'au rugatu să ierte pe bărbatul ei, dar Domnul Onoseiu batjocorind'o cu sudălini, au poroncitu s'o închidă și pe ea la hambariu, unde s'au ținut pe amăndoi decusară pănă a doua zi, căndu cu o nouă poroncuță au regulat să'i scoată de la închisoare și să libereze bărbatul, iar pe femee s'o oprească, dăndu voie slujbașilor ca să'și bată giocu de eșa cum le va plăcea, pănă va plăti toria, barbatul ei da Apoi cătră seară au poroncitu din nou să ducă pe femee la închisoare și pe drumu săi și bată giocu de ea în trei locuri; cu așezat la închi ceastă rănduială femeea au soare trei zile aproape, aceasta, au după trimisu acasă la barbatul ei și pentru datorie i-au luatu singurele după vaci afata ce avea, le-au vindut mai fără nici unu prețu și banii au primit suplentul care au fostu față și la vănzare. Pe jidovul Moiei sin Istrail Grăndariu lau chiamatu să se socotească, și neputănduse pune la cale l'au datu afară, iar suplentul de trei ori l'au întorsu cu biciul de la poartă, l'au trasu cu harapnicul de gătut, l'au bătutu cu pumnii, pănă căndu osinditul rugănduse cu lacrămi abia au scăpatu de maltrare, pe de altă parte însă D. Onoseiu i-au sechestrat crăciuna și datoriile de prin satu, încătu orăndariul spre a nu'și pierde interesele negoțului său, au fost silit, dreptu-nedreptu, să dee unu vecsel de o mie lei spre a'i plăti în terminu de unu anu, și așa au reîntratu în drepturile sale neguțitorești. Asemine neguțitorița văduva Hasa Jidanca, cu patru copii mici, au fost apucată pentru o datorie a barbatului ei de 75 galbini și neavăndu nici o închipuire bănească de a plăti, i-au scosu afară din dugeană toată marfa ce avea în valoară ca de trei șii lei și i-au ținut'o în uliță timpu de după septămăni pănă ce s'au stricatu toată de ploi, pe dînsa iarăși dănd'o afară din casă, cu copii cu totu, au nevoit'o să șadă sub tu ceriul liberu pănă ce i s'au bolnăvitu copiii de foame, și de temperatura cea schimbătoare a aerului din materie. Pentru toate acestea, ea tănguinduse prefectului, nu i s'au făcut altă îndestulare decăt că să i se văndă dugheana prin comisariu spre a plăti banii arătați atunci