Tribuna Româna, 1864 (Anul 6, nr. 164-197)
1864-01-13 / nr. 165
7-3853CE Tribuni Pomieni. 7-77 riului. tatere înnecate în Buzeu, și mai poate da nimene riul de control, socotele acele încurcate nu le de capătarea au parlamentarii de anchetă în privirea fondurilor publice, însă pănă acumu nu s'au sevărșitu lucrarea sa. Cu toate legile parțiale ce s'au adusu în Adunare, și care s'au adusu în numeru atitu de mare încăt Adunarea poate să lucreze doue luni și se nu se poată esprăvi, după ziua domnului Cogălniceanu, oposiunea înse cere legea care cuprinde pe toate legile, legea care trebue se aducă armonia între puterile statului, legea care trecue se așeze drepturile și datoriile reciproce ale statului cu membrii societăței, legea constitutivă a însuși statului, legea în sine pe care o nu ștam constituțiune și care nu s'au adus, cu toate că se cere cu mare stăruință și de toate organele de publicitate, cu toate că D. Cogălniceanu au fostu zisu că, încă de la 24 ianuarie 1862, căndu s'au realisatu Unirea, se cuvinea, trebuea a se înfățioșa Adunărei această șartă, acestu proiectu de constituțione. Dar unirea încă nu este organisată nici cimentată, și primul pasu cătră separațiune s'au și făcutu de acei ce au fostu convocați în Iași în înaltă comisiune consultativă. Cererile iașanilor au circulatu ăntățu prin București, și apoi s'au adusu în Adunare și credu că v vor fi și supuse la o matură cercetare. Neamu întristatu văzăndu în aceste cereri unu amesticu de atribuțiuni cuvenite statului și comunei, și deosebite deja de Adunarea legislativă încă din anul trecutu, precumu pompierii, etc. etc. Nici atăta lucru n'au pututu deosebi înalta comisiune consultativă! Alte sunt nevoile statului alte ale comunei Comuna lașului ar voi să se destragă în folosul ei, și să absoarbe, o parte însemnată din fondurile ce le dau contribuitorii pentru satisfacerea trebuinților generale ale statului. Aceasta este o cerere exagerată care nu poate fi aprobată nici de știința nici de rațiunea economică. Și conducere cineva aceea ce resonul nu-i încuviințează se espune a nu dobăndi și a se face și ridicol. Ceea însă ce este resonabile în aceste cereri va fi de bună seamă acordatu, mi mai cu osebire amu dori să se acorde mijloacele de a se romani la acea poliție. Ținemu cu atăta mai multu la aceea cu cătu noi amu fostu cei dintăiu carii amu propagat această supremă măsură naționale de înbunătățire în Peronul Romănu, Curtea de Casațiune, asupra căriea pare că se însistă mai multu de cătu la celelalte măsuri rezonabile și eficace de îmbunătățire, nu va întămpina de cătu o singură mare dificultate, aceea de a se găsi sinistrul care se iene asupra la respunderea de a redica peatru și a sparge capul Unirei, se vorbește de crise șinisteriale din causa că nu se înțelegu miniștrii între dănșii asupra soluțiunei de data chestiunilor celor mari. Asemine se vorbește pe aici și de o protestare ce ar fi făcut erau să facă consulii puterilor acelor ce ar fi hotărîtu în conferințele de la Constantinopole a se pune cestiunea monastirilor închinate în starea în care era mai înainte de soluțiunea ce i su au datu. Vitetul despre modighinarea mini esteBucurești, și colegii la Culte aflarămu că neînțelegerile ce esisteau între primul ministru rusde mai înainte ne aduseră aici știrea Papiu și Bolintineanu nu erau îndeplinit acordurile principale ale politicei interioare. Convențiunea, relatăndu unele vorbe acum respăndite în publicu despre demisionarea D-lui Papiu și Bolintineanu, ne spune ea (demisiunea) ar provini din causa de neînțelegere în consiliu „asupra legilor ce cabinetul unui îndatoritu a înfățișa Adunărei". Foaia Budacă trei siniștri sunt tot de aceeași părere: chestiunea rurală și reforma electorală. D. bolintineanu s'au pronunțatu de multe ori pentru împroprietărirea absolută și pentru votul universal. D. Cogălniceanu, președintele cabinetului, au sprijinitu și votatu acumu cinoi ani în Adunare unu proiedu ce de lege rurală, care dorește D. Bolintineanu. Pentru reforma electorală, D. Cogălniceanu nu u'pu pronunțatu înca în ce chipu să se facă, și nu lui universați”. Așa dară, în chestiunile cele mai mari, cele mai arginți eaca o desbinare gravă între cei mai însemnați dintre consilieri Domnului: o parte, capul cabinetului, singurul omu ment carii represintă, de bine, de reu, opiniunea democratică în cabinetul acesta, zisu liberalu și de împăciurnță, sunt nevoiți a tățeni, carii, la părerea multora, au făcut o mare greșală că s'au înduplecatu de a întra în ministeriu, trebuie să o espieze eșindu, precum ești, diminuiți ca oameni politici. Peticul nou la haina vechie, zice Evanghelia, face spărtura și mai mare. Cine e haina vechie (meile defgogie)? Cine e peticul nou? Cătu de mare e spărtura? Răspunsu la aceasta vomu are în curăndu; și tălcul îlu va face orcine. lZ-lZZIZU ZA. Adunarea actiuală trebue numai decătu să se desfacă. Credemu că, chiar în interesul întemeierei regimelui nostru constituțional bine înțelesu, este de neapăratu să se desfacă Adunarea aceasta și îndată să facă locu alteia, învestită aceea cu o autoritate morală mai mare. Dară cumu dar pentru ce, și de ce treabă, să se facă altă Adunare, căndu această de acumu respunde cu plecăciune la închinăciunile ministeriului de față, carele și el, la răndul seu, posede înalta, liberă și binevoitoare” 1) încrederea M. 8. Domnnitorului? Cui e abunu a se mai înbălvie țeara politico-convențională in volbura unor noue alegeri înainte de timpul convențional, de 7 ani, după se că cu legea generale, mai ce știe bine convențională pentru alegeri, nu este cu putință a se forma vre o dată în Adunare o altfeliu de majoritate, mai guvernativă și mai liberală? Au doară nu s'au făcutu destule probe cu reglementul electoralu în vigoare? Noi și numai poi, conservatorii progresiști și progresiștii conservatori, noi și numai poi liberalii constituționali și liberalii convenționali, noi și numai noi, representanții averilor văzute și plpnuste, mișcătoare și nemișcătoare, pot și numai --- -...2- noi, amanții platonici ai guvernului parlamentariu și totodată soții legiuiți ai unui guvernămăntuor care tare și reuspectatu, dreptucare cătu mai puținu controlatu de-a dreptulu de țeara nedegroșită, noi aceștia, carii prin actele noastre amu făcutu evenimentu în Europa, certăndune și împăcăndune pentru cauza libertăților constituționale, noi tocmai să nu fimu în stare de a coopera, în acordu perfectu cu puterea esecutivă, la organisarea țerei la mărirea Romăniei, după ce abumu de amnul nou însuși M. 5. Domnul ne-au uratu aceasta? Cumu se poate oare asta, ca să fie unu ce politicu, ca să fie unu actu patrioticu și înțeleptu de a ne desface noi singuri, și cu voe bună, din parlamentul acesta al Romănie? Ba ca, nele ce unii rezonatori în politica îmbrobată a zilei, ar putea să facă în contra ideei de a se desface Adunarea, în toată solemnitatea lor, obiecțiv- Să răspundemu rezorilor de bună credință în puține cuvinte rezonabile. Mai întăiu de toate se facemu o luare-aminte fisiologistică asupra formărei și înființărei Adunărei acesteia de suntu aproape ciuoi anii acu, agregată din duoă corpuri distincte, unul mai tănăru altul mai bătrănu, din capul locului Adunarea întrunită nu se arătă cu unu temperametu robustu. Se cunoștea chiar de pe față vițtul seu din născare, avea picioarele sgărcite, era paralitică ca slăbănogul Evangheliei, era să fie șchioapă, și ea retrogradă și ca progresistă. Primul parlamentu al Romăniei nu avea aparatul locomoțiunei, și dar, ca ființă inteliginte ce era, uria mersul, uria mișcarea, iubia starea staționară. Plăcerea aceasta pentru stagnare au adus Adunarea în sulu în care o vedemu. Lăsăndu de-o parte metaforele, cu unu cuvîntu o putemu caracterisa ceea ce au fostu, aplicăndu'i ceea ce zice Dante despre modul miser întru care trăiescu în iadu suflietele triste ale acelor ce au trăitu pe lume fără infamie dar și fără laudă”., care, ca îngerii nerebeli și necăzuți, au fost numai pentru sine adecă egoisti, angeli sne non fagon gibeli, Ne fag fedeli a Dio, ma reg se fogo. Rei se forgo, tristu cuvăntu, ce este stigmatul neutrilor, pe carii marele poetu italianu îi puse în anticamera iadului ca 'neplăcuți lui D-zeu dar și dușmanilor Lui”... A Dio sriasenti ed a' nemiei sui. De bună seamă, Adunările Elective ce s'au întrunitu acumu cinoi anii în București, sub auspiciile ministeriului bietului D. Barbu Catargiu, nu merită osănda de a fi aruncate în infernu, însă să ni se învoească a constata că nici li se cuvine a fi înalțate la ceriu; și tocmai această stare, fără de blăstăma și fără de laudă, între Capitoliu și clivul Gemoniilor, între apoteosă și damnare, tocmai aceasta este cauusa Romăniei nu poate pretinde a da de acu'nainte, cu toată pentru care primul parlamentu al autoritatea morală cerută, concursul său spre organisarea interioară a Romăniei, liberă și unită credemu pentru de-apururea. Dacă s'au făcutu unirea ministeriilor și a Adunărilor, și apoi în cinoi ani, cu Adunarea aceasta F Romvânia nu și au putut macar începe organisarea sa interioară, este învederat că Adunarea trebuie să se prefacă. Adunarea nu văzui șezindu denpintea sa și au toleratu atătea ministerie diverse, încă nu numai de la schimbarea miniștrilor eprăși nu se poate acum aștepta punerea șirurilor pe o cale normale. Adunarea, adevărata, trebue se rămăie consecventă cu actele sale de annu, dar totodată este datoare a daterei și Europei dovadă că în lupta sa cu puterea esecutivă, la altă p'au țintit decăți la numitu o comisiune Din Convențiu zel, foaie liberală din de la 29 sei de dechemare, tine ar fi agiuns aproape de în catinetul de la 11 sepre particulară de înformări, și de a aduce octompre, la 6 la 20 dechmpre și alte prednice de toată credința, că DD. o prescrieu D. Cogălniceanu asupra unora din fie pentru votul universal, o dată la manu la palat, ar al cărora D. Cogălniceanu fost altă dată energicul apărătoriu a D-lui cureșteană adauge: „In două chestiuni, mai re trebue făcută mai întăiu. D. Cogălniceanu decătu nu este credemu dunare, politice căutămu că,lindu se samă după cumu putemu de față semnu reu care între Domnu și Adunare tineamu nici pe cu samă, se zice, ceea va de locu a să zică: nu susține nici cuestiumai cu si com din A se poate face pe însuși Aici că de cu au nu nu știmu se retrage. D. Bolince nu afirmămu, de altă parte, dacă împlăciuința cu toți, și cu multă putere, vol. Papiu, acești onorabili cestă pedică la reforma electorală, caîn dauna principielor i) peni poniioria Opinia No 1, apresindice pără Bininil No. 116. Încă BEGGĂ VI N