Tribuna Româna, 1864 (Anul 6, nr. 164-197)

1864-03-26 / nr. 186

­ Tom­a Pomipni.­ ­­­­­. -- - - - ul din țeara Romănească § 4) de e pentru trebuințele lor, din pă­­rietarilor de moșii, li se păstreză în viitoriu. Aceasta pănă căndu prin specială, sau prin o învoială, li se va psebi o parte de pădure ca a lor corespunzătoare dreptului de folosință de care ei se bucură astăzi. Art. 13. Disposițiunile de mai sus nu pri­­vescu pe țeranii amăzați pe moșii răzășești sau moșnene, întru cătu ei nu suntu supuși clăcei. Pentru niște aseminea se va urma și în vii­­toriu după învoele încheeate cu răzășii sau mo­­șnenii; putănduse însă pururea preface munca în dare bănească. Art. 14. Pentru viile ce țeranii stăpănescu peste întinderea dată lor de legile astăzi în­­vigoare pentru casa și îngrăditura ei, - și întru cătu aceste vii nu întră în locurile le­­giuite de pășune, fănațe și arătură trecute în proprietatea țeranilor,­­se va urma și în viitoriu după cuprinderea vechilor legiuiri ori a alcătuirilor de bună-voie. Art. 15. Locurile cuprinse de pometuri ale țeranilor se numeră în locurile legiuite tre­­cute în proprietatea lor. Pentru pometurile ce trecu peste locurile­ legiuite, țeranii urmează a se folosi de ele după învoelile sevărșite, sau după statu-euo al îndatoririlor păzite pănă acumu. Art. 16. Țeranii cu respectivii lor proprie­­tari de moșii suntu pururea liberi de a face învoeli pentru a dobăndi o mai mare întindere de pămăntu decătu acela ce li se cuvine în puterea acestei legi. Aceste învoeli potu fi co­­lective or individuele, perpetue or timporale. În alcătuirile perpetue claca însă nu va fi nici într'una casa primită ca resplată din partea țeranilor cătră proprietari. Art. 17. țeranii ce nu vor voi a se folosi de această legiuire, și nici a face deosebite învoeli cu proprietarii moșiilor pe care ei suntu astăzi statorniciți, au pururea facultatea de a se strămuta de pe aceste moșii, după ce însă vor fi plătitu toate datoriele lor cătră proprietate și cătră fincu. În aseminea cazuri au poie de a se desface de casele și sădirile făcute de dănșii și a se așeza pe alte moșii cu consimțemăntul proprietarilor acestora, sau a cumpăra pămăntu de veci pe moșiile statului. Prețurile și condițiunile cumpărărei de pă­­măntu de pe moșiile statului se statornicescu în cap. IV al legei de față. Captulu P. Despre despagubirea proprietarilor de moșii. Art. 18. celorlalte sarcini la care pănă acum au fostu supuși țeranii, așazemintele publice ale că­­rora venituri nu intră în casa Statului, precum și proprietarii particulari priimescu despăgu­­birea garantată prin art. 1 alu legei de față, în următoriul chipu: Pentru desființarea sarciniloru de mai susu, paloarea bănească anuală este: a). La unu țeranu ce are pămăntu pentru 4 pui și o vacă, 5 galbeni. b). La acvila ce are pămăntu pentru 2 boi și o vacă, 4 galbeni. a). La acela ce are pămăntu numai pentru sine și o vană, 3 galbeni. d). Valoarea muncei țeranilor din satele de munte de peste Milcovu este aceiași pre­­văzută, prin legea muntelui din 1831, adecă 98 lei cursul pieței Moldovei. De­spăgubirea totală cuvenită proprietarilor se face prin capitalisprea seu immulțirea cu 15 a sumelor mai sau cu­pte. Așa­dar proprietarii de moșii primescu odată pentru totdeauna următorea despăgubire: Pentru desființarea clăcei și a a) Pentru sarcinile țerenului ce are pă­­măntu pentru sine și 4 boi și o vacă 75 galbeni. b) Pentru sarcinile aceluia ce are pămăntu pentru sine și 2 boi și o vacă 60 galbeni. f) Pentru sarcinile aceluia ce are pămăntu pentru sine și o vacă 45 galbeni. 10) de munte de peste Milcovu Pentru sarcinile unui țeranu din satele 1,470 lei cursul Moldovei, sau 30 galbeni și 4 doue­zecieri. e) În aceasta­ și proporțiune, se ptărăște și despăgubirea pentru sarcinile țeranilor de­­ art. 7 alu pe acele moșii strivite acestei păm­întu de cătu acela ce li se acordă de către legile ante­­rioare. f) Acolo unde prin învoeli de mai înainte înceiere, claca și dijma sunt schimbate în da­­re bănească, servește dreptu normă despăgu­­birei datorite, suma anual contractată, îm­­mulțită cu 15. Art. 19. Pentru a se constata numerulu țeranilor clăcași de pe fie­care moșie, de­­osebitele lor categorii, precum și cifra de despăgubire la care fie­care proprietaru are dreptul după condițiunile de mai susu, se in­­stitue în fie­care plasă căte o comisiune de evaluațiune compusă de unu delegatu alesu de toți proprietarii plășii, de unu delegatu alesu de consiliile comunale ale sateloru locuite de clăcași, și de unu delegatu alu fiscului. A­­ceste comisiuni vor fi datoare în termina de șase luni de la instituirea lor a sevărși lu­­crarea încredințată lor. Art. 20. comisiunile La constatările prescrise mai sus, ieu dreptu normă toamna anului 1863, statu-cro­din pentru ceia ce privește numerul țăranilor clăcași aflați pe fie­care moșie, și deosebitele lor categorii. Art. 21. Lucrările deosebitelor Comisiuni de plăși se supunu revisiunei respectivelor Co­­mitete permanente ale Județeloru. Aceasta se face prin recursii, fie din partea proprie­­tarilor, sau a țeranilor, fie din partea dele­­gaților Gscului. Art. 22. În contra otărîrilor comiteteloru permanente ale județelor se poate apela la Consiliul de Statu carele se rostește definitiv u Art. 23. În modul mai susu prescrisu, con­­statănduse că timea de despăgubire la care fie­care proprietaru are dreptu, Comitetulu per­­manentu alu județului unde elu'și are mo­­șie, îi liberă unu titlu doveditoru despre su­­mele ce i se cuvinu dreptu despăgubirea clăcei și a sarcinilor cele­ lalte ale țeraniloru de pe moșia sa Ac este desființată prin legea de față, titluri se prefacu apoi în obligațiuni ale Statului in modul prescrisu în Capitululu următoru. Comitetul de licuidațiune primind Despre casa de despogubire a proprie­rilor. Art. 24. Se institue în orașulu București unu Comitetu centralu sub numele de: Comi­­tetulu de lic­hidare a obligațiunilor rurale. Art. 25. Acestu comitetu se compune de: A) Ministrul de Finanțe, Președinte. V) Doi membri ai Carței de Casațiune a­leși de Curte. S) Doi memb­ri ai Curței de compturi a­­leși de Curte. Fie­care Curte mai alege căte unu membru din sinul său, spre a înlocui pe membrii ac­­spu altă tipi ai com­itetului la casa de boaltă causă de lipsă. Acești membri și supleanții lor se reunoescu la începutul fie­căruia anu. Ministrul de Finanțe va putea a fi repre­­sentat prin unu delegat în comitetul de licvi­­dațiune. Art. 26, de la proprietari titlurile de despăgubire, li­­berate de respectivele lor comitete perma­­nente, le vor schimba cu obligațiuni ale Statu­­lui, de o valoare corespunzătoare, și care se vor înscrie în cartea cea mare a datoriei publice. Art. 27. Aceste obligațiuni vor fi de 100 500 și 1000 galbeni fie-care, precum și de fracțiuni mai mici, spre a putea îndeplini su­­mele datorite. După adoptarea unei monede naționale, a­­ceste obligațiuni se vor preface în noua mo­­nedă a țerei. Obligațiunile rurale vor purta dobănda de 5 la sută. Plata acestei dobînzi va începe din ziua desființerei clăcei, și se respunde în­­drituiților din 6 în 6 luni. Art. 28. Cupoanele dobănzilor aspirate se priimesc­ de cătră toate casele Statului ca bani în numărătoare. Art. 29. Obligațiunile rurale se primescu dreptu cauțiuni sau gajuri ipotecare de cătră toate casele Sfatului. Ele asemene se vor primi de cătră credi­­torii amanetari în moșii drept insuși crean­­țele ipotecare anterioare, și aceasta pănă la acoperirea acestor creanțe. Art. 30. obligațiuni se bucură de aceleși drepturi ca Străinii purtători de asemenea și naționalii; și chiar în casa de resbelu cu Statulu căruea sunt supuși acești străini, co­­mitetul de licvidațiune este datorit a le res­­punde ce le este legiuit datorit și la termin. Art. 31. la sorți pe fie-care anu se va plăti anual Un numeru de obligațiuni trase de cătră comitetul de licvidațiune, astfel, în­cătu într'un termin cel multu de 20 ani, toate obligațiunele rurale să fie stinse. Această tragere la sorți se va face în șe­­dință publică, anunciată prin foile oficiale cu mai înainte, o lună Numerile obligațiunilor eșite la sorți se vor publica prin Monitor; ele vor fi plătite multu, în termin de 15 zile după tragerea la sorți. Art. 32. Obligațiunile rurale și cupoanele de dobăndă ce se vor strica seu rumpe potu fi reînoite. Falsificațiunea acestor obligațiuni este pa­­sibilă de aceleși penalități ce se rostescu de lege în contra fabricațiunei monedei false. Art. 33. nistrul de Finanțe comunică adunărei legi.­ La începutul fie­cărei sesiuni, Mi­­lative o expunere lămurită despre toate ope­­rațiunile comitetului de licvidațiune. Art. 34. Ven­iturile comitetului de licvida­­țiune afectate la despăgubirea proprietarilor de moșii sunt următoarele: 1. Contribuțiunea funciară a țăranilor de­­veniți proprietari prin legea de față, și a­­șezați pe moșiile Statului, ale așezemintelor publice și ale particularilor. Această contribuțiune va fi pentru țăranii clăcași menționați la art 18, anume: a) Pentru acei sub litera a) de 4 galbeni. 5­­ DN. stranni. 6) - - - - S) 2 galbeni . , „d4) „2 galbeni. e) Pentru acei de pe moșiile strivite în a­­nalogie cu munca și cu întinderea ocupată de dinșii. Această contribuțiune funciară se respunde de către țărani la aceleași termine ca și contribuțiunea personală. Această contribuțiune se va scădea din 5 în 5 ani, în proporțiune cu lichidarea trep­­nceputa se va­­ptă a obligațiunilor rurale, îace prin o anume lege votată de Adunare și sancționată de Domni. P. Mrumovnie d­in venitul cârcimelor­­ din metrile satelor și de pe toată intinderea lo­­curilor trecute în proprietatea țeranilor prin proprie, legi­ unde er­au mai puținu Captulu Ș.

Next