Tribuna, mai 1884 (Anul 1, nr. 21-37)
1884-05-23 / nr. 31
Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., V2 an 5 ii., 1 an 10 ii. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 ii. 20 cr., V* an 3 fi. 50 cr., V2 an 7 ii., 1 an 14 ii. Pentru România și străinătate: V* an 10 fr., Va an 20 fr., 1 an 40 fr. Sibiiu, Mercuri în 23 Maiu (4 Iunie) 1884 Anul I Nr. 31 TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Um immer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Miltiiu, 22 Maiu st. v. Ieri delegaţii nu s’au întrunit în şedinţă, deoarece comisiunea însărcinată a face proiectele de resoluţiuni nu şi-a terminat încă lucrările. Dimineaţa se credea, că şedinţa se va ţine şi pe la nouă care parte mare din delegaţi se întruniseră la sala de la „împăratul Romanilor“, însă comisiunea nici pănă la nouă, nici pană lalece, nici pănă la amendă-ci nu şi-a terminat lucrările. A rămas, ca şedinţa publică se se convoace după prând. Dar nici pănă seara comisiunea nu şi-a terminat lucrările. Se poate, că astă ci ea şi le va termina şi va veni cu raportul ei şi conferenţa se va pronunţa. Cetitorii noştri se vor fi întrebând fără îndoială, de ce oare discuţiunile au fost atât de lungi în comisiune, care sânt cestiunile, pe care trebuia să le resolve, care principiile, asupra cărora s’a încins o luptă atât de îndelungată. Nu stim nici noi, dar sperăm, că o vom afla astăcji. Ne mărginim dară deocamdată a raporta despre cele ce se die. Programul a fost admis în comisiune tot în formularea, ce i s’a dat la 1881. Au fost însă discuţiuni lungi asupra propunerii făcute şi de noi de a prind resistenţa pasivă drept linie de conduită pentru toţi Românii din ţările supuse coroanei Sfântului Ştefan. Mai ales delegaţii din Bănat şi din ţara Ungurească au susţinut această propunere cu argumente puternice; ei însă n’au putut răuşi faţă cu un curent, pe care noi îl credem pe cât de firesc, pe atât de primejdios. Politica de resistenţă pasivă nu are, fără îndoială, nici un înţeles, dacă nu admitem, că mai curând ori mai târziu se va produce între concetăţenii noştri maghiari un curent de împăcare. Acest curent nu se poate produce! —jic cei mai mulţi dintre delegaţii trimişi de alegătorii români la conferenţă, — nu se poate produce, pentru că între fruntaşii Maghiarilor sânt, ce i drept mulţi, care admit, că buna înţelegere între Români şi Maghiari este în interesul teritor al naţiunii maghiare, dar nu este nici unul, care să aibă curagiul civic de a lucra pe faţă pentru producerea unui curent în acest sens. Dacă-i aşa, atunci nu rămâne pentru noi decât să deschidem drumul pentru înăsprirea amăriciunii, şi aceasta o facem lăsând pe o parte cel puţin dintre Români să iee parte la luptele electorale, pentru ca să li se facă noue nedreptăţi, şi să simtă din dinş fi mai mult atât ei, cât şi factorii hotărîtori, că situaţiunea de astăzi e insuportabilă. Vom vede astăzi, dacă majoritatea delegaţilor împărtăşesce aceste vederi, în tot caşul hotărîrea conferenţei asupra acestui punct e de cea mai mare importanţă, căci se poate preveda, că unul singur poate dintre candidaţii puşi de partida naţională va pută să iasă la alegeri, şi pretutindenea luptele electorale vor lăsa în inimile Românilor adânc întipărită impresiunea, că toate opintirile lor sânt zădarnice câtă vreme actualul sistem de guvernament nu va fi înlăturat. Rămâne numai întrebarea, dacă ele vor produce şi în alte cercuri aceeaşi impresiune. Nu ne sfiim a mărturisi, că nouă ni se par cele ce se petrec în Ungaria oarecum puse la cale anume, pentru ca încetul cu încetul să se compromită sistemul constituţional şi să se întărească dorinţa de a-l vedea înlocuit printr’un despotism cinstit. Căci la urma urmelor, — care e deosebirea între despotism şi sistemul constituţional aplicat de D-l K. Tisza? Despotismul se menţine cu puterea, iar constituţionalismul prin abusul de putere. — ^ Turburări sângeroase în Cluj. Ni se scrie din Cluj daito 2 lume n. 1884. Demonstraţiunile din Cluj s’au ridicat la scandale adevărate. Junimea maghiară a început şi poporul prost maghiar continuă. Ieri la 6 oare eşind la gara călei ferate elita inteligenţei maghiare din Cluj, cam la 300 persoane cu 50—60 trăsuri, în frunte cu primarul, corniţele suprem, căpitanul cetăţii, când s’au asedat cu toţii în trăsuri, poporul maghiar a făcut cordon de-a lungul drumului dela gară pănă la podul cel mare şi a început a arunca cu pietrii în trăsuri. Mulţi căpătară rane grele la cap, picioare, mâni etc. Ferestrile la trăsuri sparte. Cu un cuvânt era privelişte înfricoşată. Uşor se pot număra aceia, cari n’au căpătat nici o lovitură. Numai fuga a ajutat. Fuga este ruşinoasă, dar aci au fost tare sănătoasă pentru Măriele lor Domnii profesori universitari şi ceilalţi Domni mari de aici. Toţi fugiau cum puteau, poporul turbat în goană după ei. S’a adunat poporul la casa magistratului cugetând, că e acolo Hegedus. Poliţia vru să-l împrăşcie, a fost Tuse fluerată şi silită să se retragă. Târticu i succese miliţiei şi gendarmilor să împrăşcie tumultul. Adi deputaţii guvernului îşi ţinură programele sub scutul miliţiei. Miliţia e pusă pre picior de resbel. Scandalul e mare. I-a bătut Dumnedeu, căci când e- a sculat junimea maghiară asupra familiilor române, le-au lăsat fără scut si si-au _____________________________/___________________________________________________,______ a bătut joc de noi. „M. Polgár“, desi adi e sărbătoare, a esit în nr. estraordinar publicând pre larg numele celor vulneraţi. Mai pe larg mâne. Opincarul. Revistă politică. Sibiiu, 22 Maiu st. v. Clujul se pregăteşce pentru a se face nemuritor. Se vede că importanţa istorică ce au dobândit unele oraşe de pe contirtmtul nostru a pus la ambiţie pe pretinşii conducători şi apostoli ai progresului maghiar şi i-au făcut să -şi ia un avânt, care să pună în uimire nu numai pe compatrioţii lor, ci întreaga lume civilisată. O seamă de oameni, ce se numesc pe sine motorul cel mai puternic al civilisaţiunei maghiare, se vede că şi-ajis, că nu este nici drept, nici frumos, ca importanţa Clujului să rămână numai în limitele patriei noastre auguste. Clujul trebue să devină un oraş de renume european. Puţin importă calea pe care va ajunge la acest renume, vorba este să ajungă, împăratul Nero, neavând nici o faptă însemnată la activul său, încă a zis să se dea foc Romei, spre a se face nemuritor, şi s’a făcut. Pentru ce n’ar alege şi Clujul o cărare analogă spre a’şi pută asigura o pagină în istoria civilisaţiunei? S’ajis, şi acum evoluţiunea are un curs foarte grabnic. Scandalurile şi escesurile se urmează cu o repeziciune, care lasă a se întrevedă că Clujul în curând are să figureze în rândul oraşelor de renume. Nici nu s’a uscat negreala de pe hârtia, unde se însemnaseră actele de bravură ale tinerimei universitare maghiare din Cluj faţă cu Românii din acest oraş, şi acum iată că sosesce scrrea despre o nouă ediţie, mai augmentată. De astădată însă nu sânt Românii, car fixe pe elementele turbulente să esceleze; actele de bravură se petrec pe spatele Maghiarilor guvernamentali. Detaliile se pot ceti mai la vale. Viaţa politică va începe cât de curând a fi mai animată și în ceealaltă parte a monarchiei. La ordinea zilei vin nouele alegeri pentru dietele din Austria de jos, Austria de sus, Salzburg, Stiria, Carintia, Bucovina, Moravia, Silesia şi Voralberg. Terminul alegerilor încă nu este fixat, dar având în vedere că numitele diete sânt deja disolvate, de sine se înţelege că alegerile nu vor pută fi amânate prea mult. Pacienţa nu este tocmai una din calităţile cele mai proprii ale poporului francez. Deputatul Gavardie însă a întrecut în impacienţă pe toţi colegii sei. In şedinţa de la 19 Maiu a voit să interpeleze pe primul ministru Ferry în privinţa cestiunei egiptene. Deoarece însă cestiunea este pendentă — tocmai acum sânt mai vii negocierile cu Englitera — Ferry l-a rugat pe Gavardie să-şi amâne interpelarea, căci deocamdată nu poate răspunde nimic. Un altul de sigur s’ar fi supus dorinţei d-lui Ferry, dar d-n xil Gavardie, doritor de a sei cu orice preţ în ce stadiu se află cestiunea egipteană, n’a voit să ţie samă de rugarea ministrului şi a stăruit neîncetat să-şi desvoalte interpelaţiunea, pănă când preşedintele adunării s’a vedut nevoit să-l cheme la ordine și mai pe urmă se-l supună censurei. In sferele parlamentare ale Londrei se vorbesce că lordul Granville, actualul ministru de esterne, este hotărît să se retragă, îndată ce parlamentul va fi disolvat. Granville se vede că simte că cestiunea egipteană i-a săpat terenul de sub picioare şi de aceea doresce să se retragă mai din vreme, spre a nu da faţă cu un eventual nou parlament. Conferenţă naţională, (Raport special al „Tribunei“). Şedinţa II-a a conferenţei naţionale s-a deschis la 10 oare a. m. Preşedintele crede, că înainte de toate să se verifice procesul verbal al şedinţii trecute. Notarul Velovan ceteşte acest proces verbal şi după unele neînsemnate observări ale delegaţilor Măcelariu şi Axente Sever se autentică. Preşedintele comunică, că câţiva delegaţi şi-au presentat după şedinţa de ieri literile credenţionale, cari s’au predat de-a dreptul comisiunei verificătoare, pe care o învită a raporta. Velovan raportează că şi-au predat credenţionalele delegaţii: Dr. Georgiu Popa şi I. Predoviciu, şi propune în numele comisiunii verificarea lor. Conferenţă adoaptă. Presidiul comunică, că în decursul de ieri au sosit mai multe telegrame la adresa conferenţei. Notarul Bariţiu cetesce telegrame de la Orăştie pentru solidaritate şi pasivitate, de la Cluj pentru opinca română, dela Panciova, Oradia mare, dela Viena (tinerimea română), dela Lugoş, dela Năsăud . . Conferenţă le ascultă cu esclamări de „să trăească. Presidiul anunţă, că la ordinul zilei urmează raportul comisiunei esmise de şedinţa de alaltăieri. Delegatul Babeş urcându-se pe tribună, rostesce următoarea vorbire: Domnilor! Ear a cădut soartea asupra mea (să trăiască) de a fi raportorul comisiunei esmise. Cred, că vă veţi fi convins, încă dela prima voce, ce am pronunţat, că stm răguşit.Dacă pe lângă toate aceste n’am respins a primi această sarcină, este importanţa causei. Vă rog să-mi daţi atenţiunea necesară, ca să nu fiu silit a-mi forţa organul, şi a găta în mijlocul discuţiunei. Domnii delegaţi, cari au avut ocasiune acum trei ani a participa la lucrările conferenţei îşi vor aduce aminte, că discusiunea a ţinut trei zile întregi. Acuma am trecut mai curând, deoarece deslegarea cestiunei ,a fost mai uşoară, mai simplă şi am terminat în două zile. Am avut în vedere şi dorinţa acelor domni delegaţi, cari doriau să plece cât mai în grabă acasă pentru de-a informa poporul despre acele ce am desbătut şi hotărît noi aici. Greutăţile, domnilor, care ne încungiură pe noi în ţară noastră, în moşia noastră străveche sunt motivele, cari ne-au adus aici şi care ne face se ne frământăm minţile pentru aflarea căilor, pentru găsirea unui desnodăment şi mijloacele de a eşi din aceste greutăţi. înainte de aceasta cu trei ani, de la acestaşi loc am accentuat mai vîrtos durerile, dorinţele, pe vecile ce întimpinăm în desvoltarea noastră internă. îmi permiteţi acum, domnilor, ca să merg un pas mai afund în cestiune, şi să esplic de unde vine această miserabilă situaţiune internă, care neliniştesce spiritele tuturor celor nepreocupaţi, tuturor celor neangajaţi la politica dominantă. E bine să cunoascem logica lucrurilor pentru o mai bună orientare. Dela anii 1859 şi 1866, dela căderea monareftiei noastre Tragenta şi Sadova, de atunci, domnilor, ecuilibrul Europei s’a alterat în parte, iar dela anul 1870 şi 1871 dela căderea Franţei s’a schimbat acest ecuilibru cu totul. Nu mai sânt dominante acum ideile, ce mai nainte au fost adoptate şi nu mai sânt dominante tendinţele, cari mai înainte dedeau curs lucrurilor, înainte de acele evenimente, iniţiativa în politica cea mare a popoarelor era la Franţa. D-voastră stiţi foarte bine, că Franţa este generoasă şi că politica ei a fost totdeauna mai mult sau mai puţin politica popoarelor europene. Schimbându-se situaţiunea a devenit dominantă politica din Berlin şi elementul domnitor în această situațiune fiind cu totul altul atât după natura lui, cât şi după cultură.