Tribuna, septembrie 1884 (Anul 1, nr. 112-135)

1884-09-16 / nr. 123

Pag. 490 pacinic, care se presentează ca garanţie a unei ere noue de putere externă şi mărire în afară, ale cărei urmări deocamdată este anevoie a le cu­­noasce“. „Ori­cum­ ar fi resultatele politice ale în­­trevederei de la Skiernieviţe, noi suntem convinşi că pentru noi va fi începutul unei ere noue de prosperare pacinică şi de putere externă, în care întrăm cu încrederea nemărginită în augus­tul nostru conducător şi cu speranţa că dînsul va isbuti se învingă pe inimicii din afară şi din lăuntru“. Studenţii din Lugoj, Ni se trimit spre publicare urmă­toarele : în causa bibliotecei studenţilor din Lugoj preşedintele comitetului parochial, dl Coriolan Brediceanu, primi dela pretorele (szolgabirăul) Lugojului următorul rescript ministerial, la al cărui sfîrşit din parte­’şi adause hotărîrea sa: Nr. 12^d­r Dela vicecomitele corn. Ca­­v. c. 1884,­raş-Severin. După prea gaţiosul intimat al înalt. Min. de cult. şi instr. din 26 Iulie a. c. Nr. 26335 adus în causa societăţii studenţilor români în­fiinţată la gimn. rom. cat. maghiar din Lugoj iară concesiune şi referitor la cărţile oprite fo­losite de acea societate în urmarea ordinaţiunei tot aceluia înalt. Min. cu datul 11 Aprilie a. c. Nr. 12570 basate pe investigaţia făcută prin proto-directorul al Oradei-mari şi referitor la re­­laţiunea acestui din urmă numit, ca resultat al cercetării află de constatat. Cum că factorii principali şi întemeietorii acestei societăţi nu s’au putut erua, cumcă între cărţile confiscate, cărţi oprite nu s’au aflat, mai departe cum­ că protocoalele despre şedinţele acelei societăţi nu s’au putut afla; s’a constatat însă, că societatea ’şi-a ţinut şedinţele sale în casa de consultare a com. bis. gr. or. române şi cum­ că tot în aceeaşi sală a fost aşezată şi bi­blioteca, în fine s’a constatat cumcă biblioteca societăţii nu e proprietatea bisericei gr. or. ro­mâne, după cum s’a­ afirmat d­­e proprietatea „Tinerimei române“. Pe basa acestui resultat şi pentru­ că în urmarea relaţiunei predirectorale din Oradea-mare cu datul 14 Maiu a. c. Nr. 623 acei tineri, cari au luat parte în mod mai eclatant în această societate au fost eliminaţi din gimnasiu cu or­­dinaţiunea din 13 Iunie Nr. 18448, iar ceilalţi tineri, cari au luat parte în aceeaşi societate, pe basa regulamentului §. 18, p. 5. au fost repro­baţi, — prin aceasta causa se declară de încheiată şi se ordinează, ca biblioteca societăţii să se preiee prin corpul profesoral al gimnasiului şi să se aşe­te în biblioteca profesorilor. adnfl884. Dela îndele cere­ al Lugojului. Spect. D. Coriolan Brediceanu ca preşe­dinte al comunei bisericesci în Lugoj. Drept aceea pentru preluarea bibliotecei şi respective pentru predarea aceleia defig­­iva de 18 Septemvrie oara 4 d. a. la aceasta citând pe reverend. D. M. Bilmann, director al gimnasiu­lui superior şi pe spect. d-nul C. Brediceanu pres. al com. bis. gr. or. române. Pe d-nul C. Bredicean pres. al com. bise­ricesci totodată îl înstiinţez şi în privinţa recur­sului seu, carele­­l-a dat în această causă, cum că înaltul Ministr­r l-a respins ca nefundat şi nemoti­vat. Lugoj, în 6 August 1884 (fără sigil.) Mar­­sovszky m. p. solgabirău. Aceste ordinațiuni presid. comitetului pa­rochial primindu-le în 16 Septemvrie d. a., nu­mai decât convocă comitetul parochial supunân­­du-’i causa spre deliberare, din partea acestuia s’a adus următorul conclus: Atât în contra judelui cercual cât şi în contra rescriptului ministerial, comitetul decide a recurge şi anume în contra celui ministerial la consiliul miniştrilor ţerii noastre. Acestea recurse stilisându-se s’au şi înaintat. Iată cuprinsul lor: cătră spect. d. Bela Marsovszky jude cerc. adm. în Lugoj. Recursul comunei biser. gr.-or. române a Lu­gojului contra ordinaţiunei Nr. 4296 ex 1884. Spectavere D-le Jude Cercual! Cu nota spect. d-tale Nr. 4296/1884 aţi binevoit a mă încunosciinţa, că pe basa rescrip­tului înaltului Ministru de culte şi instrucţiune Nr. 26335/1884 veţi efeptui preluarea bibliotecei confiscate din sala de şedinţă a comitetului pa­rochial. Deoare­ce înaltul Ministru nu a auton­sat poliţia a efeptui preluarea şi nici că poate fi competent a ordina aceasta, pe basa decisiunei com. par. Nr. 48 din 16 Septemvrie a. c. am onoare a insinua în contra citatei ordinaţiuni Nr. 4296/1884 următorul Recurs: înaltul ministru de culte şi instrucţiune dice la finea rescriptului seu comunicat urmă­toarele: „şi ordinez, ca biblioteca confiscată să se preiee prin corpul profesoral şi să se aşede în biblioteca profesorilor“. Pe baza acestei dispuseţiuni avea dreptul corpul profesoral să vină la comuna bisericească şi să pretindă preluarea bibliotecei secuestrate, şi dacă comuna bisericească nu ar fi dat-o, ră­mânea corpul profesoral îndatorat a-­şi validita afirmativul drept de proprietate pe calea legii civile. Căci înaltul minister de culte şi in­strucţiune, ca for şcolar şi administrativ, nu are drept a dejudeca despre dreptul de proprietate, nu are drept a decreta „a cui e biblioteca se­­cuestrată“, nu are drept a decide, că acea bi­bliotecă e a gimnasiului rom.-cat. din Lugoj, sau a corpului profesoral sau a bibliotecei profeso­rilor, — şi nici nU putem presupune, că înaltul minister de culte şi instrucţiune a trecut sfera competenţei sale aşa de uşor, ci susţinem, că spect. d. jude administrativ a înţeles sau a inter­pretat rău rescriptul ministerial, şi aceasta e simpla causă a ordinaţiunei incorecte. Pentru­ că înaltul minister de culte şi instrucţiune prin cuvintele: „şi ordinez, ca biblioteca confiscată să se fee prin corpul profesoral şi să se aşede în biblioteca profesorilor“, a voit a indegeta numai autorităţilor sale subalterne dela gimna­­siul din Lugoj, că după părerea sa, dreptul de proprietate asupra bibliotecei de sub întrebare le compete­lor, îndrumându-’i a şi-’l validita; dar cum că d-l ministru să fie voit a ne impune şi nouă această părere a sa, ba, — după cum se vede a fi înţeles spect. d. pretore administrativ, — să fie voit d-l ministru prin citatul pas­al în momentul, când aştepta să i se fee legătura,­­ nisce braţe robuste îl apucară, şi îi încătuşară mânile. „Doamne! Dumnezeule! ce se întâmplă cu mine?“ exclamă Frogore. Nici un răspuns. Atunci cineva a sfâşiat hainele şi cămaşa de pe el şi trei gheţoase ţeve de puşcă fură ţîntite la peptul lui. rescriptului seu a ne răpi pe noi de dreptul nostru de proprietate, pe cale administrativă, — aceasta nu o credem şi cu legea în mână nu o putem crede. Dar înaltul minister de culte şi instruc­ţiune nici nu a ordinat în citatul rescript, ca predarea să se facă prin organele poliţiale şi nici corpul profesoral nu a cerut aceasta şi nici nu are drept a o cere, cum veni şi dar spect, d-ta a dispune predarea bibliotecei pe cale admini­strativă, ce nici înaltul minister nu a adunat ?! Dreptul de proprietate asupra bibliotecei secuestrate e in ceartă între comuna noastră bisericească şi intre gimnasiul rom. cat. din Lugoj ; biblioteca a fost şi e în posesiunea noastră, drept aceea asupra acestui drept de proprietate nimeni altul nu are drept a decide, decât judecătoria civilă. Dela această normă de drept nimeni, nici chiar înaltul minister nu se poate abate și nici că s’a abătut, dar spect. d-ta ordinând prin atinsa notă predarea bibliotecei corpului profesoral dela gimnasiul din loc, ai călcat această normă, purcedend din un înţeles fals al citatului rescript ministerial; drept aceea ne rugăm a înainta acest recurs la spect. d. vicecomite, pre carele îl rugăm a cassa ordinaţiunea pretorelui cercual admini­strativ al cercului Lugoj nr. 4296—1884. Al spect. d-tale. Lugoj, în Septemvrie 1884. Partenia Pestean, m. p. notar. C. Brediceanu, m. p. president al comitetului parochial al comunei (L. S.) bisericesci gr.-or. rom. din Lugoj. (Va urma.) Forța „Tribunei“. O călătorie la Siberia după Sach­er-Masochi. (încheiere.) Frogére plânse neîncetat, pănă­ ce, asemenea unui copil înderétnic, adormi plângând. Când se deșteptă se repetă întocmai scena de mai nainte, un bordeiu țărănesc, o luminare de său, o cratiță cu terciu. „Așadar iarăși m’am depărtat cu o cale de o­­ji de Petersburg“, gândi sărmanul îndo­­pând terciul. Şi încă odată se repetă călătoria şi prân­zul miserabil în coliba luminată numai de o lu­minare de seu. Când sania se opri de a patra oară, îşi­­rise nenorocitul: „Asta e a patra di de călătorie. De aş ave numai o foiţă de hârtie spre a în­semna cu o sghărietură fie­care di, eu însă nu am nimica, chiar nici bani! E ceva îngrozitor!“ De astădată însă nu a fost condus de soldaţii cari îi ajutau să se dee jos din sanie, ci tîrăit şi în fine depus pe o laiţă de lemn. „D-treul meu! D-creul meu!“ oftă sărmanul actor.­­ „Foc!“ comanda tare o voce grozavă. Trei împuşcături detunară. Frogere îşi perdu simţirile. Când se deşteptă, ardea, deslegat de că­tuşe şi legătoarea, care mai că nu-­l orbi, tot pe acelaşi jeţ şedea, când sburase pe buzele sale acea glumă fatală, în aceeaşi sală feeric ilumi­nată, la aceeaşi masă împodobită. In giurul său vădit societatea bine cunoscută şi pe împăratul care îl scruta batjocoritor. Orchestra începu să cânte, iar societatea fericită cânta vesel. Frogore se înholbă în giur şi stătu puţin timp pănă­ ce-­şi veni complect în fire. „Amice,“ începu Ţarul Pavel, d-ta îţi arogi Principele şi principesa de coroană plecând în 24 i. c. după ameazi la 3 oare 50 minute din Viena, a sosit în aceeaşi zi la 9 oare 30 minute în Budapesta, unde un public număros aştepta la gară. Dintre persoane oficiale s-au înfăţişat corniţele suprem contele Ştefan Szapáry, căpitanul orăşănesc superior Thaisz ş. a., deşi nu era să fie primire oficială. Principele şi prin­cipesa de coroană au luat supeul în vagon. După o petrecere de 40 minute trenul s’a pus earăşi în mişcare, atunci Alteţele Lor s’au arătat la fereastra vagonului mulţumind publicului salutător. Nu aşa a fost în Cluj, unde prea înalţii călă­tori au sosit Ziua următoare dimineaţa la 7 ore 26 minute. Şi aici a fost public număros şi lume oficială, precum corniţele suprem contele Eszter­­házy ş. a. Principele şi principesa de coroană nu s’au arătat însă de loc, perdelele vagonului fiind toate lăsate în jos. Mai fericit a fost publicul din Braşov, unde trenul de curte a sosit după ameazi la 3 oare 15 minute. Aici la plecarea trenului după o petrecere de 10 minute principele şi principesa fiindcă ’mi-e foarte curios, cum putuiu să petrec trei zile întregi în călătorie?“ „D-ta n’ai visat“ răspunse ofiţerul, înse frica mortală a d-tale toate le-a mărit şi exagerat. Că­lătoria d-tale spre Siberia a durat numai 24 oare. Te-a purtat în­coace şi în colo prin Petersburg şi d-ta de trei ori te-ai reîntors în aceeaşi colibă şi împăratul era în diferite costumuri martor al desperării d-tale, ce lui îi causa mare plăcere. Asta a fost pentru orientarea d-tale, ca pe viitor să te scli­păzi, ca acest vis grozav să nu fie un adevăr şi mai grozav. „Vă mulţumesc,“ Zoe Frogére, „împăratul s’a îngrijit despre aceea, ca să nu treacă de glumă.“ Frogere după aceea în societatea Ţarului era serios şi scurt la vorbă. Când într’o seară Pavel îi ceru o glumă, el răspunse fricos: „Pardonaţi, Sire, sărmanul meu cap a în­gheţat şi glumele atîrnă în el, ca nisce sloi de ghiaţă.“ „A îngheţat? Cum? „Foarte simplu, Sire, în călătoria cătră Siberia.“ Goliat. TRIBUNA Deschiderea exposiţiunei cooperatorilor în Iaşi. Sâmbătă, 8 Septemvrie s-a deschis exposi­­ţiunea cooperatorilor români în oraşul Iaşi. încă de la 9 oare dimineaţa, piaţa Ştefan cel mare era plină de lume, cu toate că pentru întrunirea cortegiului se hotărîse oarele 10. S’a ales ca punct de întâlnire statua nemu­ritorului erou Ştefan cel Mare, care cu mâna sa de brav părea că protege inaugurarea acestei mari opere patriotice în capitala Moldovei Pe la 10 oare şi jumătate toate autori­tăţile civile şi militare, împreună cu oaspe domnul D. C. Butculescu, presidentul şi iniţiatorul societăţilor cooperative din România, erau adunate. Veneratul cetăţean domnul Dim. Gusti a rostit următoarea cuvântare: „Ziua era frumoasă şi cerul strălucitor de lumină, iar ţara, căci România cu capul ei sta întrunită în acest loc, spre a fi faţă şi cu vene­­raţiune şi amor să salute inaugurarea statuei ne­muritorului domn Ştefan Vodă. „A trecut de atunci un an, trei luni şi 8 zile, şi tot în acest loc, şi tot sub podoaba acelui cer binevoitor, o aleasă şi imposantă adunare, din nou este grupată spre a începe o serbare nouă. Sărbătoarea muncei, sărbătoarea existenţei omului, după cum glasul celui prea puternic din veacuri Zise: „Şi întru sudoarea feţei tale, vei trăi.“ „Şi din această sudoare a muncei stoarse cu hărnicie şi sciinţă se nasce bogăţia, care în­cam prea de tot indulgența noastră; mai întâiu te îmbeți, apoi adormi încât nimeni nu-­i în stare să te deştepte. Locotenentul Passiu a trebuit să descarce un pistol ca să te readucă la viață. Frogore făcu o față ciudată. „Eu nu stiu, ca să fi dormit“ replică el în fine, „dacă însă am dormit, atunci sigur, că am avut un vis grozav de prost. Ţarul Pavel începu a râde cu hohot, iar ceialalţi îl urmară. „Şi ce ai visat, Frogore?“ întrebă mo­­narchul. „Am visat că făceam o călătorie în Si­beria.“ Alt hohot. dar dimineaţa, când prietenii veseli se des­părţiră, se apropie de actor ofiţerul, care în că­lătoria sa catră Siberia, jucă un rol atât de în­semnat, şi îi zise încet: „Am să-’ţi spun ceva.“ „Aşadar să mergem împreună acasă,“ pro­puse Frogere. După­ ce se urcară în sanie şi trăsura uşoară sbura ca săgeata pre omătul moale, actorul în­cepu: „Spune-’mi, te rog, într’adevăr dormit-am eu aşa de profund, şi toate acele le-am visat? destulează şi îndulcesce cu mulţumire viaţa omu­lui pregătind şi cercând treptat neamurile la pu­terea, mărirea şi dominaţiunea lor socială. „Lângă picioarele acestui colos de mărire al ţerii, la umbra acestor flamure tricolore, cari au întreţesut năframa de mireasă a României şi brâul ei cel tare a unirei, noi trebue ca, cu în­ţelepciune şi siguranţă, să muncim. „Brasda culturală a ţerii, mulţumită insti­­tuţiunilor noastre liberale, e trasă, şi dacă săr­manul nu are plug şi boi, ca legendarul movilei lui Purcel, apoi, iacă de nu domnul, umbra lui ne zice: plug şi boi de muncă aflaţi în îndem­nul, încuragiarea, sprijinul şi pilda dată de so­cietatea cooperatorilor români, care a şi început lucrul. Onoare şi glorie ţie nobilă societate pentru mântuitoarea iniţiativă ce ai luat! „Nu dar de la curtea domnească din Vaslui, ca în 71 de Paşti, se mai ridică glasul lui Ştefan, ci din palatul vechei capitale a Moldovei şi din pragul bisericei acestui domn ce este în faţa noastră pare că se aude şoptindu-se: „Pas înainte şi la muncă.“ „Să mergem dar, se mergem la templul muncei, pe care astăzi cooperatorii îl deschid la noi. Mai înainte însă vă rog daţi-mi dorul ini­­mei voastre, daţi-mi şi avântul sufletului vostru al tuturor, pentru­ ca în numele acestui oraş se pot zice : „Pe geniul muncei, scumpă Românie, „Iaşii îl salută cu dor şi mândrie.“ Trăiască România! Trăiască Regele şi Regina! Trăiască societatea cooperatorilor! Le mergem fraţilor.“ După care, în sunetul musicilor şi în stri­gătele pline de entusiasm a publicului asistent, cortegiul a plecat spre localul exposiţiunei în modul următor: gendarmii călări, musica militară, comitetul secţiunei societăţii cu banierele secţio­­nale şi un drapel naţional, exposiţii împreună şi membrii societăţilor invitate, o sută lăutari cari executau marşul cooperatorilor şi în fine corte­giul se încheie printr’un pluton de gendarmi călări. Procesiunea a urmat strada Mare pănă la intrarea exposiţiunei. „Liberalul.“ Cronică. Nr. 123

Next