Tribuna, octombrie 1884 (Anul 1, nr. 136-160)

1884-10-09 / nr. 142

Pag. 566 Revistă politică. Sibiiu, 8 Octomvrie st. v. Posta ultimă şi telegrama din numă­rul nostru din urmă caracterisează situa­­ţiunea. Răspunsul (1­ lui Tisza la inter­pelaţia lui Irányi sau mai bine a zis satisfacţia parlamentului unguresc dată Rusiei pentru­ adresa majorităţii dietei a surprins lumea politică întreagă prin modul nemai­pomenit de interpretaţie a unei ma­­nifestaţiuni parlamentare. „Neue freue Presse“, altă dată prietenă a dlui Tisza şi a Maghiarilor preste tot, dă expresiune fidelă opiniunii publice — întrucât ea adecă nu e representată prin Maghiarii gu­vernamentali — când scrie următoarele: „Maghiarii se laudă bucuros cu constiţiunea lor, cu rutina lor politică şi cu senti­mentul lor pentru independenţă. Ei se fu­dulesc drept un popor parlamentar şi privesc cu îngâmfare asupra părţii de dincoace a monarchiei. Ei află, că dieta lor scie cu totul altcum propaga libertatea şi progresul decum o scie „Reichsrathul“. Ce puţin se cugetă ei la devisa, ce a stat pe templul delfîc şi pe care filosoful vor­băreţ din Atena o ţinea drept începutul a toată înţelepciune, devisa: Cunoasce-te pe tine însuţi! Sau nu simt ei, ce rane incurabile primesce parlamentaris­mul, dacă se repetă mai des eveni­mente ca şi comentarul lui Tisza la proiectul de adresă? Ce să cugeţi de o majoritate, care după trei zile întoarce ca pe un joc vechiu propriile sale sentimente, cărora tocmai le-a dat o expresie pentru monarchia întreagă şi pentru raporturile sale externe foarte jignitoare, de toată lumea înţeleasă, o majoritate care aplau­­dează cu gura şi cu mâna pe ministrul, când acesta asigură, că ea a voit să aib­ă tocmai contrarul. O astfel de majoritate prin purtarea sa nu cumva face chiar ri­dicolă presenţa tuturor liberalilor adevăraţi, a îngădui parlamentelor o influenţă mai mare asupra politicei externe. Unde rămâne sumeţia, hotărîrea cavalerească, cu care se laudă Maghiarii aşa de bucuros? Adevărat, a fost o imprudenţă şi o neghiobie, a da cuvânt în proiectul de adresă şi vrei în contra Rusiei; dar mult mai rea este ipo­­crisia lipsită de bărbăţie, cu care acum se asigură, că nu s’a cugetat nime nici pe departe a o vătăma pe Rusia. Cum că în anul 1878 s’a mai întâmplat una ca aceasta, nu atenuează firea răspingătoare a eveni­mentului. Dintâiu o sinceritate, care trebuia să scandaliseze, fiindcă a fost nedibace, şi apoi o prefăcătură stângace d"­amândouă sânt mai pre­jos de dignitatea unei representaţiuni naţionale şi o dejosesce în ochii naţiunii pro­prie precum şi străinătăţii, în­trebăm cu o foaie Pestană: Ce preţ să mai puni de aci încolo pe manifestaţiunile par­lamentului unguresc în cestiunile politicei externe, dacă acest parlament trebuie să renege lămuritul înţeles al manifestaţiunii sale proprii ? “ Dar­ este o capitula­­ţiune desăvîrşită a şovinismului şi a grandomaniei maghiare în faţa diplomaţiei europene. Nu mai puţin defavorabil pentru gu­­vernamentul maghiar este celalalt atestat cuprins în telegrama numărului nostru din urmă, în capitala Ungariei, înaintea ochilor din­ Tisza, cari altcum văd numai „turku- tmrdrile dintre rase şi confesiuni“, poliţia, poate chiar întreaga poliţie, păzitoarea păcii şi a moralităţii, se presentă deodată drept un cuib de făcători de rele. Aceasta e administraţie „patriotică“, şi nu în Somgy, ci în centrul civilisaţiunii maghiare, unde anul viitor Maghiarii poftesc lumea mare, să vină ca să admire progresul „naţiunii“! în­­filele aceste s’a vorbit în presă despre nisce cuvinte ale Ţarului asupra „reînvierii flotei rusesci din Marea-neagră“, aducându-se aceasta în legătură cu nescai tendenţe ce ar fi în partea Rusiei, de a ajunge deschiderea Bosporului pentru vase de răsboin. „Pol. Cor.“ însă co­munică din Petersburg: „în cercuri inspi­rate se combate foarte hotărît presupunerea, că cabinatul rusesc ar tinde la ridicarea clausurei strimtorilor de mare turcesci. Deoare­ce Rusia nu este în posiţie, a susţină o flotă suficientă în Marea­ neagră, politica sa a vă­zut în clausura strimtorilor totdeauna o măsură de scutire pentru ter­­munii rusesci. Din contră politica ru­sească ar trebui să insuiască, de a face cât se poate de efectivă clausura, ce stă pe hârtie“. Din Bulgaria primesce, într’o de­peşă datată din Sofia, „Pol. Cor.“ scriea, că întorcându-se dela Varna la Sofia, Prin­cipele Bulgariei a primit la Rusciuc pe ministrul preşedinte al României. în ace­laşi timp se afla la Rusciuc şi Karavelov, şeful cabinetului bulgar, şi cu această ocasiune au avut loc conferări, care ur­mează să fie privite drept nisce continua­­ţiuni ale celor avute cu ocasiunea petre­­cerei Principelui Alexandru la Sinaia. S’a vorbit cu această ocasiune şi despre regu­­larea graniţelor despre Dobrodja şi a ces­­tiunii Arab-Tabia. Cu ocasiunea întâl­nirilor de la Rusciuc s’au înţeles şi miniştrii şi astfel se speră, că în curând aceste cestiuni vor fi resolvate spre mulţumirea ambelor părţi. în curând se vor presentă camerelor atât la Bucuresci, cât şi la Sofia proiecte de legi pentru înlăturarea dife­renţelor privitoare la aceste două cestiuni. Din dieta Ungariei. (Şedinţa dela 16 i. e. n.) Şedinţa se deschide sub presidiul lui Pecchy Tamás. Presidentul presentează dietei representa­­ţiunea comitatului Turda-Arieş, prin care cetă­ţenii acestui comitat sprijinesc representaţiunea comitatului Torontal în privinţa instituirei defi­nitive a funcţionarilor comitatenşi. Representa­ţiunea se transpune comisiunei pentru cereri. Victor Istoczy se plânge înaintea dietei asupra stenografilor din causă că aceştia au lăsat afară cu ocasiunea şedinţei de ieri mai multe în­­tre vorbiri importante de ale antisemiţilor. Se trece apoi la desbaterea proiectului de răspuns. Anton Zichy aprobă politica guvernului în toate direcţiunile dicând că între împregiură­­rile actuale numai această cale a putut-o lua gu­vernul Ungariei. „Dacă concedem curen­telor“, zice vorbitorul, „ne încurcăm ne­greşit în o acţiune, al cărei sfîrşit nu se poate prevede. Poate că dobândim tot, dar se poate să şi perdem tot, — riscăm însăşi existenţa noastră ca stat, întregitatea ţerei noastre dacă punem fără nici un calcul foc unei tălpi a casei a cărei ceealaltă talpă e însuşi lăcaşul nostru şi astfel stîrnim nebu­­nesce o astfel de conflagraţiune euro­peană, din care nu ştim cum am scăpa. Un popor aşa plin de o fantasie, vie şi sanguinic cum sfintem noi, e menit să trăiască vecinie în ilusiuni şi fantasări, şi tot­deauna îl aşteaptă nouă desamăgiri, în această privinţă ne putem asemăna mai ales cu Fran­cezii, cari însă au plătit scump această însuşire a lor, au plătit scump această învăţătură. Am avut multe idei măreţe pentru care din timp în timp ne-am însufleţit, dar de cari mai în urmă am abdis.“ Vorbitorul atinge apoi cestiunea ovre­iască : (zice că Ovreul e o necesitate în ţară; pro­prietarul dela ţară numai între Ovrei găsesce cumpărători pentru productele câmpului, în cas de strîmtoare, vorbitorul din propria experienţă, scie să spună că, singur Ovreul e care îţi poate împrumuta şi dice că cămătarul Ovreu nu te stoarce astfel ca cămătarul creştin şi adauge: „Ajung pentru exemplu în o stare atât de tristă încât cu mare durere de inimă sfint totuşi silit a-­mi vinde o parte din moşie, cu cu atât mai proventuoasă să o fac cu acest capital pre ceea­laltă parte, caut cumpărător, nu aflu; caut pre cel ce ofere mai mult şi nu-­l aflu nicăiri, — sfint sfi­t sau a peri din lipsa de bani sau să mă arunc în braţele vecinului Ovreu. “ Voind să con­vingă că ovreimea e un element necesar pentru îmulţirea naţiunei maghiare dice: „Se ne aducem aminte de cuvintele lui Ştefan Széchenyi, că la noi ar trebui graţiat şi paricidul, numai ca se nu scă­dem în numer. Ovreimea în sfîrşit e sau productivă sau consumătoare sau şi una şi alta în acelaşi timp şi noi avem lipsă de amândouă aceste însuşiri.“ Mulţumind dietei pentru pacienţa şi atenţiunea de care­­l-a învrednicit respinge toate proiectele oposiţiunilor şi se declară pentru proiectul de răs­puns al guvernului. Emeric Szalay: Respinge toate enuncia­­ţiunile antevorbitorul şi apoi adauge: „în ce măsură domnesce corupţiunea sub guvernul actual, dovedesce împregiurarea tristă că pentru o re­­muneraţiune şi membrii oposiţiunilor întrunite îşi părăsesc principiile, desertează dela locurile lor, fără îndoeală mai ântâi. Ovreii, după aceea cei­lalţi, unul ca se fie numit comite suprem altul ca să poată şede pre banca ministerială, al treilea ca să fie president al casei de sus. . .“ Szalay nu primesce nice proiectul de răspuns al inde­pendenților, din causă că acesta nu cuprinde în sine resolvarea cestiunei ovreesci, nu poate însă primi nice proiectul antisemiţilor câci dînsul do­­resce mai ântâiu sevîrşirea neatîrnărei şi numai după aceea resolvarea cestiunei ovreesci. Oratorul află că prelungirea periodului dietal între împregiurările actuale e primejdioasă; cere să se creeze legi în contra falsifîcărei mijloacelor de traiu şi nimicirea dreptului regal. Ungaria trebue se posedă teritor vamal independent şi bancă se­parată. Resolvarea cestiunei ovreesci nu se mai poate amâna. E lucru mai pre­sus de toată în­doiala, că legislaţiunea din 1867 a săvîrşit o gre­şeală, când a înnăscut pre Ovrei necondiţionat cu aceleaşi drepturi, pre cari pănă atunci le aveau numai creştinii. După ce a terminat Szalay ia cuvântul mi­­nistrul-president Tisza voind a răspunde diferi­telor învinuiri ale oposiţiunilor. După Tisza vorbesce Blasiu Orbán trecend că n’are de gând a polemisa cu Tisza, de oare­ce acesta lucră după o instrucţiune mai înaltă. Pentru a-­şi dovedi această afirmaţiune aduce caşul cu ocu­parea Bosniei, pre carea au ocupat-o în contra pro­­testărei opiniunei publice, dar mai de curând Tisza ca să nu se greşească a spune prea mult, enuncia­­ţiunile referitoare la politica externă le-a cetit de pre hârtie. „Proiectul de răspuns al majorităţii e mai mult o falsificare a opiniunei publice.“ Orbán cere ca răspunsul să fie adresat regelui maghiar, dar nu împăratului austriac. Relativ la abusurile săvîrşite cu ocasiunea alegerilor dice că listele alegătorilor au fost fal­sificate în mod tendenţios. Despre alegătorii de naţionalitate maghiară, zice că e în posiţia fericită de a pute declara, că aceştia s’au contrariat presiunilor şi forţei autorităţilor, pre când alegătorii de alte na­ţionalităţi au stat sub un terorism în­fiorător. Aceasta o dovedesce cu exemple din comitatul Bihorului, unde în anumite cercuri presidenţii comisiunilor de alegere nu s’au îngreţoşat nice de vărsările de sânge. Dacă guvernul nu­­şi-ar fi luat refugiul la intimidări, oratorul să declară convins, că partidul guvernamental nu ar ave, afară de Croaţi, nice 50 de aderenţi. Cere prin ur­mare revizuirea legii electorale şi în prima linie votisarea secretă. Ludovic Mocsáry: Se ocupă cu starea lu­crurilor din Croaţia dicând că starea de astăzi e o copie a illyrismului de pre timpul lui Ielassich, şi acum expresiunea: „ŞtreangMaghiarilor!“ sună pre jumătatea nemţesce şi Croaţii şi acum ca şi atunci se însufleţesc la sunetele imnului austriac“. Ultraiştii croaţi voiesc rumperea de cătră Ungria „dar“, dice, „vom susţine integri­tatea Ungariei pre care regele a jurat şi vom pretinde ca să-­şi ţină jurămentul“. Cu ocasiunea turburărilor din Croaţia, guvernul a fost silit să între la tocmeală cu Croaţii pentru a linişti aceste turburări. Ministrul president voieşce să lipsească pre cetăţeni de libertate cu moderaţiunea. Oratorul crede că ar fi mai consult a lăsa libertatea nevătămată; el nu se încrede în parola ministrului president cu privire la asi­gurarea dată de acesta că luarea de măsuri ex­traordinare se va face numai pentru un timp scurt. Mesagiul regesc amintesce de o progre­sare a economiei de stat; guvernul săvîr­­șesce un fapt rușinător când şoptesce aceste cuvinte coroanei, deoare­ce toată lumea stie că această progresare nu există. Năcazurile de astăzi trebuie vindecate radical şi isvorul acestei vindecări nu se poate căuta decât în re­dobândirea independenţei ţerei. Economia unilaterală de pănă acum a produs o demorali­­saţie socială şi anarchism; între relele ce prici­nuiesc decăderea economică a ţerei oratorul amin­tesce dările grele, ce apasă pre numerii cetăţe­nilor, cheltuielile de ocupaţiune, şi chiar şi suma enormă de 15 milioane ce o Ungarie plina de datorii cheltuiesce pentru zidirea palatului dietei. Mocsáry nu încuviinţează numirea oficialilor ad­ministrativi, pentru că în acest caz influenţa gu­vernului asupra lor ar fi îndoită. în sfîrşit se declară pentru proiectul presentat de Irányi. TRIBUNA Nr. 142 Proiect de răspuns la rescriptul regesc al partidului Starcevician. Desbaterile asupra proiectului de răs­puns al majorității dietei croate s’au amânat. Causa acestei amânări se presupune a fi ca să câștige timp pentru a înduplica pre Starceviciani să-’și retragă proiectul de res­puns al lor. Majoritatea dietei croate vo­iesce se î­npedece cu ori­ce preț desbaterea în dietă a adresei partidului Starcevician. Adresa de răspuns a Starcevicianilor nu a publicat-o încă nice un diar în tot cuprinsul ei, afară de „Agramer Zeitung“ din care a şi fost confiscat acel număr, după cum se poate ceti în o notiţă dela alt loc a Ţarului nostru. Reproducem deci în tra­ducere din adresa de răspuns a partidului Starcevician câteva pasagie apărute în zia­­rele din Budapesta, ziarele unguresc­ de­clară că adresa conţine în sine înaltă tradare. „înaltul rescript al Maiestăţei Voastre, cu care s’a deschis sesiunea acestei diete, ne invită la lucru pre basa transacţiei, carea s’ar fi încheiat între regatele: Croaţia şi Ungaria. Această tran­­sacţie stă în contradicere cu drepturile istorice şi naturale ale regatului Croaţiei şi s’a creat pre cale nelegală spre ruinarea publică a poporului nostru şi şi a dinastiei Maiestăţii Voastre. Fie această transacţie şi de fapt executată, noi nici putem, nici voim şi nici trebuie să o privim pre aceea ca lege, în convingerea că sinceritatea e o datorinţă sfântă a cetăţeanului statului faţă de domnitorul seu şi că e numai în detrimentul su­veranului daca îşi astupă urechile dinaintea vo­­cei poporului , a poporului dela care atârnă, noi ca representanţi ai naţiunei voim să ne îm­plinim această datorinţă, după cum se cuvine na­ţiunei, în al căreia nume vorbim şi domnitorului căruia îi vorbim. Constituţiunea milenară a re­gatului Croaţia, al cărei principiu de căpetenie e ca în cestiunile publice ale patriei să decidă voinţa unanimă a naţiunei şi a regelui, se ba­­sează pre independenţa de stat şi unitatea teri­torială a ţerilor Croaţiei. Această constituţiune de present e în faptă nimicită, de jure însă nu a fost nicecând suspendată, deoare­ce dreptul public al regatului Croaţiei, n’a fost nice odată schimbat cu învoirea naţiunei. Sancţiunea pragmatică croată s’a încheiată cu 12 ani înaintea celei ungare şi indpendentă de aceasta, d­­ar conţinutul aceleia e deosebit de al acesteia. Afară de unitatea în persoana domnitorului, nu s’a decis în acest con­tract nimic comun, nice cu Austria nice cu Un­garia. Regatul Croaţiei a fost şi este după lege încă şi astăfli independent în toate cestiunile po­liticei externe în cestiunea răsboiului, a finanţe­lor, în comerciu şi industrie şi în toate cestiunile celelalte, cari a măsurat transacţiei astăzi au fost faptice proclamate ca comune. Monarchia întreagă e supusă alor două rase disparate, care se unesc numai întru robirea na­ţionalităţilor. Majoritatea dietei din Budapesta, care majoritate în faptă formează o minoritate neînsemnată, a jertfit din constituţia Ungariei tot ceea ce era de ceva preţ, a vîrît-o ca parte con­stitutivă în un corp nou de stat, a legat-o de interese străine, grămădind asupra sa şi a altora sarcine nesuportabile. Deşi noi dorim ca să trăim în pace şi armonie cu toate naţiunile şi cu deo­sebire cu cele ale Ungariei, deoare­ce însuşi tre­cutul nostru comun precum şi avantagiele amân­­duror părţilor ne îndrumează la o prietenie tot mai intimă, totuşi suntem de convingerea că o înţelegere cu regatul Ungaria în acest moment a devenit imposibilă, deoare­ce acest regat a păşit pre o basă nedreaptă. Noi suntem convinşi că nici o dietă, care nu e convocată pre basa su­fragiului universal şi la care nu iau parte representanţi din Graniţă şi din Dalmaţia, deci din partea prevalentă a ţerilor croate de sub sceptrul Maiestăţii Voastre, — nu poate nici des­­bate, nici decide asupra drepturilor fundamentale ale regatului nostru. Din această causă transacţiunea e nula şi

Next