Tribuna, octombrie 1884 (Anul 1, nr. 136-160)
1884-10-18 / nr. 150
Pag. 598 „Moniteur de Bruxelles“ publică lista definitivă a noului minister belgian, care consumă cu cea publicată de noi. Abia publicase gazeta oficială constituirea noului cabinet, şi el fu atacat cu vehemenţă de cătră liberali prin afişuri de părere. „Numai numele“—aşa se duce în aceste afişuri — „sunt schimbate, tot jesuiţii,svint la cârmă ca şi mai nainte.“ Consiliul municipal din Bruxella a votat în unanimitate o moţiune pentru delăturarea novelei la legea şcolară. Opoziţia în contra ministerului se va manifesta şi prin o energică combatere a alegerii noului ministru de externe, a prinţului de Caraman în cercul Philippeville. Cu chipul acesta stăruinţele neobosite ale oposiţiei liberale totuşi, vor isbuti a depărta partidul clerical de la guvern spre fericirea şi totodată pentru onoarea Belgiei. Discusiunile din sobrania Bulgariei vor ave după „Pol. Corresp.“ întru atâta un caracter mai viu, întru cât aderenţii lui Zankov şi conservatorii în fine totuşi s’au împreunat cu scop de a face o poziţie comună în contra cabinetului Caravelov. Se presupune că partidele aliate numaidecât în primele şedinţe vor ataca poziţia cabinetului. Cu toate aceste şansele celui din urmă de a se susţine, precum se crede, n’ar fi nefavorabile. Din dieta Ungariei. (Şedinţa dela 25 i. c. n.) în şedinţa dela 25 i. c. n. după vorbirea de încheierea bar. Andreánszky, înainte de a se începe votarea asupra adresei a vorbit încă ministrul-president Tisza şi apoi s’a început votarea nominală asupra adresei. După cum deja am comunicat, adresa majorităţii s’a primit cu 195 contra 133 voturi, absenţi au fost 112 deputaţi. A urmat exposeul ministrului de finanţe, şi astfel iarăşi avem un deficit, pre lângă datoriile vechi. A urmat apoi desbaterea asupra legii referitoare la separarea dignităţii lui judex cumae de aceea a preşedintelui tribunalului suprem. Teleszky: Motivează pre scurt această lege şi o recomandă spre primire. Daniil H a v á r (independent): A combătut această separare. După părerea lui Haviár această separare ar fi o degradare a corpului judecătoresc, propune deci ca proiectul de lege se se retragă. Desideriu Szilágyi: Combate proiectul din punct de vedere obiectiv, pentru că această separare se opune interesului jurisprudenţei maghiare. Szilágyi declară această separare ca vătămătoare liberalismului. Coloman Tisza: Declară că această separare nu e ceva lucru nou, deoarece ea s’a decis îndată după moartea lui Mailáth, încât preţuiesce el corpul judecătoresc, dovedesce împregiurarea, că judilor celor mai eminenţi li s’a dat loc în casa de sus. Teodor Pauer (ministru de justiţie): Polemisează cu vorbitorii din oposiţie şi declară că dignitatea de judex curiae s’a separat de aceea a preşedintelui tribunalului suprem deja prin legea din 1868 şi dacă aceste două dignităţi nu s’au separat şi în faptă pănă acum, causa e de a se cerca numai în persoana lui Majláth. Proiectul actual de lege e menit numai pentru a executa principiul legei din 1868. Voiesce să vorbească Iosif Grâll, dar’ prin interpelări timpul a înaintat şi preşedintele amâna desbaterile pentru şedinţa proximă din 28. Coloman Tisza dice că şedinţa proximă ar trebui ţinută a doua di, adecă Sâmbătă la 26 i. e. n., deoarece dacă proiectul acesta s’ar primi, şedinţele casei deputaţilor s’ar amâna apoi pănă la 22 Noemvrie. * ^ Preşedintele anuncie clar’ şedinţa proximă pre diua următoare. (Şedinţa dela 26 i. e. n.) Se verifică protocolul şedinţei ultime, apoi a urmat continuarea desbaterilor asupra curiei reg. Primul vorbitor insinuat Ludovic M o c s á r y: Declară că e convins cum că guvernul numai de aceea voiesce se separeze demnitatea de judex curiae de aceea a președintelui tribunalului suprem pentru că voiesce se facă unui mult numit bărbat un present plăcut în schimbul acelor servicii politice de partid, ce acest bărbat a făcut guvernului. întreabă așadară că pare permise a modifica instituţiunile existente de dragul unei persoane distinse? Această procedură a guvernuli actual e iarăşi un act de corteşire prin care intenţionează a scoate din opoziţie încă pre un bărbat de oareşicare însemnătate. Mocsáry sprijinesce modificările propuse de Haviár. Stefan Teleszky: Sprijinesce proiectul de lege presentat de guvern şi-l recomandă spre primire în întreg conţinutul seu. Mai vorbesce Haviár şi apoi proiectul se primesce pentru a fi supus la desbatere specială. La desbaterea specială mai ântâiu vorbesce iarăşi Desideriu Szilágyi, apoi Haviár şi Teleszky. Preşedintele cere apoi de la dietă împuternicirea ca în numele ei se exprime Augustei Regine felicitări pentru onomastica din 19 Noemvrie când dieta nu va fi în sesiune. (Şedinţa dela 27 i. c. n.) Casa de sus a ţinut la 27 i. c. n. o şedinţă scurtă prin care presidentul Szögyényi anunde pentru ziua următoare desbaterea legii pentru separarea celor două dignităţi. (Şedinţa dela 27 n. r. c. a delegaţiunilor). Francisc Zichy ca president după vechime deschide şedinţa. Urmează alegerea presidentului, a vice-presidentului şi a notarilor. Resultatul alegerilor cetitorii „Tribunei“ îl cunosc deja. Preşedintele ales Ludovic Tisza în vorbirea ţinută desfăşură politica economică, accentuează că pentru desvoltarea economică a ţerei tocmai acum când pacea e asigurată se poate face mai mult. Dice că statul nostru e chemat în prima linie a provede cu articoli de comerciu piaţele din sudul şi orientul Europei, dar e de datorinţă oficiului de externe a influinţa ca să se inactiveze odată reţelele de comunicaţiune stipulate prin contracte şi să se depărteze neînţelegerile relativ la comerciul internaţional provenite din rea voinţă. Nu trebuie deci să ne punem pe odihnă, ci se lucrăm. „Noi“, zice Tisza, „fără de lucru nu putem trăi, tot omul trebuie se lucre. Să luăm exemplu dela cel dintâiu Maghiar, dela regele, ca şi carele nime altul nu se obosesce în interesul dreptului public aci în această ţară“. Alexandru Hegedüs: Citesce scripta ministrului comun de răsboiu Bylandt-Rheidt, prin care acesta deleagă un suplenitor în locul seu pentru a da lămuririle trebuincioase, apoi scrisoarea ministrului de externe prin care acesta încă însărcinează pre Szögyény cu darea lămuririlor ce i s’ar cere; de asemenea şi scrisorile din partea ministrului comun de marină, a ministrului comun de finanţe şi a comptabilităţii comune, prin cari aceste oficii îşi trimit suplenţi la pertractările delegaţiunilor pentru a da lămuririle cerute. Luându-se spre şedinţă se procede la alegerea secţiunilor, apoi şedinţa se suspende pentru câtva timp ca comisiunile se se poată organiza. După reînceperea şedinţei preşedintele raportează despre modul constituirei comisiunilor, cere împuternicire ca în locul lui Haynald şi Szécheny se convoace pre membrii suplenţi şi apoi invitând comisiunile ca să proceadă la lucrările lor le roagă totodată ca terminând lucrările se-şi facă aceasta cunoscut pentru ca se poată convoca şedinţa delegaţiunilor. Forţa „Tribunei“. Scrisori din Viena. 26 Octomvrie n. 1884. Domnule Redactor! Pe când d-voastră dela ţară şi din oraşele mici ve petreceţi în cercul d-voastră de cunoscinţe mai restrins, noi cei din oraşele mari ne mişcăm într’un furnicar de oameni şi urmăm cu sirguinţă programul de desfătări ce ni se desfăşură în fiecare fn, în fiecare oară. Şi oricât sunt de plăcute petrecerile d-voastre în mijlocul neamului, rudelor şi cunoscuţilor de acelaşi sânge variaţiunea, bogăţia şi splendoarea ce o avem noi, d-voastră nu o puteţi ave. Dar ca să poată cineva urma acest program bogat îi trebuiesc trei lucruri principale: ântâia oară: bani; a doua oară: bani şi a treia oară earăşi: bani... Pe la noi ca şi pe la d-voastră a dat toamna, lumea elegantă ce a petrecut vara la ţară s’a întors de mult şi viaţa orăşenească s’a început earăşi cu tot sgomotul ei, în cercurile mai înalte s’a început sesonul Giesellschafturilor, seratelor şi concertelor, în cercurile de rînd ’şi-au început rola Volkssângerii şi preste tot în teatru şi cafenele se arată o mişcare viuă. Vremea s’a răcit, neguri posomorite se mişcă în văzduh şi fronda cade îngălbinită fără viaţă. Numai câteodată se zăresc negurile şi pătrunde Se verifică protocolul şedinţei ultime. Preşedintele presentează mai multe petiţiuni incurse dela comitate şi oraşe între cari şi a comitatului Zólyom prin care cere ca evreii să fie admontaţi a purta regulat matriculele botezaţilor. Proiectul pentru separarea dignităţii de judex cum de de aceea a preşedintelui tribunalul suprem se primesce şi în a treia cetire. Şedinţele dietei se vor reîncepe la 22 Noemvrie, soarele pănă la noi cu o faţă plină de amărîciune. Atunci es orăşenii cu grămada la aer, se preumblă ciasuri întregi prin parcuri şi grădini şi privesc cu jale fiecare frundă ce se deslipesce de crenguţa ei. în această privire melancolică ei tresar puternic şi pe sufletul lor vesel se lasă o întristare îndoielnică. Căci pe orăşanul, care a petrecut toată viaţa sa în petreceri feerice, unde totul este splendoare, mărire şi desfătare soartea unei frunde vestejite îl pune pe gânduri şi-l face să se întrebe cu Lenau: Ist Erdenlehen Schein ?— ist es die umgekehrte Fata morgana nur, des Ew’gen Spielgefährte? Dar această melancolie ţine numai pănă vede frondele şi aude zurăitul lor; dacă dă Vienezul pe Ringul seu cel frumos, dispare toată filosofia, la care a lucrat cu câteva momente mai nainte, se simte mândru că’i Vienez, e fericit în cercul seu de vieţuire şi nu înţelege cum poate trăi cineva într’un oraş mic sau chiar la sat. Ce să facem? aşa-’i inima omului, schimbăcioasă ca vântul ce se mişcă în fiecare clipă. Evenimentul zilei pentru lumea de pe aici este, ca în fiecare toamnă, şi acuma, venirea studenţilor. Tinerii însetaţi de comoarele sciinţelor se adună din toată Europa, ba chiar din întreaga lume la vechia universitate a Vindobonei. Şi bine face, — căci Vienezii îi aşteaptă cu neastîmper. Nu vorbesc aici de acea clasă de oameni, care trăiesce de pe spatele studenţilor, precum sînt: birtaşii, cafetierii, librarii etc., ci de Vienezii dispuşi la veselie, de Vienezele dom-Aradanii noştri cei „ocoşi“ s’au învrăjbit între dînşii, pentru ca să se unească în luptele electorale unii cu guvernul, iar alţii cu oposiţiunea moderată. Au trecut acum alegerile, şi atât guvernul, cât şi oposiţiunea moderată se lapedă de „Satana“, nici guvernul, nici oposiţiunea moderată nu voiesce să scie de vre-o tovărăşie cu Românii. Unhtar din Budapesta acasă pe corniţele toate de petreceri. Vienezele sărmanele, îi aşteaptă pe tinerii studenţi cu dorul inimii, pentrucă cine oare se pricepe atât de bine la veselie ca fiii Almei mume şi mult este de astă vară din luna lui Iulie, şi nici o lipsă nu se simte aşa de tare preste vară ca lipsa de studenţi. Tinerii români încă s’au adunat în număr frumuşel şi s’au împărţit pe la diferite facultăţi; dar partea cea mai mare din ei studiază conform trebuinţelor noastre la facultatea de medicină, la care în anii din urmă ascultătorii aşa de tare s’au sporit, încât a trebuit să se facă catedre paralele şi să se lărgească salele de prelegeri. Noua universitate este gata şi la începutul acestui an scolastic s’a deschis cu mare solemnitate de către Maiestatea Sa împăratul, fiind de faţă Archiducii, senatul academic în frunte cu Rectorul magnific, miniştrii, alte notabilităţi precum şi întreaga junime studioasă. Zidirea situată pe Ringstrasse între Biserica votivă şi primăria (Rathhaus) cea nouă, este lucrarea celebrului Ferstel, decedat abia acuma e anul, ea e concepută în cel mai nobil stil renaissance cu unele părţi, care sunt adevărate cape d’opere. Anume sala festivităţilor (neterminată încă) situată sub cupola din front, spre Ringstrasse, promite a fi un juvaer al întregei zidiri. Unsprezece ani de dile (din 1883) s’a lucrat la această zidire monumentală şi vreo 8 milioane de fl. s’au cheltuit pentru ridicarea ei; dar fie, căci frumoasa capitală a Austriei a în-Pertractarea Anală în contra lui Anton Kleeberg şi Robert Marlin ce era să se ţină în 17 Noemvrie n. a. c. la tribunalul de aici, s’a amânat pentru timp nehotărît din causă că Rudolf Marlin a fost lovit din nou de gută. * Complectarea seminarului clerical din Blaj. Cetim în „Foai’a basericeasca“ din Blaj : „Luni în 13 Octomvrie st. n. 1884 s’a început edificarea unei aripi nouă la seminarul clerical din Blaj. Lipsa ei era de mult simţită, fiindcă încăperile din edificiul vechiu nu mai erau de ajuns pentru un seminar arangiat după cerinţele moderne. Grijei celei părinteşti a Excelenţei şirat o nestimată mai mult în salba frumseţilor sale şi „Universitas literarum vindobonensis“ nu cred să-’şi aibă seamăn în întreaga lume. Acesta este într’adevăr neperitorul monument ce poate să-’şi ridice un neam şi o ţară, care se stimează şi-’şi cunoasce chemarea. Acest palat este măreţul locaş al mulţumirii şi fericirilor lumesci, unde ura şi invidia nu străbate şi unde toate inimile nobile se pot uni într’o dorinţă înaltă, în dorinţa de a străbate mereu în adâncimea tainelor naturii şi a apropia pe semenii lor tot mai mult de adevărata fericire. Trec la alt ordin de idei. Atelierul lui Hans Makart, celebrului colorist decedat sunt acum câteva săptămâni, este expus încă visitării publicului, dar durere, numai cercurile mai înalte sunt norocoase a vedea acele creaţiuni de artă, pentru că pe Zi abia se dau 20 bilete de intrare. Un Englez bogat şi iubitor de artă a oferit 150.000 fl. pentru picturile lăsate de Makart, dar se înţelege nici că a voit se stee cineva de vorbă cu dînsul. Acele pânze au astăzi, când Hans Makart nu mai există, un preţ cu mult mai mare şi din partea Vienei ar fi un act de desconsiderare, dacă ar lăsa să ducă un străin capod’operele ilustrului ei cetăţean, mai cu seamă că colecţiunea din Belvedere abia posede în timpul din urmă o singură pictură de a lui Makart. Artista română, d-şoara Agata Bârsescu s’a arătat după reînsânetoşare publicului Vienez în mai multe rînduri. O mulţime de drame şi tra- TRIBUNA Tovărăşiile Aradanilor. Apponyi pentru crima de a fi suferit, ca sub egida lui oposiţia se pacteze cu „Românii trădători de patrie.“ Un patriot din Arad răspunde în „Pesti Napló“ la această acusare, că oposiţiunea din Arad nu a pactat, ci din contra „a pactat partidul guvernamental sub egida comitelui suprem Carol Tabajdy cu Românii şi le-a dat acestora drept răsplată pentru ajutorul lor cercul de Radna şi cel de Halmagiu.“ Le-a dat, acesta e cuvântul, care caracterisează situaţiunea: în comitatul Aradului sunt preste trei sute de mii de suflete, din care aproape 80% Români; cu toate aceste guvernul le dă Românilor cercuri, se îndură a le încuviinţa să aleagă şi ei deputaţi pe cei agreaţi de dînsul. Fără îndoială, căci iată ce mai dice corespondentul din Arad: „Oposiţiunea moderată din comitatul Aradului nui-a recunoscut nici o dată pe Români nici ca naţionalitate (nemzetiséget), nici ca partid, politic.“ Şi lucrul e foarte firesc: într’un comitat, în care formează aproape totalitatea poporaţiunii, Românii nu sunt recunoscuţi de minoritatea neînsemnată nici ca naţionalitate, nici ca partid politic, pentru că nici ca naţionalitate, nici ca partid politic nu stia să se impună. Cine oare să-i recunoască, dacă nici chiar ei între dînşii nu se admit, nu se recunosc unii pe alţii? — Astfel atât oposiţiunea, cât şi guvernul, a căutat sprijinul lor câtă vreme se aflau la strîmtoare; acum, după ce au trecut de „hop“-ul cel mare, nu mai voiesce nimeni se scie de tovărăşia făcută cu dînşii. Morala fabulei este, că ar fi timpul se înţeleagă şi Românii din Arad, că ei între ei trebuie se facă tovărăşie pentru ca se însemneze ceva. Cronică, înmormântarea fostului căpitan al districtului Făgăraşului. Ioan Codru-Drăguşan a avut loc ieri după ameadi la 3 oare. Participarea la ultima onoare, dată unui veteran vrednic al inteligenţei române conducătore, a dovedit simpatia, de care s’a bucurat defunctul la connaţionalii sei. Fie-’i ţerîna uşoară! * Representanţa oraşului Sibiiu va ţine mâne în 30 n. r. c. d. a. la parele 4 şedinţă. * Nr. 150