Tribuna, octombrie 1884 (Anul 1, nr. 136-160)

1884-10-18 / nr. 150

Pag. 598 „Moniteur de Bruxelles“ publică lista definitivă a noului minister belgian, care consumă cu cea publicată de noi. Abia publicase gazeta oficială constituirea noului cabinet, şi el fu­ atacat cu vehe­menţă de cătră liberali prin afişuri de părere. „Numai numele“—aşa se duce în aceste afişuri — „sunt schimbate, tot jesuiţii,svint la cârmă ca şi mai nainte.“ Consiliul municipal din Bruxella a votat în unanimitate o moţiune pentru del­ă­tur­ar­ea novelei la legea şco­lară. Opoziţia în contra ministerului se va manifesta şi prin o energică combatere a alegerii noului ministru de externe, a prin­ţului de Car­aman în cercul Philip­pe­­ville. Cu chipul acesta stăruinţele neobo­site ale oposiţiei liberale totuşi, vor isbuti a depărta partidul clerical de la guvern spre fericirea şi totodată pentru onoarea Belgiei. Discusiunile din sobrania Bulgariei vor ave după „Pol. Corresp.“ întru atâta un caracter mai viu, întru cât aderenţii lui Zankov şi conservatorii în fine totuşi s’au împreunat cu scop de a face o poziţie comună în contra cabi­netului Caravelov. Se presupune că partidele aliate numai­decât în primele şe­dinţe vor ataca poziţia cabinetului. Cu toate aceste şansele celui din urmă de a se susţine, precum se crede, n’ar fi nefa­vorabile. Din dieta Ungariei. (Şedinţa dela 25 i. c. n.) în şedinţa dela 25 i. c. n. după vorbirea de în­cheierea bar. Andreánszky, înainte de a se începe votarea asupra adresei a vorbit încă ministrul-pre­sident Tisza şi apoi s’a început votarea nominală asupra adresei. După cum deja am comunicat, adresa majorităţii s’a primit cu 195 contra 133 voturi, absenţi au fost 112 deputaţi. A urmat exposeul ministrului de finanţe, şi astfel iarăşi avem un deficit, pre lângă datoriile vechi. A urmat apoi desbaterea asupra legii re­feritoare la separarea dignităţii lui judex cum­ae de aceea a preşedintelui tribunalului suprem. Teleszky: Motivează pre scurt această lege şi o recomandă spre primire. Daniil H a v­­ á r (independent): A combătut această separare. După părerea lui Haviár această separare ar fi o degradare a corpului judecăto­resc, propune deci ca proiectul de lege se se retragă. Desideriu Szilágyi: Combate proiectul din punct de vedere obiectiv, pentru­ că această separare se opune interesului jurisprudenţei ma­ghiare. Szilágyi declară această separare ca vă­tămătoare liberalismului. Coloman Tisza: Declară că această sepa­rare nu e ceva lucru nou, deoare­ce ea s’a decis îndată după moartea lui Mailáth, încât preţuiesce el corpul judecătoresc, dovedesce împregiurarea, că judilor celor mai eminenţi li s’a dat loc în casa de sus. Teodor P­a­u­­­e­r (ministru de justiţie): Po­­lemisează cu vorbitorii din oposiţie şi declară că dignitatea de judex curiae s’a separat de aceea a preşedintelui tribunalului suprem deja prin legea din 1868 şi dacă aceste două digni­­tăţi nu s’au separat şi în faptă pănă acum, causa e de a se cerca numai în persoana lui Majláth. Proiectul actual de lege e menit numai pentru a executa principiul legei din 1868. Voiesce să vorbească Iosif Grâll, dar’ prin interpelări timpul a înaintat şi preşedintele amâna desbaterile pentru şedinţa proximă din 28. Coloman Tisza dice că şedinţa proximă ar trebui ţinută a doua di, adecă Sâmbătă la 26 i. e. n., deoare­ce dacă proiectul acesta s’ar primi, şedinţele casei deputaţilor s’ar amâna apoi pănă la 22 Noemvrie. * ^ Preşedintele anuncie clar’ şedinţa proximă pre diua următoare. (Şedinţa dela 26 i. e. n.) Se verifică protocolul şedinţei ultime, apoi a urmat continuarea desbaterilor asupra curiei reg. Primul vorbitor insinuat Ludovic M o c s á r y: Declară că e convins cum că guvernul numai de aceea voiesce se se­­pareze demnitatea de j­u­d­e­x curiae de aceea a președintelui tribunalului suprem pentru că vo­iesce se facă unui mult numit bărbat un present plăcut în schimbul acelor servicii politice de par­tid, ce acest bărbat a făcut guvernului. întreabă așadară că pare permis­e a modifica instituţiunile existente de dragul unei persoane distinse? Această procedură a guvernuli actual e iarăşi un act de corteşire prin care intenţionează a scoate din opoziţie încă pre un bărbat de oareşi­care însemnătate. Mocsáry sprijinesce modifică­rile propuse de Haviár. Stefan Teleszky: Sprijinesce proiectul de lege presentat de guvern şi-­l recomandă spre primire în întreg conţinutul seu. Mai vorbesce Havi­ár şi apoi proiectul se primesce pentru a fi supus la desbatere specială. La desbaterea specială mai ântâiu vorbesce iarăşi Desideriu Szilágyi, apoi Haviár şi Teleszky. Preşedintele cere apoi de la dietă împuter­nicirea ca în numele ei se exprime Augustei Regine felicitări pentru onomastica din 19 No­emvrie când dieta nu va fi în sesiune. (Şedinţa dela 27 i. c. n.) Casa de sus a ţinut la 27 i. c. n. o şe­dinţă scurtă prin care presidentul Szögyényi anund­e pentru ziua următoare desbaterea legii pentru separ­area celor două dignităţi. (Şedinţa dela 27 n. r. c. a delegaţiunilor). Francisc Zichy ca president după vechime deschide şedinţa. Urmează alegerea presidentului, a vice-pre­­sidentului şi a notarilor. Resultatul alegerilor cetitorii „Tribunei“ îl cunosc deja. Preşedintele ales Ludovic Tisza în vorbirea ţinută desfăşură politica economică, accentuează că pentru des­­voltarea economică a ţerei tocmai acum când pacea e asigurată se poate face mai mult. Dice că statul nostru e chemat în prima linie a provede cu articoli de comerciu piaţele din sudul şi orientul Europei, dar e de datorinţă oficiului de externe a influinţa ca să se inacti­­veze odată reţelele de comunicaţiune stipulate prin contracte şi să se depărteze neînţelegerile relativ la comerciul internaţional provenite din rea voinţă. Nu trebuie deci să ne punem pe odihnă, ci se lucrăm. „Noi“, zice Tisza, „fără de lucru nu putem trăi, tot omul trebuie se lucre. Să luăm exemplu dela cel dintâiu Maghiar, dela regele, ca şi carele nime altul nu se obosesce în interesul dreptului public aci în această ţară“. Alexandru Hegedüs: Citesce scripta mi­nistrului comun de răsboiu Bylandt-Rheidt, prin care acesta deleagă un suplenitor în locul seu pentru a da lămuririle trebuincioase, apoi scri­soarea ministrului de externe prin care acesta încă însărcinează pre Szögyény cu darea lămu­ririlor ce i s’ar cere; de asemenea şi scrisorile din partea ministrului comun de marină, a mi­nistrului comun de finanţe şi a comptabilităţii comune, prin cari aceste oficii îşi trimit suplenţi la pertractările delegaţiunilor pentru a da lămuririle cerute. Luându-se spre şedinţă se procede la ale­gerea secţiunilor, apoi şedinţa se suspende pentru câtva timp ca comisiunile se se poată organiza. După reînceperea şedinţei preşedintele raportează despre modul constituirei comisiunilor, cere îm­puternicire ca în locul lui Haynald şi Szécheny se convoace pre membrii suplenţi şi apoi invitând comisiunile ca să proceadă la lucrările lor le roagă tot­odată ca terminând lucrările se-şi facă aceasta cunoscut pentru ca se poată convoca şe­dinţa delegaţiunilor. Forţa „Tribunei“. Scrisori din Viena. 26 Octomvrie n. 1884. Domnule Redactor! Pe când d-voastră dela ţară şi din oraşele mici ve petreceţi în cercul d-voastră de cunos­­cinţe mai restrins, noi cei din oraşele mari ne mişcăm într’un furnicar de oameni şi urmăm cu sirguinţă programul de desfătări ce ni se desfă­şură în fiecare fn­, în fiecare oară. Şi ori­cât sunt de plăcute petrecerile d-voastre în mijlocul neamului, rudelor şi cunoscuţilor de acelaşi sânge variaţiunea, bogăţia şi splendoarea ce o avem noi, d-voastră nu o puteţi ave. Dar ca să poată cineva urma acest program bogat îi tre­buiesc trei lucruri principale: ântâia oară: bani; a doua oară: bani şi a treia oară earăşi: bani... Pe la noi ca şi pe la d-voastră a dat toamna, lumea elegantă ce a petrecut vara la ţară s’a întors de mult şi viaţa orăşenească s’a început earăşi cu tot sgomotul ei, în cercurile mai înalte s’a început sesonul Giesellschafturilor, seratelor şi concertelor, în cer­curile de rînd ’şi-au început rola Volkssângerii şi preste tot în teatru şi cafenele se arată o mişcare viuă. Vremea s’a răcit, neguri posomorite se mişcă în văzduh şi fronda cade îngălbinită fără viaţă. Numai câte­odată se zăresc negurile şi pătrunde Se verifică protocolul şedinţei ultime. Pre­şedintele presentează mai multe petiţiuni incurse dela comitate şi oraşe între cari şi a comitatului Zólyom prin care cere ca evreii să fie admontaţi a purta regulat matriculele botezaţilor. Proiectul pentru separarea dignităţii de judex cum­ de de aceea a preşedintelui tribu­­nalul suprem se primesce şi în a treia cetire. Şedinţele dietei se vor reîncepe la 22 No­emvrie, soarele pănă la noi cu o faţă plină de amărî­­ciune. Atunci es orăşenii cu grămada la aer, se preumblă ciasuri întregi prin parcuri şi gră­dini şi privesc cu jale fiecare frundă ce se des­­lipesce de crenguţa ei. în această privire me­lancolică ei tresar puternic şi pe sufletul lor vesel se lasă o întristare îndoielnică. Căci pe orăşanul, care a petrecut toată viaţa sa în pe­treceri feerice, unde totul este splendoare, mărire şi desfătare soartea unei frunde vestejite îl pune pe gânduri şi-­l face să se întrebe cu Lenau: Ist Erdenlehen Schein ?— ist es die umgekehrte Fata morgana nur, des Ew’gen Spielgefährte? Dar această melancolie ţine numai pănă vede frondele şi aude zurăitul lor; dacă dă Vie­­nezul pe Ringul seu cel frumos, dispare toată filosofia, la care a lucrat cu câteva momente mai nainte, se simte mândru că­’i Vienez, e fericit în cercul seu de vieţuire şi nu înţelege cum poate trăi cineva într’un oraş mic sau chiar la sat. Ce să facem? aşa-’i inima omului,­­ schimbă­­cioasă ca vântul ce se mişcă în fiecare clipă. Evenimentul z­ilei pentru lumea de pe aici este, ca în fiecare toamnă, şi acuma, venirea studenţilor. Tinerii însetaţi de comoarele sciin­­ţelor se adună din toată Europa, ba chiar din întreaga lume la vechia universitate a Vindo­­bonei. Şi bine face, —­ căci Vienezii îi aşteaptă cu neastîmper. Nu vorbesc aici de acea clasă de oameni, care trăiesce de pe spatele studenţilor, precum sînt: birtaşii, cafetierii, librarii etc., ci de Vienezii dispuşi la veselie, de Vienezele dom­-Aradanii noştri cei „ocoşi“ s’au învrăjbit între dînşii, pentru­ ca să se unească în luptele electorale unii cu guvernul, iar alţii cu oposi­­ţiunea moderată. Au trecut acum alegerile, şi atât guvernul, cât şi oposiţiunea moderată se lapedă de „Satana“, nici guvernul, nici oposi­­ţiunea moderată nu voiesce să scie de vre-o to­vărăşie cu Românii. Un­­htar din Budapesta acasă pe corniţele toate de petreceri. Vienezele sărmanele, îi aş­teaptă pe tinerii studenţi cu dorul inimii, pentru­că cine oare se pricepe atât de bine la veselie ca fiii Almei mume şi mult este de astă vară din luna lui Iulie, şi nici o lipsă nu se simte aşa de tare preste vară ca lipsa de studenţi. Tinerii români încă s’au adunat în număr frumuşel şi s’au împărţit pe la diferite facultăţi; dar partea cea mai mare din ei studiază con­form trebuinţelor noastre la facultatea de medi­cină, la care în anii din urmă ascultătorii aşa de tare s’au sporit, încât a trebuit să se facă catedre paralele şi să se lărgească salele de pre­legeri. Noua universitate este gata şi la începutul acestui an scolastic s’a deschis cu mare solem­nitate de către Maiestatea Sa împăratul, fiind de faţă Archiducii, senatul academic în frunte cu Rectorul magnific, miniştrii, alte notabilităţi precum şi întreaga junime studioasă. Zidirea situată pe Ringstrasse între Biserica votivă şi primăria (Rathhaus) cea nouă, este lucrarea celebrului Ferstel, decedat abia acuma e anul, ea e con­cepută în cel mai nobil stil renaissance cu unele părţi, care sunt adevărate cape d’opere. Anume sala festivităţilor (neterminată încă) situată sub cupola din front, spre Ringstrasse, promite a fi un juvaer al întregei zidiri. Unsprezece ani de dile (din 1883) s’a lu­crat la această zidire monumentală şi vreo 8 mi­lioane de fl. s’au cheltuit pentru ridicarea ei; dar fie, căci frumoasa capitală a Austriei a în-Pertractarea Anală în contra lui Anton Kleeberg şi Robert Marlin ce era să se ţină în 17 Noemvrie n. a. c. la tribunalul de aici, s’a amânat pentru timp nehotărît din causă că Ru­dolf Marlin a fost lovit din nou de gută. * Complectarea seminarului clerical din Blaj. Cetim în „Foai’a basericeasca“ din Blaj : „Luni în 13 Octomvrie st. n. 1884 s’a început edificarea unei aripi nouă la seminarul clerical din Blaj. Lipsa ei era de mult simţită, fiindcă încăperile din edificiul vechiu nu mai erau de ajuns pentru un seminar arangiat după cerinţele moderne. Grijei celei părinteşti a Excelenţei şirat o nestimată mai mult în salba frumseţilor sale şi „Universitas literarum vindobonensis“ nu cred să-’şi aibă seamăn în întreaga lume. Acesta este într’adevăr neperitorul monument ce poate să-’şi ridice un neam şi o ţară, care se stimează şi-’şi cunoasce chemarea. Acest palat este mă­reţul locaş al mulţumirii şi fericirilor lumesci, unde ura şi invidia nu străbate şi unde toate inimile nobile se pot uni într’o dorinţă înaltă, în dorinţa de a străbate mereu în adâncimea tainelor naturii şi a apropia pe semenii lor tot mai mult de adevărata fericire. Trec la alt ordin de idei. Atelierul lui Hans Makart, celebrului colo­rist decedat sunt acum câteva săptămâni, este expus încă visitării publicului, dar durere, numai cercurile mai înalte sunt norocoase a vedea acele creaţiuni de artă, pentru­ că pe Zi abia se dau 20 bilete de intrare. Un Englez bogat şi iubitor de artă a oferit 150.000 fl. pentru picturile lăsate de Makart, dar se înţelege nici că a voit se stee cineva de vorbă cu dînsul. Acele pânze au as­­tăzi, când Hans Makart nu mai există, un preţ cu mult mai mare şi din partea Vienei ar fi un act de desconsiderare, dacă ar lăsa să ducă un străin capo­d’operele ilustrului ei cetăţean, mai cu seamă că colecţiunea din Belvedere abia po­sede în timpul din urmă o singură pictură de a lui Makart. Artista română, d-şoara Agata Bârsescu s’a arătat după reînsânetoşare publicului Vienez în mai multe rînduri. O mulţime de drame şi tra- TRIBUNA Tovărăşiile Aradanilor. Apponyi pentru crima de a fi suferit, ca sub egida lui oposiţia se pacteze cu „Românii tră­dători de patrie.“ Un patriot din Arad răspunde în „Pesti Napló“ la această acusare, că oposiţiunea din Arad nu a pactat, ci din contra „a pactat partidul guvernamental sub egida comitelui suprem Carol Tabajdy cu Ro­mânii şi le-a dat acestora drept răsplată pentru ajutorul lor cercul de Radna şi cel de Halmagiu.“ Le-a dat, acesta e cuvântul, care caracte­­risează situaţiunea: în comitatul Aradului sunt preste trei sute de mii de suflete, din care aproape 80% Ro­mâni; cu toate aceste guvernul le dă Românilor cercuri, se îndură a le încuviinţa să aleagă şi ei deputaţi pe cei agreaţi de dînsul. Fără îndoială, căci iată ce mai dice cores­pondentul din Arad: „Oposiţiunea moderată din comitatul Ara­dului nu­­i-a recunoscut nici o dată pe Români nici ca naţionalitate (nemzetiséget), nici ca partid, politic.“ Şi lucrul e foarte firesc: într’un comitat, în care formează aproape totalitatea poporaţiunii, Românii nu sunt recunoscuţi de minoritatea ne­însemnată nici ca naţionalitate, nici ca partid politic, pentru­ că nici ca naţionalitate, nici ca partid politic nu stia să se impună. Cine oare să-­i recunoască, dacă nici chiar ei între dînşii nu se admit, nu se recunosc unii pe alţii? — Astfel atât oposiţiunea, cât şi guvernul, a căutat sprijinul lor câtă vreme se aflau la strîm­­toare; acum, după­ ce au trecut de „hop“-ul cel mare, nu mai voiesce nimeni se scie de tovără­şia făcută cu dînşii. Morala fabulei este, că ar fi timpul se în­ţeleagă şi Românii din Arad, că ei între ei trebuie se facă tovărăşie pentru­ ca se însemneze ceva. Cronică, înmormântarea fostului căpitan al districtului Făgăraşului. Ioan Codru-Dră­­guşan a avut loc ieri după ameadi la 3 oare. Participarea la ultima onoare, dată unui veteran vrednic al inteligenţei române conducătore, a dovedit simpatia, de care s’a bucurat defunctul la connaţionalii sei. Fie-’i ţerîna uşoară! *­ Representanţa oraşului Sibiiu va ţine mâne în 30 n. r. c. d. a. la parele 4 şedinţă. * Nr. 150

Next