Tribuna, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 199-222)

1890-09-16 / nr. 210

Anul VII Sibiiu, Duminecă 16/28 Septemvrie 1890 Mr. 210 f«fifliB^iUaGSgSa&Sfl ■?i^rig.3gaKBflgffH«BagEl^ ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/4 an 2 fl. 50 cr., l/s an 5 fl., 1 an 10 fi Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., la an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: */« an 10 franci, ‘/a an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai pl&tindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru «RSS INSERTIUNILE­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Cătră cititorii noştri. Numărul de faţă al „Tribunei“ nu mai poartă semnătura domnului Septimiu Alb­ini ca redactor respon­sabil. Ţinând seamă de împregiurările extraordinare în care trebue să veţuească acum presa română, direcţiu­nea „Institutului tipografic“ a dispensat pe domnul Albi­ni de la acea­stă sarcină şi a concrectat-o altei per­soane. Domnul Albini rămâne însă ca şi pănă act membru al redacţiunii „Tri­­b­u­nei“. De sine se înţelege, că această schimbare nu atinge întru nimic atitu­dinea foii noastre. Redacţiunea „ Tribunei “, pf Sibiiu, 14 Septemvrie n. La anul 1887, când toţi alegă­torii români din ţerile coroanei Sf. Ştefan­­şi-au trimis representanţii lor în conferenţa de la Sibiiu, nici o sin­gură voce dintre cei o sută şepte­­z­eci­ şi­ cinci bărbaţi de încredere în­truniţi aci nu s a ridicat în contra pro­gramului politic, stabilit la 1881 şi adoptat de nou la 1884,­­întreaga im­­­posantă adunare a fost pătrunsă de o idee, care­­şi-a aflat expresiunea în ho­­tărîrile luate cu unanimitate. Trei ani şi jumătate au trecut de atunci şi multe s’au petrecut în aceşti trei ani şi jumătate. Partidul naţio­nal se află astăzi în faţa unei situaţiuni politice, care se deosebesce mult de cea dela 1887. Precând la 1887 partidul putea încă să discute despre alegerea de deputaţi în corpurile legiuitoare, pe basa programului, şi să-­şi susţină candi­­dările sale, putea să fee hotărîri, ca sta­rea, în care se află poporul român, să se aducă prin un memoriu la cunos­­cinţa Coroanei, astăzi la 1890 se con­sideră nu numai susţinerea programului partidului naţional de o crimă, dar­ chiar îndreptăţirea e­x­i­s­t­e­n­ţ­ei unui popor r­o­m­â­n aici în ţeară este negată. Dintre candidaţii partidului naţio­nal pentru corpurile legiuitoare abia unul singur a putut reuşi din urnă. Din partea guvernului şi şi din partea celorlalte partide politice s-au făcut cele mai mari opintiri, pentru­ ca candidaţii partidului naţional să cadă la alegeri. Presa maghiară, fără deosebire de co­loare, de limbă şi de posiţiune, a în­ceput o campanie nu numai în contra credeului politic al Românilor, ci şi în contra a tot ce este şi se numesce româ­nesc. Oficioasele au dat parola, că Ro­mânii sunt „străini“ în această ţeară, şi întreaga haită de chtare mici şi mari, din capitală şi din provincie, guverna­mentale şi oposiţionale, au tabărît asu­pra noastră, insultându-ne pe toate că­rările şi numindu-ne de-a dreptul tră­dători de patrie. în mijlocul acestei agitaţiuni, nutrită de presa maghiară şi fiind „opinia publică“ în destul prepa­rată, guvernul a găsit de c­uviinţă de a porni un şir lung de procese poli­tice. Dr. Vasile Lucaciu, un băr­bat de încredere şi membru fruntaş al partidului naţional, este fără veste ares­tat şi aruncat de-a dreptul în temniţă. Generalul Traian Doda, unicul depu­­tat dietat ales pe basa programei parti­dului naţional, este tîrît înaintea curţii cu juraţi din Arad şi condamnat la doi ani închisoare. Ioan Sl­a­vici, secretarul comitetului partidului şi di­rectorului „T r i b u n e i“ este trimis pen­tru un an de vie în temniţile de la Vaţ. Ştefan Al­b u, unul din redactorii revistei germane „Ro­manische Revue“, trebue să-­şi fee pedeapsa de şese luni închisoare. V. Bareianu, un redactorul a! „Lumi­nătorului“, primesce şese luni tem-­ niţă. Dr. Aurel Mureşianu, direc­torul „Gazetei Transilvaniei“, împreună cu redactorul seu Traian P­o­p­p, unul şese săptămâni, altul un an, Septimiu Albini, redactorul „Tribunei“, şese iuili şi Ioan Maca­­veiu un an şi jumătate temniţă. Cine pe lumea aceasta ar pută ră­mână în faţa acestei liste teribile de „criminalişti“ politici la îndoeală despre scopurile adversarilor noştri ? Şi dacă totuşi ar fi mai rămas cineva şovăitor, pe acela a trebuit să-­l convingă vor­birea rostită de un organ al guver­nului, de subprocurorul Jesszenszky în sala tribunalului din Cluj cu ocasiunea pertractării ultimului proces polic. Ro­mânii sânt declaraţi în toată forma de „rebeli“, pentru a căror pedepsire legea" nici nu ofere destulă asprime. Eveni­mentele din 1848, care au adus Ro­mânilor cele mai măgulitoare distinc­­ţiuni din partea Monarchului ,fur stand­haftes Ausharren in der beschworenen Treue“, sânt declarate fără genă de cu­tezătorul impiegat drept ruşine pentru Români, care rebeliunea Maghiarilor este cualificată ca o glorie pentru ei. Aici am ajuns astăz şi aici ne oprim, împreună cu noi, aşa credem, vor simţi toţi membrii partidului naţional necesitatea imperativă de a ţină seamă de noua situaţiune, în care ne aflăm. A purta o luptă politică în condi­­ţiunile de până acum, credem a fi fără scop. Este un lucru firesc, că cu cât adver­sarii întimpină mai puţină resistenţă, cu atât mai curagioşi şi mai îndrăsneţi dau înainte. Partidul naţional trebue să se afirme în împregiurările actuale cu mai multă energie ca până acum. ^ Să se simtă în toate părţile, că aceia, care s’au expus şi au îndurat aspre pedepse susţinând programul partidului, sânt spri­­jiniţi de întreg partidul Să dovedim prin atitudinea noastră bărbătească, că avem toţi ca unul nu numai cura­­giul civic, dar’ sântem gata a aduce ori­ce fel de jertfă pentru apărarea limbii şi naţionalităţii noastre.­ Dacă partidul naţional mai simte în sine această putere, el să păşească r­e­­s­t­­­u­t cu toate mijloacele legale în contra atacurilor fără seamă îndrăsneţe asupra fiinţei noastre naţionale, şi să pună în cumpănă toate mijloacele sale disponibile. Dacă partidul naţional însă se crede frânt, neputincios, slab, atunci să curmăm cu o oară mai curând lupta şi fiecare să-­şi vadă de interesele sale private. Căci ori­ce jertfă adusă de par­ticulari, şi dacă ar fi ea cât de mare, este zadarnică. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi! Numai cu această devisă putem învinge. Adevărul constatat. La provocarea mea de date 14 Septemvrie a. c. şi publicată în Nr. 203 al Ziarului „Tribuna“, am primit de la spectabilul domn Dr. Aurel Isac, advocat în Cluj, o scrisoare de cita 19 Sept. a. c., în care­­mi­ se comunică referitor la numele dlor Bălcescu şi Eliade, — unul profesor în Bu­­curesci, altul emisar rusesc pe timpul revolu­­ţiunii din a. 1848, veniţi în Ardeal în scopul „Daco-României“, — exprimate din partea dlui procuror substitui în procesul „Tribunei“ următoarele : „E adevărat, că provocarea anumită s’a întâmplat!“ Despre dl procuror Dr. Jesszenszky își poate face judecata ori­ce om de omenie așa după­ cum îl trage inima. Am voit numai să constat, că măie­stritul discurs rămâne ca un cap de operă, pe care nu cred, că ’l-ar mai rosti încă odată pe de-a rostul dl procuror. Ar trebui să facă multe corecturi. .­­! Năsăud, în 24 Sept. n. 1890. Preotul Macaveiu. FOIȚA „TRIBUNEI" Maria Antoinette. — Schiță biografică-istorică. — De Maxim Pop. (Urmare.) Scăpat de dame, ’și-a început rolul de nou cu o comedie. Cunoscând împregiurările şi sigur, că se poate ţine la putere merse la regina şi­­jâse: »De cumva nu Vă plac Maies­tăţii Voastre, atunci aveţi numai să mişcaţi pe regele să-­mi dee demisiunea. Caii mei stau gata spre a pute pleca îndată“. Maria creciu şi­­se lăsă înşelată. Maurepas păşi acum însuşi cu insulte ca mâtuşile regelui. El îşi bătu joc de Maria Teresia şi puse sta­vilă între rege şi regină. Merse pănă acolo, încât începu a face pe regele să creadă, că de­părtarea Măriei Antoinette dela toate afacerile publice, dela tron şi din stat este o necesi­tate. De aici a urmat neîncrederea regelui în regina, îndosirea corespondenţelor faţă cu dînsa, altcum serioasă, botezarea lor de in­strucţiuni, de aici scrisorile contra Austriei. Numai în timp de nevoie şi după­ ce între dînşii a intrat unirea dorită de regina, a ve­nit aceasta la cunoscinţa ei. S’au mai făcut căsătorii din politică fără iubire adevărată şi pentru aceea s’a cultivat simpatia între căsătoriţi, fie prin gustul co­mun, fie prin datine. Însă puţine alianţe po­litice au unit două persoane, care prin carac­terul şi urmarea crescerii lor se potriviau aşa de puţin. Deoparte o nobleţă regească, de altă parte o simplicitate ţerănească. Ici o natură vialâ, colo o natură închisă, posomo­rită. Nu numai însuşirile spirituale proprii principilor­­i-au lipsit regelui, ci chiar şi cele corporale. Ocuparea lui privată cu lucrări de lăcutar ’i-a răpit nobleţă principească şi ’i a făcut un trup ţerănesc. Afară de aceea ocu­paţi­unea ca atare a fost un ce nesuferit. A vede pe rege eşind din lucrătoare mânjit de cărbuni şi cu consoţi după el, a fost un lucru puţin atrăgător pentru Maria Antoinette. Lângă toate aceste se mai adauge ju­gul etichetei celei secante, pentru ea nesufe­­ribil. Descrierea unei dimineţi ne poate da o icoană fidelă despre aceasta. Regina se înda­tina a se deştepta la 8 oare, îndată intra o damă de la garderobă şi aducea o cârfă aco­perită, în care erau cămeşi, năfrămi de bu­zunar şi ştergare. Pănă­ când isprăvia acea­sta, prima camerieră da reginei o cartă de mo­del de 12 robe sărbătoresci, 12 vestminte pentru crinolini şi 12 vestminte de fantasie pen­tru iarnă sau vară. Maria Antoinette îm­pungea cu un ac pe cartă vestmintele pentru liturgie, pentru ejiua de după amealji, pentru joc sau soape și îndată se aduceau vestmin­tele. Mai în toată ejiua se scălda. Cât ce depunea corseta, mânecările și năframa de grumazi, cu care dormia, se învelia în un vestmânt mare de flanel englezesc. Dejunul ei era o rasă de cafea sau ciocoladă, care în lua, când nu se scălda, îl lua în pat. După­ ce eşia din scaldă îi aduceau pantofi de lână şi preste trup punea o manta de scăldat albă de mătasă. După aceea se aşed­ a­fară în pat şi lua o carte sau un lucru de mână. Acesta a fost timpul de audienţă pentru intrările mici. Atunci aveau intrare la ea primul medic, pri­mul chirurg, medicul de casă, cititorul și se­cretarul de cabinet, cei patru camerari din­­tâiu ai regelui, medicii de casă și chirurgul regelui. La ameazji se făcea toaleta de gală. Toaleta*) se punea în mijlocul chiliei. După aceea dama de onoare­ îi da manta de pu­­dării şi două dame îmbrăcate în costum de stat schimbau pe alte două, care avuse ser­viciul de noapte. Cu frişatul se începeau intrările mari. Prelângă toaleta reginei stau scaune pentru intendanta supremă, damele de onoare şi de stat şi pentru guver­nantele prinţilor. întrau apoi fraţii regelui, prinţii de sânge, căpitanii de gardă, toţi dem­nitarii cei mari ai imperiului francez îi făceau curte reginei, care saluta cu capul. Singur prinţilor de sânge făcea regina semn să se scoale prin răzimarea mânilor de toaletă. După aceea se începea îmbrăcarea. Dama de onoare îi da cămaşa şi-­i turna apă să se spele. Damele de stat îi dau haina şi coletul. Fiind îmbrăcată, sta în mijloc şi, în­­cungiurată de curtenii sei, mergea de asculta liturgia împreună cu regele. înainte de por­nire subscria mandatele şi demisiona pe colo­­nelii gardei. După liturgie avea să prândească regina în toate filele cu regele, se întâmpla însă numai în Dumineci. Măiestrul de curte al reginei cu un toiag mare de 6 urme de lung, înfrumseţat cu figuri de aur în formă de tulipan, anunţa reginei, că e gata prânzul, și-­i da carta de mâncări, care în decursul mesei sta îndărătul reginei, ca să poruncească când e de pus și când de luat de pe masă. Finindu-se prânzul, regina se retrăgea în *1 Toaleta aici însemnează masa sau mobilul, în care erau toate cele de lipsă pentru toaletă. Dela mobil și vorba în întrebuinţarea de aiţi, odăile sale, depunea crinolinul şi vestmântul şi era numai pentru sine întrucât putea fi aceasta, deoare­ce damele aveau dreptul să fie totdeauna la ea. în atari împregiurări nimic nu şi-a pu­tut conveni mai bine, decât presentul făcut de rege.­­ Era o 4' m anul 1774, când u-^ele, fiin&Vbdată galant, Tse cătră regin... — poate o mângâie, că a voit să facă ministru pe’SQhoiseul: „D-Voastră iubiţi flo­rile. Eu am pentru D-Voastră un buchet, acela e Trianonul cel mic“. Acesta a fost un pavilon pătrat în stil roman lângă parcul^trianonului mare. Era cam de 50 de urme de lung, consista din parter şi două etagiuri, încungiurat de pilaştri în stil corintic. Regele Ludovic XV. petrecea aici adese­ori mai ales în cailele ultime ale etăţii, când după orgiile de noapte îi plăcea a se preumbla aici neobservat de lume, gustând mi­rosul plăcut al florilor din grădina botanică de aici şi botanica câte­odată. Un present mai acomodat nu putea să fie. Regina iubia ţinuturile ţerânesci şi florile. Mai bine venit nu putea fi şi de aceea, căci, exclusă de la amestecul în afacerile politice, a abmis de lupta politică şi a lăsat loc intrigilor. Ea a ab4is şi de ambiţiune şi de speranţă şi se exprima cătră încrezuţii sei: „Dl de Mau­repas e foarte năpăsător, dl de Vergennes foarte mediocru, însă frica, că mă pot înşela în oamenii, care poate servesc mai bine re­gelui decum cuget eu, mă va re£iné totdeauna a vorbi contra miniştrilor sei“. Trianonul a fost un loc acomodat pentru o regină fără ocupaţiuni, a fost mult pentru o muiere fără prunci, căsătorită, dar’ fără de bărbat. Aici a avut ocupaţiune destulă, fan­tasia ei s’a putut manifesta în edificiile, par­curile, florăriile, care erau toate aşezate şi croite după modelele cele mai moderne. Aici s’a simţit ea liberă de jugul greu al etichetei, de secăturile curţii, de ceremoniile şi primi­rile cele multe. Aici a avut în giurul seu altă societate. O amică nedespărţită întru toate a fost princesa Lamballe, acea princesă, care mai preferise a petrece în parcurile socrului ei decât în Versailles şi pe care Maria An­toinette numai cu greu a putut-o deda cu aerul de curte. Nu numai manierele fine, ci şi simţul ei pentru binefaceri, apoi limba ita­liană, în care începuse a învăța mai întâiu Maria Antoinette, erau menite a întări legă­tura între dânsa și princesa Lamballe. Regina în privința binefacerilor a mers pănă acolo, cât odinioară, lipsindu-ș i bani pentru de a ajuta pe nesce săraci, a făcut colectă dela curtenii sei. Aşa regina şi princesa aveau aceleaşi simpatii şi asemenea simţăminte şi ambele erau ca destinate spre o pretenie de acele rare şi măreţe, care şi moartea le împreună. La întărirea legăturii de amiciţie a contribuit şi incidentul, că venind archiducele Maximilian, fratele reginei, la Paris, acesta a recercat pe d-na de Coffé să aranjeze un bal. însă în ziua când era să se ţină balul, principii de sânge încă nu-­i făcuse visita şi aşa regina a lăsat să-­i spună d-nei de Coffé, că dacă nu ab zice principilor, atunci dânsa şi fratele ei nu participă la bal. Aceasta a trimis epistola la principi. Pasul d-nei de Coffé a rupt şi ultima legătură de simpatie, care era între regina şi dînsa. Regina a rămas avizată la amiciţia REVISTA POLITICA. Sibiiu, 15 Septemvrie st. v. Afaceri interne. Casa magnaţilor va ţină în 10 Octomvrie la 12 oare din­­ o şe­dinţă, în care se vor citi rescriptul re­gal şi raportul presidial. O scrisoare, pe care „Pol. Corr.“ o primesce din Budapesta combate cu toată hotărîrea faima, că contele Ap­­ponyi împreună cu o mare parte a aderenţilor sei va întră în partidul liberal şi va primi în cabinetul Sza­­páry portofoliul ministerial de interne. Cu toate­ că în interesul lucrării refor­­matorice ar fi de dorit o apropiere a opoziţiei moderate de partidul liberal, contele Apponyi nu poate întră numai pe aci încolo în cabinet şi nici nu a fost provocat la aceasta vre­odată. Situaţia în Boemia. „Moravske Listy“, Ţarul Cehilor tineri ce apare în Brünn, primesce din P­r­a­g­a împărtăşirea, că Rieger a adresat contelui Taaffe ca ulti­mat în privinţa limbii ofici­oase ce­ltice pentru Boemia, care ar fi a se introduce încă înainte de rein­­trunirea dietei boeme. Dacă contele Taaffe pănă atunci nu va râspunde la acest ultimat, Rieger îşi va de­pune mandatul şi motivele acestui pas le va expune într’un manifest cătră poporul cehie. Austro-Ungaria şi Serbia „Presse“ împărtăşesce, că ministrul de externe, contele Kálnoky, a adre­sat guvernului sârbesc o notă, prin care propune numirea unei comisiuni din representanţi ai Austro-Ungariei şi Sârbiei în scopul regulării comu­ni­caţi­un­ii de la graniţă. Se ex­primă şi aşteptarea, ca Sârbia să ridice toate măsurile vamale­ politice îndrep­tate în contra Austro-Ungariei. Remaniare ministerială în România. „Neues in. Tagblatt“ primesce din Bucuresci împărtăşirea, că imediat după reîntoarcerea regelui se aş­teaptă retragerea a doi sau trei mi­niştri; s’ar pută, ca pentru caşul, când noua ocupare a portfoliurilor va­cante ar întimpină greutăţi, să r­ep­ă­­şească întreg ministerul Manu și să fie înlocuit prin un minister Carp. Fiitorul ministru de răaboiu al Germaniei- Se vorbesce, că fiiitorul ministru de răsboiu al Germaniei va fi generalul Lesscynski, pe care împăratul ’l-a fost distins foarte mult cu prilegiul ul­timelor manevre. Repășirea lui V­e­r­d­y va urma deja în săptămâna viitoare. „Die Post“ împărtăşeste, că Verdy nu va primi nici o comandă, ci va ră­mână în Berlin şi va lucra pe terenul militar-scientific. Depăşirea lui nu în­semnează nici o rumpere, ceea­ ce se poate deduce şi din purtarea împăra­tului cu el pe timpul manevrelor. O alianţă bulgaro-turcă-austro-ungară, piarului „Novoie Vremia“­­i­ se scrie din Sofia, că acolo se susţine faima despre proiectul unei alianţe bulgaro-turcesci-a­u­s­t­r­o - u­n­­gare. Cu Turcia se va înoi convenţia încheiată pe timpul lui Battenberg. Cu Austro-Ungaria se va încheia o con­venţie pentru caşul unui răsboiu austro­­ungar-rusesc şi pentru caşul unei ocu­­paţiuni austro-ungare în Serbia. Con­venţia se va încheia sub condiţia p­r­o­­clamaţiunii independenţei Bul­gariei. Visita Ţareviciului în Constantinopol, în Petersburg îşi dau oamenii aerul, ca­ şi­ când te miri ce resultate mari ar aştepta de la iminenta v­i­s­i­t­ă a Ţareviciului în Constanti­nopol. Se­ace, că această visită ar fi o misiune diplomatică în toată regula, în care Ţarul trimite pe Ţa­­reviciul la Sultanul. în legătură cu aceasta se spune, că Şakir-Paşa, amba­sadorul de mai nainte din Petersburg şi pacificatorul de mai târziu al Cretei, precum şi Reuf-Paşa, comandantul cor­pului de gardă, sânt cu totului totul câştigaţi pentru interesele rusesci. Asistat de Nelidorf, Ţareviciul va împărtăşi ambilor Paşi dorinţele Ţarului cu pri­vire la Bulgaria şi aceştia le vor

Next