Tribuna, mai 1891 (Anul 8, nr. 98-122)
1891-05-23 / nr. 116
Anul VIII Nr. 116 Sibiiu, Joi 23 Maiu (4 Iunie) 1891 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */4 an 2 fl. 50 cr., '/, an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */1 an 3 fl. 50 cr., */s an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: */i an 10 franci, 1/j an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. 0 retragere. Deabia au trecut trei luni de 4de de când guvernul maghiar a mobilisat toate penele biroului seu de presă, pentru a arăta cu degetul aici in ţeară, cât şi în străinătate asupra „i r r e d e n t ismului“ român, careşi-a aflat chip şi formă în „Liga pentru unitatea culturală a Românilor“ întemeiată la Bucuresci. Nici la întemeierea, nici la inaugurarea Ligei n’au luat parte decât cetăţeni ai regatului român. Cu toate aceste trebuia să fie la mijloc „irredentism“, căci aşa ’i se potrivia guvernului maghiar. Străinătatea mai ales, dar’ şi cercurile maghiare din ţeară trebuiau preocupate în contra poporului român, şi nimic nu-’l putea compromite în ochii tuturor mai mult decât nelealitatea şi irredentismul. în curând după aceea s’a trimis în lume tot dela Bucuresci memoriul universitarilor români. Acest memoriu, precum se scie, n’a fost scris la adresa Românilor din patria noastră, ci la adresa străinătăţii. Conţinutul lui e o înşirare de fapte istorice, care dovedesc, că cele trei milioane de Români supuşi coroanei Sfântului Ştefan sunt ameninţaţi în existenţa lor naţională. Un lucru, pe care îl scie şi îl simte aici la noi fiecare băiat de şcoală. Cu toate aceste guvernul maghiar a oprit trecerea în ţeară a acestui memoriu, a pus la cale pe cei doi Români renegaţi, despre care dispune, ca se scrie în foile maghiare în numele Românilor în contra memoriului bucurescean, şi studenţii din Cluj au pornit acţiunea patriotică ce s’a poreclit afacerea „contramemoriului“. Acţiunea din Cluj a aflat un viu răsunet la Budapesta, unde se produsese o viuă mişcare în cercurile universitare. Dl Rényi şi domnul Ignatz Waizenkorn se asociază cu Moldován Gergely şi cu Dr. Alexics în o teribilă alianţă pentru apărarea maghiarizării contra „minciunilor“ şi „calumniilor“ române. De atunci a trecut la mijloc timp multişor şi par că dintr’odată trifoliul maghiar-evreesc-armenesc-serbesc a perit în pământ cu contramemorand şi cu „minciunile“ şi „calumniile“ române cu tot. Nimeni nu mai pomenesce de el, par’că nici n’a fost vorbă vre-odată de el. N’am da nici o importanţă acestui fapt, dacă el n’ar fi fost succedat de altul tot atât de caracteristic. In 12/24 Maiu a. c. se ţine la Bucuresci un congres al Ligei, la care au luat parte foarte mulţi Români din afară de regat, în special din Ungaria şi Transilvania. Unii din aceştia au luat şi cuvântul şi au rostit vorbiri, care au însufleţit întreaga adunare. Era de aşteptat, ca Maghiarii acum să sufle mai tare în trimbiţa irredentismului, ba să chieme chiar în ajutor pe procurorul în contra „agitatorilor“. Din toate aceste nimic. Raportorul oficiosului „Pester Lloyd“, care a fost faţă la congresul Ligei, se face că nici nu vede şi nici nu aude nimic afară de „mâncărimea de trase a dlui Urechie“ şi de „demagogia sa profesorală“. Pentru d-sa Românii transilvăneni şi ungureni de faţă n’au existat, iar’ Liga, din temută ce era, a ajuns a fi „un foc de paie“, care în curând se va stinge! Codiţa dela Cluj vine tot cu această ocasiune a se bate preste gură, când ea apără pe Românii ardeleni şi ungureni în contra învinovăţirii, inventată tot de ea, că ei ar gravita spre Bucuresci! Că simbriaşii guvernului, chieme-’i pe ei Moldován Gergely, Ignatz Waitzenkorn, „Pester Lloyd“ sau „Koloszvár“, nu de capul lor cârnesc şi se desmint, se vede destul de limpede din chiar atitudinea guvernului maghiar. Ei sünt simbriaşi şi tocmai pentru aceea n’au permisiune să aibă vr’o convingere, ci trebue să se învîrte precum le poruncesce stăpânul și hrănitorul. Ear’ stăpânul li-a poruncit a mai slăbi din dragoste, căci treaba nu merge bine. însuși contele Szapáry, ministrul-president, află de necesar a scoate neprovocat la iveală chiar acum în parlament cestiunea naţionalităţilor şi a se pronunţa în termini neobicinuit de blântei asupra ei. Ba şi conducătorul oposiţiunii, contele Apponyi, nu poate trece cu vederea această cestiune şi se află în această direcţie în deplin acord cu capul guvernului. Din toate aceste putem dar’ să constatăm o retragere a şirurilor şoviniste, însă această retragere pentru noi nu poate însemna altceva decât o dovadă, că noi am apărat causa noastră cu dreptate şi mergem calea cea adevărată, car’ pentru Maghiari înseamnă, că a sosit timpul, când ei încep a simţi, că au apucat o cale greşită, care va trebui să o părăsească. Cu cât mai mult se va întări această convingere în ambe părţile, cu atât mai tare ne vom apropia unii de alţii. Adecă cu cât Românii îşi vor vei apăra mai resolut limba şi naţionalitatea, cu cât ei nu se vor abate din calea dreaptă şi vor păşi cu bărbăţie înainte, cu atât mai mult se vor convinge Maghiarii de stricăciunile şovinismului lor. Retragerea şovinismului exagerat, ce domiia pănă acum, pentru noi Românii trebue să fie o încuragiare la o păşire resolută şi bărbătească în apărarea causei noastre naţionale. Măsuri noue de maghiarizare. Ministrul de comunicaţiune Baross a trimis tuturor funcţionarilor şi oficiilor, ce stau sub direcţia sa, o ordonanţă, în care li se poruncesce, ca în comunicaţia lor între sine să se folosească exclusiv de limba maghiară. Numai în comunicaţia cu publicul e permisă folosirea şi a altei limbi, dacă va fi necesitate. Pe o parte porunca, pe altă parte permisiunea şi şi aceasta numai condiţionată. Baross e de bună seamă convins, că căile ferate ale ţerii n’au alt scop, decât a contribui la maghiarizarea miilor de funcţionari aplicaţi, care publicul vadă el cum se va înţelege cu aceşti funcţionari publici, dacă ei nu vor găsi „necesitatea“ de a face întrebuinţare de „permisiunea“ ministrului, a comunica şi in altă limbă decât în cea maghiară. Unde e îndatorirea funcţionarilor de a sei limbile patriei? FOIŢA „TRIBUNE!" Discursul dlui Dr. Gavriil Tripon (membru al „ Asociaţiunii transilvane pentru cultura şi literatura poporului rom.11), ţinut în 17 Maiu a. c. la adunarea constituantă a desparţementului NX., nou înfiinţat în Beclean. Onorată adunare! Sciţi, că membrii „Asociaţiunii“ au dreptul de a vorbi în oricare despărţământ. Deci Vă rog să aveţi bunăvoinţa a mea asculta şi pe mine, deşi nu sunt din cercul acesta! (Să auijim!) La cele1,se dec 11 preşedinte Gr. Puşcariu şi dl părinte Ioan Cupcea vreau şi eu se mai vorbesc ceva despre scopul „Asociaţiunii“ , despre cultura şi literatura poporului român. (Se aujim!) Ce i cultura? E un dar, un lanţ direesc, care cuprinde vieaţa noastră întreagă, cu toate menirile ei ! Cultura însemnează: a te învîrti printre vitele tale, a le nutri, griji, curăţi aşa, încât ale tale să fie mai frumoase în sat şi mai căutate la târguri. Cultura înseamnă: a te cuprinde cu grădina ta, cu pomii tăi, a-’i cultiva, a-’i curăţi ca mama bună pe pruncii săi, şi a te bucura de roadele ce cresc după mâna ta şi înaintea ochilor tăi! Cultura însemnează, se pricepi, că pământul de sub picioarele tale, moșia ta, e darul dumneijeesc, dar’ care cere să-’l grijesci ca pe prietenul tău, să-i dai intremânt potrivit, lucrare temeinică, să-’i înmulțesci puterea roditoare, ca să nu fie pământ mai bine lucrat ca al tău, și astfel, ca să te poată în tot anul desfăta şi răsplăti cu fructe bogate pentru ostenelile tale. Cultura însemnează că tu vrei să fii şi să rămâi lumină curată ca faţa soarelui în casa ta, între copiii tăi şi în societatea, în care trăesci; vecinie cu cugete lămurite, vecinie cu inimă liniştită şi înălţată. Cultura însemnează : a stărui vecinic, ca priceput şi isteţ să fii în măiestria ce o porţi, şi care are a-ţi aduce pânea în casă şi cinstea pe frunte ! Cultura însemnează: a te vei înfăţişa în biserică, în şcoală şi oriunde în lumea lui Dumnezzeu, precum se cuvine, aşa, ca vecinie să te laude oamenii şi neamurile şi să le pară rău, când se vor despărţi de tine! Cultura însemnează: a ajunge între păcătoşi, între rătăcitori, şi totuşi a rămâne curat, cu virtutea, cu toată bunătatea în suflet, cu mintea deşteaptă. Cultura însemnează : a umbla şi a înainta vecinie pe căile lui Dumnezeu, pe ale perfecţiunii, desăvîrşirii generale, care se încep cu vieaţa, dar’ care sânt extinse, fără de capăt, precum e Dumnezeu ce ni le-a pus înainte! Aceasta e cultura, acesta e scopul jumătate al „Asociaţiunii transilvane!“ Dar’ ce e literatura poporului român? A doua jumătate a scopului „Asociaţiunii“. Mă văiu lăpăda aci de domnii literatori, şi în loc de a Vă da definiţiunea literaturii, Vă voiu întreţină cu o întâmplare din vieaţa noastră! (Să auijim!) Aveam un prieten la şcoală în Cluj, sărac tare, fără părinţi, fără protectori şi fără toate, afară de suflet şi vieaţă. Ajunse în lipsă extremă odată, cât nu mai avea nici mâncarea de amealji. M’am fost nimerit din întâmplare la el.L-am aflat culcat pe o laviţă cu o carte cam mare în mână, adâncit în cetit. După salutări reciproce îmi dă şi mie o carte şi mă roagă să tăcem şi să cetim, îl ascult. Amicul era palid şi slab, disgustat şi derangiat, cum numai torturile sărăciei extreme şi ale foamei îl sem face pe om. Dar geată, minune! Nu trecu mult şi amicul meu sare în picioare, ochii îi strălucesc însufleţiţi, braţul drept şi se înalţă asemenea ca fruntea lui înseninată; pieptul ’i-se ridică, umerii par’că ’i se lăţesc; cu cartea în stânga face câte un pas înainte şi din toate mişcările, privirile şi conduita lui se vedea, a fi transportat de un extas mic ne mai cunoscut. Amicul a uitat disgustul şi a devenit un atlet în toată bărbăţia sa! Nerăbdarea de a sei causa schimbării sufletesci a prietenului mă făcu necruţător, îl prind de mână şi-l întreb : „Ce cetesci tu, frate ?“ Mă uit şi văd; adecă el cetia o istorie din veacurile de bărbăţie, de glorie şi de însufleţire ale strămoşilor noştri. Era la pagina: unde spiritul avântat vorbia şi lupta faţă cu inferioritatea şi renitenţa nejustificată a egoismului omorîtor, unde inspiraţiunea cerească ridica valoarea morală la învingere asupra păturilor ce cu măsura lor nu mergeau mai departe de la gunoiul sentimentelor detestabile. Onorată adunare! Această întâmplare m’a învăţat ca o lecţiune sfântă a judeca, că ce e literatura unui popor ! ? Acum aşa judec, că: Literatura e slovă moartă, fără înţeles şi fără însemnătate, numai pentru aceia, care ei înşişi sânt morţi sufletesce, încât nu mai doresc a sei, a scruta, a se întregi cu depositul literar şi cultural al sufletelor producătoare. Pentru cel ce are dorul sufletesc pentru întregire şi perfecţionare lucrul stă altcum. Pe seama acelora în cuvintele scrise se pune pe hârtie lumea întreagă a cugetărilor noastre, lumea întreagă a sentimentelor noastre, se pune şi se întrupează pe hârtie toată vieaţa sufletului nostru. Astfel, şi atunci, Literatura nu e numai fotografia spiritului nostru, din care acesta se poate cunoaste, ci e ceva şi mai mult: e darul şi minunea lui Dumnezeu, prin care sufletele de a fi, — fie ele chiar şi omorîte, — cetind trecutul, scrutând prin cele scrise, cel puţin pe un moment trăesc şi se duc cu veacuri înainte, în vremile demult trecute; scrutătorii învaţă a fi dela aceia, care de mult nu mai poartă vieaţa; luptă astăzi cu puterile, cu învăţăturile, cu experienţele şi cu tăria spiritului acelora, care deja de veacuri ’şi-au primit liniştea eternă. Prin literatură dară sufletul de a fi producător, nu numai aici îşi face întrare şi împărăţie în sufletele celor de astăzi, ce-’l vor pricepe şi-’l vor ceti, ci el trece cu veacuri înainte şi înapoi ;în o vieaţă scurtă, începe a pricepe şi a gusta eternitatea, umblând cu sufletul, cu cugetul pe scenele vremilor bătrâne, ba ceva mai mult; căci acela ce scrie şi îşi pricepe sufletul seu, îl scie şi întrupa după adevăr, pe hârtie, în literatură: acela îşi asigură stăruinţele sufletului seu, după puterea, de care dispune chiar şi pentru veacurile următoare. Vedeţi dar’, domnilor, că ce lucru şi dar mare e şi literatura, în vieaţajilnică omul, care cetesc e, de regulă representă atâtea vieţi şi atâtea suflete, pe câte Ie pricepe şi le cuprinde; şi cu cât cetesce cineva mai multe spirite înzestrate cu lume bogată în cunoscinţe şi în sentimente înalte, cu atâta devine omul mai nobil, mai perfect, mai cult prin literatura cetită. De aci vine, de 4*° neamurile, şi zicem şi noi Românii, că „literatura noastră este mama culturii noastre“" Dar’ să judecăm şi laturea ceealaltă. — Cugetaţi un om cult în adevăr, cu minte luminată de cunoscinţe frumoase, cu suflet înalt, cu putere cuceritoare; dacă acesta va lua condeiul în mână şi va pune pe hârtie adevărurile sfinte din vieaţă şi din lume; dacă acesta va zugrăvi virtutea şi păcatul, pe sine şi pe alţii, atunci cultura devine sufletul şi creatoarea lie Contele Apponyi şi partidul oposiţional. Ocupându-se de discursul contelui Apponyi ţinut în parlamentul maghiar despre reforma administrativă, „Egyetértés“ scrie următoarele : .... Acest partid (al lui Apponyi) a văitat îndată, că cu ziua de astăzi contele Apponyi n’a devenit nimic alta, decât un vot interesant al partidului guvernamental. Şi unul sau două voturi mai multe sau mai puţine, oricât de interesante ar fi ele, nimic nu decide. Partidul independenţei nu se sparie, dacă voturile partidului guvernamental în parlament se sporie, chiar dacă s’ar spori cu contele Apponyi şi cu amicii sei personali. Căci cu contele Apponyi a încetat cu ziua de astăji a exista oposiţia moderată ca partid politic. Ca o societate privată întemeiată pe cunoscinţele personale ea va mai pute exista, ea va exista poate pănă la alegerile proxime ; la îndreptăţirea ei principală însă ea a renunţat pentru totdeauna. Biserica greco orientală, din Bucovina. O telegramă particulară din Viena a „Gazetei Bucovinei“ datată din 30 Maiu n. comunică, că statutul congresului bisericesc gr.-or. din Bucovina nu s’a aprobat şi au să se escrie noue alegeri pentru congresul, care va ave să facă proiectul unui alt statut. Căuşele neaprobării statutului sunt necunoscute. Partidul naţional-liberal din România. „ Voinţa Naţională“ (unul din 21 Mai. v.) publică în fruntea foii o declaraţie a partidului naţional-liberal, semnată de toţi membrii fruntaşi ai partidului, în frunte cu Dimitrie Brătianu, între altele serice aci. „. . . Partidul naţional-liberal simte adânc golul ce lasă perderea dintre noi a lui loan C. Brătianu. Dar’ oricât de mare este această perdere, el are conscienţă de puterea sa şi de datoriile sale cătră ţeară, el este hotărît să meargă înainte cu bărbăţie“. „. .. Astăzi loan C. Brătianu nu mai este. Dar’ simţămintele, nevoile şi aspiraţiunile ţerii sunt aceleaşi. Partidul naţional-liberal, păstrându ’şi neatinse ideile şi principiile, îşi urmează neclintit misiunea, găsind în durerea ce-’il lovesce un îndemn de a aduce în luptă încă mai multă rîvnă şi mai multă energie“. „. . . Pătrunşi cu toţii de acelaşi simţământ, strînşi uniţi în acelaşi gând cu şeful nostru, dl D. Brătianu, urmăm fără şovăire tradiţiunile glorioase ale partidului nostru şi vom găsi, ca în trecut, în credinţele noastre puterea de a învinge toate greutăţile şi de a răspunde aşteptării legitime a ţerii“. Cam târfliu! Faţă cu spirile pănă acum nedesminţite aduse şi comentate de întreagafloristicâ, că toţi suveranii străini au trimis felicitări suveranilor români cu ceasta iubileului, afară de curtea Rusiei. „Politische Correspondent11 comunică din Bucureşti cu data de 1 Iunie. următoarea desminţire: „Cu opasiunea jubileului, regelui Caroli-a venit scrisori de felicitare de la toţi suveranii Europei“. REVISTĂ POLITICĂ, Sibiiu, 22 Maiu st. v. Reforma administrativă-La desbaterea din parlament despre proiectul de reformă administrativă a mai luat parte de p. Mocsáry şi Otto Hermann, vorbind ambii contra proiectului. Comitatul Solnoc-Dobâca s’a pronunţat oar’ pentru, comitatul Sibiiului contra reformei. Cestiunea primatelui Ungariei. Ministrul de culte contele Csáky, scrie „Neue Freie Presse“, a declarat unui colaborator de la „Magyar Hirlap“, că scriea clericatului „Magyar Állam“, că guvernul ar fi renunţat la planul strămutării scaunului primaţial la Budapesta, este cu totul falsă. „Eu nu sciu“, simise ministrul, „de unde foaia a primit această informaţiune, însă precum în multe alte caşuri, aşa şi acum, a fost informată fals. De timp îndelungat încoace studiez cestiunea strămutării scaunului primaţial şi şi acum mă ocup cu această cestiune precât de importantă, pe atât de interesantă, fără ca pănă în present să fiu în stare de a lua personal posiţie pentru sau contra c e s t i u n ii. Guvernul ca atare însă n’a avut pănă acum preste tot ocasiune şi astfel orice scrie de asemenea natură trebue privită ca născocire. Cât timp nu voiu fi studiat toate caşurile de precedenţă şi datele respective şi până a nu fi luat însumi în matură combinaţie toate eventualităţile, această cestiune nu poate ajunge preste tot înaintea guvernului, nici nu poate fi decisă“. Ministrul făcu totodată amintire de zvonurile diverse asupra persoanei viitorului primate. „Este natural“, zise contele Csáky, „că se ivesc diverse nume, căci fiecare ţinut şi fiecare clasă socială îşi are candidatul seu. Pot însă declara hotărît, că toate aceste combinaţii sunt nebasate şi premature. Pănă de present nu s’a intreprins nici un pas decisiv pentru denumirea viitorului primate şi o asemenea decisiune nici că va urma în timpul mai de aproape. Cestiunea denumirii probabil că se va ivi numai atunci, când se va fi luat o decisiune cu privire la strămutarea scaunului primaţial. Reducerea taxelor vamale în Berlin, în şedinţa de la 1 iunie, a camerei deputaţilor cancelarul de a p r i v i a comunicat, că ministerul de stat nu s’a putut hotărî a recomanda consiliului federal scăderea vămilor pe cereale. O lipsă generală nu există. Prospectele recoltei ar fi mai bune decât înainte cu 14 ci.ile. Un avantagiu general nu s’ar pută aştepta dela scăderea vămilor. Ministerul de stat a decis a nu propune deocamdată convocarea parlamentului. Alianţa Franciei cu Rusia. Slugărnicia excesivă şi servilitatea scârboasă, cu care de mulţi ani se cultivă tot ce e rusesc în Francia şi în spe