Tribuna, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 194-217)

1891-09-11 / nr. 202

Pag. 806 România trebue să fie lămurită, că nu ar pute opri pe Rusia în loc­uire cu 200.000 de oameni. In caşul acesta tocmai ar şedea România între două scaune, în ziua de astăz­i tot omul cât de puţin precaut se asigurează înainte de a arde. Alianţa franco-rusă. Un „fost ambasador“ publică în „Deutsche Revue“ un articol despre alianţa franco-rusă, în care ,r­ice : Durere, prin optimismul principelui Bismarck opinia publică a Germa­­n­iei este sedusă din temelii. Noi ne închipuim serios, că resolvarea cestiunii orientale nu atinge nici un interes ger­man şi „nu merită nici măcar oasele unui grenadir din Pomerania“. Ne în­şelăm grozav. Că drumul la Con­­stantinopol pentru Rusia duce numai preste Vie­na, au spus-o lumii de mult generalii rusesci. Cu alte cuvinte: Nimicirea Austriei este condi­ţia prealabilă, fără de care Rusia nici când nu poate lua definitiv în posesie Constantinopolul. Ei bine, abstrăgend cu desăvîrşire de la consecvenţele ce ar avă asemenea luare în posesie, este oare nimicirea Austriei un interes ger­man ? Este pentru Germania indiferent, că la graniţa de meacja-iji ţine paza o putere amică, sau că ajunge la stăpânire cnutul rusesc? Noi știm bine, că fostul cancelar im­perial s’a mângăiat cu idea, că Rusia își va perde tot sângele la cucerirea Turciei. Aceasta se poate, dar’ nici decât nu e sigur. La tot caşul expe­rimental ar fi împreunat cu primejdii, a căror combatere la timp este dato­­rinţa fiecărui patriot. Dacă F­r­a­n­­cezii sunt orbiţi, nici­decum nu ur­mează, ca trebue să ne lăsăm şi noi a fi orbiţi prin cântările de pace ale Ruşilor. Ceea­ ce voesce Rusia este lămurit: Stăpânirea gene­rală în Asia şi Europa. Dacă Francezii voesc să le dee mână de aju­tor, este treaba lor, dar, în curând se vor convinge, că au plătit prea scump prietenia rusească. Conferenţa de miniştri în Viena. Ministrul-president contele Iuliu Szapáry şi ministrul de finance Ale­xandră Weckerle se află de present în V­i­e­n­a, unde împreună cu premie­rul şi vistiernicul austriac şi cu miniştrii comuni ţin conferenţe, în care înainte de toate se va statur! budgetul comun pro 1892, care este a se presenta în toamna aceasta delegaţiunilor. Relativ la aceste conferenţe minis­teriale oficiosul litografiat „Pester­­Kor­respondenz“ aduce un articol, din care se văd disposiţiunile cercurilor guver­namentale în această privinţă. Extragem din el următoarele : Depinde de la împregiurări, că pute­re­­vor miniştrii înţelege asupra proiectelor ce sânt a se presenta delegaţiunilor în cele opt­­file, cât contele Szapáry va sta în Viena, sau poate va fi trebuinţă, ca în Octomvrie, după vizita Maiestăţii Sale la Praga şi Rei­­chenburg, să se mai ţină un consiliu final sub presidiul Împăratului-Rege. Fapt este, că ata­ Doamna Chiajna- Drama cu care se va deschide la 28 Septemvrie, stagiunea teatrală a acestui an, este în adevăr un eveniment teatral în tim­purile grele prin care trece la noi drama. Traduceri străine şi defectuoase, operete, farse, comedii sărate făcute pe talia intelectuală a lui Nea Ghiţă, au cotropit, de câţiva ani, prima noastră scenă şi au năbuşit ori­ce avânt cătră adevărata artă. Dramaturgii noştri, pu­ţini de tot la Dumăr, descuragiaţi de sălile pline ale V­oevodului Ţiganilor, B­o­­caccio, Fatinitza, Noaptea de 30 Iulie. S­ă ne pupăm Folleville şi alte succese de acest calibru, aşteptau timpuri mai bune pentru arta serioasă. Ici, colea câte o încercare sfioasă era curând doborîtă şi cu atât mai multă uşurinţă, cu cât calităţile ei, nu puteau înfrunta concurenţa traducerii, ope­retei şi farsei străine. Se pare însă, că cu D o a m n­a Chiajna lucrurile nu se vor petrece tot astfel. O lu­crare meritoasă, produsă cu studii serioase şi minuţioase, de niste autori, dacă nu renumiţi, dar’ cunoscuţi îndestul ca stăruitori, conscien­­ţioşi şi talentaţi, în ori­ce­ ţeară ne-ar îndrep­tăţi să-mi putem pref­ice o primire bună, un succes relativ. Doamna Chiajna este o scriere trasă din istoria ţerii şi în cele cinci acte, plină de acţiune, de scenariu, presărată de efecte ade­vărate, naturale. O calitate fără seamăn în scrierile noastre de teatru este limba în care e scrisă drama d-lor Tincu şi Rădulescu-Ni­­ger, o limbă atât de curat românească, atât de fermecătoare, încât te uimeste şi te face să te mândresci, că eşti din neamul care a vorbit o asemenea limbă bogată, poetică, dulce şi energică totodată. Dacă Doamna Chiajna nu va ave succesul de scenă ce suntem în drept a-ţi predice, limba din această dramă va rămâne şi du puţin va sluji mai meşterilor făuritori de scene. Subiectul dramei. Aproape o lună ne desparte de prima representare a Doam­nei Chiajna şi subiectul acestei meritoase scrieri teatrale nu este cunoscut decât foarte puţin. Credem deci, că este interesant a-­l schiţa în chip sumar.­ Doamna Chiajna este fiica lui Petru Rareş-Vodă, domnul Moldovei şi soţia lui Mircea al III-lea Ciobanul, domn al Munte­niei. După moartea soţului ei, otrăvit la Braşov de boerii pribegi din ţeară pe când se dusese să caute a-­i împăca, Chiajna, fe­meie de o energie şi ambiţie nemăsurată, is­­butesce să capete firma­ de domnie pentru fiiul ei mai mare Petru Şchiopul. Intrigile de la Constantinopol fac, pe rînd, ca Petru să fie în scurt timp mazilit venind în locul lui un Androni Cantacuzino, ce încercase să fee de soţie pe domniţa Ancuţa, una din fii­cele Chiajnei. Cantacuzino, la rîndul lui, nici nu se aşezase în scaunul domniei şi fu scos şi înlocuit cu Alexandru, al doilea fi­u al­­ Chiajnei care reuşesce să capete încă şi dom-­­ nia Moldovei pentru Petru, la a cărui aşezare pornesce cu trupe şi tăbăresce dincoace de Milcov la satul Săpăţeni. Aci drama îşi ia sfîrşit, Chiajna este ucisă, prin trădarea vor­nicului seu Jane, de cătră Androne Cantacu­zino, care la rîndul lui e ucis de Radu Socol, un tinăr oltean, ficior de boer, şi care se că­sătorise, fără voia Chiajnei, cu Ancuţa pe care o smulsese din braţele lui Androne Can­tacuzino şi apoi din zidurile Mănăstirii dintr’un lemn unde fusese destinată călu­găriei de cătră mama­ sa. Caracterele principalelor personagii, Chi­ajna, Ancuţa, Radu Socol, Androni Cantacu­zino, Vornicul Iane, Ghimpe Lipcanul sunt zugrăvite cu mult talent, cu energie şi exac­­titate şi mai cu seamă caracterul Chiajnei, eroina inteligentă, astuţioasă, crudă şi ambi­ţioasă reese bine la iveală şi nu slăbescc un moment pănă la sfîrşitul dramei. Blăjina şi iubitoarea Ancuţă, viteazul Radu Socol, perfidul Androni, trădătorul vor­nic Jane, naivii şi slabii coconi Petru şi Ale­xandru, precum şi credinciosul şi mucalitul Ghimpe, toţi trăesc în scenă şi în chip natural se mişcă, grăesc şi ’şi arată simţirile ce-’i în­sufleţesc. Autorii. Autorii dramei, precum am spus mai sus nu sunt încă celebri, dar’ în destul de cunoscuţi publicului prin diferite scrieri literare, care nu sunt lipsite de talent. D. N. Ţinc­u este un scriitor talentat, care a soitit să atragă asupra lui atenţiunea publicului mai cu seamă prin monoloagele traduse după Eugène Manuel, Grenet-Dancourt, Paul Deroulede şi alţii. între aceste mono­loage Rochiţa şi Vieaţa au fost zise pe scena teatrului naţional şi pe alte scene din capitală şi din provincie şi au fost foarte mult gustate de public. în toate scrierile sale dl Tincu are o limbă foarte curată, româ­nească, ceea­ ce îi face cea mai frumoasă ca­litate ca scriitor. Dl Rădulescu-Niger, al doilea autor al doamnei Chiajna, nu este mai puţin cu­noscut şi apreciat. Poet şi presator talentat şi fecund, a publicat prin cele mai principale ziare şi reviste literare număroase scrieri. Ultimul seu roman Jertfă a avut o primire măgulitoare. Autorii doamnei Chiajna lucrează la această dramă de mai bine de un an şi numai dorinţa de a presenta publicului o lu­crare conserenţioasă întemeiată pe date cât mai exacte, şi-au făcut a amâna representarea ei pentru stagiunea aceasta. Interpretarea dramei. Fără a în­tră în amănunţimile interpretării ce se va da dramei dlor Tincu şi Niger, ne vom mulţumi a spune, ca fiind daţi artiştii care vor ţine principalele roluri, am pute prezice doam­nei Chiajnei şi succesul scenei pe lângă acel literar. Astfel dl Gr. Manolescu va apare in Radu Socol, d-na Aristiţa Romanes­cu în dulcea Ancuţa, dl C. Nottara în An-­­­droni Cantacuzino şi dl Petre­scu va ţine rolul lui Ghimpe.-­ Rolurile toate sunt cât se poate de po­trivite pentru caracterul artistic al interpre­ţilor. S’ar părea, că rolul pe care a binevoit să-’l primească dl Nottara este prea mic, prea insuficient pentru puterile şi talentul seu; este scitit însă, că Nottara dă tot atâta îngrijire unui rol mic ca şi unuia mare şi că va face şi din Androni o creaţiune. Intru cât privesce rolul Doamnei Chi­ajna, autorii s’au lovit de greutatea de a găsi pe artista care să înfăţişeze pa Chiajna astfel cum au voit s’o caracteriseze ei şi cum au şi reuşit s’o ceracteriseze. A fost la început vorba a se încredinţa acest rol d-şoarei Anna Ciupagea, dar’ puţinul succes ce ’l-a avut ea în stagiunea trecută a făcut a se părăsi această idee. Acuta rolul este dat în studiu în dublu. Doamna Ventura- Verrmont ar fi după părerea noastră, cea mai puţin indicată pentru a înfăţişa pe Chiajna. Pronunţă defectuoasă, mai cu seamă conside­­rându-se limba curată în care e scrisă drama, o afectaţie ce nu mai aparţine dramei de astăzi, fac ca d-nei Vermont, care de altfel e o artistă conserenţioasă şi de un talent ce a reuşit de multe­ ori în rolurile ce­­i­ s’a în­credinţat, să nu’i convie rolul Chiajnei. Astfel, că pănă acuma acest rol, care este temelia dramei, nu este încă încredinţat nici unei artiste în mod definitiv. „Naţionalul“,­ tea puncte vin în discuţie şi în parte atâtea divergenţe, de păreri sunt de complanat, încât în opt m zile cu greu se vor pută resolva. Ministrul de răsboiu vine cu p­re­len­gi­u­n­i mari, ziarele în această privinţă nici­decum nu au exagerat. Dacă aruncăm o privire asupra coloanelor urieşe, de care dis­pun Rusia şi Francia, dacă luăm în conside­rare, ce jertfe aduc necesităţii neîndurate a situaţiunii Germania şi chiar Italia, care în finance este atât de strîmtorată, apoi deloc nu ne putem mira, că baronul Bauer face pretensiuni atât de mari. El îşi face numai datorinţa, şi n i­ s’ar pută face imputări legi­time, dacă din cruţare faţă cu finanţele sta­tului nu ar spune ce cugetă, că trebue făcut. Este treaba conferenţelor comune a mi­niştrilor să cumpănească financele statului şi singuraticele cifre şi se hotărască definitiv ce este a se da şi ce este a se reduce. Amândoi miniştrii de finance, atât cel unguresc, cât şi cel austriac, sünt conduşi de principiul, care este o condiţie fundamen­tală ce nu se poate răsturna, că nici într’un cas echilibrul budgetar nu vor lăsa să fie alterat. Asemenea şi miniştrii­ presidenţi Sza­páry şi Taaffe sânt hotărîţi a nu merge mai departe în urcarea budgetului de răsboiu, decât permite considerarea împregiurării de mai sus. A respinge cercarea a limine, nu s’a putut cugeta nimenea, chiar şi din causa, cu scumpirea alimentelor ir.voalvă deja la nu­­trirea ostaşilor o urcare a chieltuelilor, dela care nu ne putem sustrage. Spre norocire conturile finale pro 1889 şi datele despre dările incassate pănâ acum în anul curent permit ministrului de finance să conteze, că pro 1892 venitei* se vor urca cu cel puţin 3*/1 milioane, faţă cu suma preliminată pe anul de faţă, astfel că în faţa chieltuelilor care s’au votat pentru estimp, va sta un ex­cedent de 4 milioane. Aceste 4 milioane le poate Ungaria pune la dispoziţie pentru trebuinţe co­mune, dar­, se înţelege, atunci trebue să amâne reforme mai costisitoare. Aşa stă lu­crul. Suntem convinşi, că contele Szapáry va şei să-’şi valoreze influenţa sa atât în sus, cât şi în jos, spre sfîrşitul ca toate interesele să fie salvate. CRONICĂ Limbă oficioasă în armată. Faţă cu informaţiunile unor foi cehe care au afir­mat, că cu ocazia manevrelor s’a folosit în ar­mată ca limbă oficioasă de comandă limba ger­mană, maghiară și croată,— foile oficioase des­­mint această scrie și spun, că în armata comună nu s’a folosit decât limba germană, car’ limba ungurească și croată s’a folosit numai 1* honvetji.* Turburăţi din Hunedoara. In comuna Petrila din Hunedoara a fost aceste tul­burări, care au avut urmări grave. O socie­tate din Braşov cumpărând acolo nişt­ locuri prin deposedare şi voind să le ia în stăpâ­nire, a trimis oameni care să facă prepara­tivele cuvenite. Mai mulţi locuitori însă, că re zic că au fost deposedaţi de acele lo­curi pe nedrept, au dat năvală înarmaţi cu furci de fer şi au voit să împedece pe noii proprietari a lua locurile în posesiune. A trebuit să intervină şi gendarmii, care făcând uş de armele lor, au rănit destul de grav pe trei săteni, arestând pe alţii mai mulţi la număr. * TRIBUNA O scrie sensaţionalăt. „Volksblatt“ primesce din Ratibor o scrie, care pe cât e de sensaţională, pe atât este şi de puţin proba­bilă. E vorba despre o întâlnire la castelul de acolo a Archiducesei Ştefania cu cardi­nalul Kopp şi ministrul Bacquebem pen­tru a se pune la cale a doua căsătorie a vă­duvei Archiducelui Rudolf. * Wie llăjszt? ’Și-au mai maghiarizat numele următorii jupâni: Emanuil Steiner în Reményi, David Kornfeld în Farkas, Coloman Kubisch în Szigeti, George și Ludwig Pakancsik în Pető, Mendl Kolm în Korányi și Iulius Scheiner în Arató. * Scrii militare. Dl doctor Absolon Feier, voluntar în regimentul 31, a fost nu­mit medic aspirant la spitalul nr. 22 al gar­­nisoanei din Sibiiu.* Ofițer mort la manevre. Locotenentul de houve și Korenyi, luând parte la manevrele din Oradea-mare, pe când era călare, în drum spre oraș, a căzut jos de pe cal mort. T­ s’au rupt arterele.* Accident la manevre. Din Oradea­­mare se scrie, că cu ocasia manevrelor, Sâm­bătă a cădut de pe cal un sergent-major dela husari, care a fost apoi călcat în picioare de caii escadronului, unde servia. Tot trupul nenorocitului a fost rupt în bucăţi. — Un reservist deasemenea căzând de pe cal,­­şi-a rupt un braţ. * Din Caransebeş. Cetim în „Foaia Diecesană“ din Caransebeş. Casa diecesană de nou zidită din strada principală s-a sfinţit ieri Sâmbătă. Sfinţirea a îndeplinit-o părin­tele protopresbiter Andreiu Ghidiu, fiind de faţă Preasfinţia Sa domnul episcop diecesan Nicolae Popea, membrii consistoriali, corpul profesoral şi elevii de la amândouă institutele diecesane, cel teologic şi cel pedagogic. Tractul de sus al acestei case este menit pentru aceste două institute diecesane. Din acest motiv Preasfinţia Sa domnul episcop după îndeplinirea actului sfinţirii, ţinu­ o cuvântare cu privire la scopul edificiului, făcând cu pie­tate amintire de însemnătatea edificiului ve­­chei reşedinţe episcopesci, unde au fost până acum aceste institute, care reşedinţă este mar­tor viu al existenţei episcopiei Caransebeşului încă din timpurile cele mai îndepărtate, apoi adresând profesorilor cuvinte de încuragiare şi elevilor sfaturi şi poveţe părintesti, punân­­du-le acestora la inimă, ca prin diligenţă asiduă întru învăţătură şi prin purtare morală exemplară să se arete mulţumitori şi vrednici de jertfele ce le aduce biserica pentru dînşii. * în loc de mistreţ, — solgăbirău. O mare nenorocire s’a întâmplat .z­ilele trecute pe moşia din Szelese a lui Gedeon, unul din invitaţii la vânătoare de mistreţi, proprietarul Ragályi, a împuşcat în loc de mistreţ pe sol­­găbiroul Lakatos Miklós, care după o sufe­rinţă de două zile a murit. * Bandit împuşcat. Faimosul Betyár alias Rakoczy Miska, banditul care a ţinut în frică părţile de sud ale Ungariei, a fost Vineria trecută împuşcat de gendarmi, căror n’a voit să se dee legat, ci a opus resistenţă, după ce aceştia au pus mâna pe el în co­muna Gatta.*­­L-a OUIOrît calul, pilele aceste căru­ţaşul Loi din Petroşeni ducând mai mulţi tu­rişti la Vulcanul, şi întorcându-se spre casă, calul seu n’a mai voit ori nu a putut să mai meargă. Căruțaşul începu atunci să frece calul cu un mototol de paie. Calul ingrat însă și-a dat cu piciorul în piept, încât neno­rocitul om, tată a cinci copii, a rămas pe dată mort.* Ars de viu. Se scrie din Deva, ca co­pila Valeria, de doi ani a lui Todosie Brenet, a ars de vie. Iată cum, tatăl fiind chiemat la manevre, soţia lui a rămas acasă cu copiii. Trebuind să meargă însă la munca câmpului, mama a lăsat copila acasă, care jucându-se pe lângă foc, a căzut şi a ars, murind după un chin de patru oare. * Virilişti, între viriliştii comitatului Bihor episcopul catolic Schlauch e însemnat cu o contribuţie anuală de 102.612 fl., con­tele Coloman Alm­ási cu 17.307, contele Francisc Zichy cu 13 362 şi Episcopul român greco-catolic S. Sa Pavel care plătesce 10.980 fl. 78 cr. contribuţie, care Tisza Kál­mán, fostul prim-ministru plătesee 8257 fl. 85 cf.* Condamnat pentru incendiu. Tribu­nalul din Zelău a condamnat 4irele trecute la 5 ani închisoare, şi la perderea drepturi­lor civile pe Ştefan Todica din cauză cu anul trecut, în luna Aprilie, venind de la munca câmpului acasă şi fiindcă soţia lui nu-­i făcuse de mâncare, din năcaz a dat afară din c­asă pe nevasta şi trei copii, după­ cum a împrăş­­ciat şi rufele din pârlău, care după aceasta a dat foc casei. Din nefericire însă, afara era vânt, şi astfel a ars nu numai casa sa, ci şi alte două case ale vecinilor sei. * Archiduce în şcoală militară. La şcoala militară din Maerische-Weisskirche între ceialalţi elevi este înscris şi archiducele Enric, al patrulea băiat al marelui elector de Tos­cana. Tinărul archiduce va sta trei ani in această şcoală, supus fiind aceluiaşi regim de tratament ca ceialalţi elevi, care după trei ani de studii, dacă va învăţa, îl vor înscrie la o academie militară.* Bismarck la judecătorie, între alte procese ce sânt a se judeca la judecătoria din Varzin, est* şi acela intentat de principele Bismarck contra săte­nului Ulrich de pe moşia sa, care-’i datoresce 105 mărci, şi afară de aceasta nu ’i-a adus nici două găini și o gâscă ce trebuia să aducă la curtea excancelarului. * Un iubileu neserbat: în vara aceasta s’au împlinit 800 ani de când Croația s’a alipit de coroana Sfântului Ștefan. Cel din urmă mare jupan croat a fost Cr­emizer, care a fost în același timp și întâiul rege croat. Ca primul sfetnic al seu, ban, a avut pe Demetriu Zvonimir, care a avut de soţie pe Elena sau Lepa („cea frumoasă“) a re­gelui Ungariei Bela I. Se vede însă, că Cro­aţii nu prea sunt încântaţi de cele petrecute cu ţeara lor de când este alăturată Ungariei, căci nici unul nu s’a gândit să sărbeze acest jubileu.* Servitor norocos. Fostul servitor Jámbor Pál la fosta bancă din Gálszócs, care a ajuns la faliment prin defraudarea directorului ei, a câștigat cu un jos 100 mii fiorini. Ceea­ ce e mai interesant, « că acest Jos ’l-a cumpărat să-’l plătească în rate lunare de 20 cr. dela familia directorului fugit, care uitase mai multe lesiui de aceste în buzunarele unei haine a sa.* Studenţii români şi străini în Bu­curesci. După terminarea congresului la Giurgiu, studenţii adunaţi acolo s’au întors Sâmbătă seara şi Duminecă dimineaţa în ca­pitală. Iată cum spune „Românul“, că au petrecut studenţii în Bucuresci, Duminecă studenţii au mers să visiteze Tîrgul­ Moşilor, unde au luat cina în chioşcul primăriei, a ran­­giat pentru primirea studenţilor, aici orchestra naţională sub conducerea dlui Di­ni­cu, a cântat în tot timpul mesei. La oarele 4 au visitat şoseaua KiselefF. Seara representaţie de gală literară din bucăţile autorilor români dată de artiştii teatrului naţional, în onoarea oaspeţilor studenţi, în palatul noului atheneu. După representaţie, studenţii au făcut o pro­cesiune cu laterne veneţiane (monom) de la Athenen, prin calea Victoriei, Bulevard, la Cişmegiu unde ’li­ s’a arătat „fântânile lumi­i* Cuptor de cremaţiune: în urma ex­perimentelor făcute cu animale, experimente reuşite, municipalitatea oraşului Hamburg a înfiinţat un cuptor de cremaţiune pentru ca­davrele omenesc­. Deocamdată s’a făcut cuptor numai pentru arderea unui singur om. * O familie de Matusalem­i, într’un spital din Madrid e o bolnavă, care a ajuns vârsta de 102 ani. Ceea­ ce e interesant, e că toţi din familia acestei babe au trăit așa mult. Astfel tatăl ei a ajuns vîrsta de 110, maică-sa 105 ani, bunicul seu dinspre mamă 100 ani, ear’ bunica-sa 102. însăși baba din spital poate să mai trăească, căci boala pentru care a ajuns în spital nu e gravă, dar’ ea a grăbit iute să meargă la doctori, s’o vindece de răceală. Bătrâna are încă toate facultăţile mintale întregi, îşi aduce aminte de toate evenimentele din acest secol şi n’a fost pană acum bolnavă nici-odată. * Nr. 202 noase“, în grădină s’au organisat petreceri de primărie in onoarea studenţilor oaspeţi. — Luni, studenţii au visitat Monetăria statului, spitalele Filantropia Maternitate, spitalul de copii, şcoala de poduri şi şosele, de arte şi meserii, spitalul militar, şi de aci au mers spre a cina la Coloseul Luther; apoi spre a visita Palatul Universităţii, museele, spitalul Colţea, Banca Naţională, şcoala comercială şi biserica Domniţa Balaşa. De aci au pornit în pelerinagiu la mormântul marelui poet Emi­­nescu. Iar’ Luni seara trebue să se fi dat, aşa era în programă, de către studenţii bu­­cureşteni un banchet în onoarea colegilor lor, în sala de marmoră a hotelului „Union“. Azi­­dimineaţă se va conduce oaspeţii cu musică la gara de Nord, de unde vor pleca la Si­naia spre visitarea oraşului. * Concurs la mâncare. Proprietarului de restaurant din Viena, Carol Kreuz, îi a trăsnit în minte să deschidă un concurs pentru cei care vor putea mânca mai multe găluşci de cele mari. Premiul a fost o cismă mare de bere. A câștigat conductorul de tramway Schutz, eare a mâncat 58 asemenea gălușce, cât pumnul de mari. A fost premiu și pen­tru femei. ’L-a câștigat nevasta conductorul­ui de tramway Meisner, care a mâncat 34 gălușce. * Catastrofă pe drumul de fer. Se te­­legrafează din New-York, că pe linia căii fe­rate Filadelfia—Wilmington—Baltimore eare s’a întâmplat o catastrofă, ciocnindu-sa două trenuri. Au fost omorîţi mai mulţi pasageri. * Catastrofele din Spania. Catastrofele din Spania au causat perderi de oameni şi pustiiri de averi cum nu s’a mai pomenit de mult. Nu a fost destul inundaţia, dar­ în urma acestei nenorociri a derailat şi un tren pe linia ferată Madrid-Alicante. Maşina tre­nului a întrat cu totul în nomol, şi şese va­goane au căzut una peste alta, opt oameni au fost scoşi morţi de sub ruine, între ei era şi şeful staţiei din Aranjuez, care pentru mai mare siguranţă conducea el trenul pe drumul surpat de inundaţie. — Regina regentă a dat 50 mii pe sete pentru a se împărţi între ne­norociţii, care au perdut totul cu ocazia inun­dărilor. * Serburi naţionale, în toate oraşele Rumeliei­ estice s’a sărbat z­ua de 18 c. când Rumelia s’a unit cu Bulgaria sub domnia lui Alexandru de Battenberg. în biserici s’a servit Te Deum, toate casele au fost pavoa­­sate, car’ seara iluminaţii. Universitate liberă. La 15 c. s’a deschis, printr’un discurs al ministrului şcoa­­lelor la Gothenburg, în Suedia, universitatea liberă, ridicată din bani donaţi. Când la 1864 s’a vorbit ântâiaşi­ dată despre înfiinţarea unei universităţi unde instrucţia să fie liberă şi gratis, doi cetăţeni de acolo au dat îndată

Next