Tribuna, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 244-267)
1895-11-08 / nr. 250
Anul XII Sibiiu, Mercuri 8/20 Noemvrie 1895 Nr. 250 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 85 cr., X/* an 2 fl. 50 cr., V* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: lună 1 fl. 20 cr., X/* an 3 fl. 50 cr., x/, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 4 an 10 franci, 1/a an 20 franci, 1 an 40 franci- Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia• Strada Poplăcii Nr. 15. Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un minăr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Psicoogia momentului. Nu martiriul, nu exiliul face vaarea unui bărbat, ci ideile ce-l duc , el; şi nici acestea totdeauna, ci ideile uine. Un Nicolae Bethlen, odată un eastemperat cancelar ardelean, purta în fpul seu o „Dacoromânie“ perfectă şi duşi o istorie politică română a Arialului va condamna pe aprigul cancer. Martiriul seu nu ne mişcă, cum ne iscă, cu toată vina sa, un Harteneck, trecerea dări şi pe nobili, ca şi pe ţerii, o infracţiune a vechilor baze ale echei constituţii ardelene. Luăm pilda intenţie din vremea de mult trecută rece. Pilda veche este mai clară, v edem mai clar. Martiriul dă titlu la ibire, ideile bune singure dau tilu la aderenţă. Reci şi raţionabili vom privi de aiciainte la cele din urmă, la idei, şi cu e, cu bunele idei, vom merge, de la lipsă, iarăşi la martiriu. Tocmai când ouă atacuri grele să dau, tocmai când irietatea lor provoacă poate moment ne desorientări, tocmai când se pare de ici de colo se desvăleşte câte un olţ de cer azuriu, tocmai acum trece să fie cumpănit bine ori e pas. Spre Ost şi Vest să văd azuriile olţuri, în numele creştinismui şi al demi taţii mâne poimâne o parte mare de lume va fi rechemată la o viaţă mai bună, decât le-au făcut-o veauri de-a rîndul Turcul fanatic, în nu Stele creştinismului să deschide în ^est, din marele oraş Viena, care în 683 a pornit mişcarea ce se continuă zi în Ost, un alt colţ azuriu. Conştienele se trezesc şi cer dreptate. Şi ne întrebăm: cei ce fac rînduială v ţeri străine — nu vor face şi în ţeile lor? îşi au toate problemele rîndul ei, el nu poate fi intervertit nici chiar n-in martiriu, dar’ martiriul le-a înemnat un loc, din care din veere nu mai este perdut. O să vie şi însiul lecuirii noastre. Răbdarea, aşteparda şi lupta noastră nu se vor sfîrşi până atunci.i Se pare că acest sentiment este general, se pare că oamenii noştri înţeleg i zi mai mult decât înţelegeau azi an, că aşa este. Presa noastră nu mai are lela un timp note discordante. „Dreptatea“ asigura odată pe „Tribuna“, că este „loială“. Gazeta încă a lăsat mult din lungile sale articole polemice. De unde această schimbare? Ne-am schimbat noi? Nu! S’au schimbat, se pare, alţii. Nu zicem irevocabil acest cuvânt, dar’ pare că o parte din vechea iritaţie s’a risipit, pe temeiul convingerilor, că ea fusese de prisos. „Loialitatea“ ne face a admite acest motiv, care, de n’ar fi, ar face loc numai presupunerii, că poate suntem altfel combătuţi, mai cu „deşteptăciune“ decât până acum. Faptul positiv există, că un aer de linişte s’a lăsat în presă, cu excepţiunea unui singur ziar fără importanţă. De n’ar fi trainic faptul — ar fi de regretat. Căci nimic în lumea aceasta mai de regretat nu ar fi, decât să simţi, că puterea ideii nu are înrâurirea cuvenită nici atunci când ea s’a consfinţit prin martiriu fi exd! Să fim optimişti. Avem însă drept să fim? Este drept, un an de lupte serioase ne-au dat dovezi tari, că id e ile salutare ale politicei naţionale preconisate la 1892 dispun azi de foarte multe trupe, trupe devotate şi consecvente; alegerile din urmă, comitatense, ne-au dovedit ca şefii lor sânt urmaţi cu devotament de ele. Aceasta este motiv să fim optimişti. El ne arată că noi sporim în forţe, că lâncezeala veche să scutură. Avem drept să fim optimişti. Creştem! Dar’ trebue să creştem şi mai repede. Şi când ne aducem aminte cum s’a lucrat în acest scop, găsim dar’ metodul şi direcţia cum să se şi lucre în viitor. Cu ele n’am dat şi deci nu vom pută da greş! A căuta alte poteci azi, este a părăsi mijlocul probat, pentru a experimenta. Aceste cuvinte le rostim având în vedere semnele că o nouă înălţare a drapelului — să aşteaptă. Ea se va şi face. Şi ea va corespunde perfect disposiţilor ce le zugrăvim: un manifest al membrilor comitetului naţional adresat poporului nostru va spune nu peste mult timp un lămurit cuvânt în acest sens. Aceeaşi rămânând, intransigenţi pentru duşmani externi şi interni, iubitori pentru cei ce sânt purtătorii ideilor bune, noi vom păstra terenul câştigat, şi-l vom spori în raport cu vrednicia noastră. FOIŢA „TRIBUNEI“, în linişte, îmbătat adoarme câmpul în parfum de floricele, Pe când vântul pe deasupra-’i Cânta-a jele! Sub clipirile de stele Fermecat tresare lacul.... ...Visător veslaşu-’n luntre Bate tactul. Printre stânci făcându-’şi calea Rîul, cade 'n triste şoapte.... ...Din vezduch, se lasă-n lene Neagra noapte.. Codru-ascultă taina nopţii, Nici că ’ncearcă se se mişte, Totul e aşa feeric în linişte!... Pe un album, în seri senine am căutat Să aflu o steluţă, Să-’ţi samene — dar’ n’am aflat Drăguţă! In nopţi tăcute ascultând La geam cum bate vântul, Ah câte planuri n’am făcut Cu gândul! ’Şi-or trece ani — dar’ n’or pute Frumoasă Mărioară, Din pieptul meu, ca să-’mi lipseşti O oră! Căci ne-am jurat de-atâtea ori Credinţă — pe vecie.. Şi Doamne mila ta spre noi Să fie!! Turda. Selain. Magazinul Barbuni. — Roman. — De André Theurret. Tradus de I. E. P r o d a n. (Urmare). — E tare cald! zise Germanin deodată cu o voce înăbușită — E vreme de furtună, răspunse Laurenția fără a-și ridica ochii, voești să deschid fereastra, vere? — Nu, mulțumesc! strigă Germanin. T se părea, că dacă fereastra era deschisă, ’i-ar fi încă şi mai greu a se lămuri. La sfîrşit, dintr’odată, fără transiţiune, ca un om care se aruncă în apă, reluă cuvântul: — Verişoară Laurenţia, mama d-tale ’ţi-a împărtăşit cererea mea? Laurenţia roşi, şi ochii sei negri se aţintiră un moment asupra lui Germanin, care fu ca orbit de privirea lor. — Da, vere. — Ei bine, răspunde-’mi lămurit, cum se cade între oameni oneşti, voeşti se fii femeia mea?.. Eu nu ştiu vorbi frumos şi nu mă pricep de loc la discursurile lungi.. Se ştii numai că-’mi vei face mare plăcere primind-o, şi chinii voiu da silința ca să n’ai se te căeşti pentru aceasta... Voeşti? Rosa tremură încet în mâna Laurenţiei. — Da, vere, murmură Laurenția. Germanin se ridică şi se apropia de tinăra fată. — Mulțumesc, zise el cu vocea sa groasă. Şi cum îi prinse mâna fără fineţă, rasa pe jumătate ruptă îi rămase între degete. O puse triumfător la butoniera sa şi repetă: — Verişoară, pe credinţa de om onest, voiu face tot ce-mi va sta în putinţă ca să fii fericită cu mine.. începură numaidecât cu facerea vestirilor, şi la trei săptămâni cununia se întâmplă în biserica de la Notre-Dame. Fiindcă moartea domnişoarei Lenette era recentă, nu s’a ţinut nunta. Tot oraşul, foarte surprins, de această grabnică deslegare, asistă la cununie. La eşire, era lume adunată înaintea bisericii, şi între curioşi se afla şi Delfin Nivard. Când înainta ântâia trăsură şi când mireasa, ridicând lunga coadă foşnitoare a hainei sale de satin, se urcă în ea frumuşel, birocratul rămase un bun moment ocupat cu privirea cailor închiriaţi, cari tropăiau in direcţiunea stradei Bourgului. Un palid surâs încreţi buzele sale subţiri şi, frecându-’şi mânile, murmură în internul seu: — Că din sbiciu, visitiulel nu-’i răsturna pe drum, băiatul meu, tu duci răsbunarea mea! Această frumoasă mireasă va pune pe cei doi Barbuni pe frigare... Sperez mult a fi de faţă ca să-’i văd frigându-se şi ca să aţîţ focul. Partea a doua. I. Noua păreche îşi petrecu luna de miere la moşia de la Rembercourt. Alăturea clădirilor de exploatare, tatăl Lafrogne clădise un pavilon, servind familiei de locuinţă în decursul recoltei fructelor, şi unde tânăra mireasă se instala cum ştiu mai bine. Aceste prime zori ale căsătoriei îi părură lui Germanin delicioase. Acest robust vânător, al cărui apetit era departe de a fi blasat, gusta cu farmece nesfirșite voluptatea de a posede el singur o femee tineră, elegantă și drăgălașe. Gusta din plăcerile căsătoriei cu răpirile unui biet de diavol, care timp mai îndelungat a trăit cu fructe sălbatece, adunate de pe marginea drumurilor, şi căruiai se serveşte pentru prima dată frumoase perseci ca catifeaua, delicate şi topicioase. Era pe timpul cositului, şi mirosul ademenitor al fânii Rusia şi Bulgaria (L). De când chestia orientală apasă cu greutate îndeosebi asupra Turciei, lumea politică se preocupă mai puţin de Bulgaria, despre care cu câteva săptămâni înainte credea că ea va da prile j. Maghiarii au păreche. Din Constantinopol se telegrafează, că guvernul Turciei a retras debitul postal la mai multe foi străine. Astfel au fost oprite să mai intre în Turcia „Temps“, „Kölnische Zeitung", „Novosti“, ba chiar şi foaia umoristică „Romos“ (Atena). Ungurii se pot făli, că departe în Orient, au păreche fgiul unei intervenţiuni diplomatice serioase ori chiar a intervenţiunii cu arma. Trebue, cu toate acestea, să ne oprim asupra unui moment recent din seria evenimentelor politice, ce se petrec în Bulgaria. Se ştie anume, că multă vreme principele Ferdinand s’a ţinut tare, n’a vrut să boteze pe fiiul seu Boris, în legea ortodoxă. Ba a silit pe Stambulov să schimbe chiar constituţia, care prevedea ca principele moştenitor bulgar să fie ortodox. E L a împins astfel în iataganele asasinilor panslavi, stricându-l în acelaşi timp şi cu o mare parte din Bulgarii patrioţi şi mari ortodoxi. Nu mai trăeşte însă Stambulov, principelui domnitor îi lipseşte omul tare şi resolut. A trebuit deci să se plece înaintea Rusiei. Delegaţiunii Sobraniei, care şi-a adus răspunsul la mesagiu, a promis deci că fiiul seu va fi trecut la legea ortodoxă. Aceasta, pentru ca să se conformeze „dorinţei tuturor Bulgarilor“. Ştie însă toată lumea, că nu „dorinţa tuturor Bulgarilor“ a îndemnat pe principele domnitor la aceasta, ci frica faţă de Ţarul tuturor Ruşilor. Iar’ dacă cineva s’ar îndoi, după atâtea fapte petrecute, cari întăresc afirmaţiunea noastră, că aşa e, n’are decât să cetească articolul din „No vo je Vremia“, care spune clar, că voia Rusiei se împlineşte, când principele moştenitor al Bulgariei trece la legea ortodoxă. Naşte numai întrebarea, că până când şi până la ce grad actualul domnitor al Bulgariei va umbla în voile Rusiei. Şi Rusia mulţumi-se-va oare cu atâta ?lăca-se-va oare cu principele Ferdinand numai cu preţul trecerii la ortodoxie a lui Boris ? Cine cunoaşte politica Rusiei, nu va sta un moment la îndoeală să răspundă nu! Rusia va merge tot mai departe. De mult, ea stă cu ochii ţintă spre Constantinopol. Ear’ în calea ei nu arangiamente de azi pe mâne ale Bulgarilor o vor opri-o, ci arangiamentul cel mare, care desigur se va fi făcut între marile puteri. Va fi știind Ferdinand de Coburg despre acest arangiament? Dacă da, dacă conform acestui arangiament purcede în actele lui politice, poate să o ducă încă. Dacă însă prin măsuri de azi pe mâne crede a se susţină, zilele ca domnitor îi sânt numărate. Ori şi cum ar fi, deşi pe planul întâiu azi sânt evenimentele din Turcia, totuşi la judecarea situaţiei generale este a se ţine cont şi de cele ce se petrec în Bulgaria. Chestia orientală- Asupra evenimentelor din Orient, se dau următoarele amănunte: în Constantinopol 120 batalioane de redifi sânt deja mobilisate sau pe drum de a fi mobilisate. Printre acestea sânt 4 regimente destinate să înăbușească revolta D rusilor. Generalul Sad-Eddin pleacă la Zeitun. 120 de doctori militari se vor expeda corpurilor al 4-lea şi al 5-lea de armată. La Sivas au fost lupte sângeroase. La Malatia, 3 preoţi catolici au fost asasinaţi. Revolta Druşilor la Hauran pare că ar fi consecvenţa unor neînţelegeri locale anterioare. După o comunicaţiune oficială, comisiunea de control începe se funcţioneze azi. * „Agenţia Ştefani“ află din Neapole, că prima diviziune navală compusă din corăbiile „Umberto“, „Doria“, „Stramboli“, „Etruria“ şi „Partenope“, sub comanda vice-amiralului Accini, va pleca în curând în apele Turciei. Amiralul Accini a venit la Roma pentru a primi ultimele instrucţiuni de la guvern, apoi a plecat la Neapole. Escadra va pleca probabil Sâmbătă şi va sosi ‘a Mercuri în apele turceşti. * Se anunţă din sorginte oficială turcească că Sultanul a dat ordine ca victimele tulburărilor din Asia mică, atât musulmani cât şi creştinii să fie hrăniţi pe socoteala statului. * „Corespondenţa Politică“ află din Petersburg că escadra rusească a Mediteranei de sub comanda contra-amiralului Colegeras va pleca în curând în apele Mediteranei. Ea va staţiona mai întâiu la Smirna. * Armenii revoltaţi din Sivas au atacat pe musulmani Au rănit un soldat. Un glonţ a pătruns prin fereastră în camera guvernatorului general. Aceiaşi Armeni au atacat satul Mandjilik şi au omorît mai mulţi musulmani. Autorităţile din Arabkir au descoperit 40 de bombe destinate se distrugă edificiile publice. La Arabkir populaţia musulmană a fost atacată de 1500 Armeni. Ea a cerut ajutoare prin telegraf. După o comunicaţie oficială, în urma disordinelor din Asia mică, s’au consemnat trupe considerabile şi s’au dat ordine necesare valiilor şi comandanţilor militari. Din Bucovina (Urmare şi fine)în timpul din urmă aveam a însemna măcar un progres netăgăduit. Comitetul „Concordiei“ a ales, reorganisându-se înainte de o lună mai mulţi membri, cari trebue să insufle oricărui Român, adevărat încrederea cea mai deplină, atât cu privire la convingerea lor curat naţională şi desinteresată, cât şi cu privire la inteligenţa şi cunoştinţele trebuincioase pentru politiciani serioşi. Această regenerare a comitetului „Concordiei“ e fără îndoială un progres, căci e o dovadă, că majoritatea acestei societăţi, prin urmare majoritatea Românilor culţi din ţară,aparţine deja direcţiei curat naţionale. Cu toate acestea însă sântem încă foarte departe deja o îndreptare a stărilor noastre triste. Căci toate acţiunile „Concordiei“, toate comunicaţiunile „Gazetei Bucovinei“ poartă totdeauna caracter privat, până când nu posed un organ executiv adecă representanţi, ale căror acţiuni ar trebui se fie in deplină armonie cu condusele „Concordiei“ şi cu opiniunile exprimate în organul ei publicistic. Căci guvernul nu poate să recunoască ca representanţi ai opiniunii Românilor bucovineni altă corporaţiune, decât numai pe aleşii legitimi ai poporului, adecă pe deputaţi. Va fi oare posibil, să se stabilească concordanţa între deputaţii actuali şi între dorinţele „Concordei“. Trebue se mărturisesc, că nu cred, că va fi posibil. Chiar acum există o contrazicere care nu s’a observat încă prea bine. „Gazeta Bucovinei“ adecă a început acum să pertracteze într’un mod mai energic toate abusurile şi ilegalităţile funcţionarilor politici din Bucovina a căror ţinută sistematică e asuprirea elementului român. Criticând deci organul „Concordiei“, atitudinea duşmănească a guvernului local în diferite caşuri (d. e la alegerea comitetului comunal din Câmpulung, excluderea şcolarilor români de la gimnasiul din Suceava, Introducerea limbii de propunere rutene la şcoala din Ipoteşti, şi între alte sate, în contra dorinţei a comunelor etc.) nu se poate trece cu vederea, că funcţionarii din Bucovina nu fac politică din iniţiativa lor, ci numai la ordinul guvernului central, care, precum se vede are la programul seu persecutarea sistematică a Românilor. Acum când a expus ministrul-president noul seu program în Casa deputaţilor, representanţii tuturor fracţiunilor au întrat în desbatere şi începând dela liberali până la Cehii tineri şi Ruteni, toţi ’şi-au făcut oarecare reserve, adecă s’au exprimat, cum ar înţelege ei „dreptatea“ adevărată şi sub cari împregiurări vor sprijini noul guvern. Numai Bucovinenii nu s’au rostit, deci apar iarăşi ca unica fracţiune, care n’are nimic să ceară. Aieia aflăm deja fără îndoeală prima contrazicere între „Concordie“ şi deputaţi. Mă îndoesc, că noul comitet va ave destulă autoritate asupra deputaţilor, ca să-i silească la o atitudine schimbată în sesiunea viitoare a dietei ţerii. Vom aştepta până atunci, însă regenerarea partidului român se