Tribuna Sibiului, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 192-218)

1968-10-09 / nr. 199

Adunările trimestriale ale grupelor sindicale ca UU Mnctl­lllfl O CI nnmnnnimi uuiSuISllliu u iiiui­aicoiuiG a ucmuuaiaci Ne găsim în plină desfăşurare a adunărilor trimestriale ale grupelor sindicale în toate întreprinderile, instituţiile şi comunele. Aceste a­­dunări reprezintă o expresie a de­mocraţiei muncitoreşti, prin atrage­rea tuturor salariaţilor la organiza­rea şi conducerea producţiei, la gă­sirea celor mai optime soluţii de muncă şi de viaţă în fiecare uni­tate şi loc de muncă. Actualele a­­dunări trimestriale se desfăşoară in condiţiile în ca­re colectivele de muncă din aceste unităţi depun e­­forturi susţinute pentru a asigura îndeplinirea şi depăşrea tuturor sar­cinilor ce le revin în producţie, la catedră, la căpătîiul bolnavului, pen­tru servirea exemplară a cumpără­torilor. Experienţa dobîndită în adunări­le care au avut loc în luna iulie a.c. şi care s-au manifestat preg­nant ca o tribună de propagare a Atitudinii înaintate în muncă, a ini­ţiativei şi inteligenţei colective, a orientării activităţii membrilor de sindicat spre rezolvarea celor mai stringente probleme ale muncii şi vieţii lor, a dus la eradicarea ace­lor trecute tendinţe de a se trans­forma în consfătuiri de producţie, în acest sens evidenţiem majorita­tea birourilor grupelor sindicale de la uzinele „Balanţa", „Elastic", „Fla­mura roşie", „Independenţa­", „Pani­ficaţie", „7 Noiembrie", Spitalul de adulţi, Sindicatul învăţămînt, Mu­zeul Brukenthal şi altele care au reuşit să introducă în practica lor un interes deosebit în pregătirea adunărilor trimestriale, încrederea salariaţilor în rezolvarea propuneri­lor făcute. Experiența de pîrnă acum a dove-11 rîit că adunările trimestriale, trebuie să fie cu multă atenţie pregătite muncitoreşti pentru ca ele să devină un prilej de adîncire a democraţiei muncito­reşti. Din lipsurile semnalate găsim ne­cesar să mai facem unele precizări: Din timp, comitetul sindicatului îm­preună cu comitetul de direcţie să stabilească graficul cu eşalonarea fiecărei adunări, cu da­ta şi locul unde are loc cit şi nominal cine par­ticipă din comitetul sindicatului şi comitetul de direcţie în scopul de a nu aglomera adunările în 2-3 zile, în care situaţia lipseşte sprijinul şi participarea factorilor competenţi la ridicarea calitativă a adunărilor la guipe. Stabilirea ordinei de zi să fie un atribut al biroului grupei sindicate respective, care cunoaşte cel mai bine starea reală de lucruri din co­lectivul respectiv,, a problemelor economice, sociale, cultural-sportive şi educative care se ridică pentru fiecare loc de muncă. Pentru acess­ta nu trebuie lăsaţi , să se descurce sin­guri. Scoatem în evidenţă practica comitetelor sindicatelor de la uzinele „Independenţa". Mecanică, „Steaua roşie", „Balanţa", „Flamura roşie", „Elastic" care organizează trimes­trial o largă informare a activului sindical orientînd birourile grupelor sindicale asupra problemelor ce tre­buie să le discute, in funcţie de cele m­ai esentiale probleme, fără a le şablona. La fel de evi­dentă s-a dovedit motoria folosită "­îe birourile' grupe­lor sindicale atelier mecanic de la Electromontaj, (organizator de gru­pă Keutsch Richard), de la­ Sibiana sectorul II brînzeturi topite (orga­nizator Stanca Maria), de la „7 No­iembrie" atelier circulare (organiza­tor Viorica Macovei), de la „Ba­lanța" ateliere cîntare speciale( or­ganizator Alexandru Cobiijoiu), ca­re se consultă îndeaproape cu mai­ştrii, şefii de secţii şi alţi membri de sindicat. Pentru ca adunarea grupei să nu se transforme într-o şedinţă în care se va discuta despre toate şi nimic concret, este necesar să fie abordate 1­ 2 probleme ale activităţii sindicale sau economico­­sociale, majore şi care vizează, ne­mijlocit, munca şi viaţa colectivului respectiv. Trebuie evidenţiată tema aleasă de biroul grupei sindicale, turnăto­rie mare, organizator Vasile Barb, de la uzina „Independentă" care tra­­tind problema folosirii fondului de timp şi comportarea membrilor de sindicat în producţie a reuşit să în­lăture complet absenţele nemotivate şi să determine o folosire bună a tiuitului de lucru. Desigur că nivelul dezbaterilor, spiritul combativ, de opinii şi de lucru depind mult de conţinutul referatului. Acest document trebuie să fie rodul aportului colectiv al biroului grupei, conducătorul proce­sului de producţie respectiv şi dele­gatul comitetului sindicatului şi de direcţie, rodul consultării unui nu­m­­­ir rit mai mare de salariaţi mun­citori, maiştri, ingineri, economişti. Un referat concret şi analitic, care va reflecta cauzele lipsurilor şi va preconiza soluţii pentru îndreptarea unor stări de lucruri, va stimula spiritul critic şi autocritic al celor­­ “,vor lua cuvânt­l. De la căz la caz adunarea grupei sindicale poate analiza aspecte ce derivă din ce­rinţele activităţii interne de organi­zaţie ca: felul cum a muncit biroul grupei, preocuparea membrilor de sindicat pentru întărirea disciplinei şi utilizării capacităţilor de produc­ţie şi a fondului de timp, conţinutul şi eficacitatea muncii cultural-edu­cative de masă, respectarea legisla­ţiei şi a normelor de tehnica secu- 5 rităţii muncii, probleme de asigu­rări sociale, sport etc. Este foarte important ca propu-­­ nerile şi doleanţele legitime ale sa­lariaţilor să fie bine analizate, să se ia toate măsurile ca cele bune să prindă viaţă. Pentru aceasta mul­te constituie obiectul includerii în planul M.T.O., contract colectiv, a­­naliza comitetului de direcţie sau pot fi rezolvate la nivelul unităţii de lucru respective. Totodată adunarea grupei sindi­cale trebuie să tragă la răspundere pe toţi cei care nesocotesc dreptu­rile salariaţilor, să propună sanc­ţionarea lor exemplară. (Continuare în pag. a II-a) DUMITRU EUGEN TOMA preşedintele Consiliului munici­pal al sindicatelor Sibiu w.TimsTOVpers Uvvâro­­v: Ultimele modele de genţi din P.V.C., realizate la secţia marochinărie cooperativei „Gheata" din Sibiu ME03 MBB­UIESSB­BB Cenaclul literar „Orizonturi noi” Aşadar, cenaclul literar „Orizon­turi noi“ a împlinit 20 de ani de existenţă, în cuprinsul cărora a avut o activitate despre care se poate vorbi. In viaţa culturală a fiecărui oraş o asemenea instituţie de ordin public se justifică prin necesitatea de a se avea un organ care să se ocupe de formarea şi verificarea talentului ti­nerilor scriitori, de informare şi dis­cuţii în legătură cu ceea ce se cre­ează în acest domeniu, să alimen­teze coloanele presei locale în par­tea care interesează literatura. O şcoală în care profesorii îşi titula­rizează funcţia prin reuşita exame­nelor pe care le-au dat în această carieră şi sprijină cu generozitate zborul învăţăceilor către idealul care-i însufleţeşte. Şi în care nu se pun condiţii de admitere şi nu se fac eliminări. In cei 20 de ani de funcţiune s-a putut face constatarea că au fost destui care şi-au încetat participarea la şedinţele cenaclului, sfătuiţi de propria lor conştiinţă că nu sunt indicaţi pentru o astfel de carieră şi că trebuie să renunţe la ea. Mult mai mulţi însă au fost cei ce aci şi-au dezvoltat talentul, sub o îndrumare care le-a înlesnit să primească botezul tiparului şi se gă­sesc astăzi înscrişi în evidenţele scri­sului românesc. .Printre aceştia, Radu Teodoru, au­tor al mai multor romane a căror valoare va arcui peste timp, poetul Adrian Munţiu şi Victor Nistea, poeţi şi prozatori mai tineri de al căror talent redacţiile revistelor şi editurilor au luat act, promovîndu-le scrisul ca: Mira Preda, Nicolae Stoe, Natalia Pătărău, Ion Vidrighin, Au­relia Munteanu, Aurica Popa, Ion Itu, Traian Suciu, Ilie Roman şi alţi mulţi, care fie că sunt rămaşi în Sibiu, fie că se găsesc împrăştiaţi prin ţară, păstrează legătura sufle­tească cu locul în care au lăstărit. Plecînd de la ideia că,oricit ai ştii de mult întotdeauna mai ai de învăţat ceva, cei mai virstnici atunci cînd au făcut lectura vreunei lucrări personale, nu s-au simţit niciodată scoborîţi din treaptă şi nu au igno­rat observaţiile critice ale neofiţilor, socotindu-le, după cuviinţă, ca o in­dicaţie îmbucurătoare că munca lor de pregătire nu a fost zadarnică şi, nu arare­ori, că le-a slujit drept sprijin. In cadrul acestei comunităţi lite­rare, dominată de înţelegere şi dra­goste de muncă, s-au putut înfăptui lucruri pe care în acest scurt popas aniversar se cuvine să le remem­orăm. în afara lucrărilor individuale membrii cenaclului s-au găsit pre­­zenţi în paginile literare ale ziarelor locale, au colaborat la cele mai mul­te din revistele existente în ţară. Au organizat şezători literare în Sibiu, în taberele de vară şi în multe din comunele din judeţ, expoziţii de cărţi, au răspuns la toate solicitările şcolilor care, la dorinţa elevilor au ţinut să aibă întîlniri cu unul sau mai mulţi scriitori sibieni, încă în primii ani de la înfiin­ţare a editat, cu mijloace materiale proprii, cărţile de poezii ale lui Liviu Periş, I. O. Suceveanu şi Mircea Avram. Cu ocazia împlinirii a zece ani de existenţă a publicat o culegere de versuri şi proză în care a cuprins lucrări de-ale mem­brilor săi. O activitate apreciabilă dar, spre a nu ne fi lauda deşartă, trebuie să recunoaştem că nu a reprezentat un maximum posibil. O scurtă analiză a cauzelor, se impune. Deşi un organism viu, cu o acti­vitate evidentă, am fost lăsaţi la propriile noastre puteri, socotindu-ne greşit ca o instituţie de ordin parti­cular. Dacă în cursul anilor am fost strămutaţi cu sediul în nu ştiu câte locuri, astăzi nu mai avem nici unul în care să ne putem aduna şi ţine şedinţele obişnuite, unde să ne des­făşurăm sărbătorirea celor 20 de ani de existenţă. Comitetul municipal de cultură n-a avut de unde să ştie acest lucru, întrucît nu ne-a cercetat niciodată, şi nu ne-a dat vreun semn din care să înţelegem că stăm, sub , oblăduirea sa, şi ne putem învrednici de o asistenţă morală şi materială cuvenită. Să nu se înţeleagă prin aceasta că activitatea noastră de­ aci înainte va deveni şovăitoare, şi nici că se va întrerupe. Se va găsi­ o instituţie de esenţă­ culturală care înţelegîndu-ne utilitatea să ne adăpostească şi anii existenţei cenaclului nostru literar nu se vor opri aci. . Membrii acestui cenaclu dovedesc o activitate creatoare fecundă şi-şi manifestă explicabila nemulţumire că pagina literară a „Tribunei Sibiului“ nu-i poate satisface ca spaţiu. în lipsa unei reviste pe care noi, con­deierii de toate felurile, o dorim atît de mult, propunerea noastră este ca cel puţin pentru moment ziarul, sub­­stituindu-se revistei, să-şi dubleze a­­ceastă pagină săptămînală. Sau, ceea ce ar fi ideal, să apară cu un supli­ment literar săptămînal care ar da în egală măsură satisfacţie atît co­laboratorilor cit şi cititorilor. In ceea ce ne priveşte, subliniem că păşim în cel de-al 21-lea an de activitate cu acelaşi elan constructiv, neclătinat de asperităţile întîlnite în mers, încredinţaţi fiind că se vor găsi mijloace ■ care să le netezească. Cu întreaga s­­ladă de­ tineri care aşteaptă nerăbdători să vadă felul în care se profilează acest început de activitate anuală, salut măsurile de bun sprijin care nu mă îndoiesc că-şi vor arăta puterea şi eficacita­tea.­­ PAUL CONSTANT EVIDENŢE CULTURALE BIBLIOTL­CA.IASTftA'/'| SIBIU Absenţe nemotivate in campania de toamnă Acum dealurile sunt inundate de veselia culesului viilor. Rîsete zglo­bii,­ strigăte de bucurie străbat de la un capăt la altul podgoriile. Şeica Mică. Localitate în care tradiţia culturii viţei de vie se pier­de în negura veacurilor. Cooperato­rii de aici au de strîns strugurii de pe o suprafaţă de 64 hectare. Duminică, 6 octombrie a.c. Ziua recoltei este sărbătorită, în primul rînd, prin muncă. In dimneaţa se­nină de octombrie, pe tarlalele de vie, „în dealul cloacei" şi în „Ştem­­pea", peste 90 de cooperatori, cu coşuri şi căldări în mîini, culeg roa­dele muncii lor din anul acesta. Brigadierii Mihai Branch şi Ion Ber­nard — la datorie, în mijlocul oa­menilor, organizîndu-le munca. Glu­mele şi vorbele de duh — în care localnicii sînt mari meşteri — în­călzesc atmosfera acestei dimineţi răcoroase. Preşedintele cooperativei agricole, Peter Hermann , este, de asemenea, prezent în mijlocul coo-TN *-*­»■ ~! 1 ~~ C - 1..-------t — A..~ fzvi uiuiuui. u-a tuuai pnnt ill JU­ rul orelor 13,00 cînd oamenii s-au retras în sat, să ciocnească un pa­har, două de ţuică bună sau de vin în cinstea „Zilei recoltei". Pentru că a doua zi munca trebuie luată de la cap. Acum, toamna, sînt atîtea de făcut!! Şi Peter Hermann ne măr­turisea că dacă la culesul viilor uni­tatea merge bine (A şi fost strînsă recolta de pe 11 hectare, s-a obţinut o producţie medie de 5 200 kg stru­guri la hectar, adică mai mult cu 1 tonă la fiecare hectar faţă de pla­nificare, s-au predat deja, la punc­tul de colectare de la bază — 60 tone­ struguri), la insămînţări, din cauza timpului capricios din ultima vreme, situaţia nu e tocmai stră­lucită. E drept, secara pentru masă verde (16 hectare) şi orzul (15 hec­tare) au fost semănate. La grîu însă, din 340 hectare sunt pregătite doar 80 hectare şi semănate abia 10. Poate că la această situaţie nesatis­făcătoare o „contribuţie" şi-a adus şi secţia I.M.A. Blaj care deserveşte unitatea şi care nu a reuşit să pu­nă în funcţiune decit 7 tractoare din cele 9 existente. E drept, lipsa mecanizatorilor se face simţită, e o realitate care nu poate fi transformată cu „autocri­tică". Era însă nevoie de mai mult sprijin din partea conducerii I.M.A. Blaj (director ing. Aurel Pătrui) pentru secţia de la Şeica Mică. Da­că acest ajutor ar fi venit la timp, poate că cele două tractoare ar fi lucrat din plin de la începutul cam­paniei şi alta ar fi fost, cu sigu­ranţă, situaţia însămînţărilor in a­­ceastă cooperativă agricolă. Preşedintele Utiităţii l­e­d lildb­u­­risit că a fost strînsă recolta de cartofi de pe 40 hectare, din totalul de 90 hectare suprafaţă aflată sub cultură anul acesta. Deja au fost transportate la punctele de recep­ţie ale I.J.L.F. — 60 tone tuberculi, în contul muncilor I.M.A. şi al con­tractului. Cooperatorii din Şeica Mică se străduiesc să strîngă recoltele de pe cîmp, să însămînţeze la timp şi în bune condiţiuni culturile cerealiere păioase de toamnă. Pentru ca re­zultatele eforturilor lor să fie şi mai bune, trebuie ca ei să fie spri­jiniţi mai activ de mecanizatori. PROLETARI DIN TOATE TARILE, M­IJI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN PROVIZORIU Anul I, nr. 199 Miercuri, 9 octombrie 1968 4 pagini, 30 bani Festivitate Cu două zile în­­ urmă, în sala clubului „I. E. Caragiale“ din Me­diaş a avut loc sărbătorirea „Zilei petrolistului“. In faţa unui numeros public, salariaţi ai întreprinderilor de gaz metan din localitate, a vorbit despre însemnătatea acestei zile to­varăşul Ladislau Kiss, director gene­ral adjunct de la Direcţia generală a gazului metan din Mediaş. Cu această ocazie au fost decer­nate ordine şi medalii ale R.S.R. unui număr de 42 salariaţi apar­­ţinînd întreprinderilor gazului metan. La festivitate a participat tovară­şul Dumitru Tolciu, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular municipal care a felicitat pe cei decoraţi. După festivitate, s-a prezentat un bogat program artistic de către for­maţii ale clubului „I. L. Caragiale“. E. S. Dotări cu utilaje La uzinele „Emailul roşu“ din Mediaş lucrările de modernizare şi reutilare se desfăşoară intens. De cu­­rînd, gama maşinilor şi utilajelor a fost lărgită cu încă patru strunguri pentru fasonarea automată a ceaini­celor şi cănilor pentru lapte. Noile maşini sunt în curs de montare la secţia mecanică iar o dată cu intra­rea lor în procesul, de producţie el’or­­■■■uil («aia, va-si» -ntv’i -tUiirat, 'oslita­­tea produselor ,crescînd simțitor. e „răspunde“ . C. S. Alimentara Sibiu Ne-a fost rareori dat să auzim pe cineva din contemporanii noştri lăudîndu-se că a descoperit Ameri­ca. A făcut-o cu adresa nr. 18215 din 2 octombrie a.c. I.C.S. Alimen­tara Sibiu. Poartă ştampilă în regu­lă şi este redactată sub oblăduirea serviciului comercial I (șef serviciu loan Artimon). In stînga, îi întă­rește autencitatea semnătura tova­rășului Simion Cisteianu, directorul comercial al întreprinderii. Răspunsul primit se referă la ar­ticolul „Duminica nu se consumă pîine?" apărut în ziarul nostru nr. 186 din 24 septembrie. Ni se arată, din capul locului, că problema a fost studiată de urgenţă la Direcţia comercială judeţeană de unde a reieşit (reproducem foarte fidel): „... calitatea pâinii este ne­corespunzătoare în momentul de fa­ţă pentru că făina primită din grâul rezultat din recolta anului curent,­­ fără conţinut de gluten, fapt care face ca pîinea livrată să fie cle­ioasă, arsă etc. etc." Va înţelege şi un copil din cla­sa I că, plecînd de la un astfel de „motiv", înseamnă foarte exact că în fiecare an vom avea o astfel de pîine, că respectiva întreprindere (C.I.M.P.) va continua la infinit să fie în centrul criticii şi nemulţu­mirilor cetăţenilor. Aflăm, tot din adresă, că, de fapt, mai există o „hibă": o linie de coa­cere la sectorul producţie este de-e­fectă, ceea ce face ca întreprinde­rea să nu poată asigura cum s-ar cuveni necesarul de pîine. (Asupra acestui amănunt aşteptăm lămuriri din partea C.I.M.P.). Aşa cum arătam şi noi în pre­cedentul a­rticol, nota de răspuns a I.C.S. Alimentara întăreşte con­statarea că sîmbăta şi duminica se ivesc goluri în aprovizionare. Nu mai era nevoie să ne spună tovară­şii de la Alimentara ceea ce, de fapt, am constatat şi noi, dar, mă rog, e bine cel puţin că se admite faptul. Ne aşteptam să ni se co­munice motivele. Expeditorii au şi făcut-o prin rîndurile ca­re urmează: „Lipsa de orientare a gestionarilor, influenţa excursioniştilor şi turişti­lor, timpul favorabil sau nefavora­­bil, influenţa unor sărbători, calita­tea şi prospeţimea pîinii livrate, exigenţa consumatorilor care ar do­ri să cumpere numai pîine proaspă­tă şi dacă se poate chiar fierbinte cit şi din alte motive întemeiate sau mai puţin întemeiate". Ar fi fost, desigur, mult mai in­teresant să aflăm acele „alte moti­ve întemeiate sau neîntemeiate", dar se pare că răbdarea celor care au redactat răspunsul a fost serios afectată din moment ce s-au ferit să le mai enumere. Să pornim în discuția noastră de la ceea ce avem, adică răspunsul primit. Le vom lua pe rînd, în or­dinea ... importanţei. Nu insistăm a­­supra primului („din vina gestio­narilor"), deoarece l-am menţionat şi noi şi pentru că, la urma urmei, este directa obligaţie a întreprinde­rii să-i tragă la răspundere. Al doi­lea­, însă, ne interesează foarte mult. Cu alte cuvinte, pîinea este de sla­bă calitate datorită „turiştilor şi excursioniştilor“!? Suntem­ de obicei foarte bine informaţi, dar n-am avut cunoştinţă că la începutul lui oc­tombrie e vîrf de sezon turistic şi nici nu reuşim, să ne imaginăm cu ce-ar fi vinovaţi bieţii excursionişti de lipsa, calităţii acestui produs. Aşteptăm încă lămuririle detailate ale „corespondentului" nostru de la I.C.S. Alimentara. Eram apoi infor­maţi că deficienţele semnalate mai sunt în funcţie şi de faptul dacă afară e timp frumos ori ba! N-am crezut vreodată că semenii noştri care ne alimentează cu pîinea zil­nică (e şi ăsta un fel de-a vorbi...) se conduc după robinetele sfîntului Ilie, dar uite că o văzurăm!... Ceea ce pune ca­pac la toate este această ... delicioasă propoziţie ca­re ne explică, de-a dreptul cu re­proş, că o mare vină o au cumpă­rătorii „care ar dori să cumpere numai pîine proaspătă". Ia te uită, domnule! Ce pretenţii năstruşnice... Trecînd la latura sobră a lucrurilor, ne exprimăm regretul că I.C.S. Ali­mentara dă dovadă (în scris!) de atita lipsă de seriozitate în ceea ce priveşte răspunsul pe care e obli­gată să-l dea unui organ de presă al partidului. S-au înşelat tovarăşii Simion Cisteianu şi Ioan Artimon, cînd şi-au închipuit că redacţia se poate declara mulţumită cu enunţa­rea unor justificări aproape copilă­reşti. Problema aprovizionării popu­laţiei este o problemă majoră a so­cietăţii noastre şi, tocmai de aceea, conducerea de partid şi de stat ii acordă o atit de mare însemnătate. Nu se pot acorda licenţe sau dero­gări de la această obligaţie tocmai unei întreprinderi avînd profil unic, alimentar. „Deoarece comenzile pe sortimen­te se depun cu 24 ore anticipat fur­nizorului — glăsuiește pomenitul „răspuns" — nu se poate cunoaşte dacă acesta va livra pîinea arsa sau necoaptă .." Nu mai continuăm ci­tatul, cititorii își vor fi dat desi­gur, seama cit de serios se privesc lucrurile la conducerea „Alimenta­rei". (Continuare în pag. a II-a) MARIUS VINTILA Cf-A&m­.*. Cirul zic floare, m­ă gindesc la frumos. Cind zic frumos, mă duce mintea la una din numeroasele po­sibilităţi de îmbunătăţire a condiţiei umane. Şi nu la una din cele mai puţin avantajoase. Cu frăgezimea constituţiei lor, cu vasta lor gamă de culori şi de nu­anţe, florile ne şlefuiesc deseori m ■ - a­m opinit eventualele asperităţi ale vieţii zil­nice. Cind suntem­ încruntaţi, ne des­creţesc frunţile, cînd avem colţurile gurii trase, ne fac să zâmbim, cînd avem sufletele încrîncenate, ne lu­minează. Deşi prezenţa lor în casa noastră, pe biroul nostru, pe bancul nostru de lucru nu are un aspect utilitar în sensul cel mai exact al cuvîntului, atunci cînd nu le avem, le simţim lipsa ca pe aceea a unui prieten bun, a unei iubite, a unui __.i t- Lu.-t'r--..------ i... puritate. Cind în camera mea va­zele sînt goale, mă simt stingherit în primul rînd faţă de mine însumi, glasul soţiei îmi pare parcă dur, ra­zele de soare — care, destul de pu­ţine, pătrund în încăpere, — pierd o bună parte din strălucirea lor, mediul ambiant este trist. Şi atunci, aproape reflex, pornesc să cumpăr flori, aşa cum cumpăr pîine, lapte, struguri. Flori, după anotimp: pri­(Continuare in pag.­ a II-a) Prof. LADMISS ANDREESCU Pînă la sfîrşitul anului, Uzina „Ba­lanţa" din Sibiu va livra beneficia­rilor din industria textilă 14 maşini de canetat cu 90 casete avînd între 6 000—12 000 turaţii pe minut, uti­laje realizate în întregime în cadrul uzinei. In clişeu una din aceste maşini, gata montată la care Vasile Seleanu, montor şi Ion Pralea, con­trolor C.T.C. efectuează o ultimă ve­rificare a modului de funcţionare Sporesc mijloacele de muncă La întreprinderea de construc­­ţii-montaje Gaz-metan din Mediaş, a intrat recent, în funcţiune un dispozitiv de astupat şanţurile pentru conducte. Noul dispozitiv, cuplat pe un tractor, poate astu­pa şanţurile de pe o singură par­te chiar dacă pămîntul este arun­cat pe ambele părţi. Folosirea acestui dispozitiv duce la creşte­rea productivităţii muncii şi la reducerea fîşiei de teren deterio­rat. Dispozitivul a fost proiectat de maistrul Vasile Bucur şi exe­cutat în cadrul întreprinderii. A. ZOMBORY coresp. La clasa de pictură a Şcolii por­tare de artă din Sibiu, elevii ai lui I şi-au început activitatea Foto: FR. NU

Next