Tribuna Sibiului, septembrie 1969 (Anul 2, nr. 479-503)

1969-09-11 / nr. 487

Anul II, nr, VSZi O fundamentare ,­­ realistă a sar­cinilor viitoare (Urmare din pag. I) constituită din numerar. Acest fe­nomen reflectă creşterea conştiin­ţei socialiste a ţărănimii coopera­tiste, sporirea aportului său la cir­cuitul naţional al produselor agri­cole şi la realizarea venitului na­ţional. Printre măsurile preconizate pen­tru realizarea indicatorilor de plan pe 1970 am remarcat erbicidarea a 100 ha grîu, a întregii suprafeţe de cartofi şi a 10 ha cu legume, fertilizarea terenurilor arabile cu 3 000 tone îngrăşăminte naturale, 120 tone superfosfat şi 60 tone azo­tat de amoniu, diversificarea meca­nizării în executarea lucrărilor a­­gricole. Avîndu-se în vedere nece­sitatea descongestionării lucrărilor în perioada de toamnă, se preconi­zează cumpărarea unei maşini de sortat cartofi, care va elibera o im­portantă parte a forţei de muncă. Participanţii la discuţii, printre care brigadierul de câmp Gheorghe Poşa, secretarul organizaţiei de bază, cooperatorul Gheorghe Flo­­rea, brigadierul zootehnic Gheor­ghe Comşa, tehnicianul veterinar Matei Albeanu, au relevat carac­terul mobilizator şi realist al in­dicatorilor de plan pe 1970, au fă­cut propuneri concrete pentru îm­bunătăţirea activităţii de producţie în anul viitor. In încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarăşul Ioan Prică, se­cretar al Comitetului judeţean de partid. Remarcînd rezultatele bune ob­ţinute de cooperatorii din Porum­­bacu de Jos în sporirea producţiei vegetale şi animaliere, secretarul Comitetului judeţean de partid a arătat că acestea constituie o bază sigură de plecare pentru dezvolta­rea de perspectivă a unităţii. „In­dicatorii de plan pe 1970 au fost fundamentaţi în chip realist, ştiin­ţific — a spus vorbitorul în conti­nuare. Au fost analizate cu simţ de răspundere toate propunerile con­crete ale dumneavoastră, ele au stat de fapt la baza stabilirii sar­cinilor de plan, avîndu-se in ve­dere, bineînţeles, atît interesele dumneavoastră, ale cooperatorilor, cit şi cerinţele economiei noastre naţionale. Responsabilitatea socială înaltă de care aţi dat dovadă cu ocazia dezbaterilor, atmosfera să­nătoasă de lucru care a caracteri­zat discuţiile dumneavoastră, sunt o chezăşie fermă a succeselor vii­toare pe care, fără îndoială, că le veţi avea în direcţia întăririi uni­tăţii în care lucraţi, pe linia trans­punerii în viaţă a indicaţiilor de partid“. Lucrările cenaclului literar In ziua de 6 septembrie a c., la sediul din Piaţa 6 Martie nr. 25 a avut loc şedinţa săptăminală de lucru a cenaclului literar. Scriitorul Radu Theodoru, secretarul Asociaţiei scriitorilor din Bra­şov, a prezentat membrilor cenaclului literar planul de lucru şi pers­pectivele de dezvoltare a mişcării literare sibiene, chemată să-şi aducă o contribuţie de seamă la oglindirea profundelor transformări sociale contemporane, la îmbogăţirea valorosului patrimoniu artistic al poporului nostru. Secretarul Asociaţiei scriitorilor din Braşov a schiţat obiectivele principale ale muncii scriitorilor sibieni, arătind că în contextul actualei reorganizări a mişcării literare din România, au fost create condiţii mai bune pentru desfăşurarea unei activităţi lite­rare valoroase. Au fost alese organele de conducere ale cenaclului literar. Din bi­roul cenaclului fac parte: prozatorii Paul Constant şi Ladmiss Andre­­escu şi poeţii Werner Bossert şi Astrid Connerth. Secretar al cena­clului a fost ales scriitorul Mircea Avram. In discuţiile purtate, membrii cenaclului au făcut propuneri pentru îmbunătăţirea planului de muncă, angajindu-se ferm pe linia înfăp­tuirii măreţelor sarcini izvorîte din istoricele documente ale Congre­sului al X-lea al partidului. Anunţăm pe membrii cenaclului literar, ca şi pe toţi cei interesaţi în îmbunătăţirea activităţii mişcării literare sibiene că următoarea şedinţă de lucru a Cenaclului va avea loc vineri, 12 septembrie a.c., ora 18, la sediul din Piaţa 6 Martie nr. 25. Va citi Paul Constant (proză). (Urmare din pag. a îl-a)­le analitice se respectă. Atunci? Calitatea nesatisfăcătoare a instruc­ţiei se datoreşte, in mare parte, faptului că multe cadre didactice de specialitate sunt plătite cu ora, apar în ipostaza de colaboratori, activitatea din şcoală fiind, pentru respectivii, un adaus lipsit de pa­­stiune. Obosiţi, sau pur şi simplu plictisiţi, cînd se prezintă la cate­dră (de multe ori absentează) fac o expunere superficială a cunoştin­ţelor şi aşteaptă „să sune clopoţe­lul“. Să mai adăugăm aici lipsa unui control sistematic asupra stu­diului individual al elevilor, slaba pregătire pedagogică şi metodică a cadrelor despre care vorbeam ? Pe lîngă cele arătate mai sunt neajunsuri care vizează atît unită­ţile şcolare cît şi alte planuri mai înalte. Astfel, în corpul programe­lor de învăţămînt cunoştinţele de cultură tehnică generală sínt palid reprezentate. Matematica, fizica şi chimia, ca bază generală a unei solide pregătiri tehnice, a policali­ficării sínt tratate cu rezervă. Me­canica tehnică, electrotehnica sínt predate la im nivel puţin accesibil. Intr-un mod pur descriptiv sínt transmise cunoştinţele înglobate în aşa-zisa „tehnologia meseriei“. Poa­te că această disciplină nici nu so­licită, în principiu, ore teoretice, putînd fi însuşită mult mai eficace prin instruirea practică. Se mai ob­servă o neconcordanţă între ceea ce se predă în şcolile profesionale şi cunoştinţele din şcoala generală. Sunt reluate ne­justificat unele cu­noştinţe pe acelaşi plan sau chiar la un nivel inferior; altele, nece­sare, sunt întrerupte sau în cazul continuării lor sunt predate mult sub gradul cerinţelor, (ex.: cunoş­tinţele social-politice şi economice) ignorîndu-se în acest fel creşterea, pe plan general, a ponderii muncii intelectuale şi în special a gîndirii economice. Ca urmare a acestui fapt unii absolvenţi au o reprezen­tare palidă asupra corelaţiei dintre diferiţi indicatori ai producţiei — productivitatea muncii, preţul de cost, folosirea raţională a materiei prime şi a utilajelor. Trebuie avut în vedere faptul că pregătirea teh­­nică-profesională se intersectează, pe anume planuri, cu gîndirea eco­nomică şi politică, determinînd dezvoltarea de ansamblu a fiziono­miei spirituale a muncitorului. Dar acest lucru poate fi realizat în mare parte prin participarea activă a elevilor la viaţa socială a uzinei, dezbaterea cifrelor de plan, sarcini concrete în cadrul grupei sindi­cale etc. Cîteva cuvinte despre instruirea practică. Aceasta se realizează în principal prin atelierele şcoală, ac­tivitate direct în producţie sau pe­­şantiere. La I.T.S., AMET, „Inde­pendenţa“ însă, repartizarea elevilor la locul de muncă s-a făcut cu în­tîrziere, sau elevii lucrează cu to­tul altceva decît ceea ce se pre­vede în program. La Fabrica de confecţii, în schimb, instruirea practică în atelierul creat în acest scop rezultatele sunt foarte bune. Există cîteva forme consacrate în instruirea practică: ataşarea elevi­lor pe lîngă muncitorii calificaţi; includerea lor în echipe de munci­tori; constituirea lor în brigăzi sau echipe conduse de un muncitor-in­­structor sau un maistru. în cazul primei forme pot fi sesizate cîteva neajunsuri. Majoritatea întreprin­derilor lucrează în schimburi, iar practica nu poate fi eșalonată, în acest sistem organizatoric, în așa fel încît elevul să fie pe lîngă ace­laşi muncitor. Deci munca de în­drumare nu are continuitate. Apoi, producţia fiind specializată, mun­citorul execută de obicei un număr limitat de repere. Ca urmare, in­struirea se realizează unilateral. Şi, în sfîrşit, muncindu-se în acord, muncitorul nu poate ceda maşina elevului, întrucît şi-ar periclita în­deplinirea sarcinilor de producţie. Implicit elevul rămîne în ipostaza de spectator, primind doar sfaturi m­e şi observînd fără să acţioneze. Cele arătate pun un semn de întrebare asupra folosirii raţionale a orelor de practică (60 la sută din totalul orelor de şcolarizare). Iată, deci, că după doi sau trei ani de şcoală, în care tînărul trebuie să devină specialist în meseria aleasă, el se prezintă ca un diletant obligat să ia propria-i calificare, în anumite articulaţii ale acesteia, de la început. Comitetele de direcţie, sin­dicatele, organizaţia U.T.C. trebuie să mediteze mai serios pentru ra­dierea carenţelor înserate aici. Înainte de a încheia considerăm necesar a ne opri, pe scurt, şi asu­pra formei de pregătire profesio­nală la locul de muncă. Pe această linie întreprinderile sibiene au ob­ţinut unele rezultate bune. Ele se cunosc. Vom consemna un singur aspect ce ni se pare cel puţin bi­zar. Sunt pregătiţi în şcoli de 2 sau 3 ani vopsitori, zugravi, coafori, brutari, cismari, bucătari, ospătari, cofetari. Se aglomerează spaţiile şcolare cu meserii care, aşa cum dovedeşte experienţa, nu presupun pregătire şcolară (sau cel mult o şcolarizare pe termen redus). In schimb meseriile de bază solicitate de uzinele noastre sunt slab repre­zentate în planurile de şcolarizare şi se cer însuşite în aceeaşi perioa­dă ca şi cele arătate mai sus. Cre­dem că e anormală această situaţie. Credem, de asemenea, că se uită, absolut nejustificat, virtuţile califi­cării la locul de muncă. Şi mai cre­dem că cele arătate în prezentul material pot atrage cel puţin aten­ţia factorilor răspunzători asupra necesităţii depăşirii diletantismu­lui manifestat în organizarea for­melor de calificare profesională. TREBUIE DEPĂŞIT peste tot diletantismul . Câmp fertil ideilor novatoare Colectivul de inovatori de la uzina „Automecanica“ Mediaş s-a preocupat intens pentru in­troducerea noului în producţie. Cifra de 63 inovaţii înregistrată de la începutul anului, din ca­re 40 aplicate au adus uzinei o eficienţă economică antecal­­culată de 279 000 lei anual. La aceste realizări amintim: modi­ficarea Circuitului de comandă la instalaţia de sudură cu arc în mediu protector de argon, inovator Ioan Brait, a cărei a­­plicare are o eficienţă econo­mică de 30 000 lei anual. * Recent s-a experimentat şi aplicat un număr de 7 inovaţii la produsul cabină cu post a­­vansat de conducere, la furgoa­nele frigorifice. Prin inovaţiile aplicate, produsul a căpătat o linie modernă, conducere mai u­­şoară şi o reducere a consumu­lui de metal. Cele 7 inovaţii au fost propuse de un colectiv din secţiile de producţie ale uzinei. Pînă în prezent peste 100 de bucăţi furgoane frigorifice — la care s-au aplicat inovaţiile respective — au luat drumul beneficiarilor interni. A. ZSOMBORY coresp. F­e '■ t­îrni p rotile Să-ţi faci cruce, nu alta, dom'le. Au dat fantomele iama în Sibiu. Nici nu ştii cînd te pomeneşti cu una. Şi, culmea, umblă minijupate, că nici nu poţi să le bănuieşti. La I.T.S. a circulat pe rotile o fanto­mă aproape o săptămînă. S-au fă­cut descîntece şi pronosticuri, s-au tămîiat oamenii între ei, dar de­geaba. Au rămas tămîioşi şi atîta tot. Era o stafie tînără. Exact ca o fată de vreo 19 ani. Ai fi jurat că e taxatoare veritabilă. Au văzut-o cu ochii lor patru taxatori. Au vă­zut-o şi era să-l vadă şi pe Belze­bub Că fantoma era în cîrdăşie cu el. Cum a început povestea? Intr-o dimineaţă, între orele 8 şi 9, taxa­torul Nicolae Petrişor se afla în exerciţiul funcţiunii. S-a pomenit cu spiritul respectiv ca şi cum ar fi picat din cer. L-a privit fix, pătrunzîndu-1 pînă în rărunchi. I-a spus că este foileton taxatoare şi a venit să-l schimbe. A fost trimisă de la biroul de miş­care. Să-i lase şi biletele. Omul a simţit o toropeală în tot corpul şi s-a bucurat că se poate duce să tragă o duşcă, apoi să meargă să se odihnească. I-a lăsat şi cele 600 de bilete. Cu ea trebuia să se vadă abia la ora 17, la casierie. Dar fan­toma s-a descurcat ca o taxatoare autentică. Dădea bilete, mai repe­zea călătorii. Pînă s-au terminat biletele. Intr-o staţie s-a urcat în­­tr-un alt autobuz şi a cerut taxa­toarei Rodica Bîzgă să-i împrumu­te ceva bilete. I-a dat şi aceasta 1 000 de bucăţi. N-a zis nici pis. Nici măcar n-a întrebat-o cum o cheamă. Deşi este ştiut că şi sta­fiile au nume. Asta s-a întîmplat la Gara Mică. După cîteva zile fantoma apare din nou. Tot în staţia­.Record“, ca şi prima dată. La ora 14:30, Katha­rina, taxatoare pe care s-au dus s-o schimbe, i-a cedat bucuroasă locul, dar bilete ba. Se vede treaba că în amiaza mare puterea fantomelor este mai moale. Nu le prieşte căldura. De aici şi explica­ţia că ele activează mai mult noap­tea şi dimineaţa. După ce maşina pe care „lucra“ i se retrage, fantoma se urcă în alta, pe la ora 20. După vechiul procedeu. Aici, în Piaţa Cibin, o schimbă pe Maria Tibu. Aceasta, însă, nu prea s-a bucurat că este schimbată, ca ceilalţi. S-a dus la casierie să facă o festanie. Cum şi de ce a fost schimbată? Cum, ştia, de fapt. Dar de ce? Ca să-i răs­pundă la întrebare, controlorul Ştefan Surpăceanu a apelat la or­ganele de miliţie, împreună cu sergentul major Dumitru Lagigan au dibuit-o pe fantomă. Ce credeţi? Avea pînă şi buletin. O cheamă Aurica Badea, domiciliată în Guş­­teriţa. A lucrat ca ţesătoare la „Li­bertatea“, dar s-a lăsat de slujbă din toamna trecută. Apoi s-a îm­prietenit cu taxatoarele Maria Hera şi Marcela Ion, care o lăsau, din cînd în cînd, să le suplinească, două-trei-patru ore, timp în care dumnealor umblau după cumpără­turi. Aici a învăţat ea ceea ce a pus în practică. Ştia cum se schim­bă taxatorii, cum se întocmesc ac­tele etc. Plimbăreaţa fantomă va fi trimisă în judecată. La I.T.S. este vorba să se „dezinfecteze“. Să nu se îmbolnăvească lumea de fan­­tomanie. Se speră că primii vor fi cei amintiţi, în afară de controlor. Să-i dezlege de vrăjitoria care i-a făcut gură-cască şi să le vindece lenea. Credem că nu va fi doar fum, cu miros de tămîie. Doamne, ferește ! ... MARIN NIȚA TRIBUNA SIBIULUI întreprinderea „7 Noiembrie“ Sibiu. Se lucrează la mașina automată cir­culară de tricotat cu 2 cilindri. In unităţile agricole socialiste se lucrează intens în aceste zile la recoltarea nutreţurilor insi­­lozabile Pag. 3 fa La muzeu! Săliş Valori etnografice Suită parcă pe firul de ba­ladă din imemorial pînă la noi, Săliştea Sibiului oferă, prin specificul său incontestabil, po­sibilitatea unei pătrunzătoare incursiuni în etnosul românesc, împreună cu celelalte sate a­­parţinătoare din Mărginime, ca Galeş, Tilişca, Rod, Vale etc., aşezarea s-a dezvoltat ca centru meşteşugăresc şi comercial, fi­ind atestată în documente încă din secolul al XIV-lea. Cojoa­cele şi portul săliştean, brîiele şi covoarele sunt obiecte mult cunoscute din vremuri de de­mult. Aici, unde fiecare lucru îţi povesteşte fără cuvinte des­pre geniul iscusit al acestei co­munităţi de oieri şi neîntrecuţi gospodari, s-a creat de-a lungul timpului o artă populară cu spe­cific propriu, care s-a impus treptat în tot sudul Transilva­niei. Despre hărnicia şi price­perea oamenilor din aceste locuri poţi afla nenumărate lu­cruri vizi­tind muzeul din Să­­lişte-Galeş, înfiinţat în februarie 1967 din iniţiativa învăţătoarei Ma­ria­ Costăchescu, muzeul, care este cel mai vechi printre cele­lalte asemănătoare înfiinţate ulterior în judeţul Sibiu, s-a ex­tins mereu, iar numărul expo­natelor a crescut neîncetat, va­loarea lor devenind demnă de orice alt mare muzeu de acest fel din ţară. Este poate intere­sant de aflat că totul a pornit de la o monedă de pe la 1­600, găsită în raza satului, şi că dra­gostea unei femei pentru tot ce este vechi şi merită păstrat s-a amplificat şi şi-a găsit ecoul în tinerele vlăstare pe care le creşte şi le educă de atîţia ani. De atunci, muzeul a devenit tot mai complet şi mai intere­sant, dăscăliţa găsindu-şi repe­de susţinători printre sătenii din Sălişte-Galeş sau din aşezările învecinate. Cu deosebită generozitate şi înţelegere au participat la îm­bogăţirea colecţiei muzeului cu piese care astăzi îi fac cinste Ioan Dădîrlat din Sălişte, care a donat un atelier de pălării, Tonică Rusu, al cărui nume ca donator poate fi întîlnit pe o veche roată de olar, sau Elisa­­beta Răcuciu, ale cărei feţe de masă şi alte lucrături în motive naţionale sînt deosebit de atră­gătoare. Din Galeş au donat obiecte Maria Lazarovici, Elisabeta Şchiopu, Dumitru Stanciu, Ana Nicoară, Paraschiva Furtună şi mulţi alţii. Donatori s-au găsit şi printre sibieni. Astfel, Ana Tom­a Sas a dăruit muzeului un vechi atelier de pieptăn­ şi un război de ţesut. Datorită mulţimii exponate­lor, muzeul a putut fi organizat , pe ocupaţii, ca păstoritul, indus­tria casnică, olăritul, prelucrarea lemnului, agricultura, pomicul­tura, apicultura etc. Exponatele sunt aşezate cu multă pricepere şi simţ artistic. In muzeul din Sălişte-Galeş pot fi întîlnite numeroase piese a căror raritate este certă. Plu­gul de lemn, piua din rădăcină de prun, cricul rudimentar con­struit din lemn, icoanele pe sticlă sau ceramica ornamentală sunt exponate tot atît de rare ca şi steagul de nuntă din Ti­lişca, a cărui vîrstă este de 100 de ani, sau paşaportul eliberat de vama Turnu-Roşu în 1860, care poartă ştampila Principa­telor Unite pe o parte şi a Transilvaniei pe cealaltă. Un ta­blou cuprinzînd pe memoran­­dişti la Viena in 1893 şi multe alte documente care aşteaptă un specialist fac, de asemenea, parte din colecţia muzeului. Secţia în aer liber, cara va fi deschisă la 20 septembrie, va cuprinde o casă tipici ţărănească din lemn şi o stînă veche cu in­ventar complet. Interesul le care s-a bucurat şi se bucură muzeul din Săliş­te-Galeş de la deschiderea sa şi pînă acum este deosebit. In ca­ietul de impresii pot fi întîlnite nume de profesori universitari din Franţa, Olanda, Germania, precum şi nume de personalităţi din judeţul nostru şi din ţară. Şi într-adevăr, acest interes crescînd este îndreptăţit pentru că aşa cum scria în caietul de impresii tovarăşul Silvestru Pa­­tiţa, vicepreşedinte al Consiliu­lui Superior al Pionierilor, „Bo­găţia exponatelor atestă rezerve multiple în aşezarea aceasta ve­che pe care entuziasmul tova­răşei Maria Costăchescu a şti­ut să le canalizeze spre o păs­trare de durată. Bunăvoinţa oamenilor s-a în­tîlnit cu cea a colecţionarei. Să aducem copiii din jur la acest izvor de educaţie patriotică, de preţuire a tradiţiilor poporului. Lecţiile învăţate în faţa ves­tigiilor din muzeu se întipăresc în minte şi în inimă pentru tot­deauna“. NICOLAE PETRU INDUSTRIA LOCALĂ ŞI NOILE EI DIMENSIUNI (Urmare din pag. I) produse de uz larg ca: balanţe compuse de 5 kg, foarfeci manuale de tipul I şi II, paturi metalice, saltele şi perne din poliuretan, ar­ticole din ceramică, prize duble şi triple de 10 A, containere metali­ce demontabile, cleme pentru rufe din materiale plastice, hîrtie guma­tă perforată pentru parchet,­ pătu­­ţuri pentru copii, garnituri pentru sugari etc. In curs de asimilare se află încă un număr de 50 produse, care au fost deja omologate, ele găsind­u-se în faza de execuţie. Amintesc doar cîteva: două tipuri de bucătării melaminate, masă fantezie, garni-i­turi de camere combinate după o concepţie nouă, vitrină, servantă, articole de artizanat din ceramică! Vom acţiona, de asemenea, pe li­nia reproiectării şi modernizării unor produse cu pondere mar® în sarcinile noastre de plan. O gamă tot mai largă a produ-­­ selor fabricate de industria locală va lua drumul exportului. Şi în a-­­cest an cît şi în cei care au trecut­ industria locală sibiană şi-a cîşti­­gat un bun renume peste graniţele­ ţării. Tot mai mulţi parteneri străs­ini solicită produsele noastre. Pen­­tru a satisface toate cerinţele, în anul viitor ne vom spori produc­ţia considerabil. De altfel, ritmul de creştere va fi superior industriei judeţului. El va atinge 14,2 la sută. Ca factori tonifianţi care vor pu­ne o bază solidă şi în continuare, producţiei sunt investiţiile. Deşi mai mici ca în anii precedenţi, el® vor reuşi să completeze obiectivei® începute în acest an. De mare uti­litate ne vor fi şi fondurile de mi­că mecanizare, care împreună cu investiţiile vor contribui la sporul de producţie preconizat. 2 wBsBSBIm ~ * mT' : w. La întreprinderea „Flamura roșie“ din Sibiu, de 100 tone, o nouă presă hidraulică Rec­oltă bogată de prune Folosind din plin timpul de lucru, ferma pomicolă nr. 7 a I.A.S. Cisnădie a reuşit să re­colteze în timp de 8 zile 110 tone de prune, din care peste 90 la sută au fost exportate (în R.F. a Germaniei şi R.D.G.). Din cantitatea de 385 tone pla­nificată a se obţine de pe cele 85 hectare, 70 tone au fost des­tinate exportului. Ca urmare­­a bunelor lucrări agrotehnice e­­fectuate în livadă, producţia este deosebită, ceea ce înseamnă că se vor realiza şi depăşi sar­cinile de plan, iar exportul va sP°ni fâcînd să crească benefi­ciile fermei. AUREL prab­a

Next