Tribuna Sibiului, noiembrie 1969 (Anul 2, nr. 531-556)
1969-11-08 / nr. 537
Amri fî fif4 537 I ! E ciudat cum în conştiinţa sibienilor de azi prezenţa cîndva în oraşul lor a marelui actor Matei Millo era mlt mai palidă decit cea a distinsului său emul, Mihail Pascaly. Deşi prin repertoriul îmbrăţişat (bazat în exclusivitate pe dramaturgie autohtonă), turneul întreprins de primul în Transilvania s-a înscris mai eficace în lupta pentru propăşirea culturii naţionale dusă de românii de dincoace de Carpaţi decît trecerile celui de al doilea (care promova, cu precădere, melodrama şi vodevilul francez). Cred că o asemenea situaţie paradoxală îşi are explicaţia în faptul, devenit de mare interes pentru posteritate, că, în întîiul drum ardelean al lui Pascaly (la 1868), printre, cei ce-l însoţeau se afla şi viitorul nume de aur al poeziei noastre, Mihai Eminescu. Unica peregrinare transilvăneană a lui Millo s-a desfăşurat în anul 1870, în condiţiile unei precare vieţi teatrale româneşti aci, dar totodată şi a unui tot mai susţinut interes pentru dezvoltarea ei in viitor. Intr-un asemenea context reprezentaţiile date de trupa măiestrului slujitor al scenei vor aduce o contribuţie importantă în răspîndirea gustului pentru mirifica artă, în clarificarea şi impulsionarea intenţiilor privind stimularea teatrului naţional pe aceste meleaguri. Şi nu întîmplător doar peste cîteva luni se va ţine apoi la Deva „adunarea generală constituantă“ prin care va lua fiinţă cunoscuta „Societate pentru fond de teatru român“. In Sibiu Millo soseşte după o serie de spectacole date cu mare succes la Braşov. Pe afişele ansamblului său figurează ca autori 1IV. Alecsandri (cu vodeviluri curţi ar fi Millo director, Cimpoierul, Paracliserul, „cînticelele comice“ Kera Nastasia, Pierscu Boccegiul sau comedia Kir Zuharidis) şi însuşi Millo (prin „comediile vodevile“ Prăpăstiile Bucureştilor, Boierii şi ţăranii şi „drama naţională cu cîntece“ Jieanul, căpitan de haiduci). Un repertoriu în a cărui transpunere scenică muzica de substanţială inspiraţie din folclorul român a lui I. Wachmann şi Al. Flechtenmacher ocupa un joc important şi va fi mult gustată de spectatori.Fireşte că în cadrul reprezentaţiilor oferite publicului sibian (între 21 iunie — 2 iulie) Vioara primă a fost Matei Millo. Alături de el însă au evoluat, cu bune rezultate artistice, şi alţi actori (Mincu,Nieblau, Alecsandrescu I, cu o frumoasă voce de bariton, emoţionînd în deosebi în interpretarea doinelor din Jieanul, Alecsardrescu II, Eliescu) sau actriţe (doamnele Alecsandrescu, Nicolau, Ionescu, ori domnişoarele Ct. Senti şi Constandinescu). Succesul a fost mare. Toate spectacolele s-au bucurat de participarea unui numeros public, format din intelectuali, meseriaşi etc. . La reprezentarea vodevilului Boi Ierii şi ţăranii au fost prezenţi în rîndurile spectatorilor mulţi ţărani ,veniţi din satele învecinate (deşi erau în plină campanie agricolă). Prăpăstiile Bucureştilor au atras şi public din rîndul populaţiei germane a Sibiului. De fiecare dătâ aplauzele nu mai conteneau minute în şir. Uneori anurmite momentemuzical-coregrafice, datorită solicitărilor înflăcărate ale asistenţei, erau reluată. La sfîrşitul spectacolelor scena era pur şi simplu acoperită de flori. Reprezentaţia de adio (cu Jicanul) s-a desfăşurat în faţa unei săli arhipline. Apărînd la aplauze, Millo s-a pomenit, după relatările presei, „sub o ploaie de cunune şi buchete“. CU lacrimi în ochi a mulţumit pentru deosebita primire de care s-au bucurat el şi întreaga lui trupă. Popasul sibian al marelui actor a avut un ecou larg în presă. Şi nu numai în crea românească, dar şi în ziarul de limbă germană Hehnannstädter Zeitung, de pildă, al cărui cronicar teatral a urmărit cu interes toate reprezentaţiile date. Consemnînd entuziasta participare a publicului, făcînd interesante consideraţii asupra repertoriului abordat, a notelor de specific naţional în acestă, asupra părţilor muzicale fjilelor curgătoare şi plăcute“, el s-a oprit totodată la interpretarea actoricească şi în primul rînd la cea dată de Millo diverselor roluri pe care le-a jucat, elogiind creaţiile acestui artist „admirabil“ şi în special cea din Kera Nastasia, considerată „o autentică mostră de valoare“ (ein wahres Kabinetstück). încercarea lui Millo de a reveni peste cîţiva ani în Transilvania (deci şi la Sibiu) n-a izbutit. Venirea la putere în Ungaria a guvernului profund reacţionar al lui Tisza Kaláman în 1875 adusese cu sine interzicerea turneelor trupelor de teatru din România. Dincolo de acestea însă, turneul lui Millo a constituit, după cum am mai spus-o, un moment important şi binevenit în istoria culturală a românilor ardeleni. Referinduse la trecerile pe aici ale trupelor Fanny Tardini, Millo şi Pascaly, G. Bariţiu scria: „Venirea acestor societăţi a făcut la noi un feliu de epocă pe terenul artei (...)“ (Thalia şi Melpomene în Transilvania). EUGEN ONU Din trecutul cultural al Sibiului Willi Ilustraţia de Ion Cărămidar la volumul„De n-ar fi poveţile“, pregătit de Ion Drăgoescu şi Nicolae Nistor TRIBUNA SIBIULUI Un important lăcaş de în Palatul sindicatelor După foliîh v-ar fi mai informat, în toamna acestui an, la Sibiu a început construcţia unui mare edificiu arhitectonic care va fi destinat a juca art rol de prim rang îi dezvoltarea vieţii spirituale a judeţului. Este vorba de Palatul sindicatelor, ce se va înălţa in Piaţa Unirii, pe terenul fostei curţi a oraşului, între străzile Revoluţiei, Someşului şi Dr. Stîncă. In dorinţa de a afla amănunte în legătură cu acest important lăcaş de cultură, ne-am adresat tovarăşilor Dorel Florian, membru în biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor şi Ion Folianschi, arhitect, dirigintele lucrării din partea beneficiarului,care ne-au pus la îndemînă documentaţiile necesare. Am aflat astfel că edificiul va cuprinde două unităţi mari: casa de cultură, cu o sală de spectacole de aproximativ 700 de locuri, la care se adaugă o lojă oficială şi o scenă dotată cu dependinţele necesare (cabine ale actorilor, magazii etc.), cu întreaga aparatură tehnică modernă, apoi un foaier spaţios, cu garderobe, holuri şi un bufet adecvat, şi clubul, compus dintr-o sală de conferinţe de aproximativ 200 de locuri, un club-bar pentru dans, cu bufet special, o sală de sport şi de dans, o bibliotecă cu două săli de lectură, o terasă deschisă pentru reconfortare, o sală de expoziţii, numeroase încăperi destinate activităţii unor cercuri (de muzică, balet, artă plastică, teatru etc.), o curte interioară cu bazin de apă, legată direct cu foaierul casei de cultură şi cu dependinţele clubului. întregul ansamblu arhitectonic va avea o suprafaţă totală construită de 2 761 mp şi o suprafaţă desfăşurată de 8 287 mp, fiind conceput pe patru nivele (subsol, parter, etaj I şi etaj II), cu o înălţime de 23,5 m la turnul scenei, 17 m la faţadă principală dinspre Piaţa Unirii, 17 m la terasă şi 14 m la complexul clubului, spre strada Revoluţiei. Foarte interesantă ni s-a părut concepţia plasării edificiului în contextul spaţiului arhitectonic. In acest sens remarcăm faptul că clădirea va fi retrasă faţă de nivelul actualului trotuar cu aproximativ 50 m, dlăindu-se astfel un spaţiu aerat în care vor fi treceri pentru maşini, zone verzi şi un ansamblu de terase ce urcă spre intrarea principală a palatului. Mai menţionăm că trecerile de maşini se vor face prin părţile laterale ale clădirii, spre spaţiul din spate (str. Dr. Stîncă), unde se prevede un loc de parcare pentru aproximativ 60 de maşini. Cit despre valoarea estetică-utilitară a edificiului în sine, ne putem face o impresie studiind macheta şi fotografiile pe care le publicăm alăturat şi care sugerează frumuseţea acestui ansamblu arhitectonic conceput şi proiectat în unicat de un colectiv de arhitecţi şi ingineri ai Institutului de studii şi proiectare a construcţiilor de arhitectură-sistematizare (I.S.C.A.S.) Bucureşti, sub conducerea tînărului arhitect Dorin Gheorghe, întreaga lucrare, patronată de Uniunea Generală a Sindicatelor din România, este încredinţată spre execuţie Întreprinderii de construcţii-montaj a judeţului Sibiu, în sarcina tînărului inginer Ioan Ducea, care este şeful de şantier al lucrării. După cum ne mărturiseau interlocutorii, construcţia este preconizată a se desfăşura în 3 faze mari: august-decembrie 1969 — pilotajul de fundaţie; 1970 — ridicarea în roşu a întregului edificiu şi 1971 — lucrări de finisaj şi de spaţializare exterioară. Termen preconizat de dare în folosinţă — 1971. IONITU Macheta Casei de cultură a sindicatelor din Sibiu (exterior) ■ DESPRE CENACLUL LITERAR SAU RESURECŢIA SPIRITULUI ÎNNOITOR tmpS reorganizarea administrativteritorială a ţării, întregul complex al vieţii sociale a intrat in faza unei noi efervescenţe, alimentată de un dihamism deosebit. Mai justele raporturi teritoriale au consolidat coeziunea spirituală şi organizatorică, înspre constituirea unui climat mai propice a vîntului descătuşat, caracteristic tuturor sectoarelor de activitate. Această fază a unei perioade noi în progresul general al ţării a înregistrat şi în judeţul nostrl rezultate deosfobite, succese de răsuflet pe mai multe planuri. P Desigur, nu peste tot acest proces al progresului şi perfecţionării a cunoscut valori identice, nu oriunde ritmul noului a fost cel mai susţinut. Asuprii unuia din exemplele tifonării organizatorice şi funcţionale, în deplinul sens al cuvîntului, din judeţul nostru, vrem să ne oprim în cele ce ufrrează. Este vorba de viaţa cenaclului literar şi Bian, care s-a constituit extrem de greu la unitate de creaţie, fără fi reuşit încă să ajungă la condiţia unui for puternic, eficient activ, generos Stimulator pentru creaţia literară locală. Am căutat să aflăm motivele acestei stări de fapt de la oameni apropiaţi de viaţa cenaclului, de activitatea cultural-literară a oraşului şi judeţului nostru. O primă problemă nevralgică din activitatea cenaclului este extrem de slaba participare la şedinţele, care au început abia în ultima vreme să se ţină mai regulat, a tinerilor începători în ale scrisului. Or, este cunoscut că cenaclul trebuie să fie în primul rînd o şcoală de creaţie, o primă şansă de confruntare analitică a scrisului, cultivînd cu discrerilorijit şi generos promisiunile implicite începutului. Dacă mai acum cîţiva ani cenaclul sibian era alimat de participarea — de multe ori cu deciziile rohianti- Ce cate stau atît de bine tinereţii — a mai multor începători în arta scrisului, acum aceştia sînt străini de el, nu-i simt necesitatea. Faptul este feti atît măi curios cu cit în ultima vreme s-au, afirmat, la ribi, o sfeărică de tineri în a căror evoluţie ne exprimăm încrederea; prin presa cotidiană sau de specialitate, un număr destul de însemnat de debutanţi a primit botezul tiparului. Participarea acestora la cenaclu este recunoscută ca insuficientă şi de către secretarul cenaclului, Mircea Avram, explicînd-o pe seamă unei timidităţi pe care o găseşte — şi nimeni nu credem că nu este de acord — neîntemeiată. In parte, se poate să fie şi aceasta o explicaţie, dar nu credem că lămureşte în esenţă lucrurile. Ne-am adresat, cu aceeaşi întrebării, artuia dintre Cei mai talentaţi poeţi din cea măi tînără generaţie, scriitorice facă a oraşului nostru, Nicolae Petru. „M-a dezamăgit lipsa de organizare. Nu ieste de loc antrepat tineretul, nu se dă importănţă f.Hcepătorilor. De aceea, aş propune thăi mult interes pentru viaţa cenaclului. Drept să vă spun, cenaclul pipă acum nu m-a ajutat cu nimic. Atunci de ce să mai particip?“. Desigur, în aceşti triimfeni, întrebarea tihora Hii pofet îşi află deplină justificată. „Dacă lucrurile se păstrează , în continuare aşa, aş propune Comitetului, municipal al U.T.C. organizarea unuii cenaclu literar al tineretului“. Iipsa de solicitudine a cenaclului literar, faţă de tinerii scriitori ■ ii imiprimă o oreptă de grup închis, fără o prea largă audienţă tormai din partea acelora cărora li se adre- Seazâ îh primul rîrnd. Intră acest cenaclu şi formele similare din reţeaua de învăţămint a municipiului, proffesorii de limba romană, nu există nici cea mai slabă legătură. Un suflu nou, înviorător şi tinereşti, nu a reuşit încă să adie cit de firav în rutina acestei uniuni de creaţie, Recunoscînd slaba frecventară lă cănăciu, scriitorul Paul Constant opiniă că „numărul participanţilor ar putiea fi sporit mult mai mult, mai ales din rîndurile tineretului, printre care se găsesc destule tală de proihiţătbarfe, dacă profesorii de limba română, ar indica această cală“. Dar, ne întrebăm, cine din conducerea cenaclului a încercat să ia iregătura Cu festiia dintre aceştia, spre a-i determina să acţioneze în afecat Sfens? Trebuie recunoscut că activitatea cenaclului prin şi pentru tineret, latură fundamentală a oricărei grupări de creaţie, este extrem de defititiră, ceea ee imprimă şedinţelor, cite s-au ţinut, un aer de monotonie şi o apăsată impresie de inutilitate, sub semnul unei comodităţi rutiniere. Pentru cine facem atunci cenaclu? Activitatea cenaclului nu se sprijină pe o largă şi unitară adeziune. Recenta afiliere la Asociaţia scriitorilor din Braşov este încă un motiv de împărţeală a părerilor, care, după cit se vede, nu a contribuit la , o sudură spirituală, la crearea unei platforme comune, sincere de lucru. După cum ne explică secretarul cenaclului, Sibiul este unul dintre cele patru judeţe afiliate amittitei asociaţii, deşi, ca un, plus de promptitudine, se putea crea şi aici o asociaţie scriitoricească, intenţie care totuşi ar figura printre prevederile anului viitor. Se apreciază că afilierea (formală — tt.n.)la Brășov a fost un act bun, deoarece astfel se pot acoperi cheltuielile pentru. Intretirtferea sediului teste căzut să spunem că pină acum nu s-a Întreprins nimic in acest sens. Această idee estesusținută şi de prozatorul LadHilss Andreescu, adăugind că, cu toate acestea, „cenaclul trăieşte într-un dezinteres grenerist, de sus până jos“. Ii dăm dreptate. Am fost curioşi să cunoaştem părerea, în această privinţă, a unuia dintre cei mai autorizaţi a judeca eficacitatea şi operativitatea acestor raporturi organizatorice — scriitorul Paul constant, membrii îh, comitetul de conducere al Asociaţiei scriitorilor din Braşov. „Faptul că cenaclul depinde de Braşov — declara scriitorul — este lin act formal, care pînă in prezent nu s-a afirmat în sprijinul efectiv al acestui cenaclu. In mod practic, ar trebui să apelez la sprijinul autorităţilor culturale locale, cu care este în contact direct. De altfel, potrivit vîrstei şi experienţei pe care o are, cenaclul nu are neapărată nevoie să fie supravegheat de un for din afara judeţului. Mai ales că sibiul dispune de un număr de scriitori care, prin ceea ce au publicat, au dat dovada deplinelor aptitudini în această direcţie". Ni se pare că aspectele discutate sunt legate cauzal între ele. Iipsa de, audienţă largă a cenaclului, de solicitare faţă de începători (fapt care ar fi întărit substanțial această organizație de creație), să determine acest apel organizatoric in alte părți? Dar să ne gîndim că, pînă la crearea unei asociații similare în Sibiu, această dependenta ar putea fi acceptată. Atunci cum se va putea pune de acord dirijarea din afară cu nevoile interne, cu adeziunea unanimă a membrilor sibieni la treburile organizatorice şi lucrativi?, funcţionale ale colindului? Sau această relaţie s-a stabilit doar pentru, putinţa acoperirii unor cheltuieli materiale de întreţinere a sediului? Pe această cale, apreciază poetul Victor Nistea, s-a ajuns la crearea unui „cenaclu de familire", organizat ăstfel de foirifera din afara judeţului, care nu poate să cunoască intalnite realităţile imediate, nevoile curente, fluxul de ordinii, efervescenţa şi schimbul valorilor pe plan local. Astfel incit activitatea s-a reluat „în mod pasiv, cu discuţii extrem de slabe, departe de ceea ce însreamnă im cenaclu al scriitorilor". Fript este ca pînă astăzi cenaclul n-a reuşit să devină un nucleu activ preplăniri feulturii ideale, să polarizeze pasiuni şi iniţiative, să-şi reciştige art prestigiu pe care toată lumea 1-l recunoaşte îrn trecut. Pe plan local, există antecedente ale „situaţiei ideale“ a unor astfel de grupări intelectuale, prin „Thesis“ sau „Cercul literar", şă-i dăm dreptate lui Ladmiss Andreescu cînd ărturiie că la SiBiu este nevoie de tth grup de direcţie, nu de un om de direcţie. Am pus celor cu care am stat de vorbă o întrebare — „Cum apreciaţi calitatea activităţii de cenaclu?" — notînd pe scurt unele dintre răspunsuri In cele ca urmează, concluziile desprinzîndu-se de la sine. Victor Nistea: „Discuţiile sunt extrem de slabe, ceea ce se citeşte se improvizează fără nici o planificare sigură. De aceea, ceea ce este acum o palidă amintire a cenaclului literar din Sibiu de acum cîţiva ani, în care se citeau materiale interesante, veneau oameni competenţi, se discuta exigent, la obiect“. Nicolae Petru: „Am fost, după reorganizare, de două OM la cenaclu, a treia oară nu s-a ţinut şedinţa. Eu nu mai am încredere în obiectivitatea şi adîncimea părerilor, datorită lipsei de interes, manifestată în deosebi prin organizarea defectuoasă". Ladmiss Andreescu: „calitativ, lucrările prezentate sunt extrem de diverse. Sunt destul care vin, dar nu au nici o tangenţă cu literatura. Ar fi necesară o triere prealabilă a materialului, ca să nu se mai citească producţii extrem de slabe". Mircea Avram: „Datorită faptului că la acest cenaclu participă cine vrea şi rământe cine poate, de multe, ori nivelul discuţiilor nu este ori dorit". Maria Fanachie, preşedinta Comitetului judeţean pentru cultură şi artă: „Cenaclul literar este cea mai dezorganizată grupare de creaţie de pe raza judeţului nostru. De aceea, Scriitorii sunt cei mai puţin prezenţi în viaţa ciliturală. Cenaclul este în involuţie faţă de anii trefetaţi, fiind depăşit de însuşi progresul general al societăţii".KIrttr-o discuţie cu un grup de tineri, majoritatea elevi, am fost întrebaţi: al cui este acest cenaclu? Neştiind formula un răspuns precis, am transmis această întrebare celor In drept spre a o lămuri. Iată răspunsurile lor. Mircea Avram, secretarul cenaclului: „Cenaclul nu este subordonat, ca organizare, Comitetului judeţean pentru cultură şi artă, fiind al Asociaţiei scriitorilor din Braşov. De aceea, în relaţia cu dânşii, lucrările pregătitoare de reorganizare a cenaclului ar fi putut avea doar caracterul unor consultări, fără obligativitatea de a le cere aprobarea pentru constituirea organizatorică a cenaclului“. Maria Fanache, preşedinta Comitetului judeţean pentru cultură şi artă: „Cenaclul s-a reorganizat fără participarea noastră, deşi, ca membru în biroul comitetului, secrretarul trebuia să solicite îndrumarea şi ajutorul nostru. Cenaclul este sub îndrumarea Comitetului judeţean pentru cultură şi artă, deşi practic nu s-a realizat încă aceasta. Cenaclul este dezorganizat şi la ora aceasta, şi intenţiile noastre de organizare nu au avut sorţi de izbîndă“. Ne exprimăm îndoiala că tinerii noştri prieteni s-au lămurit asupra întrebării lor. Aşteptăm şi noi o decizie hotărită din partea uneia din cele două părţi sau — ar fi ideal! — din partea amîndurora, de comult acord. # S-ar mai putea discuta, apoi, despre încă o diversitate de aspecte, toate ţinînd de un anumit mod al îndeplinirii funcţionale a misiunii acestei grupări de creaţie. Unul dintre acestea ar putea fi unilateralitatea activităţii, lipsa de diversificare a preocupărilor, caracterul îngust al interesului pe care îl poate suscita. Aflăm de la secretarul cenaclului că există, în intenţie, ideea îmbogăţirii formelor de manifestare (comentarea cărţilor de autori sibieni nou apărute,aşezători literare, recitaluri lirice etc.), a cărei înfăptuire o aşteptăm cu legitimă nerăbdare. Apoi, prezenţa cenaclului, ca formă organizată a travaliului cu condeiul, în publicaţiile locale, în întreaga viaţă culturală a judeţului nostru. Oricum, se cere efectuată hotărît o cotitură in stilul de muncă al acestui cenaclu, punerea lui de acord cu evoluţia întregii vieţi spirituale din patria noastră. Un suflu înnoitor aşteptăm să-i anime venerabila experiență. TITU POPESCU ODIHA MEA PE CQDRU-1 SCRISA. I Jir i U.Y *| -js o “vuX<J-r t• AnsUavfr' (httfj ***f •»***'\ fiúi*na. Tvtdu. .<**ât'.*i Sş*»*Si> fa- &*aL <Lis\ Vîn-fu.* Tot -Jw-r " ti . u -m m •' Sil» tjtnS* ai^eor' <el» voi-» •pZ-6a, - rfl.«o. - tú, -fii Tţa, » ÍU.. * * ti. CXrnl trio Wm “ho. ŢÎ: vty • iu, * Tai+Ht-.u; - Tu. 1. Codru-i lat, cu frunza-nchisă, Doina mea pe codru-i scrisă, Scrisă-i pe flori de smicele Pe stoluri de păsărele Cînd trec toamna rîndunele Cîntînd viersul doinei mele. 2. Scrisă-i pe izvoare reci Pe poieni şi pe poteci Şi pe coama vîntului Muzica.. Nicolai Saţiu. Vîntului, hoinarului Pe virtuțul muntelui Prin cetină de brădui. 3. Că dragostea mea curată Cu codru-i împresurată, C-am crescut de mititel Tot alăturea de el Pîn’ m-am făcut voinicel i' 1 .—7-—----y -el-ia _ «Li.* • C« • ita-i iot -tu. , Ce-iru-i lat S—• t url-iă., Sc/vi-sS-i -pt Ui*v«a*rc Stn-sâ-i /!!•/. V9A* rtn- Au-nA- $4, rnun-fi- fiul, YAA, Cin- K'V«L UiCf-iuJtf | rr I n -ti'-, ii - na» *£*■. £ \rZ « Fmn* JâT v*i ■ -------t------1 I.I., ——f—---------M ~ — 1 M 1 “ 1,1 ■ ■ _______ ' __________71 . t-, ^=£5 i-t Tt5-, Sarutul, altiţ Lui Lui Brâncuţi Bolid nears, în calmă necădere, împerecheate guri de mici firide Prin care infinitul se deschide încremenind eterica tăcere. Dramatic interludiu de abside Sub încleştate braţe — coliere — Tangentă-a două oarbe emisfere Sărutul grav, în piatră se închide, Uitînd mişcarea gurii sub pecete. ... Cine, din umbra-i aplecată-n Lethe li va-nălţa în duh de epopee Feste gorjene linişti solitare Prefigurând pe marea-i depărtare, Un chip, ce-n piatra timpului să steie? MIRA PREDA Simenit Carul gindeşte peste noi rotunduri cercuri coricentrice de iubire; In fiecare prunc e cîte-un drum De la nimic pînă-n nemărginire. Dintre două solstiţii, unul e de dor Celălalt de praf de uitare. Citipertele amintirilor înclină spre vest Cîte-un trecut ce moare-n fiecare. Şi ne privesc iernile mai blind îrtchipuite-n muguri de căldură tind dansul în fecioare reîncepe Cu răscoliri de primăvară dură. NICOLAE PETRU Pag.