Tribuna Sibiului, noiembrie 1969 (Anul 2, nr. 531-556)

1969-11-08 / nr. 537

Amri fî fif4 537 I ! E ciudat cum în conştiinţa sibi­­enilor de azi prezenţa cîndva în oraşul lor a marelui actor Matei Millo e­ra mlt mai palidă decit cea a distinsului său emul, Mihail Pas­­caly. Deşi prin repertoriul îmbră­ţişat (bazat în exclusivitate pe dra­maturgie autohtonă), turneul în­treprins de primul în Transilvania s-a înscris mai eficace în lupta pentru propăşirea culturii naţiona­le dusă de românii de dincoace de­­ Carpaţi decît trecerile celui de al doilea (care promova, cu precăde­re, melodrama şi vodevilul fran­cez). Cred că o asemenea situaţie paradoxală îşi are explicaţia în faptul, devenit de mare interes pentru posteritate, că, în întîiul drum ardelean al lui Pascaly (la 1868), printre, cei ce-l însoţeau se afla şi viitorul nume de aur al po­eziei noastre, Mihai Eminescu. Unica peregrinare transilvănea­nă a lui Millo s-a desfăşurat în anul 1870, în condiţiile unei pre­care vieţi teatrale româneşti aci, dar totodată şi a unui tot mai sus­ţinut interes pen­­tru dezvoltarea ei in viitor. Intr-un asemenea context reprezentaţiile date de trupa măiestrului sluji­tor al scenei vor aduce o contribuţie importantă în răspîndirea gustului pentru mirifica artă, în clarificarea şi impulsiona­rea intenţiilor privind stimularea teatrului naţional pe aceste melea­guri. Şi nu întîmplător doar peste cîteva luni se va ţi­ne apoi la Deva „adunarea generală constituantă“ prin care va lua fiinţă cunoscuta „Societate pentru fond de teatru român“. In Sibiu Millo soseşte după o serie de spectacole date cu mare succes la Braşov. Pe afişele an­samblului său figurează ca autori 1IV. Alecsandri (cu vodeviluri curţi ar fi Millo director, Cimpoierul, Paracliserul, „cînticelele comice“ Kera Nastasia, Pierscu Boccegiul sau comedia Kir Zuh­aridis) şi în­suşi Millo (prin „comediile vodevi­­le“ Prăpăstiile Bucureştilor, Boierii şi ţăranii şi „drama naţională cu cîntece“ Jieanul, căpitan de hai­duci). Un repertoriu în a cărui transpunere scenică muzica de substanţială inspiraţie din folclo­rul român a lui I. Wachmann şi Al. Flechtenmacher ocupa un joc important şi va fi mult gustată de spectatori.­­Fireşte că în cadrul reprezenta­ţiilor oferite publicului sibian (în­tre 21 iunie — 2 iulie) Vioara pri­mă a fost Matei Millo. Alături de el însă au evoluat, cu bune rezul­tate artistice, şi alţi actori (Mincu,­­Nieblau, Alecsandrescu I, cu o fru­moasă voce de bariton, emoţionînd în deosebi în interpretarea doine­lor din Jieanul, Alecsar­drescu II, Eliescu) sau actriţe (doamnele A­­lecsandrescu, Nicolau, Ionescu, ori domnişoarele Ct. Senti şi Constan­­dinescu). Succesul a fost mare. Toate spectacolele s-au bucurat de parti­ciparea unui numeros public, for­mat din intelectuali, meseriaşi etc. . La­ reprezentarea vodevilului Bo­­i Ierii şi ţăranii au fost prezenţi în rîndurile spectatorilor mulţi ţărani ,veniţi din satele învecinate (deşi erau în plină campanie agricolă). Prăpăstiile Bucureştilor au atras şi public din rîndul populaţiei ger­mane a Sibiului. De fiecare dătâ aplauzele nu mai conteneau minu­te în şir. Uneori anurmite momente­­muzical-coregrafice, datorită solici­tărilor înflăcărate ale asistenţei, e­­rau reluată. La sfîrşitul spectaco­lelor scena era pur şi simplu aco­perită de flori. Reprezentaţia de adio (cu Jica­­nu­l) s-a desfăşurat în faţa unei săli arhipline. Apărînd la aplauze, Millo s-a pomenit, după relatările presei, „sub o ploaie de cunune şi buchete“. CU lacrimi în ochi a mulţumit pentru deosebita primire de care s-au­ bucurat el şi întrea­ga lui tr­upă. Popasul sibian al marelui actor a avut un ecou larg în presă. Şi nu numai în crea românească, dar şi în ziarul de limbă germană Hehnannstädter Zeitung, de pildă, al cărui cronicar teatral a urmărit cu interes toate reprezentaţiile date. Consemnînd entuziasta parti­cipare a publicului, făcînd intere­sante consideraţii asupra reperto­riului abordat, a notelor de speci­fic naţional în acestă, asupra părţi­lor muzicale fjilelor curgătoare şi plăcute“, el s-a oprit totodată la interpretarea actoricească şi în pri­­mul rînd la cea dată de Millo di­verselor roluri pe care le-a jucat, elogiind creaţiile acestui artist „ad­­mirabil“ şi în special cea din Kera Nastasia, considerată „o au­tentică mostră de valoare“ (ein wahres Kabinetstück). încercarea lui Millo de a reveni peste cîţiva ani în Transilvania (deci şi la Sibiu) n-a izbutit. Ve­nirea la putere în Ungaria a gu­vernului profund reacţionar al lui Tisza Kaláman în 1875 adusese cu sine interzicerea turneelor trupe­lor de teatru din România. Dincolo de acestea însă, turneul lui Millo a constituit, după cum am mai spus-o, un moment impor­tant şi binevenit în istoria cultura­lă a românilor ardeleni. Referindu­­se la trecerile pe aici ale trupelor Fanny Tardini, Mill­o şi Pascaly, G. Bariţiu scria: „Venirea acestor societăţi a făcut la noi un feliu de epoc­ă pe terenul artei (...)“ (Thalia şi Melpomene în Transil­vania). EUGEN ONU Din trecutul cul­tural al Sibiului Willi Ilustraţia de Ion Cărămidar la volumul„De n-ar fi poveţile“, pregătit de Ion D­răgoescu şi Nicolae Nistor TRIBUNA SIBIULUI Un important lăcaş de în Palatul sindicatelor După foliîh v-ar fi mai informat, în toamna acestui an, la Sibiu a început construcţia unui mare e­­dificiu arhitectonic care va fi des­tinat a juca art rol de prim rang î­i dezvoltarea vieţii spirituale a judeţului. Este vorba de Palatul sindicatelor, ce se va înălţa in Piaţa Unirii, pe terenul fostei curţi a oraşului, între străzile Revoluţi­ei, Someşului şi Dr. Stîncă. In dorinţa de a afla amănunte în legătură cu acest important lă­caş de cultură, ne-am adresat to­varăşilor Dorel Florian, membru în biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor şi Ion Fo­­lianschi, arhitect, dirigintele lu­crării din partea beneficiarului,­­care ne-au pus la îndemînă docu­mentaţiile necesare. Am aflat ast­fel că edificiul va cuprinde două unităţi mari: casa de cultură, cu o sală de spectacole de aproxima­tiv 700 de locuri, la care se ada­ugă o lojă oficială şi o scenă dota­tă cu dependinţele necesare (cabi­ne ale actorilor, magazii etc.), cu întreaga aparatură tehnică moder­nă, apoi un foaier spaţios, cu gar­derobe, holuri şi un bufet adec­vat, şi clubul, compus dintr-o sa­lă de conferinţe de aproximativ 200 de locuri, un club-bar pentru dans, cu bufet special, o sală de sport şi de dans, o bibliotecă cu două săli de lectură, o terasă des­chisă pentru reconfortare, o sală de expoziţii, numeroase încăperi destinate activităţii unor cercuri (de muzică, balet, artă plastică, teatru etc.), o curte interioară cu bazin de apă, legată direct cu foa­ierul casei de cultură şi cu depen­dinţele clubului. întregul ansam­blu arhitectonic va avea o supra­faţă totală construită de 2 761 mp şi o suprafaţă desfăşurată de 8 287 m­p, fiind conceput pe patru­ nivele (subsol, parter, etaj I şi e­­taj II), cu o înălţime de 23,5 m­ la turnul scenei, 17 m la faţadă principală dinspre Piaţa Unirii, 17 m la terasă şi 14 m la complexul clubului, spre strada Revoluţiei. Foarte interesantă ni s-a părut concepţia plasării edificiului în contextul spaţiului arhitectonic. In acest sens remarcăm faptul că clă­direa va fi retrasă faţă de nivelul actualului trotuar cu aproximativ 50 m, dlăindu-se astfel un spaţiu aerat în care vor fi treceri pentru maşini, zone verzi şi un ansamblu de terase ce urcă spre intrarea principală a palatului. Mai menţi­onăm că trecerile de maşini se vor face prin părţile laterale ale clă­dirii, spre spaţiul din spate (str. Dr. Stîncă), unde se prevede un loc de parcare pentru aproximativ 60 de maşini. Cit despre valoarea estetică-uti­­litară a edificiului în sine, ne pu­tem face o impresie studiind ma­cheta şi fotografiile pe care le pu­blicăm alăturat şi care sugerează frumuseţea acestui ansamblu arhi­tectonic conceput şi proiectat în unicat de un colectiv de arhitecţi şi ingineri ai Institutului de studii şi proiectare a construcţiilor de ar­­hitectură-sistematizare (I.S.C.A.S.) Bucureşti, sub conducerea tînăru­­lui arhitect Dorin Gheorghe, întreaga lucrare, patronată de Uniunea Generală a Sindicatelor din România, este încredinţată spre execuţie Întreprinderii de construcţii-montaj a judeţului Si­biu, în sarcina tînărului inginer Ioan Ducea, care este şeful de şantier al lucrării. După cum ne mărturiseau inter­locutorii, construcţia este preconi­zată a se desfăşura în 3 faze mari: august-decembrie 1969 — pilotajul de fundaţie; 1970 — ridicarea în roşu a întregului edificiu şi 1971 — lucrări de finisaj şi de spaţia­­lizare exterioară. Termen preconi­zat de dare în folosinţă — 1971. ION­ITU Macheta Casei de cultură a sindicatelor din Sibiu (exterior) ■ DESPRE CENACLUL LITERAR SAU RESURECŢIA SPIRITULUI ÎNNOITOR tmpS reorganizarea administrativ­­teritorială a ţării, întregul complex al vieţii sociale a intrat in faza unei noi efervescenţe, alimentată de un dihamism deosebit. Mai jus­tele raporturi teritoriale au conso­lidat coeziunea spirituală şi orga­nizatorică, înspre con­stituirea unui climat mai propice a vîntului descă­tuşat, caracteristic tuturor sectoare­lor de activitate. Această fază a u­­nei perioade noi în progresul gene­ral al ţării a înregistrat şi în ju­deţul nostrl rezultate d­eosfobite, suc­cese de răsuflet pe mai multe pla­nuri. P Desigur, nu peste tot acest proces al progresului şi perfecţio­nării a cunoscut valori identice, nu oriunde ritmul noului a fost cel mai susţinut. Asuprii unuia din exem­plele ti­fonării organizatorice şi func­ţionale, în deplinul sens al cuvîn­­tului, din judeţul nostru, vrem să ne oprim în cele ce ufrrează. Este vorba de viaţa cenaclulu­i literar şi­ Bian, care s-a constituit extrem de greu la unitate de creaţie, fără fi reuşit încă să ajungă la condiţia unui for puternic, eficient activ, ge­neros Stimulator pentru creaţia li­terară­­ locală. Am căutat să aflăm motivele acestei stări de fapt d­e la oameni apropiaţi de viaţa cenaclu­lui, de activitatea cultural-literară a oraşului şi judeţulu­i nostru. O primă problemă nevralgică din activitatea cenaclului este extrem de slaba participare la şedinţele, ca­re au început abia în ultima vre­me să se ţină mai regulat, a tineri­lor începători în ale scrisului. Or, este cunoscut că cenaclul trebuie să fie în primul rînd o şcoală de creaţie, o primă şansă de confrun­tare analitică a scrisului, cultivînd cu discrerilor­ijit şi generos promi­siunile implicite începutului. Dacă mai acum cîţiva ani cenaclul si­bian era alimat de participarea — de multe ori cu deciziile rohianti- Ce cate stau atît d­e bine tinereţii — a mai multor începători în arta scrisului, acum aceştia sînt străini de el, nu-i simt necesitatea. Fap­tul este feti atît măi curios cu cit în­ ultima vreme s-au, afirmat, la ribi, o sfeărică de tineri în a căror evoluţie ne exprimăm încrederea; prin presa cotidiană sau de speciali­tate, un număr destul de însemnat de debutanţi a primit botezul ti­parului. Participar­ea acestora la cenaclu este recun­oscu­tă ca insuficientă şi de către secretarul cenaclului, Mir­­cea Avram, explicînd-o pe seamă u­­nei timidităţi pe care o găseşte — şi nimeni nu cred­em că nu este de acord — neîntemeiată. In parte, se poate să fi­e şi­ aceasta o expli­caţie, dar nu credem că lămureşte în esenţă lucrurile. Ne-am adresat, cu aceeaşi întrebării, artuia dintre C­ei m­ai talentaţi poeţi din c­ea măi tînără generaţie, scriitorice facă a oraşului nostru, Nicolae Petru. „M-a dezamăgit lipsa de organizare. Nu ieste de loc antrepat tineretul, nu se dă importănţă f.Hcepătorilor. De aceea, aş propun­e thăi mult interes pentru viaţa cenaclului. Drept să vă spun, cenaclul pipă acum nu m-a ajutat cu nimic. Atunci de ce să mai particip?“. Desigur, în aceşti triimfeni, întrebarea tihora Hii pofet îşi află deplină justificată. „Dacă lu­crurile se păstrează , în continuare aşa, aş propune Comitetului, muni­cipal al U.T.C. organizarea unuii ce­­naclu­ literar al tineretului“. I­ipsa de solicitudine a cenaclu­lui literar­, faţă de tinerii scriitori ■ ii imiprim­ă o oreptă de grup închis, fără o prea largă audienţă tormai din partea acelora cărora li se adre- Seazâ îh primul rîrnd. Intră acest cenaclu şi formele similare din re­ţeaua de învăţămint a municipiului, proffesorii d­e lim­­ba romană, nu există nici cea mai slabă legătură. Un suflu­ nou­, înviorător şi tine­reşti, nu­ a reuşit încă să adie cit de firav în rutina acestei uniuni de creaţie, Recunoscînd slaba frecven­tară lă cănăciu, scriitorul Paul Con­stant opiniă că „numărul partici­panţilor ar pu­tiea­ fi sporit mult mai mult, mai al­es din rîndurile tine­­r­etului, printr­e care se găsesc destu­le tală de proihiţătbarfe, dacă pro­fesorii de limba română, ar indica această cală“. Dar, ne întrebăm, ci­ne din conducerea cenaclului a în­cercat să ia iregătura Cu festii­a din­tre aceştia, spre a-i determina să acţioneze în afecat Sfens? Trebuie recunoscut că activitatea cenaclului prin şi pentru tineret, la­tură fundamentală a oricăr­ei gru­pări de creaţie, este extrem de de­­fititiră, ceea e­e imprimă şedinţelor, cite s-au ţinut, un aer de mono­tonie şi o apăsată impresi­e de inu­tilitate, sub semnul unei comodităţi rutiniere. Pentru cine facem atunci cenaclu? Activitatea cenaclului nu se spri­jină pe o largă şi unitară adeziune. Recenta afiliere la Asociaţia scriito­rilor din Braşov este încă un mo­tiv de împărţeală a părerilor, care, după cit se vede, nu a contribuit la , o sudură spirituală, la crearea unei platforme comune, sincere de lucru. După­ cum ne explică secre­tarul cenaclului, Sibiul este unul dintre cele patru judeţe afiliate a­­mi­ttitei asociaţii, deşi, ca un, plus de promptitudine, se putea crea şi aici o asociaţie s­criitoricească, in­tenţie care totuşi ar figura printre prevederile anului­ viitor. Se apre­ciază că afilierea (formală — tt.n.)­­la Brășov a fost un act bun, deoa­rece astfel se pot acoperi cheltu­ielile pentru. Intretirtferea sediului teste căzut să spunem că pină a­­cum nu s-a Întreprins nimic in a­­cest sens­. Această id­ee este­­susți­nută şi de prozatorul LadHilss An­­dreescu, adăugind că, cu toate a­­cestea, „cenaclul trăieşte într-un dezinteres grenerist, de sus până jos“. Ii dăm dreptate. Am­ fost curioşi să cu­noaşt­em pă­rerea, în această privinţă, a unuia dintre cei mai autorizaţi a judeca eficacitat­ea şi operativitatea aces­tor raporturi organizatorice — scrii­torul Paul constant, membrii îh, co­mitetul de conducere al Asociaţiei scriitorilor din Braşov. „Faptul că cenaclul depinde de Braşov — de­clara scriitorul — este lin act for­mal, care pînă in prezent nu s-a afirmat în sprijinul efectiv al­ aces­tui cenaclu. In mod practic, ar tre­bui să apelez la sprijinul autorită­ţilor culturale locale, cu care este în contact direct. De altfel, potrivit vîrstei şi experienţei pe care o are, cenaclul nu are neapărată nevoie să fie supravegheat de un for din afara judeţului. Mai ales că sibiul dispune de un număr de scriitori care, prin ceea ce au publicat, au dat dovada deplinelor aptitudini în această direcţie". Ni se pare că aspectele discutate sunt legate cauzal între ele. I­ipsa de, audi­enţă largă a cenaclului, de solicitare faţă de începători (fapt care ar fi întărit substanțial aceas­tă organizație de creație), să de­termine acest apel organizatoric in alte părți? Dar să ne gîndim că, pînă la crea­rea unei asociații similare în Si­biu, această­­ depend­enta ar putea fi acceptată. Atunci cum se va putea pune de acord dirijarea din afară cu nevoile interne, cu ade­ziunea unanimă a membrilor si­­bieni la treburile organizatorice şi lucrativi?, funcţionale ale colindu­lui? Sau această relaţie s-a stabilit doar pentru, putinţa acoperirii u­­nor cheltuieli materiale de întreţi­nere a sediului? Pe această cale, apreciază poetul Vi­ctor Nistea, s-a ajuns la crearea unu­i „cenaclu d­e fam­ilire", organizat ăstfel de foirifera din afara judeţului, care nu poat­e să cunoască inta­ln­­ite realităţile imediate, nevoil­e cu­rente, fluxul de ordinii, efervescen­ţa şi schimbul valorilor pe plan lo­cal. Astfel incit activitatea s-a re­luat „în mod pasiv, cu discuţii ex­trem de slabe, departe de ceea ce însream­nă im cenaclu al scriitorilor". Fript est­e ca pînă astăzi cenaclul n-a reuşit să devină un nucleu ac­tiv pre­plăniri feultu­rii ideale, să po­larizeze pasiuni şi iniţiative, să-şi reciştige art prestigiu pe care toată lum­ea 1-l recunoaşte îrn trecut. Pe plan local, există antecedente ale „situaţiei ideale“ a unor astfel de grupări intelectuale, prin „Thesis“ sau „Cercul literar", şă-i dăm drep­tate lui Ladmiss Andreescu cînd ărturiie că la SiBiu­ este nevoie de tth grup d­e direcţie, nu de un om de direcţie. Am pus celor cu care am stat de vorbă o întrebare — „Cum apreciaţi calitatea activităţii de cenaclu?" — notînd pe scurt unele dintre răs­punsuri In cele ca urmează, conclu­ziile desprinzîndu-se de la sine. Victor Nistea: „Discuţiile sunt ex­trem de slabe, ceea ce se citeşte se improvizează fără nici o planifi­care sigură. De aceea, ceea ce este acum o palidă amintire a cenaclu­lui literar din Sibiu de acum cîţiva ani, în care se citeau materiale in­­teresante, veneau oameni compe­­tenţi, se discuta exigent, la obiect“. Nicolae Petru: „Am fost, după reorganizare, d­e două OM la ce­naclu, a treia oară nu s-a ţinut şe­dinţa. Eu nu mai am încredere în obiectivitatea şi adîncim­ea părerilor, datorită lipsei de interes, manifes­tată în deos­ebi prin organizarea de­fectuoasă". Ladmiss Andreescu: „calitativ, lu­crările­ prezentate sunt extrem de diverse. Sunt destul care vin, dar nu au ni­ci o tangenţă cu lit­er­atura. Ar fi necesară o triere prealabilă a materialului, ca să nu se mai ci­tească producţii extrem de slabe". Mircea Avram: „Datorită faptului că la acest cenaclu participă cine vrea şi rământe cine poate, de mul­te, ori nivelul discuţiilor nu este ori dorit". Maria Fanachie, preşedinta Comi­tetului judeţean pentru cultură şi artă: „Cenaclul literar este cea mai dezorganizată grupare de creaţie de p­e raza judeţului nostru. De aceea, Scriitorii sunt cei mai puţin prezenţi în viaţa ciliturală. Cenaclul este în involuţie faţă de anii trefetaţi, fiind depăşit de însuşi progresul general al societăţii".­­K­Irttr-o discuţie cu un grup de ti­neri, majoritatea elevi, am fost în­trebaţi: al cui este acest cenaclu? Neştiind formula un răspuns precis, am transmis această întrebare ce­lor In drept spre a o lămuri. Iată răspunsurile lor. Mircea Avram, secretarul cenaclu­lui: „Cenaclul nu este subordonat, ca organizare, Comitetului judeţean pentru cultură şi artă, fiind al A­­sociaţiei scriitorilor din Braşov. De aceea, în relaţia cu dânşii, lucrările pregătitoare de reorganizare a ce­naclului ar fi putut avea doar ca­racterul unor consultări, fără obli­gativitatea­ de a l­e cere aprobarea pentru constituirea organizatorică a cenaclului“. Maria Fanache, preşedinta Comi­tetului judeţean pentru cultură şi artă: „Cenaclul s-a reorganizat fă­ră participarea noastră, deşi, ca membru în biroul comitetului, se­­cr­retarul trebuia să solicite îndru­marea şi ajutorul nostru. Cenaclul este sub îndrumarea Comitetului ju­deţean pentru cultură şi artă, deşi practic nu s-a realizat încă aceasta. Cenaclul este dezorganizat şi la ora aceasta, şi intenţiile noastre de or­ganizare nu au avut sorţi de iz­­bîndă“. Ne exprimăm îndoiala că tin­erii noştri prieteni s-au lămurit asupra întrebării lor. Aşteptăm şi noi o decizie hotărită din partea uneia din cele două părţi sau — ar fi ideal! — din partea amîndurora, de comult acord. # S-ar mai putea discuta, apoi, des­pre încă o diversitate de aspecte, toate ţinînd de un anumit mod al îndeplinirii funcţionale a misiunii acestei grupări de creaţie. Unul din­tre acestea ar put­ea fi unilaterali­tatea activităţii, lipsa de diversifi­care a preocupărilor, caracterul în­gust al interesului pe care îl poate suscita. Aflăm de la secretarul ce­naclului că există, în intenţie, ideea îmbogăţirii formelor de manifestare (comentarea cărţilor de autori si­­bieni nou apărute,a­şezători literare, recitaluri lirice etc.), a cărei în­făptuire o aşteptăm cu legitimă ne­răbdare. Apoi, prezenţa cenaclului, ca formă organizată a travaliului cu condeiul, în publicaţiile locale, în întreaga viaţă culturală a judeţului nostru. Oricum, se cere efectuată hotărît o cotitură in stilul de muncă al acestui cenaclu, punerea lui de a­­cord cu evoluţia întregii vieţi spi­rituale din patria noastră. Un suflu înnoitor aşteptăm să-i­ anime vene­rabila experiență. TITU POPESCU ODIHA MEA PE CQDRU-1 SCRISA. I Jir i U.Y *| -js o “vuX<J-r t• AnsUavfr' (httfj ***f •»***'\ fiúi*na. Tvtdu. .<**ât'.*i Sş*»*Si> fa- &*aL <Lis\ Vîn-fu.* Tot -Jw-r " ti . u -m m •' Sil» tjtnS* ai^eor' <el» voi-» •pZ-6a, - rfl.­«o. - tú, -fii Tţa, » ÍU.. * * ti. CXrnl trio Wm “ho. ŢÎ: vty • iu, * Tai+Ht-.u; - Tu. 1. Codru-i lat, cu frunza-nchisă, Doina mea pe codru-i scrisă, Scrisă-i pe flori de smicele Pe stoluri de păsărele Cînd trec toamna rîndunele Cîntînd viersul doinei mele. 2. Scrisă-i pe izvoare reci Pe poieni şi pe poteci Şi pe coama vîntului Muzica.­. Nicolai Saţiu­. Vîntului, hoinarului Pe virtuțul muntelui Prin cetină de brădui. 3. Că dragostea mea curată Cu codru-i împresurată, C-am crescut de mititel Tot alăturea de el Pîn’ m-am făcut voinicel i' 1 .—7-—----­y -el-ia _ «Li.* • C« • ita-i iot -tu. , Ce-iru-i lat S—• t url-iă., Sc/vi-sS-i -pt Ui*v«a*rc Stn-sâ-i /!!•/. V9A* rtn- Au-nA- $4, rnun-fi- fiul, YAA, Cin- K'V«L UiCf-iuJtf | rr I n -ti'-, ii - na» *£*■. £ \­rZ « Fmn* JâT v*i ■ -------t------1 I.I., ——f—---------­M ~ — 1 M 1 “ 1,1 ■ ■ _______ ' __________71 . t-, ^=£5 i-t Tt5-, Sarutul, altiţ Lui Lui Brâncuţi Bolid nears, în calmă necădere, împerecheate guri de mici firide Prin care infinitul se deschide încremenind eterica tăcere. Dramatic interludiu de abside Sub încleştate braţe — coliere — Tangentă-a două oarbe emisfere Sărutul grav, în piatră se închide, Uitînd mişcarea gurii sub pecete. ... Cine, din umbra-i aplecată-n Lethe li va-nălţa în duh de epopee Feste gorjene linişti solitare Prefigurând pe marea-i depărtare, Un chip, ce-n piatra timpului să steie? MIRA PREDA Simenit Carul gindeşte peste noi rotund­uri cercuri coricentrice de iubire; In­ fiecare prunc e cîte-un drum De la nimic pînă-n nemărginire. Dintre două solstiţii, unul e de dor Celălalt de praf de uitare. Citi­pertele amintirilor înclină spre vest Cîte-un trecut ce moare-n fiecare. Şi ne privesc iernile mai blind îrtchipuite-n muguri de căldură tind dansul în fecioare reîncepe Cu răscoliri d­e primăvară dură. NICOLAE PETRU Pag.

Next