Tribuna Sibiului, ianuarie 1970 (Anul 3, nr. 583-606)
1970-01-14 / nr. 591
Anul III, nr. 591 primei decade — un bun demaraj in 70 ’• întreprinderea „Flamura roşie“ din Sibiu a început noul an cu rezultate bune chiar din prima decadă. Cu toate că în perioada 1—16 ianuarie 1970 sarcinile de plan au fost cu peste 33 la sută mai mari decît cele dinanul trecut ale aceleiași perioade, colectivul de muncă de aici prin hărnicia de care a dat dovadă a reuşit să realizeze aceste sarcini în proporţie de 100,2 la sută executînd în plus însemnate cantităţi de stilouri, flori şi diverse produse din bachelită. Colectivele din secţii care au contribuit în mod deosebit la aceste rezultate bune sunt cele conduse de comuniştii Ioan Rău şi Remus Micu. Printr-o pregătire minuţioasă a producţiei, încă din anul trecut, colectivul Uzinei mecanice Mîrşa a reuşit să-şi realizeze sarcinile de plan ale primei decade a lui ’70. Deşi această decadă s-a rezumat doar la şase zile, s-au obţinut rezultate bune şi datorită asigurării locurilor de muncă cu materialele necesare, a programării judicioase a producţiei cît şi a asigurării unei asistenţe tehnice formată din dispeceri şi maiştri la toate cele trei schimburi. 19 Deşi la început de an, colectivul fabricii „Steaua roşie“ din Sibiu şi-a realizat atît planul fizic cît şi cel valoric, întreaga producţie obţinută în cursul primei decade este destinată exportului. Entuziasmul cu care a început noul an acest colectiv este concretizat în realizarea în proporţie de 117 la sută a producţiei globale pe prima decadă. Bineînţeles că aceasta se datorează şi aprovizionării din timp cu materii prime şi auxiliare. Spre deosebire de anul trecut, la ora actuală fabrica are nominalizată întreaga producţie pe trei trimestre ale anului în curs. Vi B. I. Este, fără îndoială, impresionantă bogăţia de material care a servit la edificarea acestui studiu. Sîntem îndreptăţiţi să presupunem ani în şir de perseverenţe şi migăloase aplecări asupra a foarte numeroase surse documentare şi în primul rînd asupra filelor îngălbenite de vreme (iar adesea, pe nedrept, şi de uitare) din presa transilvăneană de pe întinderea unei bune jumătăţi de veac. Ideea directoare a volumului e prezentată explicit în Introducere, distingînd, pe urmele lui Ibrăileanu, un moment Andrei Mureşan şi un altul Goga — Agârbiceanu în literatura transilvăneană, autoarea îşi propune să demonstreze că „veriga de legătură“ între acestea o constituie în mare măsură opera eminesciană, care a exercitat şi dincoace de Carpaţi o influenţă decisivă, „transformînd optica scriitoricească, mlădiind limbajul poetic şi şlefuind sensibilitatea artistică“. Şi finalitatea urmărită va fi convingător şi complex onorată de cercetătoare. Prezenţa îrv Transilvania a creaţiei lui Eminescu e privită de la început ca element de continuitate în cadrele unei mai vechi şi susţinute pătrunderi aci a literaturii noastre de peste munţi, prin reprezentanţii ei de seamă (Kogălniceanu, C. Negruzzi, Al Russo, Gr. Alexandrescu, Bălcescu şi mai ales Alecsandri). Se surprinde, totodată în poezia transilvăneană a vremii, existenţa unei direcţii de inspiraţie folclorică, opusă pedanteriilor barzilor — am zice — oficiali şi care a pregătit terenul pentru receptarea liricii eminesciene. De asemenea sunt cu pătrundere sesizate prefigurări ale unor teme măiestru abordate de marele poet, ori ale vocabularului său, chiar şi în versurile artificioase ale lui Iosif Vulcan sau ale lui Aron Densuşianu, care critica, de pildă, generaţia contemporană lui pentru lîncezire „în plăceri molateci“, „în desmierdări“ şi „nepăsare“. Reliefind astfel climatul propice asimilării lui Eminescu, a cărui genialitate rămîne însă premisa şi cauza esenţială a interesului cu care a fost adoptat şi în Transilvania, Elena Stan consacră apoi un larg spaţiu evidenţierii căilor prin care opera şi numele poetului s-au răspîndit aci pînă la a da naştere unei atmosfere şi unui larg curent estetic, stabilirii deschiderii unghiului de cuprindere a acestei opere, comentării contribuţiilor transilvănene de pînă la 1918 (anul la care se opreşte, cu unele excepţii, cercetarea) în planul valorificării exegetice a creaţiei eminesciene. 120 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu Intrarea lui Eminescu în conştiinţa transilvănenilor s-a făcut de timpuriu, odată cu juvenila, dar deja notabila sa colaborare la „Familia“ lui Vulcan (1866—1869), odată cu care primeşte şi botezul său literar. Numele şi creaţiile lui vor fi apoi mereu mai des prezente (în special după 1883, cînd poetul ajunge gloria) în ziare, reviste, calendare destinate poporului, în manualele pentru şcolile de diferite grade, în conferinţe, în programele diverselor societăţi (printre care „Reuniunea socialilor români“ din Sibiu), în acţiunile „Astrei“. Volumele cuprinzîndu-i opera cunosc pe meleagurile transilvane o largă circulaţie, acordîndu-li-se locul de cinste în toate bibliotecile, începînd cu cele şcolare. Valoarea lui Eminescu stirneşte interes şi vie atenţie (în presă, învăţămînt etc.) şi în rindul intelectualităţii maghiare şi săseşti din Transilvania. D indu-se asupra aporturilor transilvănene în Studierea operei poetului, Elena Stan evidenţiază prezenţele de substanţă şi elevaţie în această direcţie ale lui Vasile Goldiş, Ioan Scurtu, Al. Bogdan, G. Bogdan- Duică, Al. Ciura, Ilarie Chendi sau I. Cristea (autor, pe plan naţional, al unei prime monografii, solide şi originale, consacrate lui Eminescu). E de interes constatarea cercetătoarei că în Transilvania creaţia eminesciană e receptată înprimul rînd pe latura ei patriotică, iar cel ce a făurit-o e văzut — după expresia lui Oct. C. Tăslăuanu — ca un „profet al credinţei ce va să biruiască“, al realizării desăvîrşirii unităţii naţionale deci. Ultimul capitol al lucrării îşi propune a surprinde „influenţa stimulatoare exercitată depoezia lui Eminescu asupra liricii din Transilvania“. Dincolo de comentarea unor mărunţi poeţi, imitatori hipnotizaţi ai stilului şi atmosferei eminesciene, Elena Stan trece la o analiză nuanţată, suplă şi adesea originală a raporturilor mult mai complexe între creaţia marelui poet şi cea a lui Coşbuc, Emil Isac, Aron Cotruş, Goga, Lucian Blaga. Spaţiul limitat nu ne îngăduie prezentarea, fie şi sumară, a demonstraţiilor autoarei. Nu ne putem însă opri a reţine aci măcar una din îmbietoarele idei lansate, deşi „cuvintele cheie“ ale poeziei lui Eminescu şi Blaga sînt aceleaşi (nepătrunsul, adîncul, taina, inimicul, veşnicia, patima, demo- * nul ş.a.m.d.), deşi îi apropie apetenţa şi orientarea filozofică, exaltarea eului, evadarea din logică şi civilizaţie în mit, mister şi vis, totuşi creaţia lor e esenţial diferită şi aceasta prin atitudinea existenţială total opusă a celor doi gînditori-poeţi, Eminescu caută în toate un sens, pe cînd Blaga îşi propune deliberat să întreţină şi să argumenteze misterul înconjurător. Ce-am mai putea spune la capătul acestor adnotări ale noastre, decît că, pe deasupra unor neesenţiale şi limitate deficienţe ce i s-ar putea găsi, prin consistenţa şi adesea noutatea materialului adus, cît şi prin solidele interpretări analitice şi sintetice efectuate, studiul Elenei Stan se recomandă ca o carte deosebit de utilă şi generoasă, care nu poate lipsi de pe masa celui ce se consacră cercetării operei eminesciene. EUGEN ONU ELENA SIAN:POEZIA LUI EMINESCU IN TRANSILVANIA Mai aproape de cerinţele populaţiei (Urmare din pag. 1) Credem că trebuie menţionat faptul că după noua organizare, respectiv prin H.C.M. 2024 din octombrie 1969, toate circumscripţiile rurale din judeţul Sibiu au cite un medic, iar unele dintre ele, acolo unde numărul locuitorilor depăşeşte 5 000, dispun chiar de doi medici. — Cînd a avut loc, de fapt, organizarea despre care vorbim şi care este contribuţia adusă în acest sens şi ce valenţe are ea? — Organizarea a avut loc în luna noiembrie. Pentru a vorbi despre valenţele ei trebuie, în prealabil, discutat despre unele aspecte ale muncii pe tărâm medical şi despre rezultatele obţinute în această privinţă în judeţul nostru. In 1969 s-au obţinut, datorită preocupării pentru îmbunătăţirea muncii, rezultate dintre cele mai bune, care situează Sibiul pe un loc fruntaş în întrecerea lansată de judeţul Galaţi şi în evidenţele Ministerului Sănătăţii. S-au obţinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte scăderea mortalităţii infantile, fapt care reprezintă un indicator extrem de sensibil privind posibilitatea de asistenţă medicală, pe de o parte, iar pe de alta arătînd nivelul de trai al populaţiei. Spre deosebire de 1968, mortalitatea a scăzut, în anul care a trecut, la 35 la mia de locuitori, faţă de 45. Astfel, judeţul Sibiu se situează pe locul al treilea pe întreaga ţară în această privinţă, ,la natalitate, moarte natalitate şi mortalitate generală. Posibilităţile de asistenţă generală s-au îmbunătăţit şi ele, atît in ambulator, cit şi in staţionar. Mai sînt unele mici neajunsuri, desigur, dar care se vor reglementa în acest an, mai ales in privinţa funcţionalităţii unor secţii. Pe linia pregătirii cadrelor, remarcăm faptul că în noiembrie 1969, la nivelul municipiului Sibiu a avut loc deschiderea oficială şi s-a ţinut primul curs post-universitar cu cadre din judeţul nostru, organizat de Direcţia sanitară judeţeană, cu sprijinul neprecupeţit al I.M.F. Cluj. In acest an vor mai avea loc, tot la nivelul Sibiului, alte două cursuri, iar de la toamnă acestea vor lua o amploare mai mare. Dacă este să ne referim la valenţele noii organizări, putem spune că, de fapt, acestea rezultă din mărirea funcţionalităţii, cuprinderea mai largă a problemelor, accentuarea, adîncirea lor, lucru ce va duce, indiscutabil, la noi rezultate, şi mai bune în munca pe care o desfăşoară cadrele medico-sanitare din judeţul nostru. De asemenea, ele vor rezulta şi din îndrumarea şi controlul mai riguros ce se vor desfăşura în instituţiile sanitare. — Cum vedeţi perspectivele noii organizări? — Aceasta este o organizare provizorie. Se prevede ca pînă la 1 octombrie 1970 Ministerul Sănătăţii să facă o organizare pe baze ştiinţifice mai riguroase. Datorită complexităţii chestiunii este nevoie să se ţină seama de mai mulţi parametri, nu numai de cei doi care au fost luaţi în consideraţie pînă în prezent: numărul populaţiei şi numărul de paturi. Există încă o repartizare nejudicioasă a specialiştilor şi a numărului de paturi, a repartizării lor la nivelul judeţului. Noua organizare va urmări punerea de acord a nevoilor cu posibilităţile. Direcţia sanitară judeţeană studiază intens solicitările populaţiei faţă de asistenţa medicală şi posibilităţile de acoperire a reţelei medico-sanitare. Se acordă o importanţă deosebită normării în sensul conţinutului ei medical, şi nu în funcţie de un singur parametru — timp — respectiv, oră. Se pune accent asupra responsabilităţii medicale, a îndeplinirii întru totul a sarcinilor ce revin fiecărei unităţi sanitare şi conducerii ei, în sensul ca cerinţele populaţiei să fie satisfăcute în cele mai bune condiţii, cu posibilităţile pe care le avem. Totodată, s-a pus un accent deosebit pe organizarea urgenţelor, capitol la care eram deficitari. Se analizează fiecare caz de urgenţă de către întregul colectiv al spitalului şi se iau măsurile corespunzătoare. Prin aceasta creşte solicitudinea medicului faţă de bolnav, pe de o parte, şi, pe de alta, responsabilitatea medicului faţă de profesia aleasă. Spitalul judeţean de adulţi Sibiu, în secţia fizioterapie, asistenta Karin Elecheş aplică tratamentul electroterapeutic cu curenţi de înaltă frecvenţă unui bolnav. TRTBUNA STRTOTU. ....rosss. In cadrul întreprinderii poligrafice Sibiu, la secţia ofset, o importantă fază de lucru este retuşul. In clişeu şeful brigăzii de schimb din atelierul retuş, comunistul Ştefan Tancău, la masa de lucru Peste cîteva zile, la Teatrul de stat 0 NOUA PREMIERA In aceste zile se pun la punct ultimele detalii pentru aducerea în faţa publicului a primei premiere pe anul 1970. Este vorba de comedia Moartea ultimului golan de Virgil Stoenescu, pe care o pune în scenă tînărul regizor Andrei Zaharia. Scenografia este semnată de Helmut Stürmer. Vor interpreta actorii: Sebastian Papaiani, Radu Basarab, Mircea Hîndoreanu, Nițu Niculescu, Eugenia Dimitriu- Barcan, Eugenia Giurgiu-Papaiani și Geraldina Basarab. Ce noutăţi oferă industria locală pentru 1970? Producţia industriei locale din judeţul Sibiu va creşte în acest an faţă de 1969 cu 15 la sută, reprezentînd 53 milioane lei. Pentru dezvoltarea capacităţilor de producţie s-au investit 11 milioane lei. La A.M.E.T. Sibiu investiţiile vor fi folosite pentru amenajarea unui atelier de turnare în coji de bachelită, mecanizarea depozitării şi manipulării materialelor la turnătorie, modernizarea instalaţiei de cositorie şi construirea unei instalaţii de sablat cu alice. Acestea vor aduce o eficienţă economică antecalculată de aproximativ 770 000 lei. La E.L.C.A. Mediaş e prevăzută montarea linei benzi de asamblare la apacatajul electric de joasă tensiune, mecanizarea transportului de cărămizi la fabricile de cărămizi din Mediaş şi Bazna, construirea şi asamblarea unei instalaţii pentru tratamentul termic al materialelor şi construirea şi asamblarea unei instalaţii pentru cromarea dură a materialelor. Şi aici eficienţa economică antecalculata va fi de 950 000 lei. M.A.C.O. Sibiu. Mecanizarea transportului cărămizilor la fabricile din Guşteriţa şi Şura Mare. Construirea şi instalarea unei staţii de cromare dură a matriţelor. Mecanizarea manipulării agregatelor pentru tuburi la Orlat. Eficienţa economică antecalculată :720 000 lei. I.M.I.X. Agnita. Construirea unui cuptor de aer cald la uscătoria de cărămidă şi acoperirea benzilor transportoare. Dezvoltarea secţiei de benzi abrazive. Eficienţa economică: 730 000 lei. In acest an industria locală va asimila un număr de 100 produse noi. In acest sens toate produsele prezentate în anul 1969 la expoziţii vor fi puse spre vînzare în acest an. Astfel... In ramura lemn, va fi realizat un nou tip de „camere combinate“, dormitoare tip „Cibin“, zece tipuri de piese de mobilă stilizată, separate. Mase plastice: vor fi produse trei tipuri de stilouri noi și trei tipuri de pixuri. Acestora li se vor adăuga mai multe sorturi de jucării, cum ar fii joc de table şi numere etc. Artizanat: curele de ceas, cu modele, huse pentru undiţe, jambiere pentru sportivi, mănuşi de protenţie pentru sudori etc. Articole de ceramică: diferite bibelouri, cahle de teracotă etc. Produsele noi vor fi exportate şi în R.F.G., Olanda, Canada, S.U.A., Elveţia şi în alte ţări. O atenţie deosebită se va acorda în acest an asigurării necesarului de materiale de construcţii, prin permanentizarea încă din 1969 a activităţii fabricilor, de cărămidă din judeţ. Totodată, se preconizează ca încă din acest an să se pună în funcţiune o instalaţie de extragere a balastului din adîncime, pentru a se evita, în acest mod, degradarea terenurilor. Pentru aceasta se in-' tenţionează ca în zona Cristian Orlat să se creeze în următorii 10 ani, un lac în jurul căruia să se formeze o zonă de agrement. "ALEXANDRU GRAD Utilizarea raţională a capacităţilor de producţie - UN IMPERATIV (Urmare din pag. I) ari. 71 lucrează în schimbul î, 56 in schimbul II şi doar 13 în schimbul III, sarcina asistenţei tehnice fiind lăsată deseori pe seama C.T.C.-iştilor din secţii. Rep.: Revenind asupra indicelui extensiv de utilizare a maşinilor, socotim că există şi alte cauze negative, în afara celor expuse de tovarăşul inginer N. Rădoiu. Ing. Pop Elecheş, responsabilul colectivului de organizare a locurilor de muncă: ,Fără îndoială că mulţi alţi factori au influenţat negativ indicele extensiv de utilizare a utilajelor, dintre care aş aminti: opriri neplanificate, cauzate de defecte mecanice 78 793 ore, lipsă lucrători 325 447 ore, lipsă materiale 6 096, lipsă comenzi 15 652 ore şi alte pierderi ce se ridică la totalul de 433 896 ore nevalorificate. Rep.: Faţă de situaţia nesatisfăcătoare a indicelui extensiv de utilizare a maşinilor, faţă de sarcinile sporite şi de mare responsabilitate ale anului în curs, ce măsuri menite să asigure realizarea planului s-au luat? Ing. N. Rădoiu: în primul rînd sunt în curs măsuri de asigurare a necesarului de muncitori pentru acoperirea tuturor locurilor de muncă, pentru îmbunătăţirea structurii efectivului secţiilor de producţie prin creşterea ponderii muncitorilor calificaţi. Din deficitul de 311 muncitori calificaţi, 51 vor fi recrutaţi dintre absolvenţii şcolilor profesionale, 60 prin calificare de scurtă durată la locul de muncă, restul urmînd a fi repartizaţi de către serviciile rezervelor de muncă. Prin completarea efectivului de cadre se va asigura eliminarea opririlor neplanificate, redistribuirea echilibrată pe schimburi, realizarea planului de producţie fără colaborări cu terţi. Coeficientul de schimb se va ridica încă în acest trimestru de la 1,67 la 1,911. In scopul creşterii productivităţii muncii au fost reamplasate în flux utilajele la secţia mecanică II, ceea ce va scurta drumul de circulaţie a produselor pe faze de fabricaţie. A fost reamplasată sculăria într-o singură hală, a fost reorganizată debitarea materialelor şi reamplasată modelăria. în secţia cazangerie a fost redistribuit spaţiul de producţie şi s-a creat o linie tehnologică în flux intermitent pentru conducta gigant destinată hidrocentralei de la Lotru, în aceeaşi secţie s-a organizat un atelier-şcoală, dotat cu 20 de maşini recondiţionate, la care se vor executa de către ucenici şi elevi, sub îndrumarea unor cadre de specialitate, prelucrări de piese uşoare pentru cazangerie. Rep.: Socotiţi că măsurile luate sunt suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor de răspundere ale uzinei pe anul 1970? Virgil Domnariu: Se poate prevedea, cu certitudine că, aplicînd riguros măsurile preconizate, se va realiză o creştere cu 3% a indicelui de utilizare a maşinilor şi utilajelor în trimestrul I şi cu 12% pînă la sfîrşitul anului, faţă de 1969. Această creştere a indicelui de utilizare a maşinilor va asigura totodată îndeplinirea şi chiar depăşirea planului de producţie pe ultimul an al cincinalului . Cîteva concluzii pe marginea discuţiilor purtate consider că se impun de la sine. în primul rînd, referindu-ne la eforturile pe care le face uzina de a-şi îmbunătăţi indicele de schimb, se poate aprecia că prin măsurile preconizate, nivelul propus (de 1,90) poate fi atins în acest an. Dar prin aceasta nu s-a realizat prea mult ... Să nu uităm că în cuvîntarea la Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie, anul trecut, tovarăşul Nicolae Ceauşescu stabilea ca o sarcină importantă pentru toate ramurile economiei atingerea unui indice de schimb de cel puţin 2,4 la sută. Prin urmare, uzina sibiană şi-a propus săatingă obiective prea mici în comparaţie cu nivelul sarcinilor de mare răspundere ce revin economiei naţionale, industriei construcţiilor de maşini în acest ultim an de cincinal. Tactica „jumătăţilor de măsură“ s-a făcut simţită şi în problema asigurării asistenţei tehnice competente în schimburile II şi III, unde, cu toate îmbunătăţirile aduse (şi arătate aici), situaţia continuă să fie necorespunzătoare. Faptul că în schimbul III nu există încă nici un inginer îl consider o lipsă. Se impune aşadar, în continuare, la „Independenţa“ o corelară şi o dimensionare justă a obiectivelor stabilite de conducerea uzinei, în vederea abordării în spiritul celei mai înalte responsabilităţi a sarcinilor deosebit de importante ce stau în faţa colectivului uzinei sibiene în acest an. Instantaneu la masa de şablonat căptuşeala a fabricii de de confecţii „Steaua roşie“ Sibiu • ••••••••••••••••••••••••••••••• • îngrijirea culturilor de toamnă Pentru dezvoltarea multilaterală intensivă a agriculturii socialiste sunt prevăzute sarcini deosebite. In cadrul acestora, un accent aparte se va pune pe creşterea substanţială a producţiei de cereale, care va trebui să se realizeze exclusiv pe seama creşterii producţiei medii la hectar. Pentru îndeplinirea acestei importante sarcini este necesar să se acorde cea mai mare atenţie folosirii cu maximă eficacitate a pămîntului, a mijloacelor mecanice, îngrăşămintelor chimice şi naturale şi să se aplice în producţie realizările ştiinţei şi tehnicii agricole. Cerealele de toamnă acoperă în judeţul nostru suprafaţa de 46 718 hectare, din care 37 432 ha în sectorul cooperatist. Pentru a reliefa locul producţiei acestor culturi în economia unităţilor, menţionăm că peste 41 la sută din suprafaţa arabilă a judeţului este ocupata de grîu, orz şi secară de toamnă. Ţinînd cont că în toamna anului 1969 unele suprafeţe au fost însămînţate mai tîrziu şi culturile au intrat nerăsărite complet în iarnă, se impune ca specialiştii din unităţile agricole să urmărească sistematic starea de vegetaţie a culturilor. Acest control va da posibilitatea să se ştie ce lucrări trebuie executate pentru a se asigura condiţii optime de creştere şi dezvoltare a plantelor. Prima lucrare ce trebuie aplicată în această perioadă este evacuarea apei ce stagnează peculturi şi provoacă asfixierea rădăcinilor sau a întregilor plante. Întrucât pînă la această dată în judeţul nostru sunt suprafeţe mari de grîu în care cultura încă nu este bine înfrăţită, este necesar ca pe aceste terenuri să se aplice îngrăşăminte chimice, în majoritatea unităţilor sunt stocuri de îngrăşăminte azotoase şi urmează să sosească şi repartiţiile pe trimestrul I a. c. Sînt deci suficiente cantităţi pentru a se aplica în primul rînd la grîu, în funcţie de stadiul descreştere şi dezvoltare a plantelor şi de fertilizare a terenului. Pentru executarea acestei lucrări, pe terenurile mecanizabile se vor folosi maşinile de împrăştiat îngrăşăminte chimice. Pe terenurile în pantă îngrăşămintele chimice pot fi aplicate şi manual. Lucrarea se poate executa în bune condiţiuni în această perioadă, întrucât stratul de zăpadă este mic sau este înlăturat şi pericolul de pierdere a materialelor fertilizante prin spălare este minim. Este necesar să se acorde atenţie loturilor semincere, suprafeţe care vor fi fertilizate cu prioritate. In atenţia specialiştilor din unităţi va trebui să stea şi controlul permanent al stării fitosanitare a culturilor, în special pentru rozătoare, dăunători care pot diminua simţitor producţia. în combaterea acestora trebuie executate prăfuiri cu Melipax şi Aldrin 20. Pentru perioada de primăvară timpurie se vor lua măsuri de executare a lucrărilor de întreţinere. Pe suprafeţele unde culturile vor ieşi „descălţate“ din iarnă, se vor aplica lucrări de tăvălugii, iar în culturile bine înrădăcinate şi cu terenul tasat se vor aplica lucrări cu sapa rotativă. Intrucît suprafeţe însemnate de cereale păioase au fost însămînţate după grîu şi, din această cauză, culturile vor ieşi mai slabe din iarnă, se impune a se lua măsuri din timp pentru organizarea combaterii chimice a buruienilor. în acest sens, conducerile unităţilor trebuie să asigure cantităţile necesare de erbicide, iar mecanizatorii - starea de funcţionare a maşinilor de combatere. Producţiile mai slabe obţinute de unele unităţi în anul 1969 la cultura griului impun o exigenţă sporită în efectuarea lucrărilor de îngrijire a culturilor de toamnă. Cu forţele şi mijloacele de care dispunem sîntem în măsură să asigurăm obţinerea unor producţii mai bune de cereale păioase în acest an în judeţul nostru, pentru a ne spori contribuţia la realizările economiei naţionale în continuă dezvoltare. Ing. C. JURASCU , director adjunct al Direcţiei agricole judeţene