Tribuna Sibiului, ianuarie 1970 (Anul 3, nr. 583-606)

1970-01-14 / nr. 591

Anul III, nr. 591 primei decade — un bun demaraj in 70 ’• întreprinderea „Flamura ro­şie“ din Sibiu a început noul an cu rezultate bune chiar din prima decadă. Cu toate că în perioada 1—16 ianuarie 1970 sarcinile de plan au fost cu peste 33 la sută mai mari decît cele din­­anul tre­cut ale aceleiași perioade, colecti­vul de muncă de aici prin hărni­cia de care a dat dovadă a reuşit să realizeze aceste sarcini în pro­porţie de 100,2 la sută executînd în plus însemnate cantităţi de sti­louri, flori şi diverse produse din bachelită. Colectivele din secţii care au contribuit în mod deosebit la a­­ceste rezultate bune sunt cele con­duse de comuniştii Ioan Rău şi Remus Micu. Printr-o pregătire minuţioasă a producţiei, încă din anul trecut, colectivul Uzinei mecanice Mîrşa a reuşit să-şi realizeze sarcinile de plan ale primei decade a lui ’70. Deşi această decadă s-a rezu­mat doar la şase zile, s-au obţinut rezultate bune şi datorită asigură­rii locurilor de muncă cu mate­rialele necesare, a programării ju­dicioase a producţiei cît şi a asi­gurării unei asistenţe tehnice for­mată din dispeceri şi maiştri la toate cele trei schimburi. 19 Deşi la început de an, colec­tivul fabricii „Steaua roşie“ din Sibiu şi-a realizat atît planul fizic cît şi cel valoric, întreaga produc­ţie obţinută în cursul primei de­cade este destinată exportului. En­tuziasmul cu care a început noul an acest colectiv este concretizat în realizarea în proporţie de 117 la sută a producţiei globale pe prima decadă. Bineînţeles că aceasta se datorează şi aprovizionării din timp cu materii prime şi auxiliare. Spre deosebire de anul trecut, la ora actuală fabrica are nominalizată întreaga producţie pe trei trimes­tre ale anului în curs. Vi B. I. Este, fără îndoială, impresio­nantă bogăţia de material care a servit la edificarea acestui studiu. Sîntem îndreptăţiţi să presupunem ani în şir de per­severenţe şi migăloase aplecări asupra a foarte numeroase surse documentare şi în primul rînd asupra filelor îngălbenite de vreme (iar adesea, pe nedrept, şi de uitare) din presa transil­văneană de pe întinderea unei bune jumătăţi de veac. Ideea directoare a volumului e prezentată explicit în Intro­ducere, distingînd, pe urmele lui Ibrăileanu, un moment An­drei Mureşan şi un altul Goga — Agârbiceanu în literatura transilvăneană, autoarea îşi pro­pune să demonstreze că „veri­ga de legătură“ între acestea o constituie în mare măsură ope­ra eminesciană, care a exerci­tat şi dincoace de Carpaţi o in­fluenţă decisivă, „transformînd optica scriitoricească, mlădiind limbajul poetic şi şlefuind sen­sibilitatea artistică“. Şi finali­tatea urmărită va fi convingător şi complex onorată de cercetă­toare. Prezenţa îrv Transilvania a creaţiei lui Eminescu e privită de la început ca element de continuitate în cadrele unei mai vechi şi susţinute pătrunderi aci a literaturii noastre de peste munţi, prin reprezentanţii ei de seamă (Kogălniceanu, C. Ne­­gruzzi, Al Russo, Gr. Alexan­­drescu, Bălcescu şi mai ales Alecsandri). Se surprinde, tot­odată în poezia transilvăneană a vremii, existenţa unei direcţii de inspiraţie folclorică, opusă pedanteriilor barzilor — am zice — oficiali şi care a pregătit te­renul pentru receptarea liricii eminesciene. De asemenea sunt cu pătrundere sesizate prefigu­rări ale unor teme măiestru a­­bordate de marele poet, ori ale vocabularului său, chiar şi în versurile artificioase ale lui Io­sif Vulcan sau ale lui Aron Densuşianu, care critica, de pil­dă, generaţia contemporană lui pentru lîncezire „în plăceri mo­lateci“, „în desmierdări“ şi „ne­păsare“. Reliefind astfel climatul pro­pice asimilării lui Eminescu, a cărui genialitate rămîne însă premisa şi cauza esenţială a in­teresului cu care a fost adoptat şi în Transilvania, Elena Stan consacră apoi un larg spaţiu evidenţierii căilor prin care opera şi numele poetului s-au răspîndit aci pînă la a da naş­tere unei atmosfere şi unui larg curent estetic, stabilirii deschi­derii unghiului de cuprindere a acestei opere, comentării con­tribuţiilor transilvănene de pî­nă la 1918 (anul la care se o­­preşte, cu unele excepţii, cer­cetarea) în planul valorificării exegetice a creaţiei eminesciene. 120 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu Intrarea lui Eminescu în con­ştiinţa transilvănenilor s-a fă­cut de timpuriu, odată cu ju­venila, dar deja notabila sa co­laborare la „Familia“ lui Vul­can (1866—1869), odată cu care primeşte şi botezul său literar. Numele şi creaţiile lui vor fi apoi mereu mai des prezente (în special după 1883, cînd poetul ajunge gloria) în ziare, reviste, calendare destinate po­porului, în manualele pentru şcolile de diferite grade, în con­ferinţe, în programele diverse­lor societăţi (printre care „Re­uniunea socialilor români“ din Sibiu), în acţiunile „Astrei“. Vo­lumele cuprinzîndu-i opera cu­nosc pe meleagurile transilvane o largă circulaţie, acordîn­­du-li-se locul de cinste în toate bibliotecile, începînd cu cele şcolare. Valoarea lui Eminescu stirneşte interes şi vie atenţie (în presă, învăţămînt etc.) şi în rindul intelectualităţii maghiare şi săseşti din Transilvania. D indu-se asupra aporturi­lor transilvănene în Studierea operei poetului, Elena Stan evi­denţiază prezenţele de substanţă şi elevaţie în această direcţie ale lui Vasile Goldiş,­­ Ioan Scurtu, Al. Bogdan, G. Bogdan- Duică, Al. Ciura, Ilarie Chendi sau I. Cristea (autor, pe plan naţional, al unei prime mono­grafii, solide şi originale, con­sacrate lui Eminescu). E de in­teres constatarea cercetătoarei că în Transilvania creaţia emi­nesciană e receptată în­­primul rînd pe latura ei patriotică, iar cel ce a făurit-o e văzut — după expresia lui Oct. C. Tăslăuanu — ca un „profet al credinţei ce va să biruiască“, al realizării desăvîrşirii unităţii naţionale deci. Ultimul capitol al lucrării îşi­­ propune a surprinde „influenţa stimulatoare exercitată de­­poe­zia lui Eminescu asupra liricii din Transilvania“. Dincolo de comentarea unor mărunţi poeţi, imitatori hipnotizaţi ai stilului şi atmosferei eminesciene, Elena Stan trece la o analiză nuan­ţată, suplă şi adesea originală a raporturilor mult mai com­plexe între creaţia marelui poet şi cea a lui Coşbuc, Emil Isac, Aron Cotruş, Goga, Lucian Blaga. Spaţiul limitat nu ne în­găduie prezentarea, fie şi su­mară, a demonstraţiilor autoa­rei. Nu ne putem însă opri a reţine aci măcar una din îm­bietoarele idei lansate, deşi „cuvintele cheie“ ale poeziei lui Eminescu şi Blaga sînt aceleaşi (nepătrunsul, adîncul, taina, ini­micul, veşnicia, patima, demo- * nul ş.a.m.d.), deşi îi apropie a­­petenţa şi orientarea filozofică, exaltarea eului, evadarea din logică şi civilizaţie în mit, mis­ter şi vis, totuşi creaţia lor e esenţial diferită şi aceasta prin atitudinea existenţială total o­­pusă a celor doi gînditori-poeţi, Eminescu caută în toate un sens, pe cînd Blaga îşi pro­pune deliberat să întreţină şi să argumenteze misterul încon­jurător. Ce-am mai putea spune la ca­pătul acestor adnotări ale noas­tre, decît că, pe deasupra unor neesenţiale şi limitate deficienţe ce i s-ar putea găsi, prin con­sistenţa şi adesea noutatea ma­terialului adus, cît şi prin so­lidele interpretări analitice şi sintetice efectuate, studiul Ele­nei Stan se recomandă ca o car­te deosebit de utilă şi generoa­să, care nu poate lipsi de pe masa celui ce se consacră cer­cetării operei eminesciene. EUGEN ONU ELENA SIAN:POEZIA LUI EMINESCU IN TRANSILVANIA Mai aproape de cerinţele populaţiei (Urmare din pag. 1) Credem că trebuie menţionat faptul că după noua organizare, respectiv prin H.C.M. 2024 din octombrie 1969, toate circumscrip­ţiile rurale din judeţul Sibiu au cite un medic, iar unele dintre ele, acolo unde numărul locuitori­lor depăşeşte 5 000, dispun chiar de doi medici. — Cînd a avut loc, de fapt, organizarea despre care vorbim şi care este contribuţia adusă în acest sens şi ce valenţe are ea? — Organizarea a avut loc în luna noiembrie. Pentru a vorbi despre valenţele ei trebuie, în prealabil, discutat despre unele aspecte ale muncii pe tărâm medi­cal şi despre rezultatele obţinute în această privinţă în judeţul nos­tru. In 1969 s-au obţinut, datorită preocupării pentru îmbunătăţirea muncii, rezultate dintre cele mai bune, care situează Sibiul pe un loc fruntaş în întrecerea lansată de judeţul Galaţi şi în evidenţele Mi­nisterului Sănătăţii. S-au obţinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte scăderea mortalităţii in­fantile, fapt care reprezintă un in­dicator extrem de sensibil privind posibilitatea de asistenţă medicală, pe de o parte, iar pe de alta ară­­tînd nivelul de trai al populaţiei. Spre deosebire de 1968, mortali­tatea a scăzut, în anul care a tre­cut, la 35 la mia de locuitori, faţă de 45. Astfel, judeţul Sibiu se si­tuează pe locul al treilea pe în­treaga ţară în această privinţă, ,la natalitate, moarte natalitate şi mortalitate generală. Posibilităţile de asistenţă gene­rală s-au îmbunătăţit­ şi ele, atît in ambulator, cit şi in staţionar. Mai sînt unele mici neajunsuri, desigur, dar care se vor regle­menta în acest an, mai ales in pri­vinţa funcţionalităţii unor secţii. Pe linia pregătirii cadrelor, re­marcăm faptul că în noiembrie 1969, la nivelul municipiului Si­biu a avut loc deschiderea oficială şi s-a ţinut primul curs post-uni­­versitar cu cadre din judeţul nos­tru, organizat de Direcţia sanitară judeţeană, cu sprijinul neprecupe­ţit al I.M.F. Cluj. In acest an vor mai avea loc, tot la nivelul Si­biului, alte două cursuri, iar de la toamnă acestea vor lua o am­ploare mai mare. Dacă este să ne referim la valenţele noii organi­zări, putem spune că, de fapt, acestea rezultă din mărirea func­ţionalităţii, cuprinderea mai largă a problemelor, accentuarea, adîn­­cirea lor, lucru ce va duce, indis­cutabil, la noi rezultate, şi mai bune în munca pe care o desfă­şoară cadrele medico-sanitare din judeţul nostru. De asemenea, ele vor rezulta şi din îndrumarea şi controlul mai riguros ce se vor desfăşura în instituţiile sanitare. — Cum vedeţi perspectivele noii organizări? — Aceasta este o organizare provizorie. Se prevede ca pînă la 1 octombrie 1970 Ministerul Sănă­tăţii să facă o organizare pe baze ştiinţifice mai riguroase. Datorită complexităţii chestiunii este ne­voie să se ţină seama de mai mulţi parametri, nu numai de cei doi care au fost luaţi în conside­raţie pînă în prezent: numărul populaţiei şi numărul de paturi. Există încă o repartizare nejudi­­cioasă a specialiştilor şi a numă­rului de paturi, a repartizării lor la nivelul judeţului. Noua organi­zare va urmări punerea de acord a nevoilor cu posibilităţile. Direc­ţia sanitară judeţeană studiază in­tens solicitările populaţiei faţă de asistenţa medicală şi posibilităţile de acoperire a reţelei medico-sani­tare. Se acordă o importanţă deo­sebită normării în sensul conţinu­tului ei medical, şi nu în funcţie de un singur parametru — timp — respectiv, oră. Se pune accent a­­supra responsabilităţii medicale, a îndeplinirii întru totul a sarcinilor ce revin fiecărei unităţi sanitare şi conducerii ei, în sensul ca ce­rinţele populaţiei să fie satisfă­cute în cele mai bune condiţii, cu posibilităţile pe care le avem. Totodată, s-a pus un accent deo­sebit pe organizarea urgenţelor, capitol la care eram deficitari. Se analizează fiecare caz de urgenţă de către întregul colectiv al spi­talului şi se iau măsurile cores­punzătoare. Prin aceasta creşte so­licitudinea medicului faţă de bol­nav, pe de o parte, şi, pe de alta, responsabilitatea medicului faţă de profesia aleasă. Spitalul judeţean de adulţi Sibiu, în secţia fizioterapie, asistenta Karin Elecheş aplică tratamentul electroterapeutic cu curenţi de înaltă frec­venţă unui bolnav. TRTBU­NA STRTOTU. ....r­osss­­­­­. In cadrul întreprinderii poligrafice Sibiu, la secţia ofset, o importantă fază de lucru este retuşul. In clişeu şeful brigăzii de schimb din ate­lierul retuş, comunistul Ştefan Tancău, la masa de lucru Peste cîteva zile, la Teatrul de stat 0 NOUA PREMIERA In aceste zile se pun la punct ultimele detalii pentru aducerea în faţa publicului a primei pre­miere pe anul 1970. Este vorba de comedia Moartea ultimului golan de Virgil Stoenescu, pe care o pu­ne în scenă tînărul regizor Andrei Zaharia. Scenografia este semnată de Helmut Stürmer. Vor interpre­ta actorii: Sebastian­­ Papaiani, Radu Basarab, Mircea Hîndoreanu, Nițu Niculescu, Eugenia Dimitriu- Barcan, Eugenia Giurgiu-Papaiani și Geraldina Basarab. Ce noutăţi oferă industria locală pentru 1970? Producţia industriei locale din judeţul Si­biu va creşte în acest an faţă de 1969 cu 15 la sută, reprezentînd 53 milioane lei. Pentru dezvoltarea capacităţi­lor de producţie s-au investit 11 milioane lei. La A.M.E.T. Sibiu in­vestiţiile vor fi folo­site pentru amenajarea unui atelier de turnare în coji de bachelită, mecanizarea depozitării şi manipulării materia­lelor la turnătorie, mo­dernizarea instalaţiei de cositorie şi construi­rea unei instalaţii de sablat cu alice. Acestea vor aduce o eficienţă economică antecalculată de aproximativ 770 000 lei. La E.L.C.A. Mediaş e prevăzută montarea li­nei benzi de asamblare la apacatajul electric de joasă tensiune, me­canizarea transportului de cărămizi la fabri­cile de cărămizi din Mediaş şi Bazna, con­struirea şi asamblarea unei instalaţii pentru tratamentul termic al materialelor şi con­struirea şi asamblarea unei instalaţii pentru cromarea dură a mate­rialelor. Şi aici efi­cienţa economică ante­­calculata va fi de 950 000 lei. M.A.C.O. Sibiu. Me­canizarea transportului cărămizilor la fabricile din Guşteriţa şi Şura Mare. Construirea şi instalarea unei staţii de cromare dură a matri­ţelor. Mecanizarea ma­nipulării agregatelor pentru tuburi la Orlat. Eficienţa economică an­tecalculată :720 000 lei. I.M.I.X. Agnita. Con­struirea unui cuptor de aer cald la uscătoria de cărămidă şi acoperirea benzilor transportoare. Dezvoltarea secţiei de benzi abrazive. Eficienţa economică: 730 000 lei. In acest an industria locală va asimila un număr de 100 produse noi. In acest sens toate produsele prezentate în anul 1969 la expoziţii vor fi puse spre vîn­­zare în acest an. Ast­fel... In ramura lemn, va fi realizat un nou tip de „camere combinate“, dormitoare tip „Cibin“, zece tipuri de piese de mobilă stilizată, sepa­rate. Mase plastice: vor fi produse trei­ tipuri de stilouri noi și trei ti­puri de pixuri. Ace­s­tora li se vor adăuga mai multe sorturi de jucării, cum ar fii joc de table şi numere etc. Artizanat: curele de ceas, cu modele, huse pentru undiţe, jam­biere pentru sportivi, mănuşi de protenţie pentru sudori etc. Articole de ceramică: diferite bibelouri, cahle de teracotă etc. Produsele noi vor fi exportate şi în R.F.G., Olanda, Canada, S.U.A., Elveţia şi în alte ţări. O atenţie deosebită se va acorda în acest an asigurării necesarului de materiale de con­strucţii, prin perma­nentizarea încă din 1969 a activităţii fabricilor, de cărămidă din judeţ. Totodată, se preconi­zează ca încă din acest an să se pună în func­ţiune o instalaţie de extragere a balastului din adîncime, pentru a se evita, în acest mod, degradarea terenurilor. Pentru aceasta se in-' tenţionează ca în zona Cristian­ Orlat să se creeze în următorii 10 ani, un lac în jurul căruia să se formeze o zonă de agrement. "ALEXANDRU GRAD Utilizarea raţională a capacităţilor de producţie - UN IMPERATIV (Urmare din pag. I) ari. 71 lucrează în schimbul î, 56 in schimbul II şi doar 13 în schim­bul III, sarcina asistenţei tehnice fiind lăsată deseori pe seama C.T.C.-iştilor din secţii. Rep.: Revenind asupra indice­lui extensiv de utilizare a maşini­lor, socotim că există şi alte cauze negative, în afara celor expuse de tovarăşul inginer N. Rădoiu. Ing. Pop Elecheş, responsabilul colectivului de organizare a locu­rilor de muncă: ,Fără îndoială că mulţi alţi factori au influenţat ne­gativ­­ indicele extensiv de utili­zare a utilajelor, dintre care aş aminti: opriri neplanificate, cauza­te de defecte mecanice 78 793 ore, lipsă lucrători 325 447 ore, lipsă materiale 6 096, lipsă comenzi 15 652 ore şi alte pierderi ce se ridică la totalul de 433 896 ore ne­valorificate. Rep.: Faţă de situaţia nesatis­făcătoare a indicelui extensiv de utilizare a maşinilor, faţă de sar­cinile sporite şi de mare responsa­bilitate ale anului în curs, ce mă­suri menite să asigure realizarea planului s-au luat? Ing. N. Rădoiu: în primul rînd sunt în curs măsuri de asigurare a necesarului de muncitori pentru acoperirea tuturor locurilor de muncă, pentru îmbunătăţirea struc­turii efectivului secţiilor de pro­ducţie prin creşterea ponderii muncitorilor calificaţi. Din defici­tul de 311­ muncitori calificaţi, 51 vor fi recrutaţi dintre absolvenţii şcolilor profesionale, 60 prin cali­ficare de scurtă durată la locul de muncă, restul urmînd a fi repar­tizaţi de către serviciile rezervelor de muncă. Prin completarea efec­tivului de cadre se va asigura eli­minarea opririlor neplanificate, re­distribuirea echilibrată pe schim­buri, realizarea planului de pro­ducţie fără colaborări cu terţi. Coeficientul de schimb se va ridica încă în acest trimestru de la 1,67 la 1,911. In scopul creşterii productivi­tăţii muncii au fost reamplasate în flux utilajele la secţia mecanică II, ceea ce va scurta drumul de cir­culaţie a produselor pe faze de fa­bricaţie. A fost reamplasată sculă­­ria într-o singură hală, a fost re­organizată debitarea materialelor şi reamplasată modelăria. în sec­ţia cazangerie a fost redistribuit spaţiul de producţie şi s-a creat o linie tehnologică în flux intermi­tent pentru conducta gigant desti­nată hidrocentralei de la Lotru, în aceeaşi secţie s-a organizat un ate­­lier-şcoală, dotat cu 20 de maşini recondiţionate, la care se vor exe­cuta de către ucenici şi elevi, sub îndrumarea unor cadre de specia­litate, prelucrări de piese uşoare pentru cazangerie. Rep.: Socotiţi că măsurile luate sunt suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor de răspundere ale uzinei pe anul 1970? Virgil Domnariu: Se poate pre­vedea, cu certitudine că, aplicînd riguros măsurile preconizate, se va realiză o creştere cu 3% a indice­lui de utilizare a maşinilor şi uti­lajelor în trimestrul I şi cu 12% pînă la sfîrşitul anului, faţă de 1969. Această creştere a indicelui de utilizare a maşinilor va asigura totodată îndeplinirea şi chiar de­păşirea planului de producţie pe ultimul an al cincinalului . Cîteva concluzii pe marginea discuţiilor purtate consider că se impun de la sine. în primul rînd, referindu-ne la eforturile pe care le face uzina de a-şi îmbunătăţi indicele de schimb, se poate aprecia că prin măsurile preconizate, nivelul propus (de 1,90) poate fi atins în acest an. Dar prin aceasta nu s-a realizat prea mult ... Să nu uităm că în cuvîntarea la Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie, anul trecut, tovarăşul Nicolae Ceauşescu stabi­lea ca o sarcină importantă pen­tru toate ramurile economiei atin­gerea unui indice de schimb de cel puţin 2,4 la sută. Prin urmare, uzina sibiană şi-a propus să­­atin­gă obiective prea mici în compa­raţie cu nivelul sarcinilor de mare răspundere ce revin economiei na­ţionale, industriei construcţiilor de maşini în acest ultim an de cinci­nal. Tactica „jumătăţilor de mă­sură“ s-a făcut simţită şi în pro­blema asigurării asistenţei tehnice competente în schimburile II şi III, unde, cu toate îmbunătăţirile aduse (şi arătate aici), situaţia con­tinuă să fie necorespunzătoare. Faptul că în schimbul III nu exis­tă încă nici un inginer îl consider o lipsă. Se impune aşadar, în continuare, la „Independenţa“ o corelară şi o dimensionare justă a obiectivelor stabilite de conducerea uzinei, în vederea abordării în spiritul celei mai înalte responsabilităţi a sar­cinilor deosebit de importante ce stau în faţa colectivului uzinei si­­biene în acest an. Instantaneu la masa de şablo­­nat căptuşeala a fabricii de de confecţii „Steaua roşie“ Sibiu • ••••••••••••••••••••••••••••••• • îngrijirea culturilor de toamnă Pentru dezvoltarea multilaterală intensivă a agriculturii socia­liste sunt prevăzute sarcini deo­sebite. In cadrul acestora, un ac­cent aparte se va pune pe creş­terea substanţială a producţiei de cereale, care va trebui să se reali­zeze exclusiv pe seama creşterii producţiei medii la hectar. Pentru îndeplinirea acestei im­portante sarcini este necesar să se acorde cea mai mare atenţie folosirii cu maximă eficacitate a pămîntului, a mijloacelor meca­nice, îngrăşămintelor chimice şi naturale şi să se aplice în produc­ţie realizările ştiinţei şi tehnicii agricole. Cerealele de toamnă acoperă în judeţul nostru suprafaţa de 46 718 hectare, din care 37 432 ha în sec­torul cooperatist. Pentru a reliefa locul producţiei acestor culturi în economia unităţilor, menţionăm că peste 41 la sută din suprafaţa ara­bilă a judeţului este ocupata de grîu, orz şi secară de toamnă. Ţinînd cont că în toamna anu­lui 1969 unele suprafeţe au fost însămînţate mai tîrziu şi culturile au intrat nerăsărite complet în iarnă,­ se impune ca specialiştii din unităţile agricole să urmă­rească sistematic starea de vege­taţie a culturilor. Acest control va da posibilitatea să se ştie ce lu­crări trebuie executate pentru a se asigura condiţii optime de creş­tere şi dezvoltare a plantelor. Prima lucrare ce trebuie apli­cată în această perioadă este eva­cuarea apei ce stagnează pe­­cul­turi şi provoacă asfixierea rădă­cinilor sau a întregilor plante. În­trucât pînă la această dată în ju­deţul nostru sunt suprafeţe mari de grîu în care cultura încă nu este bine înfrăţită, este necesar ca pe aceste terenuri să se aplice în­grăşăminte chimice, în majoritatea unităţilor sunt stocuri de îngrăşă­minte azotoase şi urmează să so­sească şi repartiţiile pe trimes­trul I a. c. Sînt deci suficiente cantităţi pentru a se aplica în pri­mul rînd la grîu, în funcţie de sta­diul descreştere şi dezvoltare a plantelor şi de fertilizare a tere­nului. Pentru executarea acestei lucrări, pe terenurile mecanizabile se vor folosi maşinile de împrăş­tiat îngrăşăminte chimice. Pe te­renurile în pantă îngrăşămintele chimice pot fi aplicate şi manual. Lucrarea se poate executa în bune condiţiuni în această perioadă, în­trucât stratul de zăpadă este mic sau este înlăturat şi pericolul de pierdere a materialelor fertilizante prin spălare este minim. Este necesar să se acorde aten­ţie loturilor semincere, suprafeţe care vor fi fertilizate cu prioritate. In atenţia specialiştilor din uni­tăţi va trebui să stea şi controlul permanent al stării fitosanitare a culturilor, în special pentru roză­toare, dăunători care pot diminua simţitor producţia. în combaterea acestora trebuie executate prăfuiri cu Melipax şi Aldrin 20. Pentru perioada de primăvară timpurie se vor lua măsuri de exe­cutare a lucrărilor de întreţinere. Pe suprafeţele unde culturile vor ieşi „descălţate“ din iarnă, se vor aplica lucrări de tăvălugii, iar în culturile bine înrădăcinate şi cu terenul tasat se vor aplica lucrări cu sapa rotativă. Intrucît suprafeţe însemnate de cereale păioase au fost însămînţate după grîu şi, din această cauză, culturile vor ieşi mai slabe din iarnă, se impune a se lua măsuri din timp pentru organizarea com­baterii chimice a buruienilor. în acest­­ sens, conducerile unităţilor trebuie să asigure cantităţile ne­cesare de erbicide, iar mecaniza­torii - starea de funcţionare a maşinilor de combatere. Producţiile mai slabe obţinute de unele unităţi în anul 1969 la cultura griului impun o exigenţă sporită în efectuarea lucrărilor de îngrijire a culturilor de toamnă. Cu forţele şi mijloacele de care dispunem sîntem în măsură să a­­sigurăm obţinerea unor producţii mai bune de cereale păioase în acest an în judeţul nostru, pentru a ne spori contribuţia la realizările economiei naţionale în continuă dezvoltare. Ing. C. JURASCU , director adjunct al Direcţiei agricole judeţene

Next