Tribuna Sibiului, ianuarie 1970 (Anul 3, nr. 583-606)

1970-01-29 / nr. 604

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA! (ub ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R.­­1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul III nr. 604 Joi, 29 ianuarie 1970 4 pagini 30 bani Un imperativ major în domeniul investiţiilor. Pregătirea urgentă a documentaţiilor Sîntem cu toţii, în această ultimă perioadă a cincinalului, martorii unei intense activităţi crea­toare a oamenilor muncii în scopul traducerii în viaţă a măreţelor obiective ce stau la baza operei de făurire a societăţii socialiste multilateral dez­voltate. Zilele trecute, plenarele Comitetelor de partid ale judeţelor Braşov şi Timiş au lansat chemarea la întrecere pentru valorificarea la un nivel şi mai înalt a potenţialului economic — material şi uman — în scopul realizării şi de­­ păşirii planului de dezvoltare a economiei na­ţionale pe anul 1970. Conectat la circuitul marii întreceri, judeţului nostru îi revin sarcini dintre cele mai impor­tante. Referindu-ne doar la marele volum de in­vestiţii alocat anul acesta, cu intenţia de a afla care sunt obiectivele mai însemnate ce urmează a fi finanţate în viitorul foarte apropiat şi în ce stadiu se află pregătirea documentaţiei tehnice a acestora, ne-am adresat inginerului TRAIAN PETRU, vicepreşedinte al Consiliului popular judeţean. „ Anul acesta, Consiliul popular judeţean are un plan de investiţii cu mult mai mare decât în anul re­cent încheiat — ne-a declarat inter­locutorul nostru. Este suficient să arăt că numai planul de construcţii­­montaj al I.J.C­. Sibiu a sporit cu 63 la sută. Pe cuprinsul judeţului nostru este planificat să se construiască un nu­măr de 2 026 apartamente, 48 săli de clasă, un important poligon pen­tru panouri prefabricate mari şi al­tele. Faţă de acest volum mare de lu­crări, asigurarea documentaţiei teh­nice s-a făcut într-un ritm nesatis­­făcător, la­­ începutul­­lunii acesteia, de pildă, la locuinţe din fonduri cen­tralizate documentaţia era asigurată în procent de 71,7 la sută, la lucră­rile pentru învăţămînt numai 60,4 la sută, în unităţile de construcţii 33,6 la sută. Planul de investiţii al Con­siliului popular judeţean, la aceeaşi dată, era asigurat doar în proporţie de 66 la sută. Situaţia este mai în­grijorătoare în cazul lucrărilor pen­tru învăţămînt (ştiut fiind că sălile de clasă trebuie predate la 1 sep­tembrie) şi la lucrările din unităţile de construcţii, ale căror rămîneri în urmă pot provoca greutăţi în acti­vitatea şantierelor de lucru. Consi­liul popular judeţean şi institutul său de proiectări, urmărind lichida­rea imediată a întîrzierilor, s-au an­gajat ca pînă la 31 martie, întreg volumul de lucrări pe anul în curs să fie asigurat cu documentaţia teh­nică necesară. — Ţinînd seama de întîrzierile în­registrate anul acesta în pregătirea, documentaţiei, nu ar fi lipsit de in­teres să faceţi cunoscute cîteva din măsurile preconizate la nivelul Con­siliului popular judeţean In vederea creării unui climat favorabil Îmbu­nătăţirii activităţii viitoare. — Avind în vedere faptul că In 1971 o pondere deosebit de mare (peste 74 la sută din volumul total al investiţiilor) o deţine construcţia de locuinţe, în­­scopul eliminării si­­­iuaţiei' n­ecorestranz3Vonire" din ac­est an, în cadrul Direcţiei tehnice şi In­vestiţii s-a stabilit deja numărul de apartamente pe localităţi şi cvartale, ceea ce va permite proiectanţilor să Înceapă Încă din luna aceasta întoc­mirea proiectelor. La ora actuală se lucrează la Întocmirea detaliilor de sistematizare pentru locuinţe şi a studiilor tehnico-economice care stau la baza proiectelor de execuţie. Ca­pacitatea proiectantului fiind încă de pe acum depăşit!?, am intervenit pe lingă C.S.A.P.C. Braşov pentru a pre­lua o parte din volumul de lucrări ce revine judeţului nostru. Consider însă că eficienţa măsu­rilor luate în scopul asigurării din timp a documentaţiei, depinde în mare măsură şi de modul cum se­(Continuare în pag. a III-a) EMIL DAVID Inovaţie genera­toare de economii Un colectiv de inovatori de la întreprinderea „Flamura ro­şie/ * Sibiu a 'puti'meritat~ne ‘tu­­rind la cabinetul tehnic o pro­punere de inovaţie, care se re­feră la modificarea constructi­vă şi adaptarea matriţelor ne­cesare în procesul de fabricaţie al ţevilor şi mosoarelor din ma­să plastică pentru industria tex­tilă, în vederea utilizării în mo­dul cel mai raţional al materii­lor prime. Noua realizare pe linia miş­cării de inovaţii are o semnifi­caţie dublă, întrucît pe lingă economiile deosebit de impor­tante pe care le aduce (peste 800 000 lei) permite reducerea simţitoare a importului de ma­terii prime. P. BODEA coresp. INFORMAŢII INFORMAŢII Pentru cumpărătorii de toate vîr­ Stele. Cooperativa .Timpuri noi­ din Sibiu, a lansat pe piaţă cîteva produse deosebit de căutate. Este vorba de căciulite simple şi­­Mefisto­, pan­taloni din fir P.N.A., ştrampeli din fir mercerizat „Aida" (produs la „Firul roşu"). Despre „popularita­tea“ acestor articole ne vorbeşte faptul că din Brăila, Suceava şi din alte localităţi sosesc „în asalt" cereri de sporire a comenzilor. Despre arta metalului. Astăzi, la ora 18, în sala albastră a Muzeului Brukenthal, va avea loc, în cadrul cursului „Comorile mu­zeelor patriei“, conferinţa „Arta metalului în co­lecţiile Muzeului Brukenthal“ Expunerea va fi făcută de Annemarie Haldner, cercetător la Academia Republicii Socialiste România, filiala Sibiu. Incursiune pe... Valea Loirei, vi­neri, la ora 18, în sala Tineretului, a Casei de cultură din Sibiu, va avea loc o interesantă incursiune la castelele de pe Valea Loirei. În cadrul expunerii susţinute de arhitectul Ionel Vitoc, vor fi făcute şi proiecţii cu diapozitive şi film color. Clubul „Melodia“. Noul club al tine­retului, „Melodia“, deschis joia trecută la Casa de cultură din Cisnădie, cuprinde în pro­gramul său ample şi interesante activităţi. Prin­tre acestea este şi acţiunea de iniţiere a tinerilor în istoria muzicii uşoare româneşti. Astăzi, la ora 18, va avea loc un concert de mu­zică uşoară, precedat de o scurtă expunere: „Pri­mii pași în muzica uşoară românească“. In con­tinuarea programului, dans. ( „FIRUL ROŞU11 TĂLMACIU-]n lentila unui vizitator După primele explica­ţii primite din partea gazdei, Gheorghe Coţo­fană, secretarul comite­tului de partid pe Între­prindere, am Încercat să caut modalitatea de a­­bordare a reportajului. Ideea mi-­au sugerat-o, Insă, cuvintele însoţito­rului: „Poate că mai Îna­inte de a vizita filatura ar trebui să Începem cu... sfîrşitul, adică cu motivaţia muncii noas­tre, producem aţă de cusut de culori şi tipuri diferite şi fire industri­ale pentru pînzeturi“. Şi m-m­ gîndit că, întoc­mai ca in naraţiunile în care acţiunea nu este decâ­t demonst­raţia unui act final, a unui dezno­­dămint, reportajul poate să Înceapă din acest punct definitoriu... Ce „traiectorie" Înre­gistrează materia primă — bumbacul — ca să a­­jungă In final sub forma miliardelor de kilometri de aţă şi fire? Impresia pe care o la­să vizitatorului secţia fi­latură a întreprinderii este aceea de densitate, de ordine, de circuit teh­nologic condensat la ma­ximum. Pe distanţă de aproximativ 200 de me­tri, materia primă sosi­tă de la mii de kilome­tri (din Egipt şi Sudan) suferă aici, la Tălmaciu, o transformare rapidă, din uriaşa magazie a secfiei sacii cu bumbac­­ presat intră în „piepte­nele“ mecanic al maşi­nilor. In sala maşinilor bătătoare (cu 4 linii de bataj) bumbacul face prima cunoştinţă cu no­ua sa Înfăţişare, In ur­ma operaţiei de bataj, o parte din impurităţi sunt separate, astfel Incit ma­şinile de cardat 11 pre­iau considerabil purifi­cat. Cardele — maşini cu parametri tehnici su­periori — execută un complex de operaţii de mare fineţe. Bumbacul este destrămat pînă la individualizarea fibrelor. Ultima operaţie conferă bumbacului o nouă for­mă: din starea de „co­joc" trece In aceea de panglică. Produsul finit al fila­turii este realizat de ma­şinile cu inele, care con­feră bumbacului acea in­finită fluiditate şi fineţe din care se fabrică aţă şi pînzeturi. Aşadar, In­­ceplnd de la bătătoare, trecînd prin infinitesima­le operaţii, bumbacul se înnobilează, se supune u­­nui scop precis. Dar în lentila vizita­torului mirat, care n-a văzut niciodată o astfel de Întreprindere, două fapte impresionează cel mai mult: un mecanism şi un proces. Este vorba de suflătoarele de sca­mă, instalate pe supte poduri rulante deasupra laminoarelor. Seamănă ca formă, prin estetica braţelor (de fapt tuburi de suflare şi absorbţie) cu tabloul de comandă al unui strung cu pro­gram. Procesul de care vorbeam s-ar putea ase­măna cu călirea meta­lului (desigur nu prin consecinţe, ci prin anu­mite similitudini), tirul de aţă pentru a se eli­bera de scame trece prin iod Trecerea este însă atît de rapidă încît nu ard decit fibrele rebele care nu s-au supus ope­raţiei de răsucire. S-ar părea că, în tovă­răşia unei singure per­soane, a gazdei, am tra­versat o lume mecanică, fără figuraţie umană. E adevărat, ca prezenţă fi­zică în acest proces teh­nologic automatizat e­­fectivul uman nu este prea numeros. 12 car­de sunt supravegheate de un singur muncitori Aici l-am cunoscut pe Ale­xandru Boz­doc, care nu­mără 36 de ani în mun­ca de text­list, Ioan Pe­tru, şeful atelierului car­­de îşi cunoaşte ca un a­­devărat maestru mese­ria şi ştie să facă la lo­cul de muncă oficiul de gazdă primitoare: tînăra Gabriela loader, ii­atoa­­re-pieptănătoare, Ioan Mitea, brigadier, Cor­nelia Petcu, Doina Rusu de la maşinile cu inele, Maria Mutu, cîştigătoa­­rea locului 1 pe Între­prindere la concursul „Mîini măiestre’, repre­zintă alături de tovară­şii lor de muncă minţile care acţionează forţa maşinilor, viaţa şi efi­cienţa acestora. M-am încredinţat că aceşti oameni din secţia filatură a Întreprinderii „Firul roşu" Tălmaciu pun în ceea ce fac ceva din priceperea şi dra­gostea lor pentru muncă în fiecare tir de bumbac în fiecare centimetru de viitoare ţesătură, cu con­ştiinţa că nu-şi fac de­cît datoria. VIOREL CUCU FILE DE REPORTAJ DIN SUMAR Cititorii ne sesizează SPORT Rubrica de informaţii AZI... AZI... Pag. a Il-a CURIER JURIDIC Pag. a IlI-a ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ Pag. a IV-a Concursul „Intre metronom şi cronometru“ la Sib Sibiul va găzdui, în a doua ju­mătate a lunii martie, un concurs „Între metronom şi cronometru“, pe temele „Octavian Goga“ şi „Muzee sibiene“. Alegând tema „Muzee sibiene“, televiziunea şi Comitetul munici­pal pentru cultură şi artă au ţi­­nut seama de existenţa In Sibiu a Muzeului Brukenthal, precum şi de prezenta In peisajul cultural al judeţului Sibiu a unor valoroa­se muzee etnografice săteşti: Ră­şinari, Galeş, Cristian, Gura Fiu­lui, Cirtişoara. Prezenta In con­­curs a unei astfel de teme va contribui la cunoaşterea de către un număr tot mai mare de locu­itori ai ţării a comorilor Muzeu­lui Brukenthal şi a valorilor de cultură populară ce se găsesc în muzeele săteşti. La întocmirea Întrebărilor, pre­cum şi la discuţia prealabilă ce va avea loc cu cei Înscrişi, se va beneficia de aportul unor spe­cialişti de Înaltă calificare. Plnă In primele zile ale lunii februarie, continuă perioada În­scrierilor, urmlnd ca apoi să aibă loc I­ntllnirea cu cei Înscrişi. Alături de manifestările cultu­rale şi artistice desfăşurate In Sibiu, concursul Intre metronom şi cronometru", organizat de TV, va contribui la popularizarea vie­ţii spirituale ce se desfăşoară pe meleagurile sibiene. O. R. La stația de spălare a autobuzelor de la I.T. Sibiu. In fotografie: aspect din sala hidrofoarelor Festivalul bienal de teatru „I. L. Caragiale“ APROAPE DE CEASUL 12 După cum este cunoscut, anul 1970, anul celui de-al VI-lea Festi­val bienal naţional de teatru „I. L.­­Caragiale", urmează să concentreze principalele forţe ale mişcării artis­tice de amatori în direcţia intensi­ficării activităţii teatrale. Faptul se impune atenţiei cu deosebire în ju­deţul nostru, unde anii din urmă au înregistrat un vădit proces de declin al spectacolului de teatru cu amatorii, în ciuda existenţei, aici, a unor condiţii maximale de activi­tate. Intre acestea, pe lingă criteriul subiectiv al existenţei unui real nu­măr de talente (să ne amintim de succesele echipe­­lor din Orlat, me­daliate de două ori cu argint în faze­le finale, de pres­tigiul înalt atins cîndva cu „Nunta ____________ ciobănească", de izbînzile colectivelor de la Teatrul popular din Mediaş), cităm prezen­ţa în mişcarea teatrală a judeţului a Teatrului de stat, a Şcolii popu­lare de artă (cu clasa de actorie la Sibiu şi la Mediaş), a Casei jude­ţene de creaţie. Adică instituţii spe­cializate tocmai în domeniul teatru­lui, fapt care ar trebui să constituie puternice focare de stimul pentru a­­cest sector al mişcării artistice de amatori. Din păcate, o trecere în re­vistă a pregătirilor pentru lansarea fazelor competitive ale ediţiei actua­le a festivalului indică prelungirea simptomelor de declin în pulsul miş­cării teatrale a judeţului. Iată, sîn­tem la sfîrşitul lunii ianuarie, adică la jumătatea perioadei „de masă" (15 decembrie — 1 martie), cînd se recomandă reactivarea formaţiilor, prezentarea de spectacole In vede­rea redării publice a producţiilor, dar harta artistică a judeţului încă nu Înregistrează revirimentul. Ici­­colo, cu, caracter,; cu totul simiptic, unele spectacole au fost, e drept, ridicate In picioare. Ne referim la Casa de cultură din Agnita (Omul care a văzut moartea, instructor Cos­tel Rădulescu), la Teatrul popular din Mediaş (Ploaie de musafiri, in­structor Avram Besoiu), la căminul cultural din Moşna (spectacolul în limba germană). Chiar adăugind aici unele colective în care stadiul pre­gătirilor este avansat (Casa de cul­tură din Cisnădie, instructor Con­stantin Stănescu, căminele culturale din Axente Sever, Hosman, Nocrich, Şura Mică), constatarea se impune. Interesaţi să aflăm unele cauze care blochează la ora de faţă o afir­mare proeminentă a teatrului de a­­matori în viaţa spirituală a judeţu­lui, am întreprins un sondaj în di­verse puncte ale fenomenului. — Este adevărat — ne-a declarat artistul emerit Costel Rădulescu, de la Teatrul de stat Sibiu — în ulti­mii ani mişcarea teatrală de amatori din judeţul nos­tru nu s-a dezvol­tat pe măsura po­sibilităţilor. Con­stat o delăsare şi din partea actorilor teatrului nostru, dar şi din partea organelor culturale. Adesea noi mer­gem în întreprinderi şi tovarăşii de­­acolo nu ştiu nimic, sau iau o ati­tudine de parcă vor să-ţi dea de înţeles că doresc să scape cu tot dinadinsul de beleaua asta. De a­­ceea e bine ca persoane din orga­nismele culturale să mai vină cu noi pe la repetiţii, să ne ajute. — Era, cîndva. la Teatrul de stat Sibiu, un fel de centru de documen­tare pentru mişcarea artistică de a­­matori... — Da, era o cameră de consul­taţie acum 5—6 ani. Acolo se aflau repertoriile, lucrări de teatru, revis­ (Continuare în pag. a II-a) I. ION ANCHETĂ CULTURALĂ In dezbaterea adunărilor generale ale cooperatorilor Fundamentarea ştiinţifică a producţiei agricole Cooperativa agricolă de producţie din Şeica Mare se încadrează prin­tre unităţile mari ale judeţului nos­tru. Şi aici, ca de altfel în fiecare cooperativă agricolă, există condiţii pentru ca, printr-o organizare supe­rioară a activităţii, prin introducerea noilor norme şi prin aplicarea for­­melor îmbunătăţite de retribuire a muncii, să se folosească în mod mai raţional baza tehnico-materială exis­tentă şi să se obţină astfel producţii vegetale şi animaliere mult supe­rioare. Chiar şi în condiţiile anului trecut s-au obţinut aici 22 000 kg sfeclă de zahăr la hectar, 1 900 kg orzoaică la hectar, 42 litri lapte şi 1,700 kg lină la fiecare oaie etc. Totuşi, aceste producţii nu se ridică la nivelul posibilităţilor şi al rezer­velor existente. Iată de ce şi în re­centa adunare generală a cooperato­rilor, noile măsuri de perfecţionare a activităţii au constituit coordona­tele fundamentale ale dezbaterilor. Analizînd, în lumina Hotărîrii plena­rei Uniunii Naţionale a Cooperative­lor Agricole de Producţie, proble­ma ridicării eficienţei activităţii prin profilarea, specializarea şi concen­trarea producţiei, adunarea generală a ajuns la concluzia că există con­diţii pentru ca în 1970 să se lucreze numai în ferme, atît în sectorul zoo­tehnic, cît şî în cultura mare. Ast­fel, ţinîndu-se seama de condiţiile concrete ale cooperativei agricole din Şeica Mare, aici se vor constitui 5 ferme de producţie (2 în zootehnie şi 3 în cultura mare), în care vor fi cuprinşi toţi ţăranii cooperatori Unitatea dispune de un număr apre­ciabil de cadre, fiecare fermă avînd asigurată conducerea tehnică de spe­cialitate, care va elabora fluxul teh­nologic adecvat pentru fiecare lu­crare, pentru fiecare sector de ac­tivitate. Ca structură organizatorică, ferma specializată are gestiune economică internă și își desfășoară activitatea după principiul delimitării şi stabi­lităţii teritoriale. In discuţiile pur­tate, numeroşi cooperatori, printre care Dumitru Opriş, Ion Ramzel, Du­mitru Ciora şi Augustin Ciocănea, au arătat că, organizîndu-se activi­tatea pe ferme, conduse de cadre de specialitate, se va ajunge la creş­terea spiritului de răspundere pentru executarea întregului volum de lu­crări la un nivel calitativ superior. In cadrul fermelor munca va fi or­ganizată pe echipe şi grupe de fa­milii, existînd posibilitatea ca fie­care membru cooperator să fie retri­buit în funcţie de munca depusă şi de rezultatele obţinute în cadrul fermei. în acest fel ţăranii coopera­tori din Şeica Mare au făcut primul pas, deosebit de important de altfel, pe calea traducerii în viaţă a indi­caţiilor date de partid privind per­fecţionarea formelor de organizare, normare şi retribuire a muncii în vederea creşterii producţiei agricole, vegetale şi animaliere, condiţie e­­senţială a sporirii aportului agricul­turii la dezvoltarea economiei na­ţionale. O altă problemă căreia numeroşi vorbitori i-au acordat, şi pe bună dreptate întreaga atenţie, o consti­t Continuare în pag. a IlI-a) P. BUD n aspect minor. Sunt adesea, martor şi dru­meţ prin faţa tejghelelor, prin­tre „stivele“ impozante de măr­furi alimentare, de confecţii ori de altă natură, semn indiscuta­bil al capacităţii economiei noastre de a produce mai mult — cantitativ şi calitativ — pentru nevoile în creştere con­tinuă ale populaţiei. Peisajul comercial este, în a-­­­ceeaşi măsură, capabil să ofere­­ mostre convingătoare ale diver­sificării schimburilor noastre comerciale cu parteneri situaţi pe diverse meridiane ale glo­bului. Ni se pare, în aceeaşi ordine­­ de idei, notabilă preocuparea pentru creşterea cadrelor de vînzători capabili a fi amfitri­oni şi ghizi competenţi şi, da­că se poate, amabili... Dincolo de toate acestea un element ne-a frapat adesea prin CARNET contrast Personal, nu cunosc în amănunţime programa şcoli­lor de resort şi nici a cursurilor periodice de ridicare a califică­rii. Am, însă, convingerea că nu se face totul îndeosebi pen­tru pregătirea tinerilor. Am parcurs, în mină cu ne­lipsitul coş, multe magazine a­­limentare cu autoservire din municipiile şi oraşele judeţului. Uneori cu intenţia de a cumpă­ra, alteori din pură curiozitate. M-am oprit la o cutie de con­serve, la un ambalaj înscris pe retină prin inedit. Am încercat să aflu detalii, m-am apropiat de tinerele vînzătoare. „Ce con­ţine cutia aceasta?“. „De unde să ştiu eu“? „Care-i deosebirea dintre brinza aceasta şi cealal­tă?“. „Ce, eu am gustat din toa­te?“. Dincolo de conduita şi voca­bularul — „necomerciale“ — lipsa de informaţii e deconcer­tantă şi, în condiţiile unei „in­vazii“ de noutăţi, mi-aş permi­te să afirm, deosebit de perni­cioasă. De ce nu li se facilitează cu­noaşterea calităţilor diverselor mărfuri, de ce nu li se explică? De ce nu sunt îndemnaţi vînză­­torii să iasă din postura de martor pasiv? Nu cumva res­ponsabilii de magazine ar avea şi atribuţia de a sta şi ei mai mult între cumpărători? în tot cazul, vrem vînzători, nu monumente în devenire... V. DOREA

Next