Tribuna Sibiului, februarie 1970 (Anul 3, nr. 607-630)

1970-02-25 / nr. 627

Asociaţiilor intercooperatiste li se pregăteşte UN DEMARAJ VIGUROS Problemele legate de concentrarea producţiei agricole sînt de strin­genţi actualitate. Hotărîrea Plenarei Consiliului U.N.C.A.P. din 22—23 decembrie 1969 acordă o atenţie deosebită măsurilor menite să contri­buie la îmbunătăţirea activităţii de producţie în cooperativele agri­cole. In cadrul acestora, înfiinţarea complexelor intercooperatiste pentru îngrăşarea porcilor, a tineretului taurin sau a berbecuţilor ocupă un loc important. In judeţul nostru există toate condiţiile pen­tru ca în sectorul producţiei animaliere să se realizeze un reviriment, prin înfiinţarea a cîtorva îngrăşătorii de porcine şi ovine, unităţi cu ca­racter intercooperatist în care, pe baza noilor forme de organizare a muncii şi a producţiei preconizate de hotărîrea plenarei Consiliului U.N.C.A.P., eficienta activităţii desfăşurate se va situa la nivelul in­dustrial, specific producţiei agricol­e moderne. Pentru a clarifica unele probleme privind înfiinţarea acestor unităţi şi cîteva aspecte legate de perspectivele de dezvoltare a asociaţiilor intercooperatiste în judeţul Sibiu, redacţia noastră a organizat o masă rotundă la care au participat tovarăşii: — CORNEL POPESCU vicepreşedinte al U.J.C.A.P., ■— NICOLAE DURA, medic veterinar, director adjunct la Direcţia agricolă judeţeană, — 1­­IHAI HUPCA, medic veterinar, şeful circumscripţiei veterinare Păuca, — ION BENNING, preşedintele Cooperativei agricole de producţie din Cristian, — VASILE GAVRILA, preşedintele Cooperativei agricole de producţie din Aciliu. Aş vrea să începem dezbaterile noastre prin relevarea direcţiilor principale de acţionare pentru ma­terializarea operativă a hotărîrilor de înfiinţare a asociaţiilor inter­cooperatiste. — CORNEL POPESCU: In primul rind, trebuie să începem cu... în­ceputul, să înfiinţăm aceste asociaţii intercooperatiste. Aceasta înseamnă că trebuie să le conferim statut juri­dic, adunările generale ale coopera­tivelor care vor să adere la aceste asociaţii trebuie să hotărască ex­pres acest lucru, să desemneze mem­brii consiliilor de administraţie, să legalizăm la Notariatul de stat în­fiinţarea asociaţiilor intercoopera­tiste. Aceasta este prima fază, for­mală, e drept, dar care joacă un rol determinant în asigurarea unei via­bilităţi îndelungate acestor forme noi de organizare a producţiei. Această fază nu poate fi încheiată decît după ce au loc adunările generale ale cooperatorilor în toate unităţile in­teresate. Practic, existenţa legală a asociaţiilor intercooperatiste la noi în judeţ va putea fi consemnată abia în luna martie a. c. Apoi ur­mează faza a doua, materializarea hotărîrilor luate de adunările gene­rale ale cooperatorilor. — NICOLAE DURA: Să nu se în­ţeleagă cumva că noi vom acţiona concret abia după ce s-au ţinut adu­nările generale în toate cooperati­vele agricole ale judeţului nostru. Lucrătorii noştri au şi depistat unele posibilităţi, existente pentru a pune bazele organizării îngrăşătoriilor. Constructorii sunt tot timpul pe te­ren, cercetează situaţia reală a graj­durilor în care vor funcţiona noile îngrăşătorii, întocmesc devize pentru executarea amenajărilor necesare bunei desfăşurări a procesului de producţie. — CORNEL POPESCU: Analizele situaţiilor existente în cooperativele agricole ne-au permis să constatăm că asemenea îngrăşătorii intercoo­peratiste pot fi organizate la Cris­tian, Păuca şi Roşia — pentru por­cine — şi la Aciliu — pentru ber­­becuţi. Ne-am orientat spre unităţile amin­tite avînd în vedere, în primul rînd, condiţiile de cazare existente, posi­bilităţile de extindere a spaţiului de cazare, rezultatele de producţie de pînă acum. — NICOLAE DURA: Ideal ar fi să construim complexe industriale noi, cu toate accesoriile reclamate de organizarea ştiinţifică a procesului de producţie animalieră. Dar aceasta în­seamnă investiţii costisitoare, care, deocamdată, depăşesc posibilităţile unor cooperative agricole. Practica a impus găsirea unor modalităţi de uti­lizare cit mai eficientă a grajdurilor depopulate, a spaţiilor de cazare fo­losite numai parţial. Şi organizarea îngrăşătoriilor intercooperatiste nu numai că oferă această posibilitate, dar va contribui la sporirea conside­rabilă a producţiei animaliere. În­ceputul, ca orice început, va fi di­ficil. Trebuie reamenajate toate graj­durile pentru a fi adaptate la noile lor funcţii de producţie, trebuie cău­tat şi angajat personal competent pentru a conduce producţia, trebuie asigurate condiţii optime pentru rea­lizarea unor sporuri zilnice în greu­tate la animalele puse la îngrăşat care să argumenteze justeţea măsu­rilor pe care le vom aplica. — CORNEL POPESCU: Consider şi eu că în momentul actual soluţia cea mai eficientă este aceasta, pe care am adoptat-o. Pentru ca producţiile ce se vor realiza în îngrăşătoriile cu caracter intercooperatist să fie cât mai rentabile, toată atenţia trebuie îndreptată către organizarea în amă­nunţime a procesului de muncă. Con­tractele — ca instrumente prindi. (Continuare In pag. a IlI-a) GH. GRADINARU VBroderie industrială Foto: FRED NUSS informaţii Turneul orchestrei „Barbu Lăutaru” Orchestra bucureşteană de mu­zică populară „Barbu Lăutaru“ a întreprins, începînd cu 12 februa­rie, un vast turneu prin oraşele şi satele Transilvaniei, începînd cu 23 februarie, cînd a dat un specta­col care s-a bucurat de mare suc­ces, în sala „Independenţa“ din Sibiu, orchestra îşi continuă tur­neul în următoarele localităţi: Boiţa, Mediaş, Oraşul Victoria, Ag­nita, Aiud, Alba-Iulia, Sighişoara şi Sadu. La 5 martie, cînd îşi în­cheie turneul, orchestra „Barbu L­ăutaru“ va mai da un ultim spec­tacol la Sibiu. Din distribuţie fac parte artişti foarte cunoscuţi publicului nostru ca: artista emerită Maria Lătăre­­ţu, artistul emerit Damian Luca, Irina Loghin, Ana Ispas, Benone Sinulescu, Emil Gavriş, Dionisie Vlad, Ştefan Lăzărescu. Orchestra este dirijată de artis­tul poporului Ionel Budişteanu şi de Florian Economu. G. N. CONFERINŢE LA BRUKENTHA Periodic, sala de conferinţe a Muzeului Brukenthal găzduieşte expuneri deosebit de interesante, profilate în special pe probleme de artă. Zilele trecute a conferenţiat aici pictorul Nicolae Barcan, refă­­cînd pentru participanţi, prin ex­celente imagini diapozitiv, itinera­­riul unei călătorii recente în Ita­lia. Tot aici, Teodor Ionescu, şeful secţiei de artă a muzeului, a con­ferit, aseară, despre curentul plo­­nerist, iar Tinea Tarangul urmea­ză a vorbi mîine, la ora 18, despre impresionism. PROLETARI DIN TOATE S TARILE, M­1JI-VA I rv/3 ORGAN IAL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. $1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul III, nr. 627, Miercuri, 25 februarie 1970 4 pagini 30 bani în preocupările specialiştilor medieşeni . PROBLEME MAJORE ALE PRODUCŢIEI Recent, maiştrii, tehnicienii, ingi­nerii şi economiştii din întreprin­derile medieşene au dezbătut critic modul în care sunt organizate locu­rile de muncă cu condiţii grele, pre­cum şi organizarea transportului in­tern de la întreprinderile „Vitrome­­tan", „Tîrnava" şi „Automecanica". Iniţiată de către Cabinetul muni­cipal de organizare ştiinţifică a pro­ducţiei şi a muncii, dezbaterea a fost precedată de vizitarea reciprocă a uzinelor respective şi de viziona­rea filmului .Analiza sistematică a locurilor de muncă". Acest lucru a permis desprinderea unor concluzii de o incontestabilă valoare. Din dis­cuţiile purtate, a reieşit faptul că mecanizarea şi automatizarea proce­selor de muncă, în vederea creşterii productivităţii muncii, sunt probleme ce preocupă colectivele întreprinde­rilor medieşene. De exemplu, la ,Vi­­trometan", prin mecanizarea opera­ţiunilor de transport interfazice se poate reduce numărul încă mare de călători manuali, fapt care va avea urmări pozitive — reducerea rebutu­rilor. Apoi, condiţiile grele de mun­că de la turnătoria uzinei, unde oala de turnare şi formele grele sunt încă purtate pe braţe, a determinat adop­tarea unei soluţii de mecanizare prin monosină ce se va instala în tri­mestrul III al anului acesta. De alt­fel, în această uzină se va executa în cursul lui­­70 lucrări de autouti­­lare în valoare de peste 1,5 milioa­ne lei, introdueîndu-se intre altele, montajul în flux al caroseriilor pen­tru autoutilitarele speciale și al con­­veioarelor pentru transportul intern la secţia de montaj general. La uzina „Tîrnava" ing. Heinrich Friedrich a remarcat că este absolut necesar ca serviciul de organizare a producţiei din Combinatul textil Si­biu să prevadă soluţionarea reduce­­ii zgomotului din secţia de ţesăto­­rie, cu influenţe negative asupra uti­­lzării fondului de timp destinat pro­ducţiei. Ing. Carol Trabalca a arătat că trebuie folosite cu mai mult cu­raj masele plastice (polistirenul ex­pandat) în izolarea fonică, atît la uzina „Tîrnava" cît şi la alte uni­tăţi. Indicele destul de bun de folosire a timpului de lucru — 96,2 la sută­­— obţinut anul trecut de către uzina „Automecanica", ne îndreptăţeşte a crede că metoda schimbării munci­torilor din secţiile grele după un ciclu de cîteva luni, este într-adevăr bună. Prin ea s-a reuşit protejarea omului de efectele zgomotului in­dustrial. Idei, soluţii, propuneri importante. Ele au demonstrat dorinţa specialiş­tilor de a introduce noul — dar nu oricum, ci pe criterii economice — precum şi de a evita paralelismele în studiu sau studierea unor soluţii deja cunoscute. Totodată, discuţiile purtate au dus în mod deosebit la fixarea unor obiective concrete ce vor fi urmărite în viitor. Dintre aces­tea — aşa cum concluziona econo­mistul Ioan Balint — directorul Ca­binetului de organizare a producţiei şi a muncii, amintim: mecanizarea, cont­ainerizarea şi paletizarea pro­ducţiei, reducerea locurilor grele de muncă, a ştrangulărilor procesului de producţie­­etc. Munca noastră de zi cu zi are tot mai multă nevoie de gîndire inova­toare. Garanţia transformării ei în rea­litate stă cu certitudine în puterea de muncă, în capacitatea specialişti­­lor noştri de a descoperi cele mai eficiente mijloace de creştere a pro­ductivităţii muncii, de uşurare a efor­tului fizic. V. BOTOQ . Macaraua portală a rampei C.F.R. Sibiu, cu ajutorul căreia sunt încărcate şi descărcate zilnic importante cantităţi de mărfuri Ghişeele — se ridică cu bariere care întîrziere • în cît timp poţi obţine un act? • O odisee modernă sau un record în materie de ... birocraţie • Cine decide asupra dreptului meu de a face o cerere? • Numai la ora 13 „Funcţionarul este la dispoziţia cetăţeanului şi nu invers". Cuvin­tele acestea nu conţin o simplă opinie particulară ci sintetizează realmente un comandament social de primă importanţă. De ce aşa şi nu altfel? Pentru că în condi­ţiile largii democraţii socialiste din ţara noastră înţelegerea exactă a acestei idei este cerută de însăşi esenţa rolului statului Cetăţenii se adresează cu încre­dere organelor de partid şi de stat. La fel, oricărui birou ori ghişeu la care lucrează un om plătit pentru a servi publicul, pen­tru a-l îndruma, a-i da un sfat, o sugestie. încrederea trebuie ono­rată cu solicitudine. Slujbaşul acrit, plictisit, cu ae­rul că la fiecare solicitare e de­ranjat de la treburi de mare im­portanţă, nu-şi are locul în angre­najul vieţii noastre sociale. Zilnic, în ore stabilite, ghişeele se des­chid pentru a primi cereri, solici­tări, pentru a oferi lămuriri. La Notariatul de stat ori la Ad­ministraţia financiară, la S.G.L., ori la policlinică, la diferitele ser­vicii ale consiliilor populare, sute de oameni aşteaptă să li se re­zolve nişte doleanţe izvorîte din drepturi consfinţite de legi şi ho­­tărîri. Cum le onorăm aşteptarea, încrederea? Pe la Serviciul de gospodărire locativă al municipiului Sibiu se perindă zilnic zeci de cetăţeni. Poate sute. Un funcţionar, de ser­viciu la ghişeu, primeşte şi înre­gistrează cereri, acordă consul­taţii. Muncitoarea Zoe Grigorie, de la „Dumbrava" din Sibiu, se prezintă în faţa geamului dincolo de care stă o funcționară, își spune păsul tovarășei Măruntu. îi înmînează o cerere spre a fi înregistrată. — N-are rost să ceri asta. S-a rezolvat în favoarea altcuiva — i se spune. Nu mai aveți ce face. Gata! — Bine, dar nu-mi primiți cere­rea? ... — Nu. Altcineva ...! Femeia a rămas nedumerită. I s-a părut că ceva nu e în regulă, că procedeul nu e tocmai potrivit. A venit la ziar plingînd. „De ce să fiu repezită așa? Eu nu am nici un drept? Am fost în audiență la partid, am fost sfătuită, îndru­mată cu grijă. Aici de ce sunt repezită? Cu ce drept nici măcar nu mi-e citită cererea. Eu ştiu că cererile se înregistrează toate, că se­ hotărăşte după chibzuieli, după cumpăniri. Şi nu de către un funcţionar". E dreptul oricăruia să prezinte o cerere şi să primească un răs­puns. întrebăm pe tovarăşii de la serviciul specificat cine decide a­­supra oportunităţii ori neoportuni­­tăţii unei cereri? I-a conferit cumva, cineva tovarăşei Măruntu puterea discreţionară de a hotărî (Continuare în pag. a II-a) VICTOR DOMŞA ALEXANDRU GRAD i­ ­’nuiinininninin/nntiintinnt/mHumtinnnmmmiiuHniinmniniiUtrA Despre modernizarea învăţămîntului I Cînd vorbim de modernizarea învăţămîntului trebuie sa ne gîndim la întreg procesul de formare, care începe cu noţiuni şi se termină cu priceperi şi deprinderi intelectuale şi practi­ce, cu formarea unui om nou, modern, şi în concepţie, şi în sentimente, trăsături de voinţă şi caracter, care să corespundă evoluţiei la etapa cînd el va fi in plin proces de creaţie şi pro­ducţie. Uriaşa şi complexa cantitate informaţională nu poate fi cu­prinsă în planul şi programele de învăţămînt. In şcoală se dau numai noţiuni cheie, directoa­re, care folosesc ca instrumente pentru cunoaşterea şi înţelege­rea altor noţiuni, fenomene şi dN cauze. Nici o dată programa de în­văţămînt nu a cuprins şi nu va cuprinde un volum prea ma­re din cuceririle ştiinţei. Nici nu e posibil. Nota de moderni­zare o dă selecţionarea sisteme­lor de cunoştinţe necesare ca fond aperceptiv pentru conti­nua lor îmbogăţire, restructura­re şi adaptare potrivit moderni­zării vieţii ştiinţifice, tehnice, sociale de-a lungul întregii vieţi a individului. Ar fi indicat deci să se stabilească un sistem ra­portat la ansamblul de noţiuni necesar elevului, iar alegerea să nu se facă pe materii. Numai după stabilirea sistemului uni­tar general să se alcătuiască programa pentru fiecare obiect în parte. S-ar evita astfel a­­glomerările de materiale şi re­petările aceloraşi idei în alte forme, pe obiecte. Faptul că programele şi ma­nualele nu corespund totdeauna cerinţelor vremii se datoreşte şi factorilor obiectivi de evolu­ţie rapidă a societăţii. Se pune deci întrebarea: ideea de moder­nizare nu e aplicabilă azi? Socotim că prima reformă constă în schimbarea concepţiei noastre, a cadrelor didactice în legătură cu noţiunea de moder­nizare în general şi în învăţă­mînt în special. De obicei a­­ceasta e gîndită şi interpretată incomplet sau unilateral. Unii văd prin modernizare introdu­cerea în programe şi manuale a ultimelor cuce­riri ale ştiinţei. Alţii — şi poa­te cei mai mulţi —limitează mo­dernizarea la introducerea în învăţămînt a mijloacelor tehnice moderne de­ la picup la reprezentantele ci­berneticei. Or, laboratoarele au­diovizuale, magnetofonul, apa­ratele de proiecţie, aparatura electronică nu contribuie la mo­dernizarea învăţămîntului pen­tru că sunt creaţiile moderne ale tehnicii! Fiecare dintre ele contribuie la îmbunătăţirea didacticii. U­­nele reduc timpul de învăţare, uşurează înţelegerea — exem­plu aparatele de proiecţie (fil­me, diafilme). Laboratoarele audiovizuale măresc posibilită­ţile de autocontrol şi uşurează însuşirea corectă. Maşinile de învăţat se pare că măresc* coefi­cientul de independenţă în muncă. Cele de verificat aduc o notă în plus de obiectivitate în apreciere. Dar să nu uităm. In toate e prezent omul, pedago­gul. El alege exerciţiile pentru laborator, filmele pentru pro­iecţie,­­ creează modelul pentru maşinile instruirii programate. El poartă flacăra trăirilor afec­tive şi a conştiinţei cu întreg conţinutul ei. Cîn­d programa­ (Continuare în pag. a II-a) Prof. TRAIAN OPINCARU opinu V//Z////A//ZZ//ZZ////Z//A//////////////////////////////////////////////ZZ///////////ZZ/////Z///// Oră de lucru de mină la Școala generală nr. 21, Sibiu odinioară şi acum Sub pîcla roşiatică a amurgului, marile păduri ce acoperă platoul Kimberley din nordul Australiei par să ascundă seculare taine. Din timp în timp, sunete prelungi sparg tăce­rea. Sunt strigătele prevestitoare ale păsărilor sau poate semnalele prin care se înţeleg la mari distanţe ciu­daţii băştinaşi ai acestor meleaguri — aborigenii. Cine sînt ei? De unde şi cînd au poposit în Australia? Nu ştie nimeni. Pe glob Poate au pornit din cine ştie ce insulă îndepărtată şi au înfruntat valurile zbuciumate, dar drumul pe care l-au parcurs rămîne un mister îngropat în adîncul oceanului o dată cu vreun istm de mult înghiţit de ape. Anul 1777. Vasul căpitanului Cook îşi arunca ancora pe ţărmul conti­nentului australian. Băştinaşii îi pri­veau liniştiţi pe necunoscuţii sosiţi pe calea apelor, dar nu dădeau semne de teamă şi nici de surpriză. O asemenea indiferenţă era într-a­­devăr uluitoare. Cînd Cook şi escorta sa au încercat, însă, să debarce, din­tre băştinaşi s-au desprins cîţiva ti­neri înarmaţi cu un fel de bumeran­guri, gata să-şi apere pămîntul. După o scurtă încăierare, în care şansele băştinaşilor erau de la început pier­(Continuare în pag a IV-a) SABINA BONDOC 1 In interiorul ziarului Sport m Noutăţi tehnico-ştiinţifice m Rubrica de informaţii: AZI ■ Publicitate Pag. a II-a O hotărîre a Consiliului de Miniştri privind aplicarea sistemului contractual în activitatea de cercetare Ştiinţifică • Şedinţa Comisiei pentru agricultură şi silvicultură a M. A. N. Pag. a I0­-a

Next