Tribuna Sibiului, februarie 1970 (Anul 3, nr. 607-630)
1970-02-25 / nr. 627
Asociaţiilor intercooperatiste li se pregăteşte UN DEMARAJ VIGUROS Problemele legate de concentrarea producţiei agricole sînt de stringenţi actualitate. Hotărîrea Plenarei Consiliului U.N.C.A.P. din 22—23 decembrie 1969 acordă o atenţie deosebită măsurilor menite să contribuie la îmbunătăţirea activităţii de producţie în cooperativele agricole. In cadrul acestora, înfiinţarea complexelor intercooperatiste pentru îngrăşarea porcilor, a tineretului taurin sau a berbecuţilor ocupă un loc important. In judeţul nostru există toate condiţiile pentru ca în sectorul producţiei animaliere să se realizeze un reviriment, prin înfiinţarea a cîtorva îngrăşătorii de porcine şi ovine, unităţi cu caracter intercooperatist în care, pe baza noilor forme de organizare a muncii şi a producţiei preconizate de hotărîrea plenarei Consiliului U.N.C.A.P., eficienta activităţii desfăşurate se va situa la nivelul industrial, specific producţiei agricole moderne. Pentru a clarifica unele probleme privind înfiinţarea acestor unităţi şi cîteva aspecte legate de perspectivele de dezvoltare a asociaţiilor intercooperatiste în judeţul Sibiu, redacţia noastră a organizat o masă rotundă la care au participat tovarăşii: — CORNEL POPESCU vicepreşedinte al U.J.C.A.P., ■— NICOLAE DURA, medic veterinar, director adjunct la Direcţia agricolă judeţeană, — 1IHAI HUPCA, medic veterinar, şeful circumscripţiei veterinare Păuca, — ION BENNING, preşedintele Cooperativei agricole de producţie din Cristian, — VASILE GAVRILA, preşedintele Cooperativei agricole de producţie din Aciliu. Aş vrea să începem dezbaterile noastre prin relevarea direcţiilor principale de acţionare pentru materializarea operativă a hotărîrilor de înfiinţare a asociaţiilor intercooperatiste. — CORNEL POPESCU: In primul rind, trebuie să începem cu... începutul, să înfiinţăm aceste asociaţii intercooperatiste. Aceasta înseamnă că trebuie să le conferim statut juridic, adunările generale ale cooperativelor care vor să adere la aceste asociaţii trebuie să hotărască expres acest lucru, să desemneze membrii consiliilor de administraţie, să legalizăm la Notariatul de stat înfiinţarea asociaţiilor intercooperatiste. Aceasta este prima fază, formală, e drept, dar care joacă un rol determinant în asigurarea unei viabilităţi îndelungate acestor forme noi de organizare a producţiei. Această fază nu poate fi încheiată decît după ce au loc adunările generale ale cooperatorilor în toate unităţile interesate. Practic, existenţa legală a asociaţiilor intercooperatiste la noi în judeţ va putea fi consemnată abia în luna martie a. c. Apoi urmează faza a doua, materializarea hotărîrilor luate de adunările generale ale cooperatorilor. — NICOLAE DURA: Să nu se înţeleagă cumva că noi vom acţiona concret abia după ce s-au ţinut adunările generale în toate cooperativele agricole ale judeţului nostru. Lucrătorii noştri au şi depistat unele posibilităţi, existente pentru a pune bazele organizării îngrăşătoriilor. Constructorii sunt tot timpul pe teren, cercetează situaţia reală a grajdurilor în care vor funcţiona noile îngrăşătorii, întocmesc devize pentru executarea amenajărilor necesare bunei desfăşurări a procesului de producţie. — CORNEL POPESCU: Analizele situaţiilor existente în cooperativele agricole ne-au permis să constatăm că asemenea îngrăşătorii intercooperatiste pot fi organizate la Cristian, Păuca şi Roşia — pentru porcine — şi la Aciliu — pentru berbecuţi. Ne-am orientat spre unităţile amintite avînd în vedere, în primul rînd, condiţiile de cazare existente, posibilităţile de extindere a spaţiului de cazare, rezultatele de producţie de pînă acum. — NICOLAE DURA: Ideal ar fi să construim complexe industriale noi, cu toate accesoriile reclamate de organizarea ştiinţifică a procesului de producţie animalieră. Dar aceasta înseamnă investiţii costisitoare, care, deocamdată, depăşesc posibilităţile unor cooperative agricole. Practica a impus găsirea unor modalităţi de utilizare cit mai eficientă a grajdurilor depopulate, a spaţiilor de cazare folosite numai parţial. Şi organizarea îngrăşătoriilor intercooperatiste nu numai că oferă această posibilitate, dar va contribui la sporirea considerabilă a producţiei animaliere. Începutul, ca orice început, va fi dificil. Trebuie reamenajate toate grajdurile pentru a fi adaptate la noile lor funcţii de producţie, trebuie căutat şi angajat personal competent pentru a conduce producţia, trebuie asigurate condiţii optime pentru realizarea unor sporuri zilnice în greutate la animalele puse la îngrăşat care să argumenteze justeţea măsurilor pe care le vom aplica. — CORNEL POPESCU: Consider şi eu că în momentul actual soluţia cea mai eficientă este aceasta, pe care am adoptat-o. Pentru ca producţiile ce se vor realiza în îngrăşătoriile cu caracter intercooperatist să fie cât mai rentabile, toată atenţia trebuie îndreptată către organizarea în amănunţime a procesului de muncă. Contractele — ca instrumente prindi. (Continuare In pag. a IlI-a) GH. GRADINARU VBroderie industrială Foto: FRED NUSS informaţii Turneul orchestrei „Barbu Lăutaru” Orchestra bucureşteană de muzică populară „Barbu Lăutaru“ a întreprins, începînd cu 12 februarie, un vast turneu prin oraşele şi satele Transilvaniei, începînd cu 23 februarie, cînd a dat un spectacol care s-a bucurat de mare succes, în sala „Independenţa“ din Sibiu, orchestra îşi continuă turneul în următoarele localităţi: Boiţa, Mediaş, Oraşul Victoria, Agnita, Aiud, Alba-Iulia, Sighişoara şi Sadu. La 5 martie, cînd îşi încheie turneul, orchestra „Barbu Lăutaru“ va mai da un ultim spectacol la Sibiu. Din distribuţie fac parte artişti foarte cunoscuţi publicului nostru ca: artista emerită Maria Lătăreţu, artistul emerit Damian Luca, Irina Loghin, Ana Ispas, Benone Sinulescu, Emil Gavriş, Dionisie Vlad, Ştefan Lăzărescu. Orchestra este dirijată de artistul poporului Ionel Budişteanu şi de Florian Economu. G. N. CONFERINŢE LA BRUKENTHA Periodic, sala de conferinţe a Muzeului Brukenthal găzduieşte expuneri deosebit de interesante, profilate în special pe probleme de artă. Zilele trecute a conferenţiat aici pictorul Nicolae Barcan, refăcînd pentru participanţi, prin excelente imagini diapozitiv, itinerariul unei călătorii recente în Italia. Tot aici, Teodor Ionescu, şeful secţiei de artă a muzeului, a conferit, aseară, despre curentul plonerist, iar Tinea Tarangul urmează a vorbi mîine, la ora 18, despre impresionism. PROLETARI DIN TOATE S TARILE, M1JI-VA I rv/3 ORGAN IAL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. $1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul III, nr. 627, Miercuri, 25 februarie 1970 4 pagini 30 bani în preocupările specialiştilor medieşeni . PROBLEME MAJORE ALE PRODUCŢIEI Recent, maiştrii, tehnicienii, inginerii şi economiştii din întreprinderile medieşene au dezbătut critic modul în care sunt organizate locurile de muncă cu condiţii grele, precum şi organizarea transportului intern de la întreprinderile „Vitrometan", „Tîrnava" şi „Automecanica". Iniţiată de către Cabinetul municipal de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, dezbaterea a fost precedată de vizitarea reciprocă a uzinelor respective şi de vizionarea filmului .Analiza sistematică a locurilor de muncă". Acest lucru a permis desprinderea unor concluzii de o incontestabilă valoare. Din discuţiile purtate, a reieşit faptul că mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă, în vederea creşterii productivităţii muncii, sunt probleme ce preocupă colectivele întreprinderilor medieşene. De exemplu, la ,Vitrometan", prin mecanizarea operaţiunilor de transport interfazice se poate reduce numărul încă mare de călători manuali, fapt care va avea urmări pozitive — reducerea rebuturilor. Apoi, condiţiile grele de muncă de la turnătoria uzinei, unde oala de turnare şi formele grele sunt încă purtate pe braţe, a determinat adoptarea unei soluţii de mecanizare prin monosină ce se va instala în trimestrul III al anului acesta. De altfel, în această uzină se va executa în cursul lui70 lucrări de autoutilare în valoare de peste 1,5 milioane lei, introdueîndu-se intre altele, montajul în flux al caroseriilor pentru autoutilitarele speciale și al conveioarelor pentru transportul intern la secţia de montaj general. La uzina „Tîrnava" ing. Heinrich Friedrich a remarcat că este absolut necesar ca serviciul de organizare a producţiei din Combinatul textil Sibiu să prevadă soluţionarea reduceii zgomotului din secţia de ţesătorie, cu influenţe negative asupra utilzării fondului de timp destinat producţiei. Ing. Carol Trabalca a arătat că trebuie folosite cu mai mult curaj masele plastice (polistirenul expandat) în izolarea fonică, atît la uzina „Tîrnava" cît şi la alte unităţi. Indicele destul de bun de folosire a timpului de lucru — 96,2 la sută— obţinut anul trecut de către uzina „Automecanica", ne îndreptăţeşte a crede că metoda schimbării muncitorilor din secţiile grele după un ciclu de cîteva luni, este într-adevăr bună. Prin ea s-a reuşit protejarea omului de efectele zgomotului industrial. Idei, soluţii, propuneri importante. Ele au demonstrat dorinţa specialiştilor de a introduce noul — dar nu oricum, ci pe criterii economice — precum şi de a evita paralelismele în studiu sau studierea unor soluţii deja cunoscute. Totodată, discuţiile purtate au dus în mod deosebit la fixarea unor obiective concrete ce vor fi urmărite în viitor. Dintre acestea — aşa cum concluziona economistul Ioan Balint — directorul Cabinetului de organizare a producţiei şi a muncii, amintim: mecanizarea, containerizarea şi paletizarea producţiei, reducerea locurilor grele de muncă, a ştrangulărilor procesului de producţieetc. Munca noastră de zi cu zi are tot mai multă nevoie de gîndire inovatoare. Garanţia transformării ei în realitate stă cu certitudine în puterea de muncă, în capacitatea specialiştilor noştri de a descoperi cele mai eficiente mijloace de creştere a productivităţii muncii, de uşurare a efortului fizic. V. BOTOQ . Macaraua portală a rampei C.F.R. Sibiu, cu ajutorul căreia sunt încărcate şi descărcate zilnic importante cantităţi de mărfuri Ghişeele — se ridică cu bariere care întîrziere • în cît timp poţi obţine un act? • O odisee modernă sau un record în materie de ... birocraţie • Cine decide asupra dreptului meu de a face o cerere? • Numai la ora 13 „Funcţionarul este la dispoziţia cetăţeanului şi nu invers". Cuvintele acestea nu conţin o simplă opinie particulară ci sintetizează realmente un comandament social de primă importanţă. De ce aşa şi nu altfel? Pentru că în condiţiile largii democraţii socialiste din ţara noastră înţelegerea exactă a acestei idei este cerută de însăşi esenţa rolului statului Cetăţenii se adresează cu încredere organelor de partid şi de stat. La fel, oricărui birou ori ghişeu la care lucrează un om plătit pentru a servi publicul, pentru a-l îndruma, a-i da un sfat, o sugestie. încrederea trebuie onorată cu solicitudine. Slujbaşul acrit, plictisit, cu aerul că la fiecare solicitare e deranjat de la treburi de mare importanţă, nu-şi are locul în angrenajul vieţii noastre sociale. Zilnic, în ore stabilite, ghişeele se deschid pentru a primi cereri, solicitări, pentru a oferi lămuriri. La Notariatul de stat ori la Administraţia financiară, la S.G.L., ori la policlinică, la diferitele servicii ale consiliilor populare, sute de oameni aşteaptă să li se rezolve nişte doleanţe izvorîte din drepturi consfinţite de legi şi hotărîri. Cum le onorăm aşteptarea, încrederea? Pe la Serviciul de gospodărire locativă al municipiului Sibiu se perindă zilnic zeci de cetăţeni. Poate sute. Un funcţionar, de serviciu la ghişeu, primeşte şi înregistrează cereri, acordă consultaţii. Muncitoarea Zoe Grigorie, de la „Dumbrava" din Sibiu, se prezintă în faţa geamului dincolo de care stă o funcționară, își spune păsul tovarășei Măruntu. îi înmînează o cerere spre a fi înregistrată. — N-are rost să ceri asta. S-a rezolvat în favoarea altcuiva — i se spune. Nu mai aveți ce face. Gata! — Bine, dar nu-mi primiți cererea? ... — Nu. Altcineva ...! Femeia a rămas nedumerită. I s-a părut că ceva nu e în regulă, că procedeul nu e tocmai potrivit. A venit la ziar plingînd. „De ce să fiu repezită așa? Eu nu am nici un drept? Am fost în audiență la partid, am fost sfătuită, îndrumată cu grijă. Aici de ce sunt repezită? Cu ce drept nici măcar nu mi-e citită cererea. Eu ştiu că cererile se înregistrează toate, că se hotărăşte după chibzuieli, după cumpăniri. Şi nu de către un funcţionar". E dreptul oricăruia să prezinte o cerere şi să primească un răspuns. întrebăm pe tovarăşii de la serviciul specificat cine decide asupra oportunităţii ori neoportunităţii unei cereri? I-a conferit cumva, cineva tovarăşei Măruntu puterea discreţionară de a hotărî (Continuare în pag. a II-a) VICTOR DOMŞA ALEXANDRU GRAD i ’nuiinininninin/nntiintinnt/mHumtinnnmmmiiuHniinmniniiUtrA Despre modernizarea învăţămîntului I Cînd vorbim de modernizarea învăţămîntului trebuie sa ne gîndim la întreg procesul de formare, care începe cu noţiuni şi se termină cu priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, cu formarea unui om nou, modern, şi în concepţie, şi în sentimente, trăsături de voinţă şi caracter, care să corespundă evoluţiei la etapa cînd el va fi in plin proces de creaţie şi producţie. Uriaşa şi complexa cantitate informaţională nu poate fi cuprinsă în planul şi programele de învăţămînt. In şcoală se dau numai noţiuni cheie, directoare, care folosesc ca instrumente pentru cunoaşterea şi înţelegerea altor noţiuni, fenomene şi dN cauze. Nici o dată programa de învăţămînt nu a cuprins şi nu va cuprinde un volum prea mare din cuceririle ştiinţei. Nici nu e posibil. Nota de modernizare o dă selecţionarea sistemelor de cunoştinţe necesare ca fond aperceptiv pentru continua lor îmbogăţire, restructurare şi adaptare potrivit modernizării vieţii ştiinţifice, tehnice, sociale de-a lungul întregii vieţi a individului. Ar fi indicat deci să se stabilească un sistem raportat la ansamblul de noţiuni necesar elevului, iar alegerea să nu se facă pe materii. Numai după stabilirea sistemului unitar general să se alcătuiască programa pentru fiecare obiect în parte. S-ar evita astfel aglomerările de materiale şi repetările aceloraşi idei în alte forme, pe obiecte. Faptul că programele şi manualele nu corespund totdeauna cerinţelor vremii se datoreşte şi factorilor obiectivi de evoluţie rapidă a societăţii. Se pune deci întrebarea: ideea de modernizare nu e aplicabilă azi? Socotim că prima reformă constă în schimbarea concepţiei noastre, a cadrelor didactice în legătură cu noţiunea de modernizare în general şi în învăţămînt în special. De obicei aceasta e gîndită şi interpretată incomplet sau unilateral. Unii văd prin modernizare introducerea în programe şi manuale a ultimelor cuceriri ale ştiinţei. Alţii — şi poate cei mai mulţi —limitează modernizarea la introducerea în învăţămînt a mijloacelor tehnice moderne de la picup la reprezentantele ciberneticei. Or, laboratoarele audiovizuale, magnetofonul, aparatele de proiecţie, aparatura electronică nu contribuie la modernizarea învăţămîntului pentru că sunt creaţiile moderne ale tehnicii! Fiecare dintre ele contribuie la îmbunătăţirea didacticii. Unele reduc timpul de învăţare, uşurează înţelegerea — exemplu aparatele de proiecţie (filme, diafilme). Laboratoarele audiovizuale măresc posibilităţile de autocontrol şi uşurează însuşirea corectă. Maşinile de învăţat se pare că măresc* coeficientul de independenţă în muncă. Cele de verificat aduc o notă în plus de obiectivitate în apreciere. Dar să nu uităm. In toate e prezent omul, pedagogul. El alege exerciţiile pentru laborator, filmele pentru proiecţie, creează modelul pentru maşinile instruirii programate. El poartă flacăra trăirilor afective şi a conştiinţei cu întreg conţinutul ei. Cînd programa (Continuare în pag. a II-a) Prof. TRAIAN OPINCARU opinu V//Z////A//ZZ//ZZ////Z//A//////////////////////////////////////////////ZZ///////////ZZ/////Z///// Oră de lucru de mină la Școala generală nr. 21, Sibiu odinioară şi acum Sub pîcla roşiatică a amurgului, marile păduri ce acoperă platoul Kimberley din nordul Australiei par să ascundă seculare taine. Din timp în timp, sunete prelungi sparg tăcerea. Sunt strigătele prevestitoare ale păsărilor sau poate semnalele prin care se înţeleg la mari distanţe ciudaţii băştinaşi ai acestor meleaguri — aborigenii. Cine sînt ei? De unde şi cînd au poposit în Australia? Nu ştie nimeni. Pe glob Poate au pornit din cine ştie ce insulă îndepărtată şi au înfruntat valurile zbuciumate, dar drumul pe care l-au parcurs rămîne un mister îngropat în adîncul oceanului o dată cu vreun istm de mult înghiţit de ape. Anul 1777. Vasul căpitanului Cook îşi arunca ancora pe ţărmul continentului australian. Băştinaşii îi priveau liniştiţi pe necunoscuţii sosiţi pe calea apelor, dar nu dădeau semne de teamă şi nici de surpriză. O asemenea indiferenţă era într-adevăr uluitoare. Cînd Cook şi escorta sa au încercat, însă, să debarce, dintre băştinaşi s-au desprins cîţiva tineri înarmaţi cu un fel de bumeranguri, gata să-şi apere pămîntul. După o scurtă încăierare, în care şansele băştinaşilor erau de la început pier(Continuare în pag a IV-a) SABINA BONDOC 1 In interiorul ziarului Sport m Noutăţi tehnico-ştiinţifice m Rubrica de informaţii: AZI ■ Publicitate Pag. a II-a O hotărîre a Consiliului de Miniştri privind aplicarea sistemului contractual în activitatea de cercetare Ştiinţifică • Şedinţa Comisiei pentru agricultură şi silvicultură a M. A. N. Pag. a I0-a