Tribuna, ianuarie-martie 1887 (Anul 4, nr. 1-72)

1887-02-14 / nr. 35

Pag. 138 odată un răsboiu, violând tractatele euro­pene ; tot atât de puţin va viola şi neu­tralitatea Elveţiei. „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ constată deasemene o impresie depri­­mătoare a alegerilor germane asupra Franciei şi-­şi bate în palmi de manevra presei din Rusia, unde atitu­dinea patriotică a corpurilor legiuitoare a tras o dungă preste socoteala multora. Pentru ilustrarea situaţiei servească dealtmintrelea următorul ordin de a fi, ce ce ’l-a dat generalul de infanterie şi co­mandantul armatelor rusesci din Sudul Ru­siei, la 8 Februarie v. câtră armată, ce­tit fiind la Kiev, Elisabetgrad, Crimea, Herzon şi Basarabia , în ultimul timp în armatele europene s’au început rearmările pe o scară foarte întinsă. Ar­matele primesc puşcile cu repetiţie în locul ve­chilor puşci. Aceste puşci au avantagiul de a ave o mare repeziciune de descărcaturi, în vederea că scirile privitoare la aceste rearmări pot pătrunde pană în rîndurile armatei ruse unde vor face să se nască ideia, că puşcile cu repetiţie sunt superioare celorlalte, eu cred ne­cesar a explica amănunţit cestiunea privitoare la noul sistem de puşci. Această explicare o dau după opinia bine stabilită a unei comisiuni spe­ciale, care a studiat noul sistem. Din compara­­ţiunea făcută între toate armele de repetiţie re­­ese vădit şi nedubitabil, că noul sistem are foarte multe defecte din cele mai grave. Aceste puşci sunt foarte grele, când magazinul se află plin de cartuşe, mecanismul lor este foarte complicat şi se strică lesne, manuarea e foarte anevoioasă; la trecerea de la darea focurilor ordinară la cea cu repetiţie se pierde mult timp; când focurile se succed des, ţeava se înferbântă şi chiar de­vine roşie, car’ în faţa frontului se acumu­lează un nor de fum, care împedecă darea la ţintă. Centrul de greutate al puşcii cu repetiţie se schimbă mereu şi prin aceasta influenţează asupra ochir ei. Sunt multe alte inconveniente analoge cu cele enumerate mai sus. Aşadar, o îndoeală mare se nasce, dacă toate aceste inconveniente şi defecte fac, ca pentru a pute trage mai multe focuri într’un timp cât de scurt, să se sacrifice sistemul adop­tat astă­fi, şi dacă nu este mai bine, ca cu răb­dare să aşteptăm ultimul cuvânt al mechanicei, care nu poate să rămână satisfăcută cu inovaţiunea în cestiune. Să aşteptăm dar’ şi să nu condam­năm cu uşurinţă arma, care ne-a servit deja în atâtea rânduri. Ori­ şi­ce om cu judecată dreaptă înţelege bine, că chiar în momentul de faţă, în cas de un resboiu între două armate, din care una va avă puşcile cu repetiţie, care ceealaltă ordinare, victoria nu va depinde de armă, ci de iste­ţimea, cu care soldatul scie a o întrebuinţa, de gradul instrucţiunii sale militare şi mai cu seamă de spiritul, care cuprinde armata, în ordinul (puncas) cătră garda imperială datat 28 August 1877 din ultima campanie, reposatul întru fericire Ţar şi Hasudar a zis : „Nu prin superioritatea numărului, nu prin superioritate de armă, nu prin tăria posi­­ţiunilor defensive şefii glorioşi ai Rusiei au imor­­talizat numele lor pe câmpul de bătaie, ci prin spiritul de disciplină, de abnegaţiune şi prin cu­­ragiul soldatului rus“. Aceste cuvinte auguste s’au adeverit pe câmpiile Turciei. Să ne pătrundem dar’ de consciinţa, că timpul unei rearmări pentru noi Ruşii, n’a sosit încă şi că păstrând virtuţile noastre ruse, vom sei a ne încununa cu laurele victoriei avend în mâna ber­­dancă, care este teroarea duşmanului. Acest ordin de Ţi este iscălit, precum am zis, de generalul de infanterie Roop şi a fost cetit zilele trecute în toate oraşele din Sudul Rusiei. Din Sofia se împărtăşesce, că in­­stiinţele partidului Zancoff­ist, de a efectul o fusiune cu aderenţii lui Caraveloff, au succes pe deplin. în­tr’o adunare de partid s’a hotărît în una­nimitate, că cunoscutul program al lui Zancoff pentru resolvarea crisei bulgare se pare de potrivit, a aplana diferenţa ce există între Bulgaria şi Rusia. Deoare­ce însă Poarta a întrerupt definitiv1, negociările cu Zancoff şi e hotărîtă a negocia despre cestiunea bulgară numai cu ambasadorii puterilor şi cu delegaţii Sobraniei şi a trimite un nou comisar la Sofia, dar’ nu pe Gadban-effendi, fusio­­narea dintre partidele Zancoff şi Caraveloff va rămâne fără de nici o importanţă. Din seara de Crăciun. (Urmară.) Ar fi interesant a cerceta mai de aproape, ce înţelege ţeranul prin „boul suru *) din colin­dele aceste din urmă. Fiind însă, că în cadrul acestor şiruri nu încape o aprofundare mai lăţită a lucrului, o lăsăm pe seama altora mai compe­tenţi. Originală este situaţiunea, în care ni se presentă eroina colindei: leagănul de mătasă în coarnele boului sur. Poate nu va fi fără interes pentru cetitori, dacă observ aici, că tot în felul acesta se colindă fetele şi în România liberă, ceea­ ce indică acelaşi mod de cugetare la toţi Ro­mânii, precum şi originea comună a colindelor de dincoace şi dincolo de Carpaţi. Astfel aflăm în colecţiunea de poesii poporale a dlui O. D. Teodorescu, pag. 61 următoarea Colindă de faţă: Cetinele, cetioară, dragă Ler! Oltul mic Mare-a venit Şi de mare Margini n’are; Ear’ pe Olt Ce ’mi-’şi vine? *) Intr’alte locuri din colindele publicate de dl Teo­dorescu se află lângă cerb atributul „tretior“. Compară cu „cerbul trestior“ din col. I a colecţiunii de faţă. X. Colo jos pe mare ’n jos Vine-un leagăn de mătasă. Dar’ în leagăn cine şede ? Dară X., fată d’albă. Şi coasă şi chindisesce La gulere voinicesci, Prapori mari bisericesci, Năfrămi mari împărătesei. Da tu X., fată d’albă, Coase-­mi şi mie-o năframă Şi mai trage-un firicel Şi mai cântă-un cântecel; Şi mai cântă-a câmpilor ! De dorul părinţilor! Şi mai trage-un firicel Şi mai cântâ-un cântecel; Şi mai cântă-a brazilor De doruţul fraţilor! Şi mai trage-un firicel Şi mai cântă-un cântecel; Şi mai cântă-a florilor De dorul surorilor! Unde sânt două fete în casă, se colindă următoarea: XI. Grădina cu florile, Flori din toate florile! Sântu-’mi flori din toate flori, Sântu-’mi două floricele, Da nu-’s două floricele, Că ’mi-’s două aurorele! Dar’ la nume cum se cheamă? Dar’ (cutare cu cutare) Grăi sora cătră soră: — „Soră, sorioara mea! „Smulge, soră, câte două „Și direaptă câte nouă, „Că grei nourei se scoală. „Nu ’mi-’s nourei de ploae, „Că ’mi-’s peţitorii tei, „Vin la mini, te cer pe tine! „Dar’ de zestre ce le-om da? „Da-le-om boi şi da-le-om oi „Şi cinciZeci de berbecei, „Să te duci, soro, cu ei. „Şi cinciZeci de miorele, „Să te duci, soro, cu ele!“ Tot colindă de fată mare este şi urmă­toarea : XII. Colo jos mai din jos Crescutu-’mi-au, născutu-’mi-au Vr’o doi meri şi vr’o doi peri. Merii cresc şi se ’mpletesc, Perii cresc şi înfloresc. Pe subt ei cine se plimbă? Dară X, fată d’albă '*) într’o colindă aflată de dl Teodor T. Burada la Românii din Dobrogea şi cuprinsă în cartea d-sale „ O caletorie în Dobrogea“ se află în situaţie analogă „bohor negru“. Dl Burada explică pe bohor de la boul de unde cu bună seamă vine şi „boul sur“ al nostru, tribuna Biserica în serviciul „kultur­­egylet“-ului. (Urmare.) 7. Parochia cercuală din ţinutul Ne­sal­ului în comitatul Solnoc-Dobâca, tot pe Câmpie. De aceasta se ţin Nesalul ca centru (între 567, care vorbesc limba română sünt 145 Maghiari); Ţag (între 440 de limba rom. sünt 68 Magh.); Giolţ (între 358 de limba rom. sünt 67 Magh.); Ce­­sare (între 197 de limba rom. sünt 11 Magh.). In Nesal şi Ţag au fost odinioară biserici înflo­ritoare. Pentru dotarea staţiunii de preot-în­­văţător poporul sărăcit numai 200 fl. poate con­tribui. Tot spre acest scop a lichidat conventul 150 fl. ajutor permanent, şi cer dela reuniune tot atâta, cu îndatorirea, ca respectivul preot­­învățător să instrueze şi pe obligaţii la şcoală din Nesal. Trebue mai departe să se zidească o şcoală comună pentru Griolţ şi Ţag. Pentru acoperirea cheltuielilor cer dela reuniune odată pentru totdeauna 300 fl. (restul îl va acoperi districtul). Tot dela reuniune cer pentru dota­rea învățătorului, care se va institui, un ajutor permanent de 100 fl.; restul îi va acoperi capi­talul fundamental ce se administrează în centru. 8. Parochia cercuală din U.­St.-Petru, parte pe teritorul cercului Ormenişului în comi­tatul Cojocnei, parte pe teritorul cercului Mură­­şului-superior în comitatul Murăş-Turda în co­munele U.­St.-Petru, Orminiş, Silvaşul-Câmpiei, Tuşîn, Dâmb, Velcher şi Pogacia. în comunele numite trăiesc între 14.000 locuitori ce vorbesc limba română 610 reformaţi maghiari. Dota­­ţiunea parochului cercual e deja asigurată, pre­cum e asigurată şi dotarea mai bună a învăţă­­torului din U.­St.­Petru prin un ajutor perma­nent de 150 fl. votat de cătră convent şi di­strict. E unse de lipsă în Tuşîn ce aparţine cercului de activitate al misiunii să se îmbună­tăţească leafa învăţătorului cu un ajutor perma­nent de 100 fl. şi să se sistemiseze staţiune în­­văţătorească în Pogacia. în locul din urmă e Brazi înalţi, Molifţi uscaţi. Printre brazi, Printre molifţi, Noi îmi ’noată Ceri stretin. *) Cerbu ’noată, Coarne poartă, Bar’ în vîrful Coarnelor Leagăn verde De mătasă, împletit Cu viţa 'n şeasă. Dar’ în leagăn Cine şede? Ea (cutare) Fată mare Cu cosiţa Pe spinare, Strălucind Ca sfântul soare, îmi coasă Şi-’mi chindisesce, Guleraş Lui taică-seu . . . ş. c. 1. în stare comuna bisericească se clădească din propriile sale puteri şcoală şi locuinţă pentru în­văţător şi afară de aceasta a mai dota pe învă­­ţătorul ce se va institui cu un ajutor perma­nent de 150 fl. Mai sunt exigenţe de 100 fl. sub acest titlu. Jumătate din ajutorul perma­nent de 200 fl. pe seama celor doi învăţători va acoperi districtul. Numărul obligaţilor la şcoală e 22. 9. Parochia cercuală din ţinutul Tonciu- l­u­i în comitatul Cojocnei, pe teritorul cercului Teaca. în acest cerc configuraţia naţionalităţilor e următoarea: 10,000 care vorbesc limba ro­mână; 600 care vorbesc limba germană; 590, care vorbesc limba maghiară; reformaţi: 1893. Cu cei din urmă sânt: în Tonciu, în reşedinţa parochiei cercuale şi singura comună maghiară mai puternică 523, în comunele ce zac în giu­­rul ei însă elementul maghiar vegetează într’o minoritate impotentă, şi anume în Baniţa (între 832 care vorbesc limba română sânt 47 Maghiari); în Ujfalăul-rom. (între 579 care vorbesc limba rom. sânt 17 Magh.); în Hărăstaş (între 473 de limb. rom. sânt 22 Magh.); în Socol (între 654 de l. rom. sânt 12 Magh.); la­olaltă 604 Maghiari. Pentru dotarea parochului cercual contribue po­­porenii cu 300 fl. şi tot atât au lichidat deja şi districtul meu şi conventul. Ca să se poată îuse ocupa staţiunea ce stă deja de mult vacantă, trebue reparată locuinţa, şi cer spre acest scop dela reuniune odată pentru totdeauna 300 fl. De acoperirea celorlalte cheltueli se vor îngriji poporenii şi districtul. în Tonciu trebue, afară de aceasta, să se urce şi dotaţiunea staţiunii în­­veţătoresci, pentru­ ca să se poată angag­a un învăţător cu cualificaţiune suficientă pentru in­­struirea celor 69 obligaţi de şcoală. Sub acest titlu trebue să se întregească dotaţiunea ,cu un ajutor permanent de 100 fl., deoare­ce pănă acum de abia ajunge la suma de 200 fl. Jumătate din această sumă va acoperi districtul. 10. Parochia cercuală din Topli­ţa (O.­­Toplicza), parte în comitatul Murăş-Turda în cercul Reghinului-superior, parte în comitatul Ciucului în cercul G.-St.-Miclăuşului, şi anume în următoarele comune: Topliţa (între 3300 care vorbesc limba română sânt 849 Maghiari rom.-cat. şi 47 Magh. refor.); în Murăşlaca (Göde- Mesterhâza) (între 1088 care vorbesc limba română sânt 200 Magh. rom.-cat. şi 50 Magh. re­formaţi) ; în Ratiş (Ratosnya) (între 270 care vorbesc limba română sünt 47 Maghiari rom.­­cat. şi 26 Magh. refor.); în Deda (dître 1527 care vorbesc limba română sünt 24 Maghiari rom.­cat. şi 55 Maghiari ref.); în Silia (între 936 care vorbesc limba română sünt 116 Mag. ref.); în Tod (dintre 650 care vorbesc limba rom. sânt 127 Maghiari ref.); în Galonya (în­tre 1400 cari vorb. limba rom. sânt 70 Magh. ref.). Mai departe în cercul G. St.-Miclăuşului mai trăesc în Alfalău, Sarhegi, G. St.-Miclăuş, Re­­metea, Ditru şi Telegieş 130 Maghiari ref. fără de nici o îngrijire sufletească. Centrul natural al misiunii este Topliţa, care din puterile sale poate să acopere clădirea locuinţei şi dotaţiunea parochiei pănă la 300 fl. Conventul a votat un ajutor anual de 150 fl., e de lipsă să se mai asigneze 100 fl. sub titlul de pauşal de călătorie. Îl. Parochia cercuală din Sighişoara în comitatul Târnavei-mari, pe teritorul cercului Crişului (Keresd). Pe teritorul acestui cerc e configuraţia naţionalităţilor următoarea: locuitori ce vorbesc limba română sunt în număr rotund Drăgălaşă este următoarea variantă a colin­delor de mai sus: 11,000; ce vorbesc limba germană 12,200. între aceştia sânt 442 rom.-cat. 1228 ref. şi 11 uni­tari. în Sighişoara sunt între 2400 ce vorbesc limba rom. şi 4740 ce vorbesc limba germ. 1050 Magh. rom.-cat. 309 Magh. ref. şi 106 Magh. unit. Centrul natural al misiunii e Sighişoara, ca re­şedinţa comitatului şi a inteligenţei. Biserica ma­ghiară reform, de acolo a cumpărat cu ajutorul districtului un loc potrivit şi locuinţă pentru preot, şi dotaţia e deja acoperită pănă la 700 fl. Terenul de activitate, afară de Sighişoara, se va extinde şi asupra Staroşului (130 Magh. ref.) şi asupra Ferihazei, mai departe asupra următoare­lor localităţi: Saschişd (41 Magh. ref.); Cristur (15 ref.); Archita(Erked) (26 Magh. ref.); Bia(15 Magh. ref.); Caţa (Katza) (26 Magh. ref.) şi încă asupra câtorva diaspore din giur, unde între marea massă de Români şi Germani trăesc vre-o câţiva Maghiari, in Sighişoara au Maghiarii cat. o biserică pom­poasă. Şi biserica Maghiarilor ref. trebue să se clădească, ca şi aceea să fie zidul de apărare al elementului maghiar. Cu toate că contribuirile în toată ţeara decurg cu un frumos resultat, numai târziu se va pută ajunge scopul pe calea aceasta. Mai la vale, la rubrica clădiri­lor bisericesci îmi voiu face proiectul în această privinţă. 12. Parochia din ţinutul Tresmieiei în Selagiu, pe teritorul cercului Zălau, în acest cerc sunt locuitori ce vorbesc limba română, în număr rotund de 17.000; faţă cu aceştia sânt 200 Magh. rom.­cat., mai departe sânt în Tresmieia, Ciu­­merna, Unguraş, Agriş, Sf.­Georgiu, Buciumnic şi încă în vre-o câteva diaspore 300 Maghiari ref. împrăşciaţi şi aproape de perire, fără preot, fără învăţător. Centrul natural al staţiunii preo­­ţesci-învăţătoresci ce are să se sistemiseze este Tresmieia, unde numărul Maghiarilor a scăzut deja la 84. Pentru biserică şi casa parochială a oferit dl Francisc Lázár un loc, pe care, cu ajutorul poporenilor, se vor pute zidi acele pentru suma de 1000 fl. Spre acest scop conventul a votat 500 fl., tot atâta cer dela reuniune. Pentru dotaţiune au lichidat di­strictul meu şi conventul un ajutor permanent de 500 fl. Mai cer dela reuniune 150 fl. sub titlul: pauşal de călătorie. 13. Parochia cercuală din ţinutul Pan­­t­i­c­e­u l­u­i, la marginea de sud a comitatului Solnoc-Dobâca, pe teritorul cercului Ciachi-Gâr­­băului, de­ care se ţin (cu excepţiunea Dîrgiei, unde numărul Maghiarilor e 80) următoarele­ Co­mune: Panticeu, Cristur, Cheleş (­Köles), Checi­­haza, Cernuc, Ciachi-Gârbău, Călacea, Sotelic, Catelina şi Vaidahaza. In comunele aceste trăesc între 22.000 ce vorbesc limba română 200 Ma­ghiari reformaţi şi 7 unitari, împreună cu Ma­ghiarii din Dîrgia în număr rotund 500 Ma­ghiari reformaţi. Reşedinţa misiunii e Panticeul. Pentru dotarea misonarilor poporenii numai cu 300 fl. pot contribui. Districtul meu şi conven­tul au votat sub acest titlu un ajutor permanent de 200 fl. Cer de la reuniune drept pau­şal de călătorie 100 fl. la an. Eu ţin, că organisarea momentană a paro­­chiilor cercuale, respective a staţiunilor de preoţi­­învăţători ce le-am precisat mai sus, e o exigenţă de prima ordine şi nutresc acea speranţă, că reuniunea nu va denega sprijinirea acestei misiuni. (Va urma.) Nr. 35

Next