Tribuna, iulie-septembrie 1887 (Anul 4, nr. 146-220)

1887-09-11 / nr. 205

Pag. 818 acesteia şi servesce drept de un sprijin uriaşal instiinţelor în adevăr patriotice în direcţiune naţională, care se revarsă dintre zidurile acestei cetăţi preste toate părţile transilvane. Consciinţa de a iubi patria şi a fi maghiară, fiind virtuţi demne de distincţiune şi înaintea tronului regal, va insufla cetăţenimii din cetatea aceasta curagiu şi putere pentru misiunea culturală şi patriotică, care misiune se aşteaptă dela dînsa aici între munţii dela marginile extreme ale monarchiei. ..“ în fine aceleaşi foi le strigă Românilor : Auriţi ce au fi, Maiestatea Sa! După toate aceste ar trebui să creadă omul, că compatrioţii Maghiari înnoată în consciinţă, că toate dorinţele lor sunt împlinite, toate naţionalităţile nemaghiare turtite la pământ şi împărăţia cea mândră şi frumoasă a maghiarismului pentru vecii vecilor este asigurată. Vorbă să fie! Bunii oameni, ne pomenim, că acum sânt mai îngrijiaţi ca ori şi când altă dată. Toate nădejdile câte şi le-au făcut, toate îmbunările cu câte ei pe sine s’au îmbunat de vre-o câteva săptămâni încoace, apar, ca şi vorba cu vocea înaltă a unui călător singur, cu scop de a-şi împrăşcia „urîtul“. Nu este cu putinţă, ca cele ce am citat din fiarele maghiare, să fie expresiunea adevărată a consciinţei naţionale maghiare, şi procurorul general din Budapesta, în acelaşi timp, să simtă necesitatea de a îndatora pe procurori la energia, cu care-’i îndatorează contra productelor presei nemaghiare. Aşa ni se pare nouă coincidenţa încrederei în sine, nădejdei în sprijinul Monarchului şi a apelului procurorului general la procurorii sei, cum ’l-am putut vedèa în numărul nostru precedent. Dar’ n’avem să stăm timp îndelungat la îndoealâ. Convingerea, că în cele citate din foile maghiare nu este depusă expresiunea consciinţii naţionale maghiare, ni-o procură tot aceleaşi foi maghiare: „Dacă Regele, — se scrie într’una din foile maghiare, — va afla dela interpreţii, care vor apare înaintea sublimei sale persoane mai de aproape, care sunt durerile noastre și ne va veni întru ajutor, aceasta atunci are să devină monumentul cel mai durabil al călătoriei sale prin Transilvania. Numai vre-o câteva cuvinte îl costă pe dînsul aceea ce pe noi ne chinue decenii sau secoli întregi. Şi dacă dînsul pronunţă aceste vre-o câteva cuvinte, pronunţă, că aceia, cătră cari le pronunţă, au să recunoască într’însele voinţa sa preaînaltă şi prin aceasta îşi ridică monumentul cel mai frumos. ... nu numai în inimile pline de recunoscinţă şi inundate de iubire ale Maghiarilor sei, ci şi în cartea istoriei ungare.“ Cu alte cuvinte Regele se constringă pe Românii, Saşii etc. încăpăţînaţi din Transilvania a se lăsa de a mai „periclita“ maghiarismul şi pe compatrioţii maghiari; pe cei cu puterea de douăzeci de ani în mână, se-ş i salveze de sub presiunea apăsaţilor Români şi Saşi. Care va săibcă: compatrioţii maghiari nu sânt mulţumiţi, că de douăzeci de ani încoace au puterea în mână. Nu, aceasta li-e prea puţin. Ei vor, ca Monarchal să le vină într’ajutor şi să ţi asigure acea putere. Dar’ în fine şi aceasta li-e prea puţin. Ei cer dela Monarch să constrîngă pe nemaghiari la promovarea maghiarismului. N’ajunge însă nici atâta. După ce ne strigă: „Auziţi ce a zis Maiestatea Sa“, tot mai află de lipsă a pune în contribuţiune şi pe procurorul general, ca acesta să pornească la campanie toată armata procurorilor. Spre ce sfîrşit? Pentru de a apăra naţiunea maghiară contra celor ce se plâng, că aceasta pe ei îi asupresce. Pare de necretiat acest lucru, dar, cu toate aceste este aşa, fiindcă aşa aduce cu sine principiul de îndreptăţire egală, după cum îl înţeleg dominanţii actuali ai situaţiunii, căror le place a-şi revindica numai sieşi fericirea patriei din contră, că la Château-Meillant Fadeta era vestită pentru sciinţa ei şi că oamenii veniau din toate părţile s- o consulte întocmai ca pe stăpâna ei. Jupâneasa Barbeau o rugă deci pe Fadela să vină să-’l vadă pe Sylvinet, care zăcea, și să-’l caute. Fanchona căutase de multe ori să’i vorbească, după cum îi promisese lui Landry, dar’ nici odată nu s’a putut apropia de el. Ea nu așteptă dar’ să fie invitată, ci alergă să vadă pe Sylvinet. II găsi dormind în căldurile frigurilor, și ea rugă familia să o lase numai singură cu el. Și fiindcă astfel este obiceiul locuitoarelor, de a lucra în secret, nimeni nu fu contra propunerii ei, și o lăsară singură în odaie. Mai întâiu, Fadela își puse mâna pe mâna lui Sylvinei, care atârna pe marginea patului; dar’ ea o făcu aceasta atât de încetinel, încât el nici nu simți, cu toate că el avea somnul atât de ușor, încât o muscă, sburând,l-ar fi deșteptat. Mâna lui Sylvinei ardea ca focul, și se făcu și mai caldă în mâna micei Fadete. El se arăta neliniștit, fără ca să încerce însă a-și trage mâna. Atunci Fadela îi puse şi ceealaltă mână pe frunte, tot aşa de încetinel ca întâia oară, şi el se nelinişti şi mai tare. Dar încetul cu încetul se linişti, şi ea simţi cum capul şi mâna bolnavului său se răceau din minut în minut şi cum somnul lui se facea tot atât de liniştit ca al unui copil. Ea sefu astfel lângă el pănă când venju că vrea să se deștepte; atunci, apoi se retrase după perdeaua patului, și eși din odaie și din casă, ducând jupânesei Barbeau: — Duceți-vă de vă vedeți băiatul și dați-’i ceva să mănânce, căci nu mai are frigurile; și nu-’i vorbiți mai ales de mine nimic, dacă voiți să-’l lecuiesc. Voiu veni astă seară, la oara care ’mi-ați spus că-’i este mai rău, și voiu încerca de a tăia și pe aceste urâcioase friguri. XXXV. Jupâneasa Barbeau fu foarte uimită, când veiju că Sylvinet nu mai are figurile; ea îi dete numai decât se mănânce și el mânca cu oarecare poftă. Și fiindcă de șesefile frigurile nu-’l mai lăsaseră și el nu voise se mănânce nimic, se mirară toți de sciința micei Fadete, care fărăca să-’l deștepte, fără să-’i dee ceva se bee și numai prin singurele ei mijloace, ’l-a putut aduce să fie mai bine. Cătră seară frigurile îl luară din nou și foarte tare. Sylvinei adormi ușor, dar’ aiurea în vis și, când se deșteptă, îi era frică de oamenii care erau pre lângă el. Fadela veni și, ca și dimineață, ea rămase singură cu el timp de o oară, nefăcând altă magie decât de a-ș i ţine mânile şi capul încetişor şi de a resufla lângă obrazul lui, care ardea ca focul. Şi, ca şi dimineaţa, ea îi luase aiureala şi frigurile; şi când se retrase, spunând car’ să nu-’i vorbească nimic despre dînsa lui Sylvinei, îl găsiră dormind într’un somn liniştit, nemai având obrazul roşu şi nemai părând de loc bolnav. Nu ştiu de unde îi venise în cap Fadetei idea aceasta. Ii venise din întâmplare şi din experienţa ce o făcuse cu fratele ei Jeanet, pe care mai bine de zece ori ’l-a întors de la moarte, nefăcându-’i altceva decât răcorindu-’l cu mânile şi cu respiraţiunea ei, ori încălzindu-l tot asemenea, când îl apucau frigurile. Ea îşi închipuia, că dragostea şi voinţa unei fiinţe sănătoase şi atingerea unei mâni curate pot să înlăture răul, când această fiinţă este dotată cu spirit şi cu credinţă în bunătatea lui Dumnezeu. De aceea în tot timpul cât îşi ţinea mânile,ficea m sine multe rugăciuni cătră bunul Dumneizeu. Şi ceea ce făcuse pentru fratele ei, şi făcea acum şi pentru fratele lui Landry, n’ar fi voit pentru nimic în lume să încerce la vre-o altă fiinţă, care ’i-ar fi fost mai puţin scumpă, şi căreia nui-ar fi purtat nici un interes; căci ea îşi făcea gândul, că tăria acestei lecuiri zăcea în puterea iubirii, pe care o avea în inima ei cătră bolnav, iubire, fără de care Dumnezeu nu-’ţi dă nici o stăpânire asupra boalei. (Va urma.) Revistă politică. Sibiiu, 10 Septemvrie st. v. Giermania a declarat prin trimisul ei din Constantinopol guvernului otoman, că e deplin mulţumită cu satisfacţiunea ce guvernul bulgar şi-a dat prin destituirea prefectului Mantoff şi prin revocarea ofensei făcute, publicată în „Bulgare“ la stăruinţa ministrului Nacevici. Cu toate că în Bulgaria, o însciinţare oficială a declaraţiunii Germaniei nu s’a făcut, conflictul ce la început a iritat spiritele, se consideră deja ca aplanat. Zankoff-iştii şi aderenţii lui Caraveloff au declarat că, faţă cu atitudinea guvernului în ceea ce priveste conducerea campaniei electorale, nu vor pută lua parte la alegerile pentru S o b ra ni e. Cu toate aceste asigurări din partea oposiţiei, comisari de ai ambelor partide cutrieră ţeara întreagă, în deosebi comunele din giurul Sofiei şi fac agitaţiune electorală, care lasă a se aştepta o crâncenă luptă electorală, în vederea importanţei ce au alegerile viitoare pentru Sobrania bulgară, se fac pregătiri din toate părţile pentru a asigura resultatul lor. Mulţi dintre cei ce nu consimţesc cu actualul guvern, s’au hotărît cu toate acestea-’l sprijini numai şi numai pentru a încungiura o schimbare a cabinetului, care sub împregiurările de faţă ar fi urmată de nescuri încurcături foarte dezastroase causei bulgare, între aderenţii lui Radoslavoff şi aderenţii guvernului există deplină înţelegere în ceea ce priveşte direcţiunea combaterii aderenţilor lui Zankoff şi Caraveloff. Aderenţii lui Radoslavoff protestează energic a fi identificaţi cu Zankoff-işti şi Caraveloff-işti. Radoslavoff a luat odinioară o prea însemnată parte la apărarea programului independent, încât să se poată lua nescuri măsuri aspre în contra lui, numai şi numai pentru a-şi pută asigura guvernul actual majoritatea. Dacă se vor face restricţiuni ai dreptului electoral şi faţă cu opoziţia aceasta, ortcum cu vederi foarte loiale, ar fi o greşeală, ce numai ar îngreuna popularisarea domnică Coburg-Jane. Consulul german Thielmann va părăsi Bulgaria pe la sfîrşitul săptămânii acesteia. Agentul român la Sofia a fost primit în audienţă de principele Ferdinand de Coburg alaltăieri, car’ ieri a fost primit agentul sârbesc, ziua în care va fi primit consulul englez O’Connor nu s’a stabilit încă. Se înţelege, că toate aceste audienţe au avut un caracter de tot privat. „Kreuzzeitung“ constatează, că foile rusesci din nou agiteazâ în contra Germaniei. E caracteristic, — dice foaia amintită, — că Neludorf, vice-guvernorul din Nisnui-Novgorod, acela care a ţinut cu prilegiul banchetului Deroule de un toast în înţeles anti-german, a fost numit cu prilegiul avansărilor diniua de Alexandru, de consilier intim. Despre manifestul contelui de Paris mai scriu şi foile din Austro-Ungaria unele aprecieri de ale lor. Extragem şi noi din „Pester Lloyd“ următoarele: Pe timpul când republica franceză era în stare de decadenţă, de când abia mai era licurire, de viaţă întrînsa, era lucru natural ca se fie încungiurată de ceata pretendenţilor; dar’ astăzi, când republica are un trecut istoric, când a arătat îndestul că este tare pentru viaţă, ce mai caută acele fiare răpitoare? Ori simţesc ele instinctiv mirosul, care le vestesce o disolvare apropiată, acolo unde noi suntem convinşi de sănătate şi solidaritate. Natural, dacă a plăcut Francia ca bolnavă, umilită şi în toate relaţiunile sale desorganizată, cu atât mai mult va fi dorită atât de vechii cât şi de noii dinastici în starea mai bună şi mai sănătoasă în care se află astăzi. Da, înţelegem foarte bine, că virtuoşii de monarchişti s’ar aşeda cu mare plăcere în binele câştigat de republicani prin muncă obositoare și după multe lupte, și acest conte de Paris, care de îndată apare ca din senin pe scenă dintre culise, este de bună seamă el mai cu spirit decât programa ce ’i s’a pus înainte drept programă de guvernare în viitor. El stie prea bine, ce voiesce ; el voiesce să fie rege al Franciei, — şi asta nu li se poate lua în nume de rău, căci mai sunt sub soare muritori cari ar dori asta, deşi au mai puţin titlu şi drept ca dînsul la tronul Franciei. Vor fi oare însă Francezii atât de mărginiţi, ca să creadă în vorbele contelui ?... Atunci merită să fie guvernaţi în modul cum le spune contele de Paris în manifestul seu. Noi cari suntem departe de Francia şi nu suntem interesaţi de aproape, dacă în Francia să răstoarnă cele ce există astăzi şi se vor face nouă schimbări putem judeca din toate părţile şi nepreocupaţi acest faimos manifest. Deja împregiurarea, că pretendentul nu a eşit la lumină cu idei generale asupra cârmuirii statului şi societăţii, ci cu un program prelucrat în toate detailurile sale, este ceva măreţ şi demn de admirarea celor mărginiţi. Aceste sunt vorbele, pe cari le spune oficiosul din Budapesta, care, după cum scrie, n’are destul de aspre cuvinte pentru a combate stârpituri cum este manifestul contelui de Paris, care deşi spune multe, în fond nu face decât o politică de captuire. Ear’ „Deutsche Zeitung“ din Viena făcând mai întâiu o interesantă comparaţiune între pretendenții la tronul Franciei, z zice apoi: Dacă cetim cele mai noue scrri despre contele de Paris, ne vine in minte exclamarea contelui de Chambord, care în anul 1873 a declarat, că nu voesce să fie regele legitim al revoluțiunii. Cel din urmă descendent din casa de Bourbon a refusat coroana oferită lui, nevoind a încurca ţeara în rosboaie civile. Din asta putem face deosebire între acela şi contele de Paris, care este un bărbat mai modern, şi cât este de îndrăsneţ tonul cu care moştenitorul casei Orleans vine să ceară tronul. Pănă ce cel mai dinainte o ficea, că prin ajutorul lui Dumnezeu voesce a domni, celalalt cu vorbe dulci şi promisiuni seducătoare se încearcă a se face regele Francezilor. El nu apelează la inimă, ci la raţiunea poporului, el îi îndeamnă să se gândească şi raţioneze, care formă de guvern ar fi pentru ei mai bună, republica ori monarchia. De sine se înţelege, că în vorbele ce adresează poporului, îşi dă toată silinţa să înegrească pe republicani şi întrebuinţează totul pentru a da o culoare mai frumoasă monarchiei. Credem însă, că poporul francez tot nu va fi atât de uşuratic încât să se lase amăgit nici pe un singur moment. TRIBUNA Cronică. Distincțiune. Maiestatea Sa Monarchul a conferit vice-colonelului din regimentul de infanterie „Mecklenburg-Strelitz“ nr. 31, Avram Cazan, titlul deznobili. * Principesa de coroană Stefania, după cum aduce scriea „Pester Lloyd“, va pleca la Bruxella şi, ajungând acolo Vineri dimineaţa, va petrece în oraşul părinţilor sei pănă în 1 Octomvrie.# Nr. 205 Retragere. Aflăm cu părere de rău, că vrednicul director al „şcoalei de fete cu internat“ a „Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român“, dl Dr. Daniil P. Barcianu ’şi-a dat demisiunea, şi că ieri ’şi-a luat adio de la elevele lui încredinţate. Nu cunoascem încă motivele care ’l-au îndemnat pe dl Dr. Barcianu a se retrage, ne mărginim deci de astă-dată a înregistra faptul, promiţând, că vom reveni asupra lucrului. * Concurs. Devenind vacante următoarele stipendii, şi anume: A. 1. Un stipendiu de 60 fl. pe an din fundaţiunea „Marinovici“ pentru studenţi la gimnasiu. 2. Un stipendiu de 40 fl. pe an, din fundaţiunea „Radu M. Riureanu“ pentru studenţi la gimnasiu. 3. Un stipendiu de 20 fl. pe an, din fundaţiunea „E. D. Basiota“ pentru gimnasişti, cu preferinţă celor din Munţii Apuseni sau din fostul district al Năsăudului. Mai departe fiind vacant: B. 4. Un ajutor de 20 fl. pe an, din fundaţiunea „Tofaleană“ pentru tineri descendenţi de vre o familie de ale fostei comune „Tofalău“, cari ar voi să înveţe vre-o meserie oarecare. Prin aceasta se escrie concurs. Cererile au a se înainta comitetului Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român în Sibiiu, pănă la 20 Octomvrie st. n. 1887. Cererile întrate mai târziu nu se vor considera. Aspiranții la vre-unul din stipendiile amintite sub A. 1^3. nu se adudă la suplicele lor: a) Carte de botez în original sau în copie legalizată. b) Testimoniu scolastic de pe semestrul II al anului scolastic premergător. c) Atestat de frecventare dela direcţiunea institutului, în care cercetează şcoala de present, d) Atestat de paupertate sau de orfan, dacă concurentul e orfan. Suplicanţii la ajutorul amintit sub B. 4, au să presente următoarele documente: a) Atestat de botez original sau în copie legalisată. b) Testimoniu scolastic de cel puţin 4 clase elementare. c) Contractul încheiat cu măestrul conform-lui 61 al legii industriale (art. leg. XVII. 1884) în original sau în copie legalisată, şi o adeverinţă dela măestru despre succesul, cu care lucră. d) Atestat de moralitate dela autoritatea competentă locală. e) Adeverinţă dela părinţi sau tutori, că sunt decişi a lăsa pe fiii sau pupilii lor la învăţătură pănă se vor pretecţiona pe deplin. Din şedinţa comitetului Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, ținută în Sibiiu la 19 Septemvrie 1887. Iacob Bologa, v.pres. Dr. I. Crisian, secretar II. * Himen. Dl Petru A. Mihutiu, absolvent în teologie, își va serba la 2 Octomvrie n. cununia cu dşoara Grlieeria Piposiu, fiica protopresbiterului gr.-or. din Hondol Basiiu Piposiu.* Afaceri de ale Baptiștilor. In comuna Sf. Miclăușul-mic din comitatul Budapestei, douăsprezece familii, cari au trecut la confesiunea Baptistilor, au refuzat să plătească preotului lor de mai înainte toate competințele bisericesci. După ce preotul însă a silit cu judecătoria pe toţi aceşti Baptisani a-ş i plăti decinelile, ei au adresat o rugare la ministrul de culte, în care arată că dînşii după toate dogmele credinţii lor sînt opriţi de a plăti orice fel de competinţe bi