Tribuna, aprilie-iunie 1892 (Anul 9, nr. 75-146)

1892-05-23 / nr. 116

abonaiveihtele Pentru Sibliu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., */« an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru durerea la casă cu 16 er. pe lună mai mult. Pentru monarohie: l lună 1 fl. 20 cr., '/« an 3 fl. 50 cr., ‘/s an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: llt an 10 franci, l/i an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătini­u-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumerat şi la poşte şi la librării. în Bnonresol primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Un număr costă S­er­eeri v. a. s an 15 bani rom. MEMORANDUL R­OMÂNILOR IN I­N­TRAINSILVANIA ȘI UNGARIA GĂTRĂ ! MAIESTATEA SA IMPERIALĂ ȘI REGALĂ APOSTOLICĂ ? FRANCISC IOSIF I, IMPERAT AL AUSTRIEI, REGE APOSTOLIC AL UNGARIEI, REGE AL BOEMIEI, DALMAŢIEI, CROAŢIEI, SLAVONIEI, GALIŢIEI, LODOMERIEI ŞI ILIRIEI, ARCHIDUCE AL AUSTRIEI, MARE DUCE AL CRACOVIEI, DUCE AL LORENEI, SALISBURGULUI, STIRIEI, CARINTIEI, CARNEOLIEI, BUCOVINEI, SILESIEI­ SUPERIOARE ŞI INFERIOARE, MARCGRAF AL MORAVIEI, COMITE PRINCIAR AL HABSBURGULUI ŞI TIROLULUI etc. Maiestatea Voastră Imperială Regală şi Apostolică! Preagraţioase Doamnei Representanţii alegătorilor români din ţerile coroanei ungare a Maiestăţii Voastre, întrunindu-se pe zilele de 20 şi 21 Ianuarie ale anului curgător la Sibiiu, In conferenţă electorală, au constatat, că comitenţii lor, nemulţumiţi cu situaţiunea politică creată de sistemul de guvernament inaugurat în anii 1866—1868 şi cu întreaga desvoltare a vieţii noastre publice de atunci şi pănă acum, nu mai au, după tristele experienţe, pe care le-au făcut, nici o încredere în dieta din Budapesta şi în guvernul maghiar, şi după lungi şi mature cumpeniri au că­­ut şi de astădată cu toţii de acord, că e o gestiune de prudenţă patriotică, ca Românii să nu mai facă încercarea de a se folosi de dreptul lor de a alege deputaţi, ci să se considere ca nefiind representaţi în dieta ţerii lor. Din însărcinarea acelei conferenţe, în care au fost representaţi toţi Românii din Cisleithania, ne presentăm cu omagială supunere la treptele gloriosului Tron al Maiestăţii Voastre, ca să tragem părinteasca luare aminte a Maiestăţii Voastre asupra primejdiilor ce resultă pentru patria comună din actuala politică de stat şi să aducem la cunoscinţa Maiestăţii Voastre faptele, în urma cărora Românii, cei mai credincioşi şi mai răbdători din cetăţenii monarchiei, s’au văt­at siliţi a renunţa deocamdată la exerciarea celor mai mari dintre drepturile, pe care le au din îndurarea Maiestăţii Voastre, drept răsplată pentru jertfele de avere şi de sânge, pe care le-au adus întru gloria Casei Domnitoare şi pentru Monarchie. In anii 1866—1868, dorind o mai fericită împreună vieţuire a popoarelor adunate sub ocrotirea Maiestăţii Voastre, V'aţi îndurat Maiestatea Voastră prea graţios a consimţi, ca guvernarea Monarchiei să fie aşezată pe bazele dualismului. Românii au întimpinat cu Îngrijire această reformă radicală a sistemului de guvernare, deoare­ce pregătirile făcute pentru această nouă organizare indicau inclinarea spre o politică internă greşită şi primejdioasă. Greşită şi primejdioasă, zicem, fiindcă în vieaţa de stat e greşeală primejdioasă ori­ şi­ ce încercare spre o desvoltare retrogresivă, făcută prin luarea drepturilor odată câştigate. In desvoltarea istorică a vieţii statului nostru s’au cimentat în curgerea secolilor drepturile deosebitelor popoare ce constituesc Monarchia, car’ deosebirea făcută după tristele evenimente de la 1848 aducea cu sine în mod firesc nu nu­mai asigurarea din partea statului a acestor drepturi, ci totodată şi aplicarea lor în vieaţa practică, conform cuvintelor dreptăţii şi ale egalităţii. Şi era de prevăizut, că sub noul sistem de gu­vernare(^umâtatea drepturilor odată câştigate va fi aproape imposibilă. Boilov popor iubitor de ordine şi plin de încredere în părinteasca priveghere a Maiestăţii Voastre, au primit cu supunere noua stare de lucruri. Prea în curând însă ei au trebuit să se încredinţeze, că pretutindenea în cercurile conducătoare e încuragjată tendenţa de a face prin o falsă aplicare a formelor constituţionale ilusorii drepturile sancţionate de Maiestatea Voastră din plină putere monarchică, în ciuda solemnelor promisiuni de a mulţumi toate naţionalităţile prin respectarea drepturilor odată câştigate, deodată cu noul sistem de guvernament s’a inaugurat în regatul ungar şi domina­­ţiunea de rasă, egemonia naţională măiestrită. Silinţele de a asigura această egemonie naţională au predominat întreaga noastră vieaţă constituţională în timpul celor din urmă 25 ani. Această politică de stat e diametral opusă cu desvoltarea întreagă a vieţii noastre politice şi istorice de peste o miie de ani, opusă cu aspiraţiunile politice tradiţionale ale poporului român şi cu interesele lui de existenţă naţională, opusă şi cu cerinţele organisaţiunilor constituţionale ale statelor moderne. Istoria ni-e mărturie, că In vieaţa milenară a statului nostru şi în desvoltarea lui istorică relaţiunile de popor cuceritor şi cucerit, ca principiu de drept public, n’au existat nici-odată, n’a existat dar’ nici dominaţiune politică naţională. Toate frecările, care au eşit la iveală în vieaţa socială şi în relaţiunile vieţii legislative a statului, se reduc la acţiunea pornită pe la anii 1790—1791 şi la reacţiunea provocată de acea acţiune, şi se presentă ca o faşă a luptei pentru existenţa şi asigurarea naţională la popoarele ce compun acest regat. Poporul român atunci ca mai nainte şi ca de atunci încoace în toate timpurile, pe basa dreptului său istoric m­ienar şi în virtutea importanţei ce li­ se cuvine din punctul de vedere al numărului fiilor sei, al posiţiunii sale etnice şi geografice, precum şi al calităţilor sale, a insuit spre validitatea drepturilor sale naţionale, la care n’a renunţat nici­odată. Paşii făcuţi în anii 1696, 1700, 1790 şi 1791, atitudinea din 1848, precum şi toate insistările lui pănă la inaugurarea sistemului actual sânt tot atâtea dovez­i, că a stăruit asupra acestor drepturi şi că în toate manifestările aspiraţiunilor lui a dominat ca idee fundamentală şi ca ţintă de realizare validitatea individualităţii sale naţionale ca factor de stat. Dreptul istoric, întocmai ca dreptul public al Transilvaniei, legile fundamentale, „Pragmatica Sancţiune“, asigurează autonomia Transilvaniei într-o formă inatacabilă, şi poporul român, mai ales după proclamarea egalei îndreptăţiri la 1848 şi după desvoltarea făcută în anii 1863—1865 în dreptul public avea în acest act preţios suprema garanţie pentru vieaţa naţională română pe viitor, şi aspiraţiunile lui naţionale culminau în această autonomie. Contra vederilor politice dominante într’un şir de secoli, autonomia a fost, prin uniune, nimicită într’o formă injustă, contrară dreptului public şi drepturilor elementelor libere, care constituesc Transilvania, şi fără considerar­e la posiţiunea etnică şi geografică şi la desvoltarea ei specifică, care toate reclamă cu insistenţă această autonomie. Prin acest act poporul român se simte vătămat în drepturile sale istorice şi naţionale, pentru­ că: B­unea s’a enunţat fără participarea Românilor într’o formă corăspumzătoare cu numărul lor şi cu însemnătatea lor în această ţeară, — s’a enunţat prin o dietă, care, ca atare, îşi avea represent­­se* Pe basa legilor electorale din anii 1790—1791 şi a legilor din anul 1848, adecă a legilor din timpul întunecosului feudalism, relativ la care însăşi Maiestatea Voastră V'aţi­ îndărăt a-’i •........iiiiiiBentua în discursul de Tron dela 15 Iunie 1863 următoarele: „Acea parte a constituţiunii avitice a marelui principat Transilvania, care priveste compunerea dietei. »’« Schimbat în urma ştergeri ■ii excepţionale a nobilimii, a robotelor şi prestaţiunilor urbariale şi în urma statoririi egalităţii de datorii şi de drepturi civile pentru toate clasele locuitorilor ţerii atât de esenţial, încât o dietă H­­ .. .Avocată pe basa articolului XI, din anul 1790—91, prin care ar fi exclusă cea mai mare parte a poporului dela exercitarea drepturilor civice-politice în contra adevăratelor interese ale ţerii, nici n­u ar pute să fie privită ca o atare adevărată representaţiune a poporaţiunii întregi din toată ţeara, fără deosebire de stare, de nascere, de naţionalitate şi de religiune, care posede autoritatea ■ală neapărat trebuincioasă, pentru­ ca atât trebile de din lăuntru ale Transilvaniei să le resolve spre mulţumirea tuturor naţiunilor conlocuitoare în ea, cât şi în privinţa relaţiunilor de drept public ■ aceleia cătră întreaga monarchie să aducă la îndeplinire intenţiunile noastre de părinte al ţerii de repeţite­ ori respirată“, c­eară „fiindcă uniunea Transilvaniei cu Ungaria, condusă în anul 1848, PP s’a înfiinţat nici-odată cu deplină putere legală, şi şi de fapt îndată s’a desfacut, am lăsat neatinsă încă în decisiunile Noastre din 20 Octomvrie 1860 şi am ordonat numai restaurarea represen- SS^staţiunii regnicolare a Transilvaniei“. ■ vătămat se simte, de altă parte, poporul român prin această uniune, pentru­ că prin acel act s’a lucrat la efectuirea unei fusiuni fără considerarea legilor ce garantează autonomia acestei ţeri. Uniunea şi inaugurarea ei prin Art. de lege 43, 1868, sânt desconsiderarea făţişe a tuturor drepturilor poporului român ca element, care compune în absolută majoritate vechia Transilvanie, ■îcum şi a tuturor legilor fundamentale, care asigurează autonomia acestui principat, sânt înlăturarea totală a elementului român şi o nedreptate atât din punctul de vedere legislativ şi juridic, cât şi în cel politic. ■ Ajungând prin sistemul dualist şi prin uniune puterea statului în mânile elementului maghiar, acesta nesocotind interesele comune, generale şi mari ale statului, a urmărit numai asigurarea armoniei sale şi unificarea naţională maghiară, şi toate legile create de atunci şi pănă astăzi, precum şi executarea lor adeveresc mersul regretabil spre acest povîrniş. „ * . Drept ilustrare a acestui trist adevăr ne luăm voe­a aprecia, în liniamente generale, câteva din aceste legi, precum sânt: legea electorală,­­ legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor, ■gile şcolare, — legea de presă şi legile agrare. ■ A. Legea electorală creată pentru Transilvania este aceeaşi, care a fost luată drept basă pentru realizarea intenţiunilor naţionale maghiare manifestată la 1848. |B Pornind din disposiţiunile sociale şi politice, care erau în vigoare pe timpul feudalismului, creatorii acestei legi au fost conduşi tot de motivele, care au dat nascere legii din anul 1790 1791. ■ sebirea, în această privinţă, e numai, că între motivele conducătoare pentru crearea actualei legi concurge şi intenţiunea de a susţină prin artificiu egemonia maghiară asupra celoralalte popoare şi ■­n desfiinţarea feudalismului, ceea­ ce ese la iveală şi din faptul, că această lege se deosebesce în disposiţiunile ei privitoare la ţinuturile locuite da Români de cele privitoare la ţinuturile locuite de Săcui, şi că ■ 3a are disposiţiuni, care la prima vedere par a stabili principiul constituţional al egalei îndreptăţiri între foştii iobagi şi domnii de pământ, acordând, pe lângă un anumit cens, dreptul de alegător ■ corului mai înainte iobăgit. — In adevăr însă această disposiţiune, e un învederat neadevăr, care servesce singur numai spre mascarea nedreptăţii ce ’i­ se face poporului desrobit, deoare­c^^MlMfl * .torit pentru Transilvania, unde pământul e neroditor si de clasa V—VIII., după un venit curat de 84 fi. v. a. al moşiei, e numai în foarte puţine caşuri realisabil pentru foştii iobililiil ■ ungaria, unde pământul e roditor, censul e dat după '/4 de sesiune, în Transilvania el este de aproape nouă­ ori mai mare, deci atât de urcat, încât ese clar la iveală tendenţa legii de a fl Tr­­ansilvaniei să fie depărtat dela urnele electorale pentru legislativă şi legea totuşi se pară corăspunc­ătoare egalisării popoarelor prin ştergerea robotei. Această disposiţiune bătătoare» ,­­B­leveresce convingerea mai sus exprimată, dar’ explică totodată şi împregiurarea şi faptul deprimător, că sânt în Transilvania multe comune cu poporaţiune de 2 şi 3 mii locuitori, îi a­â­nsului prea urcat, nu se află nici un alegăto­r, deoare­ce moşiile urbariale, care au devenit proprietatea foştilor iobagi, cu puţină excepţiune, plătesc darea directă între 4 şi 7 .­­ine 8 fl.­ori mai mult. Astfel poporaţiunea rurală şi după eliberarea din slujba domnească şi după egalisarea ei cu celalalte clase libere, şi după­ ce ’i-sau dat prin litera unei ■ rămas tot prin litera altei legi despoiată de putinţa exercitării dreptului representativ. Acest fapt e în contra dreptului şi în contra constituţionalismului democratic, fiiil p­roprietarilor de pământ ai ţerii de la exercitarea celui mai cardinal drept cetăţenesc şi-şi ia puterea de a înrîuri asupra conducerii afacerilor publice.

Next