Tribuna, iulie-septembrie 1892 (Anul 9, nr. 147-218)

1892-09-11 / nr. 203

Pag 810 Iată conţinutul acasei, în prima introducere actul insinuării conţine următoarele: Este cunoscut şi act pu­blic faptul că în 28 Mai a. c. s’a presentat în Viena o comisiune numeroasă, cu acel scop ca să ceară audienţă la Maiestatea Sa gloriosul nostru Domnitor şi Rege constitu­ţional ca acolo să acuse guvernul ungar şi na­ţiunea maghiară, e­r’în alinea­tese se fac urmă­toarele: „Cu premeditaţiune şi cu scop de­terminat au ocolit pe Regele în­coronat, pe capul şi apărătorul cel mai adict al constituţii­­n­ii noastre, s ’ a dus comisiunea la Viena în capitala monarchiei la împăratul Austriei“, va să zacă mai la vale aduc ca acasă ceea ce la întroducţiunea actului lor o desminţesc înşişi, şi de aici apoi cu cea mai mare inconsecvenţă voesc a face deducţiuni că e călcat jurământul advocaţie! şi vătămată constituţia ţerii. Nu am causă, aşa cred, ca se arăt mai pe larg inconsecuen­ţele şi contrazicerile la acest punct, este dea­­juns a fi satisfăcut nedubiosului adevăr „■opposita juxta composita, magis elucescuntu; la tot caşul am însă să-­i rog pe advocaţii care au subscris acasa, ca să-­şi fee osteneala şi să-­şi câştige noţiune clară atât despre con­ceptul juridic al călcării jurământului, cât şi despre legile fundamentale ale constituţiei pa­triei şi despre relaţiunile ei legale cu monar­chia întreagă, că aş­a mai târziu poate şi spre alt scop păşind în public să nu devină în dilema de a acusa pe miniştrii statului ungar, pe ministrul a latere şi cel extern comun şi pe comisiunea afacerilor comune, cu vătămarea constituţiei numai din motivul, că se repre­­sentă înaintea Maiestăţii Sale în capitala mon­­archiei austro-ungare în Viena, şi nu cumva să le pună în spinare crima trădării de patrie acelor bărbaţi fruntaşi şi conducători maghiari, care în curs de secoli şi pănă în 1867 de nenumărate­ ori au bătut la porţile Burgului din Viena în interesul autonomiei Ungariei. Insinuarea în punctul al 6-lea conţine şi următoarele: „A publicat în circular deschis că nu recunoasce Budapesta de capitala a ţerii noastre, deci este infidel cătră Ungaria şi in­tegritatea ei“. Fie adevărată fapta indicată ca atare, despre ce de oricum eu cunoscioţă nu am, şi nu aflu nici motivul pentru care colegul Dr. Raţiu ar fi publicat astfel de circular, de care nici­ o lipsă nu avea, conclusiunile deduse din acesta însă sunt într’adevăr surprinză­toare! Surprinzătoare şi ridicole! Oare fidelitatea civică lătra patrie şi in­tegritatea ei se afirmă prin faptul recunoaşcerii cetăţii Budapesta de capitală? Oare ar suferi ceva integritatea patriei dacă afară de Budapesta ar ave altă capitală pe teritorul seu? Eu din partea vmi pi iu acel circular — dato *ed non concesso să fi fost într’adevăr scris, nu aflu ştirbită credinţa şi alipirea cătră patrie şi integritatea ei şi nu din motivele că cestiunea salevată în merit nu atinge nici pe departe integritatea Ungariei şi cu atât mai puţin realitatea şi aderenţa datorită pa­triei de civii sei, — pe când integritatea ţerii se referesce mai mult la posiţiunea ei diplomatică internaţională europeană, care fide­itatea pa­triotică la simţirile şi aplicările intime create prin intenţiunea proprie a civilor ce le simt cătră mama comună, întrebarea că care este capitala ţerii se referesce singur la metropola locuinţa Domnitorului, la centrul legislaţiunii Gravura sau tăietura cea mai neînsemnată poate deştepta în măiestru idea frumseţii, până când milionarului tabloul pentru mii de guinee, poate­ că nu ’i-ar împărtăşi nimica alta decât cugetul că posede un op, pe care alţii cu mijloacele lor nu ’şi-’l pot câştiga. Dacă tabloul ne procură bucurie când îl privim, atunci aceasta este dovada cea mai bună despre preţul seu. Ne putem desgusta de respectivul tablou, gustul nostru devine mai fin şi cere ceva mai bun, tocmai cum poate face amicul de lectură cu poesiile lui Montgomerys apucându-se de cele ale lui Milton. Atunci icoana neînsemnat- o luăm jos şi în locul ei arăţăm una care perso­nifică o idee mai înaltă. Aşa se poate executa pe păreţii odăii un continuu progres în artă. Dacă tablourile se pot încadra, cu atât mai bine; la din contră se le acăţăm şi neîncadrate. Noi ştim că Owen Iones Z'C€ că nu este gust bun a acăţa tablouri tipărite pe părete, el numai ’l-ar tapeta, însă Owen Jones posibil nu e infalibil şi după opiniunea noastră nu are drept. Nouă ne vine o odaie, ori­şi­cât de preţioase şi numeroase ar fi mesele, scaunele şi sofele în lăuntru, nemobilată, dacă nu sunt icoane pe părete. Ar trebui să fie un bold mare pentru artişti şi îndoeală şi este unul, a­ici că opurile lor se răspândesc prin tipar şi gravură, spre a orna şi înfrumseţa locuinţele poporului. Xyc­lograful, litograful şi sidrograful sânt tradu­cătorii marelui artist în gust naţional popo­ral. Aşa tablourile lui Turner nu se mărgi­nesc numai la originalele posesorilor bogaţi, ci şi al guvernării statului ca la ceştii curat interne,­­ a căror salevare şi discutare nici decât nu poate corespunde conceptului infidelităţi cătră patrie şi al încercării spre desmembrare­­ sau mutilarea aceleia. Alinea penultimă a insinuării conţine următoarele: „Acela care singur agită contra constituţiei, deşi are chemarea de a-şi fi o sentinelă, acela care însuşi voeşce a distruge integritatea ţerii pe care este dator a o apăra, acela nu poate fi membru unui corp ad­­vocaţial, ai cărui membri în primul loc trebue să fie patrioţi maghiari“. Spre contrabalansarea şi adecă spre a dovedi inconsecvenţele compuse în acest punct nu mai puţin nesocotit, mă provoc la îm­­pregiurarea, recunoscută şi de acusatori, că Memorialul a fost întitulat Maiestăţii Sale îm­păratului Austriei şi Regelui apostolic al Un­gariei şi a fost înaintat Domnitorului nostru, deci trebue să fie exclusă înaintea minţii lu­cide atât agitarea în contra constituţiei ţerii cât şi ţinta spre a distruge integritatea ei, întocmai precum lipsesc în caşul dat con­ceptele faptului crimei Z'âe, care sunt sîne qua non referință la atari fapte criminale. Dacă însă vi-le Zac eu aceste vouă, acu­­satorilor, arăt orbilor colori. (Va urma.) Suspendarea dim Dr. V. Lucaciu.. Diecesa oradană, Sept. 1892. „Unirea“ în anul 38 a. c. a avut bună­tate „quasi ex tripode“ ca un oracul dodonez a enunţa un „ibis redibis non morieris in belleu, sau mai bine “,s a scutura doi bani în trei pungi, expunând vederile sale în afa­cerea suspendării preaiubitului nostru confrate Dr. Vasile Lucaciu, unde între alte sofisme şi sucituri iesuitice exprimând recunoscinţă faţă cu activitatea naţională a lui Dr. Lucaciu, reprobând însă atacul foilor naţionale îndrep­tat în contra episcopului Szabó Zicc.­ndat­­­rinţa tuturor oamenilor de bine şi în special a tuturor fiilor bisericii noastre este să aştepte în linişte şi cu sânge rece desvoltarea eveni­mentelor“, va să Z'c&, când ’i­ se înfig« pum­nalul în inimă „omul de bine“ să nu cuteze nici a suspina ? în punctul următor voind doară oare­cum să ne mângâie Z*u«'• „Dacă părintele Lu­caciu e nevinovat, ’i se va face dreptate. Şi dacă totuşi ar crede că nedreptate ’i­ s’a făcut, deschisă îi rămâne calea apelaţiunii la consis­­torul metropolitan. Şi dacă“ ş. c. 1. Şi cu acest al treilea „dacă“ ne îndrumă la scaunul apostolic, măcar că şi cel dintâiu „dacă“ ni-a făcut destulă scârbă. Da, nu-i vorbă, trebue să se facă drep­tate. Oare nu tocmai în diecesa Gherlei s’a întâmplat unui protopop pe timpul episcopului Alexi, mai recent însă şi sub Szabó, un cas analog, care folosindu-se cu cele trei „dacă“ ale „Unirii“, la a treia „dacă“, adecă la Roma, unde a peregrinat în persoană, a şi căpătat dreptate restituindu-se în scris în parochie, însă pănă a colindat pe la trei „dacă“ paro­­chia a fost ocupată de altul, a trebuit se se îndestulească cu alta, bună-rea cum a fost, pentru­ că sub restimpul ce a căutat după dreptate a sperat ce a avut tot, eară fa­­milia-­i grea din graţia alor trei „dacă“ a ajuns la miserie, şi apoi al patrulea „dacă“ care să restitue perderile, ruşinea şi suferin­se răspândesc prin gravurile lui Millar, Brandard şi Wilmott în toate căsniciile. Aşa găsesce Landseer (pictor) prin xylografie şi litografie intrare în toată locuinţa. Aşa predică Cruikschrank moderaţiune şi Ary Scheffer curăţenie şi pietate. Xylograful şi siderograful este mijlocitorul prin care s’a transportat arta din palate iu căsniciile mai modeste. Arta de a trăi se poate manifesta în diferite chipuri. Ea se poate cuprinde în cuvintele : întoarce toate spre bine. Nimic nu-’i e el neînsemnat, ca să nu se intereseze de acela, chiar şi din lucrurile de rînd şi mici sole să tragă folos. Ea dă căsniciei lustru şi farmec şi prevede natura cu lucruri noue. Prin ea ne bucurăm de parcurile şi pădurile bogatului, ca­ şi­ când ar fi proprie­tatea noastră. Noi respirăm aerul care este tuturor comun şi ne sprim la soarele care luminează pe toţi. Noi plutim în bucurie la privirea ierbii, a norilor trecători şi a flo­rilor. Noi iubim pe mama pământul şi au­­zim cu toată natura voci pline de bucurie. Ea se extinde asupra ori­cărei relaţiuni so­ciale. Ea produce sănătate veselă şi comu­nicare afectuoasă. Cu ajutorul ei facem pe alţii fericiţi şi pe noi binecuvântaţi. Noi ri­dicăm fiinţa noastră şi neii­ităm soartea noastră. Noi ne înălţăm peste creaţiunile tîlnitoare din pământ şi ne silim in sus spre nemărginitul. Şi aşa încopciem noi vieaţa vremelnică cu cea eternă, unde adevărata artă de a trăi îşi câştigă ultima perfecţiune. Trad. rom. de Juliana lovescu, ţele celui­ ce a prins dreptatea şi o familie nevinovată, „non datura, însă ce deosbire între atunci şi acum», între împregiurările nedreptăţită acelui preot­­protopop şi între caşul lui Dr. Lucaciu, res­pectivul a avut a face cu episcopul res­pective cu consistorul şi cu alţi asemenea „dacă“, eară acuma inimicii neamului româ­nesc cu furia fanatismului „ideii de stat ma­ghiar“ ar îneca într’o lingură cu apă toată suflarea românească şi îndeosebi pe preoţii „de bine“, şi numai aceia sânt suferiţi care tocmai ar merita suspendare, încât însă provedinţa, între cei „de bine“ pe Dr. Licaciu ’l-a în­zestrat c­e talent, zel şi curagiu deosebit şi rar, de a le da în faţă şoviniştilor jidano ma­ghiari mişeliile ce le comit faţă cu naţiimea română, de unde ca lucru firesc a urmat că pe cât e de iubit şi stimat, să nu fic adorat de conaţionalii sei, încă şi peste fruntariile pa­triei noastre, — poate afară de moderaţii lui Moldovan-Gât, inimicii naţiunii române, cu atât mai mare furie asiatică se îndreaptă asupra lui, rivalizând aşa Ziend care să poată mai curând înfige pumnalul în pieptul lui, şi ce să vezi ? vine episcopul lui, părintele lui ca să facă bucurie, să servească sălbaticului şovinism şi-­l străpunge el însuşi d­e aşa ceva după „Unirea“ lucru românesc şi uman? Să punem caşul, că când a dat împunsătura, ca un părinte s’a îngrijit ca aceea să nu de­vină mortiferă, ci să se poată vindeca cât de curând, dar’ aceasta nu poate fi scusatfi, pentru­ că a putut vede bine că inimicii ne­împăcaţi sânt în urma lui, cară prin rană cât de mică ’l-a slăbit şi inimicii mai curând pot să-’l ajungă ca să-’l asasineze. Eu nu sânt optimist, ei conced că prea­iubitul nostru confrate Dr. Lucaciu a fost necesitat a fi renitent faţă cu vederile sau pretensiunile episcopului Szabó, ba se poate că a putut să facă şi aşa ceva vină, care bine venind cuiva a putut per absolutum să tragă ca de cap suspendarea, dar’ oare „Unirea“ şi oportuniştii vor afla cu cale şi oportun, în circumstările de faţă, a o şi înde­plini? Ori­cât va suci şi răsuci, ori­cât va sofisma şi afirma „Unirea“, morosul şi îm­­bumbatul episcop Szabó ’şi-a perdut înaintea fiecărui Român „de bine“ toată stima, şi ce m i-se va şi da, va fi numai o siluire oficioasă şi va fi considerat un tare fugă lipsit de cel mai delicat simţ, de simţul naţional, şi nu va fi în stare nici când a paralisa con­­sternaţiunea ce­­a­ produs cu faptul seu in inimile Românilor „de bine“, prin fapte de aceste perdem şcoale, purdem gimnastile, ba perdem tot terenul. Un preot. Altmintrelea Românii cunosc îndestul exactitatea foilor maghiare şi credem că nu se vor lăsa a fi seduşi prin astfel de bîrfeli tendenţioase. Respingem deci cu toată indignarea spirea colportată de „Szabadság“. Decisul adus la punctul e) a fost nimicit de corpul profesoral în conferenţa de Sâm­băta trecută. Cu adâncă stimă: Oradea mare, 19 Sept. st. n. 1892. In numele tuturor juriştilor români de la aca­demia de drepturi din loc: George Miclea, jurist de cursul al IV-lea. TRIBUNA Studenţii noştri- Primim din Oradea­ mare urmă­toarea scrisoare: Pe la începutul lui Septemvrie a. c. vre-o 40 tineri maghiari dela academia de drepturi din loc au subscris o listă prin care s’au îndatorat a participa la o şedinţă ce s’a ţinut în 13 Septemvrie n. a. c. în edificiul academic cu următorul program : a) felicitarea lui Kossuth cu ocasiunea jubileului seu de 90 ani; b) felicitarea tinerilor universitari români din Cluj pentru pamfletul lor; c) desbaterea afacerii redactorului „Vul­turului“. Decisul adus la punctul a) nu intere­sează publicul român, şi aşa îl vom trece cu vederea. Referitor la punctul b) au hotărît, ca ti­nerimea universitară română din Cluj să fie felicitată pentru bărbătescul ei pas(!?) şi acest decis a fost publicat îu Ziua următoare şi de foile maghiare din loc „Nagyvárad“ şi „Szabadság“. Nu ne interesează pe noi că juriştii maghiari felicitează o tinerime compusă din o persoană, dar’ ne doare, că cetim în „Szabadságiul sus citat, că „e interesant, că juriştii români au luat parte la şedinţă în mare număr, şi şi ei s’au alăturat la feli­citarea tinerimii universitare patriotice române din Cluj. Causa acestei publicaţiuni este că niste jurişti români ne-am presentat din curio­zi­ta­te la acea şedinţa, ca să auzim ce decis vor aduce juriştii maghiari în causa versului publicat de colegul nostru, redactorul „Vul­turului .“ Noi însă nici unul nu am fost sub­­scrişi pe listă, nici unul nu am luat parte la desbateri, nici unul nu am luat parte la votare, cu un cuvânt noi am fost presenţi numai ca ascultători şi numai o foaie pa­triotică patentată poate scorni astfel de bîrfeli. Noi ne-am presentat acolo cu acea cu­­noscinţă, că şedinţa se va ţine de către cei 40 jur­şti subscrişi pe listă, pentru­ că lista a fost „a acelor jurişti, care voesc a participa la şedinţă“ etc. Ba câţiva am fost rugaţi direct să sub­scriem lista, însă noi am denegat o aceasta categorie. Spicuiri din foile maghiare. Tratând despre cestiunea română şi slovacă „Magyar Hirlapu dela 17 Sept. scrie între altele: „Isvorul articolelor furioase ale Z*arel°r „Narodnie Novinyu şi „Tribuna“, afirmăm încă odată, residă în politica de naţionalităţi a cabinetului, în acest baccil periculos şi otră­­vicios, care eventual poate să causeze con­­vulsiuni uriaşe în patrie şi să fie causa prin­cipală a peririi ţerii noastre“. Caracteristic e însă că foaia maghiară recunoasce importanţa causei naţionalităţilor, despre care înainte afirma că nu există, dar­ că pentru resolvar­a acestei cause cel mai potrivit mijloc crede a fi ca guvernul să fie mai aspru, chiar extrem de aspru faţă cu naţionalităţile şi mai ales faţă cu Românii şi Slovacii. Adecă cum să fie mai aspru? Doar’ ar mai rămână să posteze la casa fiecărui Român câte un gendarm, care să tragă foc când aude vorbindu-se românesce, — ori să umplă toate satele românesci cu miliţie. S’o facă şi asta, să vedem unde vor eşi lucrurile. Sub titlul „Hurban şi Liga din Bucu­­resci, foile din Budapesta publică o telagramă din Bucuresci, în care li­ se spune: „Hur­ban, preotul din Opazna trimite în nu­mele Slovacilor din Nordul Ungariei o adresă de felicitare Ligei culturale române din Bu­curesci, în care adresă insultă în mod ordi­nar pe Unguri şi Ungaria. El termină scri­soarea sa astfel: Trebue să punem sfîr­­şit supremaţiei maghiare. Ungurul nu e pentru a fi cetăţean liber, ci sclav. Devisa noastră să fie deci: „Jos cu M a gh a r ii!“ Se înţelege că publicând această scrie, foile maghiare înjură şi pe Slovaci şi pe Ro­mâni în chipul cuvenit! CRONICA NIUIlire. Inspectorul-suprem de şcoale din Oradea-mare Alexie Kunez a fost numit inspector-supremi de școale pentru districtul Clujului.* Regele Albert al Saxoniei, după­ cum anunță o telegramă din Viena, va sosi la 26 c. acolo cu întreaga suită și va fi primit la gară de cătră M. Sa Monarchul. * Starea reginei României. Din Neu­wied ’i­ se anunță lui „Kreuzzeitung" că starea sanitară a reginei Rom­âniei e mai fa­vorabilă. Medicii speră că regina se va însă­­nătoşa într’atâta, că pe sărbătorile Crăciunului se va pute reîntoarce în ţeară. * Adrese de aderenţă au fost trimise dlar Dr. Vasile L icaciu şi din L u p u ş u 1- r o ui an, de unde dl Iosif Nemeş, coop. gr.-cat. ’l-a felicitat in versuri pentru bravura cu care distinsul luptător rabdă pentru poporul seu iubit. * Escadra austriacă în Messina. La reîntoarcerea sa dela Genova, escadra austriacă s’a oprit şi în Messina, unde a fost obiectul unor ovaţiuni călduroase din partea poporaţiunii. Atât la sosire cât şi la plecare s’au dat salve de tunuri. Comandantul escadrei contre-admiralul baron de S p a u n a făcut o visită primarului; îmi Zi­la următoare primarul în fruntea întregului consiliu municipal­­i-a reîntors visita. Primirea a fost foarte cor­dială. S’au ridicat toaste pentru împăratul Francisc Iosif şi Maiestăţile italiene. Capela a cântat imnul italian. * Gáli József şi Şerbán Miklós Foile maghiare din Budapesta înregistrând scriea despre toastul irredentist al „ficiorului popii din Voila“, îl pun pe acesta într’un cazan cu Gá­l József, făcându-’i pe amândoi unelte ale lui Szapáry. N’avem­ nimic de obiectat, numai că sântem curioși să stim, că „ficiorul popii din Voila“ de cine are să se lapede: de discursul seu din Bucuresci ori de cole­gul seu din Budapesta, căci la naiba! pe lângă toată „originalitatea“ sa, prea ar fi baroc: Şerbán Miklós şi irredentist şi prieten politic cu „ultramoderatul“ Gáli József!* Kossuthism. Din M.­Ludoş primim cu data de 20 Septemvrie următoarele: în 18 i. c. s’a sfinţit steagul pompierilor din M.­­Ludoş, cu care peasiune s’a dat respective a rangiat şi un „nobil“ bal în onoarea bătrâ­­neţelor „sfântului din Torino“. Cam după Nr. 203 mesul nopţii fiind oaspeţii copleşiţi de spir­tul lui Avram, au început a nu mai vedea bine şi a grăi toţi în toate limbile. Un nă­căjit de finanţ, greşind o figură din cua­­dril, comandantul, un croitor, ’l-a aruncat afară din sală, finanţul după judecata preşe­dintelui Dr. Vaida, şi a măsurat croitorului 2 palme straşnice, ca balul în onoarea lui Kossuth să fie vecinic pomenit în Ludoş şi giur, şi cu acestea a tulit o la fugă. Cu toate acestea protopretorul nu a trimis gendarmii ca să susţină ordinea. Cultură nu zamă de prune. Un Român. * Secerişul între voluntarii maghiari a început. Se stie anume, că mulţi dintre cei ce cad la examenul de oticer se împuşcă, după ce întreg anul au hoinărit, n’au învăţat nimic. Cel dintâiu erou de felul acesta este Horváth János, din armata honvedească, care s’a împușcat la Eperjes, din pricină că a căzut la examenul ce voia să-­l dee pentru a se activa. în treacăt amintim, că dintre voluntarii maghiari la examenul dat aici în Sibiiu, au căzut 5. Români nici unul ! * Se caută un dirigent de cor, care cu violina ar fi abil a instrua un cor mixt înființat în corn. Kétegyház pe 3—4 luni, cu plată lunară de 35—40 fi. Reflectanții să se adreseze cât mai curând cătră păr. Iosif I. Ardelean în Kétegyház­­, comitatul Békés. * Scrie desmințite. Mai multe foi vie­­neze și budapestane au fost răspândit scirea, că canonicul Vuchetich ar fi adresat mi­nistrului de culte Csáky o scrisoare prin care renunță la candidatura pentru scaunul archiepiscopal din Agram. „A g r a m e­r Tagblatt“ e autorizat din parte compe­tentă a declara că această scrie e neade­vărată. * Serburi naţionale în Italia. z­iua de 20 Septemvrie a fost o Zi de sărbătoare pentru poporul italian. în acea Zi s-a sărbat în Roma şi provincie aniversarea ocu­pării Romei. Cu acest prilegiu primarul Romei a adresat regelui Umberto o tele­gramă de felicitare, la care regele a răspuns prin următoarea depeşă: „Plin încă de bucurilie patriotice, pe care le-am văzut la serbările de la Genua, primesc felicitările Romei, care amintesc de eliberarea sa. Naţiunea a privit ca şi mine în sărbările de la Genua, nu numai un omagiu adus geniului italian, ci şi sfinţirea unităţii indisolubile a Italiei şi chezăşia unei păci, care se întăresce prin schimbul senti­mentelor reale, în Italia reînvie de nou prin acest eveniment conscienţa valorii sale şi prin asta ne simţim îndemnaţi tot mai mult la o activitate serioasă, care trebue să ducă şi la bunăstarea sa economică“. Tot în acea Zi s’a săvârşit în Pisa desvălirea fes­tivă a statuii equestre a lui Victor Emanuel, la care a asistat şi principele de Napoli. Mulţim­ea a adus ovaţiuni însufleţite pentru principe şi dinastie.* Din Bucovina. La alegerea comple­mentară din Storoj­ineţ, care a avut loc alaltăieri, a fost ales deputat în dieta pro­vincială, precum se telegrafează din Cer­năuţi, candidatul partidului naţional român din Bucovina, dl Modest cavaler de Gri­­g­o­r­c­e­a , proprietarul „Gazatei Bucovinei“. Mandatul din Storojineţi a fost vacant în urm­a morţii cavalerului F­­­o n d o r. Prin alegerea de alaltăieri partidul românesc îşi a întărit mult poziţia în dietă şi totodată a dat un îmbucurător semn despre solidaritatea şi buna sa organisaţie. * Artist român. Noue succese de adăugat la numeroasele altele deja repurtate în Ame­rica de celebrul tener Gr. Gabrielescu, z­ia­­rele braziliene „Diario do Commerciou, „No­­vidadesu, „O Patsu, nA Gapitalu, „Gidade do Riou şi alte sânt pline de elogii la adresa talentatului cântăreţ, care cu o artă neîntre­cută, a obţinut un triumf neasemănat în toate operele cântate în Rio de­ Janeiro și mai cu seamă in opera „Cavalleria Rusticana“, în care a cântat în rolul Turidd­i cu o deo­sebită măiestrie.* Dt­svălirea stam­ei generalului Kel­­­ermann. La 20 c. a avut loc în Valmy (Francia) sărbarea desvălirii generalului Kellermann, căzut în lupta din 1792. La această sărbare a asistat o mulţime colo­sală de popor. Cu acest prileg , ministrul Bourgeois a rostit un discurs, în care a făcut istoricul bătăliei, între altele vorbito­rul a­vla că armata franceză nu a fost unită atât prin disciplină, dar­ a fost unită în unica idee, în unica speranţă de a apăra patria prin idea dreptului ginţilor şi ideile revolu­ţionare. Francia — a terminat vorbitorul — ’şi-a eluptat oar’ libertatea şi respectul în faţa lumii. Să le păstrăm acestea deplin şi dacă va ameninţa încă odată un pericol patria sau republica, să căutăm secretul învingerii în învățăturile eroilor din 1792. * Holera în Persia. Epidemia holerei în Persia, după un raport al profesorului Mened din Paris, grasează în mod înspăi­mântător, în Teheran, oraș cu 100.000 locuitori, mor cju­lnic câta 300—400 persoane, care în T a b r i s mortalitatea e şi mai mare : câte 500 persoane pe Zi­ Toţi digaitarii mai înalţi din Teheran, precum şi un regiment întreg de soldaţi cu ofiţerii au fugit din oraş. Din o grupă de peregrini au murit jumătate. Intre cei morţi de holeră e şi directorul căilor ferate Garnier. Consulului francez din Tabris­­i-a murit soţia, o fiică şi o altă ru­denie de holeră. Pe lângă holeră a în­ceput a se ivi acum şi o altă miserie: lipsa de pane devine din Z* în Z* awi sim­­ţitoare.

Next