Unirea, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 193-219)

1968-10-01 / nr. 193

ANUL I. NR. 193 PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI­VA! MARTI 1 OCTOMBRIE 1968 4 PAGINI 30 BANI întreprinderea minieră Baia de Arieș. In fotografie ! Op­eratorul Florian Hudrea, con­­trolînd diluția la instalația de flotare a minereurilor neferoase. La CJ.L. Blaj DEMARAJUL FABRICII DE MO­BILĂ INTIRZIE NEJUSTIFICAT In decursul celor aproape 9 luni, colectivul de muncă de la C.J.L. Blaj a obținut o serie de rezultate îmbucurătoare — planul producției globale fost îndeplinit în proporție de a 100,1 la sută, productivitatea muncii a sporit cu 0,1 la sută, iar peste prevederi s-au reali­zat circa 440.000 lei beneficii. In aceeași perioadă s-au pro­dus în afara sarcinilor 560 mc placaj de fag în echivalență, 3.560 mp panel, 100 tone P.F.L., 1.700 mp binale, 900 bucăți dulapuri pentru export ș.a. Cele mai bune realizări le-au obținut muncitorii fabricilor de P.F.L., placaj și binale. Con­ducerile tehnice din aceste secții și întregul colectiv s-au preocupat de aplicarea unui complex de măsuri menite să accelereze ritmul producției. Ca urmare, aproape în fiecare lună au reușit să îndeplineas­că și să depășească sarcinile de plan. Dintre cele patru fabrici, cîte există la C.I.L. Blaj, fabri­ca de mobilă este singura ca­re nu se încadrează într-un ritm corespunzător, diminuînd realizările întregului combi­nat. Pe cele 8 luni, la mobilă corp planul de producție fost realizat doar în proporție a de 96,8 la sută.­­ In ulti­mele două luni — iulie și au­gust — rezultatele sunt sub orice critică. In august, bună­oară, restanța la planul­ fizic se ridică în medie la un mi­lion și trei sute mii lei. Ră­­mînerile în urmă la planul de desfaceri sunt și mai mari. Față de planul la zi, fabrica de mo­bilă nu a onorat 46 de con­tracte, care însumează o va­loare de circa șase­­ milioane lei. Situația de mai sus ne face să credem că fabrica de mobi­lă este considerată ca un fel de apendice al C.I.L.-ului Blaj, că tovarășii din comitetul de direcție, au subestimat impor­tanța acestui sector. Nu pu­nem la îndoială faptul că la fabrica de mobilă nu au exis­tat și cauze obiective care au influențat negativ realizarea planului. De pildă, o parte din furnizorii de materie primă nu și-au respectat obligațiile contractuale față de C.I.L. Blaj. In lunile premergătoare actu­alului trimestru, fabrica de mobilă a dus lipsă de materie primă. Cu toate acestea, reali­­zările puteau fi mai bune dacă nu existau atîtea deficiențe de ordin organizatoric. In urma anumitor controale, s-a consta­tat că în primele zile ale lu­nilor, maiștrii și șefii de bri­găzi nu cunoșteau ce sarcini trebuie să îndeplinească. In ziua de 3 septembrie, nici un maistru din schimbul B nu cunoștea sarcinile de plan pe luna în curs. In zilele urmă­toare, ei au intrat in posesia graficului de m­­odivi<> dar in acest grafic nu s-au inclus prevederile de recuperare restanțelor. Mai trebuie reținut a că, în programarea existentă la secție, persistă un­­ decalaj necorespunzător între faza de prelucrare a pieselor și cea de­ montaj, acestea fiind a­­proape suprapuse. La toaleta „Solea“ pentru­­ export, dife­rența între operațiile de prelu­crare a pieselor la mașini­­ și montaj era de numai 8 zile. Au fost cazuri cînd, din defec­țiuni organizatorice, acest in­terval de timp era mai mic. O comandă internă de mobilă „Solea", cu un ciclu de fa­bricație de 60 zile, planificată să fie livrată la finele acestei luni, a fost introdusă în lucru abia la 3 septembrie. Timp in­suficient pentru „odihna" și uscarea pieselor încleiate. A­­ceastă practică nu face de­cît să slăbească indicii calitativi ai lucrării. Ca un neajuns, mai semna­lăm contractarea unor produ­se mărunte — scaune, scînduri de călcat etc — care au aglo- Ioan RĂULEA, activist al Comitetului județean Alba al P.C.R. Lazăr DEMETER (Continuare în pag. a 3-a) La început de an, prin școlile de pe văile Tîrnavei și Sebeșului Zilele trecute, ziarul nostru a dezbătut in cadrul u­­nei anchete citeva probleme de maximă importanță, cum ar fi frecvența elevilor în noul an școlar, greutăți intîmpina­­te de școli în asigurarea materialului didactic necesar pen­tru lecții etc. In acest număr, revenim cu citeva aspecte în­­tîlnite în școlile de pe văile Tîrnavei și Sebeșului. Are cuvîntul generația nouă... La Crăciunelul de Jos, unde ne-am oprit în timpul desfă­șurării lecțiilor, ne-a întîmpi­­nat, în sala profesorilor, o pro­fesoară tînără, vădit emoțio­nată, cu care am legat repede o conversație, al cărei subiect a fost firește, școala. Lucia Po­­pescu (așa o cheamă pe inter­locutoarea noastră) predă din acest an, la clasele V-VIII, fi­zica și științele naturii. „Cum să vă spun, ne mărturisea tînă­­ra profesoară, pentru mine, primul an de învățămînt, pri­mul prilej de a cunoaște copiii, de a le împărtăși de la cate­dră cunoștințe de care să se folosească în viață, constituie împlinirea, în sfîrșit, a unui vechi vis al meu. Sunt studen­tă în ultimul an, la fără frec­vență, în Brașov, la Institutul de științe naturale. Pînă mai ieri, lucram la C.I.L. Blaj. Mă simțeam în largul meu și a­­colo, dar, chemarea puternică spre școală, spre învățămînt, a învins. Știți cum e la început. Greutăți, acomodare, dar să nu mă întrebați de ele. Nu le am. Colegii mei m-au ajutat să nu le simt. Sînt oameni admira­bili și orice sfat de-al lor îmi prinde bine. Copiii ? Aș putea spune că de la început m-au „adoptat" cu bucurie“. ...și cea „veche“ „De ce veche?"­­—• a zîmbit învățătorul Silviu Finta auzin­­du-ne vorbind despre „genera­ția veche“. „Funcționez la a­­ceastă școală din 1934 și am sentimentul, la fiecare pui de an școlar, că sunt în ce­la fel de nou cum eram atunci, de prima dată. Acest senti­ment îl încerc cu mîndrie". Auzisem, înainte de termi­narea lecției, glasul Învățăto­rului Finta, venind din sala de clasă alăturată. Un glas blind i explica elevilor noua lecție. Același glas, ne explica, nouă acum, intensa preocupare ce există la școala din Crăciune­lul de Jos, pentru ca fiecare lecție să fie predată la cel mai înalt nivel profesional, pe înțelesul copiilor, folosindu-se porțtrii .Aceasta mijloace audio­vizuale (discuri cu texte în limba română și franceză, dia­­filme etc...). Am făcut o vizi­tă. Însoțiți de învățător, în ma­gazia destinată materialelor didactice. O ordine perfectă, învățătorul Finta ne-a asigurat că de-aici nu lipsește aproape nimic. Ba mai mult, anumite Ion SINGEREANU P. E. BANCIU (Continuare în pag. a 2-a) POMICULTURA -un sector cu largi perspective Printre ramurile ce găsesc condiții deosebit de favorabi­le de dezvoltare în județul nostru se numără și pomicul­tura. In ultimii ani, în nume­roase unități agricole socialis­te s-au plantat mari suprafețe sp cil"püiiíi ilu­nKfi, VVrăziie " o­­cupînd in prezent peste 5.300 hectare. Din acestea, 3.300 hec­tare sînt pe rod, ceea ce în­seamnă că o mare suprafață o ocupă livezile tinere. La I.A.S. Jidvei s-au plantat cu pomi fructiferi peste 400 hectare, iar la coopera­ ■mam­if­ir~'0­~'" tivele agricole din Stremț, Benic sau Daia Română, această ramură este una din principalele sectoare aducătoare de mari venituri bănești ș.a.m.d. Dorind să cunoaștem per­spectivele dezvoltării în vi­itor a acestui sector, am avut, zilele, trecute, o discuție­­ cu tovarășul inginer Virgil Bica, șeful serviciului din cadrul Direcției horti viticol agricole județene. — Ce s-a întreprins extinderea livezilor din pentru jude­țul nostru în acest an ? — După ce în primăvară s-au plantat la Ighiu, Gîrbova de Jos și Veseuș, aproape 70 hectare, de câteva zile s-au în­­­ceput lucrările pe noile „șan­tiere" pomicole pentru planta­rea unei suprafețe de 55 hec­tare. Cele mai mari plantații se fac la Ciugudul de Jos, Be­ta și Mirăslău. Aș menționa, în mod deose­bit, preocuparea, țăranilor co­operatori din Ci­uguzel, care, dîndu-și seama de avantajele ce le au de pe urma valorifi­cării unor terenuri improprii altor culturi, și-au propus să creeze o nouă livadă, pe o su­­praiduc­­ție Jó­n­KCidíé. — Pe ce se pune accentul in noile livezi ? — La noi, cele mai favora­bile condiții de dezvoltare le are mărul. A­­șadar, ponderea principală noile plantații pOUlíCOle, O O­cupă această valoroasă specie. Urmează pru­nul, cireșul, vișinul și altele. — Se știe că toamna e ano­timpul cel mai favorabil com­pletării golurilor din plantații. Se face ceva în această pri­vință­­­ — Fără îndoială că nici a­­cest important aspect nu a fost neglijat. Ne-am propus să plan­tăm peste 10.000 de pomi fruc­tiferi, pentru a umple golurile create în livezile aflate pe rod. — In preocuparea specialiști­lor, pentru sporirea producți­ilor pomicole, un joc de seamă îl ocupă folosirea celor mai noi metode din pomicultură. Ați putea să vă referiți la ci­teva dintre ele ? — Aș începe cu orientarea, generată de altfel, spre ame­najarea teraselor individuale. Apoi, preocuparea pentru foto-Mircea MUNTEANU (Continuare In pag. a 3-a) interviul nostru al TI— IOAN­ INOCENȚEI!MNICE S-au împlinit zilele acestea două secole de cînd s-a stins la Roma,­ după un chi­nuitor exil, loan Inocențiu Micu. Născut în comuna Sa­­du, din apropierea Sibiului, în anul 1692, a învățat aici scrisul și cititul, iar studiile le-a urmat la seminarul din Tîrnavia. In anul 1728 a bătut drumul lung și greu pînă la Viena, unde a pre­zentat împăratului Carol al VI-lea un număr de 24 cereri sau „petiții", în scopul apă­rării neamului său înrobit de clasele privilegiate ale Transilvaniei. In cereri, el pretindea ca aceste poporul român să aibă repre­și­zentanți în Dieta Transilva­niei și arăta multele nedrep­tăți pe care le îndurau românii din partea aristocra­ției și a domnilor de pămînt, care opresc „de la învăță­tură, nu numai pe fiii iobagi­lor ci și pe ai preoților, deși după lege tuturor fiilor pa­triei le este îngăduită cerce­tarea școalelor. Fiilor națiu­nii române le este oprit a se îndeletnici cu măiestriile și cu orice fel de industrie, nu se primesc nici în o breaslă, nu se aplică în funcțiuni pu­­lice, nu au drept de a cum­păra și a moșteni, nu li se permite să-și planteze vie, și să-și cultive grădini, cele plan­­­tare și cultivate li se strică alții.­­ N-au nici un drept la păduri și la ape, ci numai să fie îm­povărați cu nouă și nouă taxe, așa nncit necum să fie considerați ca fii ai patriei, ei nu sunt nici măcar to­lerați." împăratul Carol al VI-lea a trimis memoriile lui Ioan Inocențiu Micu Dietei Arde­lene, urmînd ca acest for legislativ, să le studieze și apoi să-i prezinte soluții con­crete în vederea îndreptării acestor stări nedrepte de lu­cruri. Deoarece dieta a re­fuzat cererile formulate, Ioan Inocențiu Micu s-a adresat din nou împăratului Carol al VI-lea, scriind, în memoriul din 8 martie 1735, că „Exclu­derea națiunii române din guvernul țării este o nedrep­tate mare pentru că națiunea română, după număr, întrece pe fiecare din cele trei națiuni recunoscute și este corporațiu­­nea cea mai mare în Transil­vania..." Dieta Transilvaniei și-a reluat activitatea în 11 octombrie 1736, cu participa­rea, de data aceasta și a lui Ioan Inocențiu Micu. Acum a prezentat nobilimii și aris­tocrației un alt memoriu, alcătuit din 11 puncte, cerînd reprezentanților dietei studieze cît mai serios să-l și temeinic și apoi să-l soluțio­neze. Actele vremii amintesc că, atunci cînd membrii die­tei au luat cunoștință de cu­prinsul și textul memoriului prezentat de Ioan Inocențiu Micu, „înfricoșată a fost urgia ce s-a dezlănțuit a­­supra lui". Reprezentanții națiunilor privilegiate ale Transilvaniei au redactat un răspuns pe care l-au înaintat împăratului, cancelariei auli­ce transilvane, precum și lui Ioan Inocențiu Micu, în care se spunea că memoriul „cere niște lucruri pe care nime­nea nu le-a mai cerut nici­odată de la străbunii noștri și nu le va putea cere nici de la urmașii noștri... cere ceea ce clerului și plebei valahe, după firea ei prea bine cunoscută, nu i se cu­vine niciodată". Luînd cu­noștință de acest răspuns, Ioan Inocențiu Micu a re­dactat un alt memoriu, pe care, de data aceasta, l-a înaintat, de asemenea, împă­ratului. Trimis de curtea din Viena iarăși dietei ardelene, memoriul s-a citit în ședin­țele ei, dar, aflînd că el a fost semnat de „Ioan Inocen­­țiu Micu în numele națiunii sale române din Transilva­nia", reprezentanții națiu­nilor privilegiate au protes­tat cu vehemență, afirmînd că nu recunosc „națiunea valahică" și că episcopul să modifice acest termen, în­­locuindu-l cu acela de „va­lahi" sau „plebea valahică". Stabilit la Blaj în luna mai 1737, o dată cu mutarea de la Făgăraș a reședinței epis­copale, Ioan Inocențiu Micu a așezat temeliile actualului oraș. Noul ctitor a căutat să dea reședinței sale un im­puls economic și cultural. Pentru a-i deprinde pe româ­ni cu îndeletnicirile meș­teșugărești și neguțătorești, Ioan Inocențiu Micu a adus și a colonizat la Blaj un nu­măr de 39 de familii macedo­române. Noilor veniți le-a acordat însemnate ajutoare în bani, precum și alte în­lesniri materiale. Acești co­loniști, împreună cu românii băștinași, au­­ așezat apoi te­melia modestelor începuturi economice ale Blajului de mai tîrziu. Lupta purtată pentru ma­rea cauză națională, socială și culturală a românilor din Transilvania a continuat-o loan Inocențiu Micu și sub domnia împărătesei Maria Tereza, aît prin memorii înaintate curții din Viena, cît și în cadrul ședințelor dezbaterilor care s-au desfă­și­șurat în dieta ardeleană de la Sibiu. Acestui for legisla­tiv i-a cerut, printre altele, ca și așezarea Blaj „să fie făcută cetate privilegiată, să se scutească de orice cărău­șie gratuită și de îndatorirea de a încartirui soldați și să aibă drept de a-și trimite deputați la dieta principatu­lui", iar pentru ușurarea îmbunătățirea stării materia­­i­le a poporului român, Ioan Inocențiu Micu pretindea dietei ca pe viitor „robotele, cari au să le facă iobagii ro­mâni in fiecare săptămînă domnilor de pămînt, să se reducă la două zile, căci prin munca continuă iobagii se istovesc. Pădurile și mo­șiile cari le-au avut odinioa­ră iobagii, dar li s-au apucat din partea domnilor, să li se restituie. In fine, pămînturile luate de la români din ură națională... să se restituie românilor". Toate cererile înaintate de către loan Ino­­cențiu Micu, atît curții îm­părătești din Viena, cît dietei ardelene, pentru sob­­și­ționarea dreptelor doleanțe ale poporului român, au fost cercetate și dezbătute, în cele din urmă, într-o confe­rință ministerială, care s-a întrunit în Viena la 17 au­gust 1743. Această conferin­ță n-a satisfăcut și n-a înde­plinit nici măcar una din Prof. Ștefan MANCIULEA (Continuare în pag. a 2-a) FIGURI DE MARI ÎNAINTAȘI V In pag. a IlI-a Tovarășul Nicolae Ceaușescu a primit pe Andre Bettencourt, ministrul industriei al Franței Luni după-amiază, tovarășul Nicolae Ceaușescu, președinte­le Consiliului de Stat al Re­publicii Socialiste România, a primit pe ministrul industriei al­­re­atei, Andre Bettencourt, sosi în România pentru a par­ticipa la deschiderea Săptămî­­nii tehnicii franceze. Oaspetele a fost însoțit de Jean Louis Pons, ambasadorul Franței la București. La primire, care s-a desfășu­rat într-o atmosferă cordială, a asistat George Macovescu, prim-adjunct al ministrului a­­facerilor externe. Primire la tovarășul Ion Gheorghe Maurer Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialis­te România, Ion Gheorghe Maurer a primit­ luni după-a­­miază pe Andre Bettencourt, ministrul industriei al Franței. La primire a luat parte Va­sile Gliga, adjunct al ministru­lui afacerilor externe. A fost de față Jean Louis Pons, ambasadorul Franței la București. (Agerpres). Atelierele centrale Alba Iulia. Pentru a mări la uzură a metalelor, piesele sînt supuse unui termic adecvat. In foto : Muncitorul Iosif Trif, lună de lună, lucrînd la un cuptor electric pentru termice. Control P.C.I. Sa­ca de hîrtie Petrești Recent a fost executat un control inopinat la formația P.C.I. a Fabricii de hîrtie Petrești. Cu această ocazie, formația a dovedit buna ei pregătire, adunîndu-se la remiză în 2 mi­nute după darea alarmei și intrînd în dispozitivul de luptă după 7 minute, cu prezența de 75 la sută. S-au evidențiat, cu această ocazie, Ion Bîscă și motopom­­pistul Gavrilă Cîndea. Un merit­ deosebit în pregătirea aces­tei formații îi revine și președintelui comisiei tehnice P.C.I., Inginerul Mihai Țoc. Lt. major Constantin LACULEANU I FESTIVALUL JUDEȚEAN DE MUZICA POPULARA Duminică, 29 septembrie a.c., s-a desfășurat pe scena Casei municipale de cultură din Alba Iulia faza județeană a festivalului-concurs de populară românească. Au participat 33 de muzică soliști din : Abrud, Aiud, Albac, Alba Iulia, Distra, Blaj, Cîmpeni, Galda de Jos, Gîrbova, Sebeș, Sîntimbru, Stremț și Teiuș. Partea I a programului a fost acompaniată de tarafurile reunite din Cîmpeni, Sebeș și Stremț, iar partea a II-a de tarafurile din Alba Iulia, Aiiuj și Blaj. Au avut loc două spec­tacole, primul la ora 11, al doilea la ora 17. In încheierea spectacolului de seară a avut loc festi­vitatea de premiere. S-au acordat următoarele pre­mii în obiecte: un premiu I în valoare de 300 lei, două premii II în valoare de 200 lei fiecare, două premii III in valoare de 130 lei fiecare și trei mențiuni în valoare de 100 de lei fiecare. Premiul I a fost câștigat de solistul Traian Petrea din Albac, premiile II de Maria Bordeanu din Gîrbova și Le­­tiția Seiceanu din Blaj, premiile III de Maria Ursu din Gîrbova și Aurelia Sicoe din Abrud, iar mențiunile de Marcela Roșea din Blaj, Ion Jeler din Alba Iulia și Valeria Avram din Aiud. Ambele spectacole s-au bucurat de un deosebi succes, realizat atît de calitatea interpretării soliști­lor și a tarafurilor, cît și de prezentarea și asam­blarea programului. Intr-un număr viitor al ziarului veți putea ur­mări o prezentare mai amplă a desfășurării festi­valului-concurs de muzică populară românească. La microfon, solista Gabriela Ghera din Bistra,

Next