Unirea, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 193-219)

1968-10-09 / nr. 200

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNITI­VA! *b——w>iwim »rn'-,niri»^K^'TOi?x3~.Mm li —«a—^—mfn^**“"'1**'"1 n ^r——wncicrrrr~ ANUL I. NR. 200 MIERCURI 9 OCTOMBRIE 1968 I 4 PAGINI 30 BANI ------------- —‘------------------------íTHriniwmn—mi-------—r~«im——■■—iim——ii—i iMiwn—f !■— w—■mm n i ■■»»■iih iii— uimii i Fabr­ica „Căprioara“ din Sebeș. Ioan Sărăcian, de la sec­ția confecții haine din piele, verifică calitatea unei comenzi. ȘTIRI RIM INDUSTRIE­ fIPL_________________________________________________________________________________________________g­ roare­a extracției agregatelor, utilizarea unor noi cam­ere, me­canizarea operațiilor la fabri­carea produselor ușoare din beton armat. Pentru asigu­rarea securității muncii în scopul prevenirii oricăror accidente ,la întreprinderea „Salina" Ocna Mureș a fost luată o măsură deosebit de importantă. Este vorba de men­ținerea taluzurilor din subteran la o înclinație de 45 grade. Prin aceasta se evită rostogo­lirea și căderea rocilor depila­te din zăcămînt, care produ­ceau accidente. Menținerea ta­luzurilor la înclinația amintită permite totodată obținerea u­­nor randamente sporite în sub­teran, fapt ce influențează po­zitiv realizările minerilor. Acest lucru este deja evident. In cele 9 luni, minerii de la „Salină“ au produs peste planul de stat 22.000 tone sare, din care 100 tone sunt sare extrafină. 92,2 la sută din planul anual de investiții .Constructorii forestieri de la I.F. Sebeș au raportat de cu­­rînd un nou succes : realizarea în primele trei trimestre ale a­­nului a 92,2 la sută din planul anual de investiții. La lucrările de construcții­­montaj, rezultatele sînt mult mai bune. In aceeași perioadă, la C+M au realizat 101,44 la sută din planul aferent anului curent. Dintre obiectivele mai im­portante executate din fondul de investiții enumerăm narea a 12 cabane, la termi­șapte lucrările aflîndu-se aice in­tr-un stadiu avansat, construi­rea și amenajarea unor dru­muri forestiere în bazinele de pe văile Sebeșului, Ampoiului și Arieșului, înzestrarea par­chetelor cu o serie de instalații și utilaje de doborît­ secționat, scos­ apropiat și încărcat ma­terialul lemnos ș.a. A crescut capacitatea de producție în ultimele două trimestre, productivitatea muncii și capa­citatea de producție a între­prinderii de prefabricate din beton armat Aiud au crescut simțitor. In trimestrele II și III, capacitatea de producție crescut cu 33 la sută și respec­a­tiv cu 55 la sută față de tri­mestrul I a.c. întregul spor de producție s-a realizat pe seama creșterii productivității muncii. După cum rezultă din situațiile sta­tistice existente la întreprinde­re, în trimestrul II s-a realizat o productivitate mai mare cu 29 la sută, iar în trimestrul III, cu 51 la sută, față de primele trei luni ale anului curent. Succesul obținut este urma­rea aplicării mai multor mă­suri — revizuirea utilajelor, îm­bunătățirea fluxului tehnologic, organizarea mai corespunză­ ÎN PAGINA A 3-A ÎNDEPLINIREA sarcinilor la EXPORT, DATORIE DE ONOARE A FIECĂRUI COLECTIV! Economia județului nostru participă în mod activ la fai­ma și prestigiul României so­cialiste pe toate continentele lumii. Sunt tot mai mult apre­ciate și solicitate produsele cu marca fabricilor „Sebeșul", „Ar­deleana“, U.P.S.Ö.M., U.M.C., Hîrtia de Petrești și multe alte­le. In relațiile comerciale cu partenerii externi, o condiție de cea mai mare importantă o constituie respectarea strictă a livrărilor ritmice la export. Cu puține excepții, tot mai multe colective își fac din aceasta o chestiune de prestigiu și onoa­re. Nu este locul și nici nu ne propunem să analizăm aici sta­diul îndeplinirii sarcinilor la export ale fiecărei întreprin­deri. Ne oprim asupra unei sin­gure unități — Uzina mecani­că din Cugir. Mai întîi, cîteva coordonate.­ Produsele uzinei sunt exporta­te în peste 24 de țări, unele cu veche tradiție în construcția de m­așini-unelte. Catalogul produselor exportate a crescut mult, mai ales în ultimii doi ani. Asimilarea și fabricarea u­­nor mașini-unelte de tehnici­tate ridicată, le-a făcut compe­titive pe piața mondială. Mar­ca U.M. Cugir a fost prezentă, numai în acest an, la 15 expo­ziții și tîrguri internaționale, unde a întrunit aprecieri una­nime. O știre transmisă în a­­ceste zile de Agerpres ne a­­nunță că, la Tokio, în cadrul unei expoziții industriale in­ternaționale, freza de danturat (FD-320), produsă la U.M. Cu­gir, a stîrnit un viu interes și aprecieri elogioase. Ar mai putea fi citate și alte argumente care vin în spriji­nul afirmației că la U.M. Cu­gir inteligența tehnică se ma­terializează în produse de cali­tate și indici tehnico-economici superiori. Specialiștii ne-au furnizat amănunte uzinei in­teresante, mai puțin însă ne-au vorbit despre aspectul cantita­tiv al­ obligațiunilor asumate la export. Circumspect, ing. Dorin Go­­ția, șeful serviciului export,­­ este de părere că nerealizarea planului la export pe 9 cu 2.818.000, lei, nu poate luni pusă numai pe seama deficien­ți telor interne. Probabil, dar ne­realizarea planului la export este o veche meteahnă, de ca­­­­re uzina, în ciuda promisiuni­lor făcute, nu se poate lecui. Din totalul de șapte contracte pentru export, n-au fost reali­zate integral decit patru. Fără nici un proces de intenție, se înțelege că, în acest caz, unii beneficiari externi au fost vi­tregiți de primirea la timp a produselor contractate. Și e­­xemplele nu lipsesc. In Anglia, s-au livrat mai pu­țin cu 9 freze universale decit prevedeau clauzele contractu­ale. Alte patru freze de dantu­rat, destinate Japoniei, lipsesc din bilanțul realizărilor pe 9­ luni. Apreciată la timpul său ca binevenită, inițiativa mo­dernizării frezei universale s-a ofilit prea devreme. Cinci ase­menea produse sporesc și mai mult volumul nerealizărilor. Evident că neritmicitatea li­vrărilor la export are implica­ții pe cit de nedorite, pe atît de costisitoare. In primul rînd, •tirbește prestigiul, micșorînd încrederea beneficiarilor, ge­nerează daune plătite în valu­­ri sau determină stabilirea u­­nor prețuri mai mici, ca urma­re a depășirii momentului con­­junctural favorabil. Explicații, mai mult sau mai puțin plauzibile, ne-a fost dat să auzim din gura multor ca­dre de conducere și specialiști. Se pare însă că motivul princi­pal al neîndeplinirii obligații­lor contractuale la export re­zidă nu atît în lipsa de capa­citate de uzinare, pe care o re­vendică conducerea uzinei, ci­ mai ales în folosirea nerațio­nală a mașinilor existente și a fondului de timp. Cînd facem această afirma­ție, ne gîndim la faptul că frecventele defecțiuni mecani­ce și electrice au diminuat în mod substanțial capacitățile de producție. Aceste staționări și Întreruperi „nevinovate" repre­zintă, cumulat pe 9 luni, mai mult de 100.000 ore-mașină, timp pierdut în care s-ar putut înlătura multe din pre­ss­tinsele locuri înguste. Desele Sebastian TRUȚA * 8 8 (Continuare in pag. a 2-a) Mecanizarea lucrărilor la prefabricatele de dimensiuni mici Pe lângă fabricarea unor produse de beton armat de mare serie, cum ar fi traversele, chesoanele și elementele pentru poduri, la întreprinderea de prefabricate din Aiud s-a produs un­ număr însemnat de sortimente de beton armat de dimen­siuni mici — borduri de șosele, canale de telecomunicații ș.a. Pînă nu de mult operațiile de lucru la aceste ultime produse se executau manual, cu cheltuieli mari și randamente scă­zute. Eliminarea acestor impedimente a stat în atenția condu­cerii secției de prefabricate. Astfel, în urma unui studiu teh­nic efectuat s-au mecanizat lucrările la prefabricatele de di­­mensiuni mici. In acest scop secția a fost înzestrată cu trans­portoare și betoniere. Paralel s-au adus îmbunătățiri întregu­lui flux tehnologic, fapt ce a redus cheltuielile de fabricație cu 10.000 lei pe lună. Primire la Consiliul de Miniștri Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, Ion­ Gheorghe Maurer a primit marti la amiază pe Jaromir Owieduszko, ambasa­dorul extraordinar și plenipo­tențiar al R.P. Polone la Bucu­rești intr-o vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a des­fășurat într-o atmosferă cordia­lă a participat Vasile Șandru, adjunct al ministrului afaceri­lor externe. (Agerpres) Stadiul lucrărilor agricole în I.A.S. In ultimele zile, în întreprin­derile agricole de stat s-a lu­crat cu spor la strîngerea cul­turilor tîrzii și însămînțarea griului de toamnă. Astfel, po­trivit ultimelor date centraliza­te de Departamentul I.A.S., po­rumbul a fost cules de pe mai mult de 42 la sută din supra­fața cultivată. Unitățile din trustul I.A.S. Craiova, fruntașe pe țară în muncile de toamnă au recoltat porumbul de pe 72 la sută din suprafață. Reali­zări importante au înregistrat și unitățile din trusturile Bu­curești, Ploiești și Slobozia. Floarea-soarelui se recoltează acum de pe ultimele suprafețe. In podgorii strugurii au fost culeși de pe 85 la sută din su­prafață. Numeroase I.A.S. au terminat culesul iar în altele se strînge recolta de multe pe ultimele suprafețe. Concomitent, mecanizatorii pregătesc terenurile și însă­­mînțează griul. In trusturile Slobozia, Ploiești, Bacău și Bu­curești s-au însămânțat între 70 și 90 la sută din terenurile prevăzute, suprafețe cu­ 10-25 la sută mai mari față de media realizărilor pe țară în acest sector al agriculturii. Trusturile I.A.S. Cluj, Oradea, Brașov, în­să sunt mult rămase în­ urmă la această importantă lucrare și trebuie sa ia de îndată măsuri pentru intensificarea ritmului de muncă. Succese ale forestierilor Colectivele întreprinderilor Ministerului Economiei tiere au încheiat primele Fores­tiei trimestre ale anului cu însem­nate realizări. Planul producției globale a fost depășit cu 115,3 milioane lei, iar cel al produc­­ției-marfă cu 156 milioane lei. In această perioadă au fost rea­lizate peste prevederile de plan, printre altele: 28.000 mc cherestea, mobilă în valoare de 8,7 milioane lei, peste 25.000 mp plăci aglomerate din lemn, aproape 30.000 mp parchete. In unitățile silvice planul pe pri­mele nouă luni ale anului a fost depășit cu 23,4 la sută, întreprinderile din această ramură au livrat în primele trei trimestre ale anului pentru fondul pieții, mobilă, cherestea, plăci aglomerate și fibrolem­­noase, lemne de foc, și alte produse a căror valoare întrece prevederile de plan cu 86 mi­lioane lei. Față de aceeași pe­rioadă a anului trecut producti­vitatea muncii pe întreaga ra­mură a economiei forestiere a înregistrat o creștere de 5 la sută. CĂMINELE CULTURALE IN PREAJMA LUNILOR DE IARNĂ Problema bazei materiale căminelor culturale, ca și pre­a­gătirea lor în vederea lunilor de iarnă — abordată într-un ar­ticol publicat nu de mult în ziarul nostru — a format su­biectul unui nou raid-anchetă prin cîteva comune din județul nostru. Primul popas, în centrul co­munal Șibot, ne-a adus și pri­­­mele surprize. Aici nu există în primul rînd un cămin, de unde, cum pare să fie firesc, nici un director de cămin. La consiliul popular comunal sun­tem­ informați asupra „cauze­lor" care au determinat înceta­rea activității căminului cultu­ral în Șibot. Dar, iată faptele : Cu cîtăva vreme în urmă, în­tr-o școală veche din comună, se aflau, în condițiuni­ modeste, o bibliotecă și un cămin cultu­ral. Oficiul P.T.T.R., care de altminteri avea fonduri pentru construirea unui imobil propriu, a ocupat sala destinată cămi­nului cultural, iar activitatea culturală a fost „mutată“ în sala de festivități a noii școli generale. Odiseea bibliotecii n-a fost cu mult deosebită, în final ea ajungînd tot de unde a ple­cat. Într-una din sălile vechii școli. Dar, pînă cînd va exista un director de cămin în Șibot, cine răspunde de mișcarea cul­turală, de bunurile căminului ? Răspunsul primit la Consiliul popular comunal a fost dezo­lant : „Păi, dacă n-avem di­rector... nimeni." Există în proprietatea cămi­nului un televizor, un picup, un magnetofon și un radio care însă, după cîte am fost infor­mați la Consiliul popular co­munal, stau închise. Ne-am de­plasat la bibliotecă, în speran­ța că acolo se știe ceva mai mult despre locul în care sînt depozitate. Bibliotecara Anuța Olaru, care are în această muncă 11 ani de activitate, ne-a explicat ceva mai detaliat povestea ma­terialelor de practică social­­culturală. Am aflat astfel că în Șibot există pentru public televizoare : unul la bibliotecă,­­ unul la școală (al căminului­) și al treilea tot la școală (al școlii). Celelalte materiale sunt încuiate într-o cămăruță de lungă bibliotecă. Am întrebat și aici dacă se cunosc alte ma­teriale din dotarea căminului și... spre surprinderea noastră, ni s-a vorbit despre cîteva viori, cîteva mandoline și un acordeon. Unde sînt, nici tova­rășa Olaru nu știe. Și are drep­tate. Se știe doar că, în urmă cu 2 ani, au fost împrumutate­ căminului de­­ la Ceru Băcăinți. Că au fost transferate acolo, sau au fost restituite, asta nu mai știe nimeni. Am insistat totuși asupra fo­losirii celor două televizoare și am aflat astfel că cel de la bibliotecă este uzitat în spe­cial de copii în cursul după-a­­miezelor. Televizorul de la școală, care a mai fost folosit­ și de alți amatori în afara ele­vilor, urmează, așa cum promi­tea tovarășul director al șco­lii, să intre, tot în uzul celor mici „fiindcă acum este toam­nă, noroi...". Foarte, gospodă- P. E. BANCIU (Continuare în pag. a 2-a) Mult căutatele covoare Tismana se pot țese și la cooperativa „Record" din Aiud. In fotografie : Dobrița Cojocaru­ și Eugenia Manolache lucrînd la un astfel de covor, comandat de Magazinul de artă populară din București. *33333333333333333333333333333333333333333333333333333333333 Intr-o anchetă publicată în ziarul nostru de­ joi, 26­ septem­brie a.c., în materialul „Cu ce se alege consumatorul din dis­­­pută producător-valorificator?“, am semnalat existența unor deficiențe în producerea și va­lorificarea legumelor. In ancheta de astăzi, ne-am propus să revenim asupra a­­cestei probleme, să lărgim sfe­ra investigațiilor, analizînd și modul cum se achită unitățile agricole de obligațiile lor fixa­te prin contractele încheiate , cu organele­­ întreprinderii pentru valorificarea fructelor și legu­melor. Pornim de la constatarea că, în acest an, în marea majorita­te a unităților cooperatiste din județul nostru s-au producții superioare de obținut legu­me. Cu toate acestea, pînă sîmbă­­tă ,5 octombrie, unitățile co­operatiste au predat întreprin­derii județene pentru valorifi­carea legumelor și fructelor mai puțin de 50 la sută din prevederile contractuale. (Din cele 13.600 tone contractate, au fost livrate numai 6.200 tone de legume­). Două sunt cauzele principale ale acestei stări de lucruri: în primul rînd, din vina unități­lor cooperatiste, care n-au or­ganizat în mod corespunzător recoltarea legumelor, iar în al doilea rînd, datorită deficien­țelor ce se mai semnalează în privința respectării graficelor de preluare. (Deci, lipsuri ale organelor de valorificare). De exemplu, la ceapă, Cooperativa agricolă de producție din Cal­da se angajează să predea o cantitate de 108 tone. Pînă în ziua de 5 octombrie n-a pre­dat decît... o tonă. De ce? „Pentru că nu s-a recoltat". Un răspuns simplu și foarte concis, primit din partea ingi­nerei Maria Suhov. Dar se uită un adevăr: momentul de față, pe cele ln 6 hectare cu ceapă, peste 70 la sută din recoltă a vegetat. Frunzele au ajuns la 20-23 cm. Mai slabă este situația de la Teiuș. Din cele 36 tone de cea­pă prevăzute să fie valorificate prin I.J.V.S.F., nu s-a predat nimic, pentru că de pe cele 10 hectare încă nu s-a început re­coltarea, deși ceapa înverzește pe cîmp, în timp ce pe piață este deficitară. Situații asemănătoare a­u în­­tîlnit la Șard și Blandiana. Nici în ceea ce privește livrarea castraveților nu se stă mai bi­ne. Nici măcar 30 la sută dinn cantitatea totală nu a fost pre­dată beneficiarului. Aceleași unități, pe care le-am amintit înainte, manifestă serioase lip­suri în respectarea propriilor obligații: Galda, Teiuș, Cisteiul de Tîrnave etc. De exemplu, de la Galda s-au preluat doar două tone de cas­traveți, în timp ce angajamen­tul prevedea livrarea unei can­tități de 75 tone. Alte unități, printre care cele din­­ Micești, Ciugud și Ighiu, deși aveau planificat să predea cîte 16 to­ne de ardei, nu au predat ni­mic. De la Sîntimbru, din cele 8 tone, nu s-a preluat nimic. Ce explicație se poate da aces­tei atitudini care încalcă fla­grant propriile obligații con­tractuale ? In ceea ce privește varza, există din abundență. Organele de valorificare au luat mă­suri pentru a prelua produse în plus față de cele prevăzute în grafic. Este un fapt demn de subliniat, și la fel ar trebui să se procedeze și cu alte legu­me, cînd producția este mai mare decît cea planificată. De exemplu, de la Mihalț­­s-au preluat în plus, 50 tone, de la Teiuș 22 tone. Deși uni­tăți ca Stremț, Șard și Vințu de Jos, n-au contractat nici un ki­logram de varză, totuși orga­nele I.J.V.S.F. au preluat de aici 2 și chiar mai multe tone de varză. Greșit s-au orientat țăranii cooperatori din Teiuș, care, „de frica brumei" — cum spunea inginera Maria Lușcă — au re­coltat ardeii de pe 4 hectare și nu ne-au fost preluați". Aceas­­­­ta, pentru că ardeii au fost re­coltați în același timp în mai multe unități. Fiind multe ce­reri, nu exista posibilitatea transportului. Ce-i drept, la su­gestia organelor de valorificare, ardeii au fost protejați și vor fi preluați cu­ de curînd. Era însă bine ca în loc să se recol­teze ardeii, să se mobilizeze forțele pentru recoltarea cepei care era mult mai stringentă. Tot la Teiuș, fasolea a fost lăsată­ prea mult pe cîmp și a trecut de perioada de maturita­te tehnologică. In felul acesta, 5 tone de fasole au devenit furaje pentru animale, din vina legumicultorilor. Cert este faptul că problemei preluării legumelor trebuie să i se acorde mai multă atenție. Dar, în același timp, unitățile producătoare este imperios ne­cesar să facă eforturi susținu­te pentru recoltarea la timp a culturilor legumicole. Este vor­ba de munca unui an. Neglija­tă, recolta se depreciază. Cei în drept trebuie să depună mai multă stăruință în crearea u­­nor condiții optime aprovizio­nării populației pe timp de iar­nă cu un sortiment cît mai bo­gat de legume de calitate su­perioară. Mircea MUNTEANU DESPRE RECOLTAREA LEGUMELOR ȘI RELAȚIA PRODUCĂTOR-BENEFICIAR 1­I fșssIlliSIflIililgilIfliililgigliiliîli muiiiiiiiiiiiiiit’ Cum este asistenta „tratată medicală la sate ? Este un lucru cert, care nu mai necesită nici un fel de comentariu, că satul contemporan a cunoscut nostru în acești ani multiple și variate transformări și înnoiri. O dată cu dezvoltarea sa economică s-au petrecut adinci și funda­mentale mutații și primeniri și în peisajul social, general al satului. Un loc aparte între acestea îl ocupă dispensarele medicale, casele de nașteri, dotate cu materiale, medicamente și apa­ratură modernă și deservite de cadre medicale specializate, ce vorbesc cu deo­sebită forță de grija și atenția pe care parti­dul și statul nostru o acordă vieții și sănătă­ții țăranului de pe ogoare. Cu toate succesele obținute în domeniul ocrotirii sănătății în mediul sătesc, mai există aici încă destule neajunsuri, rămîneri în urmă care nu fac deloc cinste oamenilor în hala­te albe, în care s-a investit atîta încredere, organelor de conducere ale vieții medicale și sanitare ale județului. Unii medici, cadre sanitare de la sate, prin atitudinea, modul de comportare cu pacienții, prin felul cum înțeleg să-și facă datoria, să-și ducă la bun sfîrșit înalta lor menire socială, știrbesc din prestigiul profesiei de medic, aruncă umbre negre asupra medicinei în general, a acelor care sînt puși să veghe­ze la sănătatea oamenilor. Iată bunăoară ce ne scrie cetă­țeanul Petre Gîscă din comuna Cetatea de Baltă: „Intr-una din zilele lunii august m-am dus împreună cu soția la dis­pensarul medical din comună pentru un consult. In curte am găsit femeia de serviciu și dezinfectorul care ne-a spus să așteptăm la ușa dispensaru­lui, că altfel domnul doctor Eduard Mozeș se supără dacă ne găsește în curte. Dar, spre uimirea prin ușa noastră,­­ el a ieșit din dos, urcîndu-se într-o căruță și plecînd. Văzln­­du-l, am alergat după el. N-a vrut să oprească. Mi-a aruncat din mers : „du-te la dispensar că aranjează sora !“ Dar aici nu era decît moașa de teren, care nu mă putea ajuta cu nimic. Mai menționez că altă dată, fiind iar bolnav și dur în­­dumă la dispensar soția medicu­lui mi-a sp­us că este plecat de acasă, ca după­­ un sfert de oră să-l văd că iese și pleacă. Ast­fel de cazuri sunt foarte dese și din discuțiile avute cu mai mulți cetățeni din comună am constatat că oamenilor le e pur și simplu frică să se apro­pie de dispensar". Iată o stare de lucruri aproape inimmainabi­­lă. Un medic care ar trebui să fie un adevărat frate, părinte pen­tru bolnavi, care să-i apropie, să se vorbească prietenește, să facă totul pentru a le alina durerile fizice și psihice, în­locuiește toate acestea cu indi­ferența, dezinteresul, chiar dis­prețul, inoculînd pacienților, teamă și frică în loc de medica­mente, grijă, atenție. Etica omului cu halat alb, a­ medicu­lui, este în acest caz grav viciată. Cazul amintit mai sus nu singular, încâl­e­cind în mod grosolan norme­le de conduită și etică profe­sională, cetățe­nească, oficiantul sanitar Pavel Vlad, de la dispensarul medical din Sîntimbru, a pretins bolna­vului Gheorghe Boromi — pen­sionar — suma de 50 de lei pentru a-i face niște injecții. Cu toate acestea, incriminatul nu se deplasase încă la domi­ciliul bolnavului (data vizitei noastre — 1 octombrie a.c.) pentru a-i face injecțiile ne­cesare, pricinuindu-i agravarea bolii. Reprignă astfel cu atît mai mult fapta acestuia, cu cit el are peste 20 de ani vechime în îndeletnicirea de discipol al lui Hipocrate, așteptînd azi­ mîine să iasă la pensie. Despre felul cum se acordă asistenta medicală în comuna Sîntimbru se mai pot spune și alte lucruri. La ora de fată nu există aici nici un medic. Cel care a fost, Elena Mitrofan, cu specialitatea pediatrie, se află în concediu, și, după spusele celor de la Consiliul popular comunal, nu se mai întoarce în comună. Urmează să vină o dată pe săptămînă medicul de la Mihalț. — Avem un bolnav cu ten­siune ridicată — ne spunea moașa Paraschiva Barbu. Am trimis la Mihalț după medic, care n-a putut să vină. Ne-a trimis în schimb niște injecții pe care să i le administrăm. Dar noi nu i le putem face. Trebuie adus la dispensar. — O du­cem foarte greu cu deplasările pe teren­­— com­­pletează asistenta de ocrotire Raveca Răchită. Nu avem nici un mijloc de deplasare. Cînd se ivește cite un caz mai grav trebuie să ne rugăm de unul și de altul. Mamele trebuie să vină cu copiii în brațe distanță de 5—6 km. și acesta nu-i un lucru ușor. In multe locuri in Gheorghe JITRCA (Continuare în pag. a 2-a) ANCHETĂ

Next