Universul Copiilor, 1942-1943 (Anul 18, nr. 1-52)
1942-12-30 / nr. 1
NOUILEUSPRÄVI marnom ALE LUIVULPE 8. CUM VULPE A DESCOPERIT OTRAVA Dupa ce vazu ca musca picase moarta, Vulpe statu sä se gandeasca despre ceea ce are de facut. O clipa ii veni gandul sä cheme din nou pe S andor Ianossy s i sa-i zca: „Domnule Ionescu, nu mǎ indur sä mananc singur din acest pateu, care arata apa de frumos, ci vreau sa-l duc familiei mele la Bucuresti, asa intreg cum este. De aceea spune-mi cat costa -i da-mi altceva sä mananc“. Vroia apei sa mearga la Brasov, care era aproape de Timughi acolo sa dea pateul, ca sa-i faca analiza. Daca s’ar fi vazut din analiza ca un adevar confine otrava, vinovatia lui S andor Ianossy era dovedita. Totusi, se lasa de acest gând, fiindca i?i mai zise: „Daca $a ndor se stie cu musca pe cǎciulǎ, se prea poate sa intre La banuieli, vazänd ca nu mǎ ating de pateu $i ca vreau sa-l iau cu mine. $i se prea poate ca de teama de a fi prins, sa o §tearga, sa se ascunda undeva sau sa incerce a trece granita in Ungaria. In cazul acesta, n’am facut aproape nimic. Vom sti ca el a omorit pe industriașul Marin Dranea, dar nu vom pune mana pe el“. Vulpe hotari deci sa stea pe loc $i sa caute i’jocul de a se incredinta pe deplin, daca pateul este sau nu este otravit. Aceasta i-ar fi servit si la altceva, i-ar fi arātat ca andora banu este. Vränd sa se gandeasca mai bine, se scula de la masa si incepu sa se plimbe prin camera. Pe cand se plimba asa, isi arunca privirile pe fereastra si vazu ca pe drum trecea un caine. Vulpe era mare iubitor de animale si in deosebi finea mult la câni, pe care ii pretuia pentru credinta si devotamentul fata de stapanii lor. Ii mai pretuia si pentru serviciile ce aduceau, cand era vorba de descoperirea boilor si criminalilor. El insusi avea trei câini, dintre care doi erau câini-lup, pe care o Povestire de MARIA SOREL folosea deseori in cercetarile ce avea de facut. De aceea, nu s-ar fi indurat niciodata sa loveasca pe vreun came §i cu atat mai putin sa-i omoare. Ar fi socotit un astfel de fapt ca o salbaticie fara seaman. Cu toate acestea, la vederea cainelui, care mergea incet pe drum, ii veni gandul sa incerce pateul cu acest caine. „Daca pateul nu este otravit, isi zise el, cainele va trebui sa-mi multumeasca, pentru ca i-am dat sa guste ceva ce nu prea gaseste in toate zilele. Insa, daca pateul este otravit, asa cum banuesc, bicul caine va muri. Imi pare rau de moartea lui, dar, oricum, viata unui om este mai pretioasa decat viata unui caine. In afara de aceasta, prin moartea lui se va face dovada deplina, cat culosul de §andor a umblat sa mǎ otraveascä, iar aceasta inseamna, pe de o parte, ca se stie vinovat de moartea industriasului Dranea, iar, pe de alta parte, ca el nu crede despre mine ca ar fi un simplu calātor, care n’are vreun amestec in chestiunea crimei savärsite“. Taie deci din pateu o bucata mai maricicä, apoi, mergand la fereastra, incepu sä cheme cainele si sä-i arate bucata de pateu ce fnea in mana. Cainele se apropie de fereastra, dand din coada in semn ce se bucura. Vulpe nu i-o arunca dintr’odata, ci statu cateva clipe la indoiala. Graba cu care venise la chemare s i increderea ce se citea in ochii cainelui, care nu banuia soarta ce-l asteaptä, trezirä in detectiv sentimente de mila. Insa, trägand cu urechia, auzi pa$i apropiindu-se de camera. „Se poate, isi zise el, sä fie §andor, care vine sa vada, daca mai traesc ori nu mai traesc“. Atunci se hotari $i arunca bucatica de pateu, la care câinele se repezi cu toata lǎcomia. Dar abia o ingrijise, ca incepu sä se tavǎleascä pe jos si sä chelaläe jalnic, pentru ca dupa câteva clipe, sä rämânä lungit si nemijeatä semn ca murise. Vulpe se grabi sä se departeze dela fereasträ si sä scada din nou la masa. Vederea sarmanului cäne, care se svârcolea ,i se tavalea pe jos, ii facea rau. Apoi, fiindca auzise pasi apropiindu-se de camera in care se afla, se astepta la vizita lui Sándor Ianossy si nu vroia sa fie vazut la fereastra. De asemenea, nu vroia ca Sandor sa vada cainele mort, pentru ca ar fi putut banui ca-i otravise Vulpe cu pateul. A§ador, Vulpe se a$eza din nou la locul sau de la masa. Acum nu se mai incapea nicio indoiala in ce private pateul s i gändul cu care §andor pusese otrava in pateu. „$andor, iti zise Vulpe in sinea sa, vrea sa ma otraveasca, deci Sándor ?fie ca am venit sa-1 urmaresc. Poate chiar stie cine sunt. Insa, cum a putut sa afle a?a ceva ?“ . Tot stand ?i gandindu-se la aceasta intrebare, Vulpe i§i aduse aminte de ceva ?i anume ca, pe cand se spala in camera de dormit, auzise pa$i aproape de ușa camerei. „Asta trebue sa fie zise el. Blestematul de candor s’o fi uitat prin gaura cheiei dela u$a, m’o fi vazut farä barba $i mustafile false ce port §i m’o fi recunoscut dupa fotografia mea publicatä in ziare. A $tiut deci ca eu sunt dus manul, de care trebue sa se teama mai mult $i a cautat sa se scape repede de mine. Insa ii voi arata ca $i-a gasit cu mine na?ul“. $ii?i facu indata planul A§teptä pufin ca $andor sä vinä, dar väzänd cä intärzie, bätu de cäteva ori cu cufitul in masä. Si iatä cä u§a se deschise §i inträ Sándor Ianossy, care, in cele dintäi cl'pe, rämase ca näuc. Se a§tepta sä-1 vadä pe Vulpe mort si lungit pe jos, cänd colo Vulpe §edea lini^tit $i sänätos la masä. Nu intelegea cum este cu putinta ca Vulpe sä mai traiascä. N’avea nicio indoala despre puterea otravii. Sándor o incercase de cateva ori cu câini si pisici, care murisera pe loc, inghițind doar cateva picaturi. Asa dar, cum se facea cä Vulpe nu pasise nimic ? II dumeri insä Vulpe, care ii zise: „Abia acum am inceput sa gust din pateul dumitale si am väzut ca are un gust minunat. Insä, un astfel de pateu nu merge färä un paharel de vin. Te rog deci, adu-mi o sticlutä de vin, dar vezi sä fie un vin cät mai bun ?i mai vechiu“. Detectivul Vulpe vorbea, caci cand ar fi avut gura plina de pateu. Sándor ieși din camera, ca sa aduca vin, iar la inapoiere..., dar despre ce s’a mai intamplat va vorba in capitolul ce urmeaza. (Va urma)