Universul, ianuarie 1886 (Anul 3, nr. 407-431)

1886-01-13 / nr. 416

ANUL III.—No. 416.5 Banî în Capitală.-1.© San.1 în­ Srcvictile LUNI și MARȚI 13-14 IANUARIE 1886. Apare în tote dilele de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: CALEA DOROBANȚILOR. No. 8. BUCURESCI. ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE: Pe un an - - - - Lei 20 Pe șase luni- . - - - „10 Pe trei luni - „ » Pe 1 lună ... - „2 ABONAMENTE PENTRU CAPITALA : Pe lin­an - - - Leî 18 Pe țese luni - „­­ Pe trei luni - „ 4.50 Pe 1 lună - „ 1­50 a Bucat&>cl 12 Satuia&U 1886 Scala populară -o— Scopul educației, la care părinții și pro­fesorii cred că tind, este de a pregăti pe tineri la datoriile și trebuințele vieței. O cred, și urm­ază dupe programe ce nar făcute pentru un curs de studii mănăsti­resc­, în loc d’a îndruma pe tineri către viața socială și de familie, pregătind ast­fel pentru dânșii dureri crude, grele vătă­mări pentru societate, ruină une­ori pen­tru familie, tot­deauna dureri nespuse. Aceste programe par că pleca de la convingerea că, spre a ne câștiga traiul în lume, ne trebue o pregătire lungă și că nu se cere nici un studiu spre a gu­verna bine o familie, spre a educa bine pe copil. Astfel băieții î și pierd ani lungi în studierea unor ramuri de instrucție care, în cea mai mare parte, servesc de po­­doba și fetele se hrănesc cu idealism isteric, se pregătesc adică la un viitor care nu este al vieței reale, cu lupte, cu durerile, cu datoriile și cu grijile fami­liei. Cum va putea un băiat educat numai ca să placă și să strălucască în mult în­­­gîmfata societate, să fie un bun tată de familie, un administrator capabil, un in­dustriaș dibacid și harnic? Și fata, cufundată în sentimentalismul vaporos, cum va putea să fie o gospodină bună, o escelentă educatóre a copiilor, dacă maternitatea va fi socotită de dânsa nu­mai ca o povară și o desceptare din vi­surile azurii în realitatea aspră a vieței ? Spencer ț­ice că nu se pote pricepe cum, dacă viața și mortea copiilor noștri, relele și bunurile morale ce li se pot aduce atâr­nă de chipul în care ’l crescem, încă nu s’a gândit nimeni să dea ce­va ins­trucție. Intr’acesta privință, unor școlari ce mâine poimâne vor fi tați și mume și vor avea obligarea să ’­și cresca copil. Este o cruzime, urmată Spencer, d’a părăsi sórta societăței în voia capriciilor unor doici ignorante, unor obiceiuri vechi și fără rațiune d’a exista, unor prejudiu­l de bunici încăpățînate. Da, e o cruzime, după cum e forte vechi, că studierea celor mai bune meto­de de educație intelectuală, morală și fi­zi­că ar trebui să fie partea de căpetenie a educației. Ni­ se va opune argumentul cu inteligența iubirei, fr­ asă usată și refusată, care forte des n’are nici un sens ca și „glasul sângelui“ și pe de altă parte iubir­ea de nu e con­dusă de arta educației, în loc să îmbună­­tățesca, va ajunge să distrugă constituțiu­­nile fisice ale copiilor aducând boli, u­­ne­ori martea; va da inimilor moi ca ceva ale copiilor lăcomia vanitatea, frica. Câte­va noțiuni bine date, mai observă Spencer, pot fi o călăuză îndestulătore pentru cei ce intr’o zi vor trebui să aibă grijă de o familie. Și, pe lângă normele pentru educația copiilor se mai cer și normele care să arate guvernarea familiei. Cum s’ar putea dobîndi aceste inova­­țiuni necesare ? Negreșit că numai prin reforma radicală a programelor pentru sculele populare, făcându-le mai simple și mai practice tot de o dată, dând Româ­niei scala adevărată ce ’i lipsesce și neîn­­cepind reforma de la sculele secundare. Spre a avea adevărata și noua școlă pentru popor este nu numai o dreptate, ci o trebuință sine qua non ca sa se cons­­tituesca nisce învățături cu demnitatea vie­­tei si într-o condiție economică suficientă, nu așa cum sunt astă­zi, cu lern«­tite pe câte­va luni. Insă pe cât timp vor dura programele haotice, pe cât timp milionele se vor ri­sipi pentru baionete, sau se vor dărui și împărți de nisce gheșefturi, spre a refusa câte­ va mii de lei învățătorilor, toți vor putea zice și repeta . Școla populară nu există în România, lumea totă la noi se întreba ce va face guvernul nostru , dar la acestă întrebare răspunsul nu e tocmai ușor de dat. Pe de o parte se scie că țarul nu mai are aceleași prevențiuni contra prințului A­­lexandru al Bulgariei, și se mai scie a­­poi că vre-o câți­va din foștii ofițeri ruși în Bulgaria se reîntorc acolo , iar pe de altă se vede că Rusia se unesce cu cele­­l­alte mari puteri spre a trimite un ulti­matum statelor mici din peninsula balca­­n­e li­ se cere desarmarea­­nică în care —-i­ver­bul nostru ideea d’a Avea va cre gu fi contra Bulgariei ? Lucrul acesta nu ’1 cred și cu atât mai mult când Nord, ziarul cancelariei nostre, vorbind de situația actuală în Bal­cani zice : „Luând în rîs lucrarea diplomației, care tinde spre desarmare și spre pace, Serbia î și rechiamă al doilea contingent de reser­ve, își sporesce protestările contra Bul­gariei și reînnoesce cum se asigură re­vendicările ei intrasigente pentru reveni­rea la status quo ante. „Nu e őre într’acésta sfidare aruncată voinței pacinice a puterilor, dorința d’a nu rămâne politicesce și naționalesce sub lovitura pierderilor ? „Nu e are nădejdea unei victorii, care se lega în mintea omenilor de Stat din Belgrad cu prevederea intrarea în acțiu­ne a forțelor elene, socotite ca ajutore ale armatei sârbesc!? „ Dar scularea Greciei va avea de con­secință necesară pe aceea a Turciei, a­­liată naturală a Bulgariei, în duelul în patru ce va resulta dintr’acastă nouă grupare. „Deci la alianța cu Grecia nu pate să se gândesca Serbia, pentru că ast­fel va pierde având pe Turcia de protivnică. ..Ș’apoi, acesta ar fi și continuarea a­­,» 1:*,ci false care, lucrază contra celei ponu­ scop, care după ce lucră propriului seu „ d.o f».n­­ume­inconșcient la unirea ___ li­a, înfrățind două popore în lupte­ și în victoriile apărărei comune contra unei agresiuni nedrepte, ar pecetlui într’acelaș mod și cu acelaș resultat acordul deja început între Sultan și prințul Bulgariei. „Va trebui deci, spre a explica aceste disposiții, să presupunem că tînărul suve­ran al Serbiei are vre-o arb­are pensie, a­­ceea de pildă, d’a provoca o tulburare gravă politică care s’ar întinde la mai tot continentul european, și în care Ser­bia ar găsi ce­va de câștigat ? „Intr’acest cas puterile mari trebue să nu lase nici o ilusie de acest soiü guver­nului sârbesc.“ Cum se vede prea bine—dintr’aceste declarații ale organului cancelariei îm­părătesei—guvernul nostru nu e nici de­cum în­potriva Bulgariei și a unirei sale cu Rumelia, ba chiar s’ar putea crede cu siguranță că este în contra revenirei la „status quo ante“. Tot dintr’aceste declarațiuni ale Nordu­lui se vede destul de lămurit că guver­nul nostru crede că Serbia continuă a lucra pentru interesul și după sfătuirea altuia. Și cine e acest altul ? Eu, care nu fac parte din guvern și n’am să me tem deci că vom­ atinge sus­ceptibilitățile nimenui, nu vom eșu­a d’a va spune—ceea ce o și scrți—că e Aus­tria. Da, Austria îndemnă pe Serbia ca să nu se astâmpere, și tocmai de aceea nu aș crede acum ca Rusia să fie contrară unirea celor două Bulgarii. Și lucrul a­­cesta e ușor de înțeles. In starea actuală a lucrurilor, luându-se reci cu Bulgaria, Rusia nu va câștiga nimic, ba, din po­trivă, va perde mult. Este aprope mai mult de­cât sigur că în primăvară va fi răsboiul de­ore­ce nu este de crezut că delegații pentru pace vor ajunge la vre­un resultat. In cazul acestui resboiu e întrebarea ce va face Rusia ? Că va lua parte la resboi e aprope si­gur de óre­ce nu cred să se concentreze în zadar trupele nostre în Basarabia — lucru care a început de câte­va zile, dar în ce sens va lua parte este cam îndoios și de aceea prefer să las ca să ne lumi­neze evenimentele asupra acestui punct. Ivanoff. O matronă Birmană.— (Vețk­ pag.3) Din Petersburg (Corespondența particulară a „ Universului”) 8 Ianuarie. In starea actuală a chestiunei balcanice

Next