Universul, ianuarie 1886 (Anul 3, nr. 407-431)
1886-01-13 / nr. 416
ANUL III.—No. 416.5 Banî în Capitală.-1.© San.1 în Srcvictile LUNI și MARȚI 13-14 IANUARIE 1886. Apare în tote dilele de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: CALEA DOROBANȚILOR. No. 8. BUCURESCI. ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE: Pe un an - - - - Lei 20 Pe șase luni- . - - - „10 Pe trei luni - „ » Pe 1 lună ... - „2 ABONAMENTE PENTRU CAPITALA : Pe linan - - - Leî 18 Pe țese luni - „ Pe trei luni - „ 4.50 Pe 1 lună - „ 150 a Bucat&>cl 12 Satuia&U 1886 Scala populară -o— Scopul educației, la care părinții și profesorii cred că tind, este de a pregăti pe tineri la datoriile și trebuințele vieței. O cred, și urmază dupe programe ce nar făcute pentru un curs de studii mănăstiresc, în loc d’a îndruma pe tineri către viața socială și de familie, pregătind astfel pentru dânșii dureri crude, grele vătămări pentru societate, ruină uneori pentru familie, totdeauna dureri nespuse. Aceste programe par că pleca de la convingerea că, spre a ne câștiga traiul în lume, ne trebue o pregătire lungă și că nu se cere nici un studiu spre a guverna bine o familie, spre a educa bine pe copil. Astfel băieții î și pierd ani lungi în studierea unor ramuri de instrucție care, în cea mai mare parte, servesc de podoba și fetele se hrănesc cu idealism isteric, se pregătesc adică la un viitor care nu este al vieței reale, cu lupte, cu durerile, cu datoriile și cu grijile familiei. Cum va putea un băiat educat numai ca să placă și să strălucască în mult îngîmfata societate, să fie un bun tată de familie, un administrator capabil, un industriaș dibacid și harnic? Și fata, cufundată în sentimentalismul vaporos, cum va putea să fie o gospodină bună, o escelentă educatóre a copiilor, dacă maternitatea va fi socotită de dânsa numai ca o povară și o desceptare din visurile azurii în realitatea aspră a vieței ? Spencer țice că nu se pote pricepe cum, dacă viața și mortea copiilor noștri, relele și bunurile morale ce li se pot aduce atârnă de chipul în care ’l crescem, încă nu s’a gândit nimeni să dea ceva instrucție. Intr’acesta privință, unor școlari ce mâine poimâne vor fi tați și mume și vor avea obligarea să ’și cresca copil. Este o cruzime, urmată Spencer, d’a părăsi sórta societăței în voia capriciilor unor doici ignorante, unor obiceiuri vechi și fără rațiune d’a exista, unor prejudiul de bunici încăpățînate. Da, e o cruzime, după cum e forte vechi, că studierea celor mai bune metode de educație intelectuală, morală și fizică ar trebui să fie partea de căpetenie a educației. Ni se va opune argumentul cu inteligența iubirei, fr asă usată și refusată, care forte des n’are nici un sens ca și „glasul sângelui“ și pe de altă parte iubirea de nu e condusă de arta educației, în loc să îmbunătățesca, va ajunge să distrugă constituțiunile fisice ale copiilor aducând boli, uneori martea; va da inimilor moi ca ceva ale copiilor lăcomia vanitatea, frica. Câteva noțiuni bine date, mai observă Spencer, pot fi o călăuză îndestulătore pentru cei ce intr’o zi vor trebui să aibă grijă de o familie. Și, pe lângă normele pentru educația copiilor se mai cer și normele care să arate guvernarea familiei. Cum s’ar putea dobîndi aceste inovațiuni necesare ? Negreșit că numai prin reforma radicală a programelor pentru sculele populare, făcându-le mai simple și mai practice tot de o dată, dând României scala adevărată ce ’i lipsesce și neîncepind reforma de la sculele secundare. Spre a avea adevărata și noua școlă pentru popor este nu numai o dreptate, ci o trebuință sine qua non ca sa se constituesca nisce învățături cu demnitatea vietei si într-o condiție economică suficientă, nu așa cum sunt astăzi, cu lern«tite pe câteva luni. Insă pe cât timp vor dura programele haotice, pe cât timp milionele se vor risipi pentru baionete, sau se vor dărui și împărți de nisce gheșefturi, spre a refusa câte va mii de lei învățătorilor, toți vor putea zice și repeta . Școla populară nu există în România, lumea totă la noi se întreba ce va face guvernul nostru , dar la acestă întrebare răspunsul nu e tocmai ușor de dat. Pe de o parte se scie că țarul nu mai are aceleași prevențiuni contra prințului Alexandru al Bulgariei, și se mai scie apoi că vre-o câțiva din foștii ofițeri ruși în Bulgaria se reîntorc acolo , iar pe de altă se vede că Rusia se unesce cu celelalte mari puteri spre a trimite un ultimatum statelor mici din peninsula balcane li se cere desarmareanică în care —-iverbul nostru ideea d’a Avea va cre gu fi contra Bulgariei ? Lucrul acesta nu ’1 cred și cu atât mai mult când Nord, ziarul cancelariei nostre, vorbind de situația actuală în Balcani zice : „Luând în rîs lucrarea diplomației, care tinde spre desarmare și spre pace, Serbia î și rechiamă al doilea contingent de reserve, își sporesce protestările contra Bulgariei și reînnoesce cum se asigură revendicările ei intrasigente pentru revenirea la status quo ante. „Nu e őre într’acésta sfidare aruncată voinței pacinice a puterilor, dorința d’a nu rămâne politicesce și naționalesce sub lovitura pierderilor ? „Nu e are nădejdea unei victorii, care se lega în mintea omenilor de Stat din Belgrad cu prevederea intrarea în acțiune a forțelor elene, socotite ca ajutore ale armatei sârbesc!? „ Dar scularea Greciei va avea de consecință necesară pe aceea a Turciei, aliată naturală a Bulgariei, în duelul în patru ce va resulta dintr’acastă nouă grupare. „Deci la alianța cu Grecia nu pate să se gândesca Serbia, pentru că astfel va pierde având pe Turcia de protivnică. ..Ș’apoi, acesta ar fi și continuarea a,» 1:*,ci false care, lucrază contra celei ponu scop, care după ce lucră propriului seu „ d.o f».numeinconșcient la unirea ___ lia, înfrățind două popore în lupte și în victoriile apărărei comune contra unei agresiuni nedrepte, ar pecetlui într’acelaș mod și cu acelaș resultat acordul deja început între Sultan și prințul Bulgariei. „Va trebui deci, spre a explica aceste disposiții, să presupunem că tînărul suveran al Serbiei are vre-o arbare pensie, aceea de pildă, d’a provoca o tulburare gravă politică care s’ar întinde la mai tot continentul european, și în care Serbia ar găsi ceva de câștigat ? „Intr’acest cas puterile mari trebue să nu lase nici o ilusie de acest soiü guvernului sârbesc.“ Cum se vede prea bine—dintr’aceste declarații ale organului cancelariei împărătesei—guvernul nostru nu e nici decum înpotriva Bulgariei și a unirei sale cu Rumelia, ba chiar s’ar putea crede cu siguranță că este în contra revenirei la „status quo ante“. Tot dintr’aceste declarațiuni ale Nordului se vede destul de lămurit că guvernul nostru crede că Serbia continuă a lucra pentru interesul și după sfătuirea altuia. Și cine e acest altul ? Eu, care nu fac parte din guvern și n’am să me tem deci că vom atinge susceptibilitățile nimenui, nu vom eșua d’a va spune—ceea ce o și scrți—că e Austria. Da, Austria îndemnă pe Serbia ca să nu se astâmpere, și tocmai de aceea nu aș crede acum ca Rusia să fie contrară unirea celor două Bulgarii. Și lucrul acesta e ușor de înțeles. In starea actuală a lucrurilor, luându-se reci cu Bulgaria, Rusia nu va câștiga nimic, ba, din potrivă, va perde mult. Este aprope mai mult decât sigur că în primăvară va fi răsboiul deorece nu este de crezut că delegații pentru pace vor ajunge la vreun resultat. In cazul acestui resboiu e întrebarea ce va face Rusia ? Că va lua parte la resboi e aprope sigur de órece nu cred să se concentreze în zadar trupele nostre în Basarabia — lucru care a început de câteva zile, dar în ce sens va lua parte este cam îndoios și de aceea prefer să las ca să ne lumineze evenimentele asupra acestui punct. Ivanoff. O matronă Birmană.— (Vețk pag.3) Din Petersburg (Corespondența particulară a „ Universului”) 8 Ianuarie. In starea actuală a chestiunei balcanice