Universul, februarie 1886 (Anul 3, nr. 432-455)

1886-02-14 / nr. 443

Universul celor spre a reda celui d’întâi puterea temporală. Vă pot asigura că despre acest lucru nici nu e—și nici nu pote fi—vor­ba. Și chiar facerea concesiunilor, atunci numai când Papa s’a lăsat de politică în Germania, dovedesce acesta. * Chestia Orientului ocupă forte mult cercurile politice de aici. Mai toți politicii sunt contra atitudinei belicase pe care Grecia continuă a o avea. Se vorbesce că, față cu acestă atitu­dine puterile vor trimite o nou notă co­­lectivă la Atena. Venirea prințului de Muntenegru aici este asemenea forte mult comentată. El ar fi spus unui corespondent de la Kreuzzeitung că e mai mult de­cât sigur despre încheerea păcei între șerbi și bul­gari, și ar fi adăugat, că de­și Rusia nu prea vrea să primescă acordul turco­bul­gar, în cele din urmă îl va primi cu mici modificări însă. * Comandantul excadrei Germane a primit instrucții ca să se ducă la Suda, unde se află flota de demostrație pe cos­­tele Greciei, mai înainte de vineri, 14 corent. Germanicii». S­pice din țară Taxe de timbru.—Numai pentru pri­mirea unei moșteniri s’a plătit cu taxe de timbru calculat 2 °­ C—suma de 59,700 lei, scrie „Liberalul“ din Iași. —♦— Cutremurul de pământ de deunăzi s’a simțit și la Galați, spune „V. Covur­­luiului.“ —♦— O neglijență. — Camera de Comer­­ciai din T­­ S Severin, scrie „Voința Mehe­­dințului“ nu se ocupă de interesele Co­­merciului, nu se întrunesce, lasă pe streini a abusa, prin exportul productelor de în­credere a românilor, fără a se interesa despre acesta stare de lucruri. Dacă lucrurile vor fi stând ast­fel, a­­tunci nu avem de­cât să blamăm pe mem­brii acelei cam­ere de comerciu. Județul Vaslui.­­ Populațiunea jude­țului Vaslui numără 95.000 peroane de ambe sexe și diferite etăți, bătrâni, tineri și copii, cari compun 15,618 familii. Contribuabili în 56 comune rurale și una urbană, cu venit anual după budge­tele aprobate și deja lucratare de 374,071 lei, 44 bani, și cheltueli 368,508 lei, 99 bani. Rule epidemice și contagiose anul ace­sta n’au fost. S’au născut 4,581 și au decedat 2,610 în timp de un an, considerat de la 1 Iulie 1884 până la 1 Iulie 1885. Timpul. — Ieri și alaltăieri în mai multe orașe a nins și a fost înănt­oare. La Babadag, Brăila, Oltenița, Buzău, Călă­rași, Galați, Macin, Mangalia, Rîmnicu- Sărat, Sinaia, Tulcea, a fost vînt forte tare. 2 La Bechet, Predel, Valea­ Călugărască, a nins mult. La Constanța a fost asemenea vînt și marea turburată. Loteria bisericii sf. Petru și Pavel din Brăila se va trage la 23 Februarie. ...............................€»------------------------ 1ST a tatălui Teslegeschc © Pesta, 10 Februarie. La Sofia a făcut cea mai bună impre­­siune disposițiunile luate de ministrul de interne contra agitațiunii pentru forma­rea unei legiuni unguresci în Serbia. Din acesta s-a conchis că guvernul unguresc nu se lasă să fie influențat de simpatiile manifestate pentru Serbia. Sofia, 10 Februarie. Comitetul Crucei Roșii de aci a trimis o adresă către medici, prin care ’I în­­treba dacă, isbucnind răsboiul, se vor pune la disposițiunea comitetului. Madrid, 10 Februarie. Se vorbesce din nou­ de agitațiuni car­­liste, Ziațele din orașele basche și ara­­goneza denunță că s-au cumpărat arme din Anglia pe socotela carliștilor. Guver­nul ia măsuri. Organele carliștilor spun că pretendentul e contra ori­cârei acțiuni în momentul de față. Se vorbesce că față cu admonițiunele energice ale cabinetului Gladstone și ale guvernelor celor­l­alte mari Puteri, Gre­cia e dispusă a ceda și nu va fi trebuință de mijloce violente spre a împedeca un atac al Greciei contra Turciei. Organul lui Komaroff, publică un ma­nifest al prințului Petre Karageorgevici, din Genoa, cu data 1 Ianuarie. In acest manifest pretendentul îndemna pe Șerbi să se scape de actuala domnie, care duce țara la peste. Prințul închee zicând, că îndată ce va fi venit momentul oportun dânsul se va pune la disposițiunea țării. Londra 11 Februari. Camera Comunelor.­ Guvernul declară că momentul nu este oportun pentru a obține de la Sultan concesiuni teritoriale în favorea Greciei. Dieta a trimis la o comisiune de 21 membrii proectul de lege asupra colonisa­­țiunii provinciilor orientale. Ministru agriculturii, d. Lucius apărînd proectul, a făcut să reiasă că pericolele ce rezultă din agitațiunea poloneză, care dureza de 30 de ani, cere remedii neîn­târziate. Pe urmă a susținut că legea nu era neconstituțională, și a adăugat că dacă majoritatea cere garanții speciale în a­cesta privință, guvernul e gata să le dea­ întrunire. — Ațu lucî la 8 ore sara iar se întrunesc la Universitate profesorii și profesorele din capitală spre a continua discuțiunea asupra proectului de lege al instrucțiunei. ”£ Balul comercianților din capitală va avea loc la 15 Februarie în sala Tetrului Național. M. S. Regele a bine­voit a promite că va onora cu prezența la a­­cest bal.Ä La Ateneu vorbesce astă­zi Jouî, la 81­, ore sóra, d. C. D. Demetrescu des­pre principiul autorităței în educația mo­dernă. Greutatea unui creer.—La ospiciul Mărcuța a murit luna trecută un nebun ; era de nație germană, de meserie meca­nic ; nebunia lui era delir religios. Doc­torii, în cercetările lor, i au desfăcut țasta, i­au scos creerii și între altele l-a cântărit. Au găsit că avea o greutate de­ 1510 grame pe când se scie că greutatea obicinuită a creerului la om nu trece peste 1300 grame. Iată un om care de nu se făcea mecanic, ceea ce nu era pute­aplecarea lui și de învăța carte, ar fi fost un mare cugățător. 21c Bólele cari au secerat populația ca­pitalei în săptămâna de la 2 — 8 Februa­rie au fost: meningita cu 5 victime, scar­latina cu 2, tusea convulsivă cu 3, bula de stomac­ cu 10 și oftica cu 44 de vic­time ; de alte bule au murit 45. Născuții în săptămâna acesta au fost cu 46 mai mulți de­cât morții.­­ Sigiliul gimnasiului Cantemir din ca­pitală dispăruse încă din Septembrie tre­cut, fără a se presupune cum și unde. Do­­m­nu­l s’a descoperit că fusese sustras de un elev din acel gimnasiu, a­nume Gr. Go­­runeanu în unire cu alți doul, Constanti­­nescu și Popescu. Numiții­­ și făcuseră prin ajutorul lui certificate de trecere dintr’o clasă în alta atât pentru denșii cât și pentru colegii lor iernași repetenți prin alte gimnașii. Faptul se cerceteza. i­ Om cu prevedere.—Romu’u3 Parianu pe când era agent comunal clasa III, pre­văzând, că n’o lă ăsă cu bine din slujbă s’a păstrat d’un sigiliu pe care l’a furat din cabinetul șefului său; cu acest sigiliu și-a turnat după destituire un minunat certificat cum că d-lul este un om vred­nic și onest, după care s’a pus în urmă­rirea unui loc mai bun. Din nefericire inspectorul Ciocanelli i’a descoperit șire­tenia și i’a dat un adăpost în localul pre­fecturei. Numitul se mai servia de sigi­liu ca să facă și mandate de aducere , ast­fel s’a întîmplat cu femeea Frusina din str. Liniște! No. 16 care a fost ridi­cată de sus numitul în puterea nopțet­­sc „ . . Un mare bal va fi cu adevărat acela al Uniunei Societăților, și care va avea loc în sera de Luni, 17 Februarie 1886 în sala Teatrului Dacia. Două­spre­zece so­cietăți române din capitală s’au înfrățit pentru a da acestă petrecere în unic scop filantropic. Sala, pe lângă alte decoruri, făcute într’adins, va fi ornată cu 12 stindarde ale societăților înfrățite. Președinții cu comitetele lor, purtând eșarpele de onore și cu semnul destinc­­tiv al fie­cărei societăți, vor face primi­rea unor­ vizitatori, care vor bine-voi a lua parte la acestă m­ică sărbătore populară. La acest bal vor lua parte și alte So­cietăți române din provincii. Intre alte danțuri se va esecuta și un Cotilion, com­pus numai din domnele și domnișarele îmbrăcate în costum național. La orele 12 noptea se va da un banchet la care vor lua parte delegații Societăților și per­­sonele de distincțiune cari vor bine-voi a onora cu prezența lor acest val popular, și vor primi invitațiunea biuroului Uniu­ne!. Se vor ține mai multe discursuri.­­­ O lipsă îndelungată de bani a hotă­­rît, pe Dumitru sin Dumitru și pe An­drei Porojan să escamoteze o bucată mare de postav de la d. Marin Andreescu din calea Criviței No. 81. Pe când se certau de la împărțelă, a apărut un ipistaz care nu numai i-a împăcat, luându-le postavul, dar s-a asigurat și de personele d-lor în localul secției respective. ± Nenorocos.­—Vasile Naum a făcut în­­cercare să introducă spirt într’o bășică de bou, dar a fost prins de controlorul de la Colentina, și s’a jurat să se lase de meseria acestu.­i­ O neînvinsă melancolie stăpânea pe femeea Lina Georgescu văzând cum tre­ce carnavalul și n’avusese ocasie să mer­­gă la vr’un bai, fiind lipsită de un cos­tum țărănesc. De aceea mare ’1 fu bu­curia descoperind la o dorină din otelul Nemțeica un alt­fel de costum, numai potrivit pe talia­­ sale, pe care ’1 și sub­­tilisă, dar mare ’i fu desperarea trezin­­du se alaltă­ieri în localul secției 30 cu un sub­comisar în față care începu să ’l ras­­colescă trecutul d-sale din fir în păr. Viena 10 Februarie. Berlin, 11 Februarie. Petersburg, 10 Februarie. i­ CRONICA BUCURESCEANA Ioni, 13 Februarie. Sosiri. — Au sosit în Capitală : d. ge­neral Racoviță, co­­andantul corpului no Iași, de­la Bruxsel. 14 (116) Februarie 1886 ...............................O.................­.............­ ­ ACTE OFICIALE D nil M. Georgescu și Ion Popescu sunt numiți sub-comisari clasa I pe lângă prefectura poliției Capitalei. * D. Iordan Teodorescu este numit în funcțiunea de comisar la despărțirea II din orașul Giurgiu. * D. C. Ionescu, actual sub­comisar clasa I pe lângă prefectura poliției Capi­talei, se depărtază din funcțiune. * D-nii Matei Corbescu și Alexandru C. Șendrea sunt numiți membrii în con­siliul de administrație a căilor ferate ale Statului. * D. Constantin P. Filitis, fost mem­­ tFcția: „U­niv ©r ®­val«.i„ BHAINELE VIEȚEIÎ PARTEA IN TĂIA Crima de la Grandval XXII 68 Miliónele Domnului Jeramie Mumă fără copil ,­— Lasă, Fox, taci, zise ea credincio­sului paznic ; destul, destul, culcă te ! Câinele mîrii și intră la loc în cutia lui. Innaintaț­­i.— Ce vrei d-ta? mă întrebă femeea? „—■ Caut să găsesc un loc, respunsem­ dacă ve trebue p’aici o servitóre...... „— Nu, n’avem trebuință de nimeni momentul acesta. „— De unde vii? „— Am plecat ațji de dimineță de la m­­ers. In câte­va cuvinte, spusei arendăș­icei fusesem bolnavă și că stătusem aprope­rte luni la spital. „— Te-am vindecat bine ? mă întrebă așa. ,— Da, dómna, și cer numai ca să fez. Ai mai slujit la moșie ? ,— Da, dómna, răspunsem­ fără să ez. Arendâșdi ea îmi zisese ca să intru, și după ce mă așezamu pe o laviță, ea ’mi Zise : „ — Am într ’acest moment două servi­tóre de care’s mulțumită , nu te pot lua prin urmare, dar am o soră măritată ca și mine cu un arendaș; ea locueșce la vre-o șapte leghe departe de aici și toc­mai are trebuință de o servitóre tîneră care să cunoscă puțin munca de la mo­șie. Vei câștiga două­zeci de franci pe lună. Vezi dacă ți place locul acesta. n — Oh ! nu cer mare lucru. ..— Atunci primesc! ?­­— Da, domná, și-ți mulțumesc. »— Și bine, vei cina cu noi di sera, te vei culca aici și mâine dimineța bărbatul meu te va duce la soră-mea, în căruța lui A doua zi, după améza, eram servi­tore la arendașul moșiei Moulin-Foulon. Acolo, Denise, văzendu-mi de trebile mele zilnice, mergând la câmp, respirând aerul bun al câmpiei și al pădurei încet încet, îmi redobîndii cu totul amintirea. Ah! era o adevărată înviere de astă dată. Mi se părea că eram dintr’o letargie lungă. Părăsii moșia Moulin-Foulon, unde e­­ram destul de bine, după ce stătusem acolo vre-o doi ani. Aceeași causă care te-a făcut să părăsesci pe foștii tei stă­pâni, Denise m’a silit și pe mine ca să plec. N’aveam însă ca să mă apăr în con­tra unui argat, ci chiar contra arendașu­lui care vroia să mă facă amanta lui. In­dignată, îmi cerui socotela, fără să spun pricina, și plecai. Ca și tine, Denise, eram economă, căci aveam mai bine de două sute de franci în buzunar. N’am trebuință să ’ți spun că mă gân­disem necontenit la fiică­ mea, și că do­riam mai cu joc de câte ori când ca s’o văd și s’o îmbrățișez. Mă hotării să îm­plinesc acestă trebuință a inimii mele, mai înnainte d’a mă gândi să ’mi găsesc un loc. Mă dusei în orașul cel mai apropiat de unde luai diligența care se ducea la Poi­tiers. Pe atunci, n’aveam, ca acum, mulțu­mită drumurilor de fier, comunicări ușo­­re cu tote orașele mari, îndată ce sosii la Poitiers, mă înfățișai la spital, unde fuse­ primită în biroul pe care ’l cunosceam. Mă adresai unui tînăr, un funcționar, și ’i spusei că doriam sa sciü unde era copilul meu, născut la spital în 1838. — In ce zi? mă întrebă funcționarul. La acestă întrebare nu putui să răs­pund. Nu sciam. — Scii cel puțin luna? Putui spune că era în Octombre. Funcționarul luă un registru, îl des­­chise și căută. -- E că, 7*30 e^‘ Un copil, de sex fe­­menin, născut la spital la zece Octombre. Fetița a fost declarată la oficiul stărei ci­vile ca fiind din tată și mamă necunos­cuți. „— Ce nume i-s’a dat, domnule? „— Virginia—Ursula. „— Unde este ea, domnule? Vreau să mă duc s’o văd.... D-ta înțelegi, sunt mama ei. »— Nu ’țî pot spune asta, noi nu seim lucrul acesta aici. „— Dar unde să întreb atunci. „—La biroul ajutorărei publice, ser­viciul copiilor părăsiți. Ești din spital, întrebai unde erau bi­­urourile ajutorărei publice și mă grăbit a m­e duce acolo. Mă găsii față în față cu un bătrân pleșuv, cu barba albă și cu ochelari. Rescolind prin hârtiile puse înaintea lui și fără să mă bage în somn, el mă as­cultă totuși, căci după ce sfârși, deschi­­zându’și tabacherea și luând o prisă pu­ternica de tabac, se sculă, luă un registru și începu să’l răsfoească. Asceptam tremurând și plină de ne­răbdare în­tocmai ca flămândul ce as­­cepta o bucată de pâine care’i va potoli lumea. Ah! Denise, n’am mai uitat acel moment, cel mai dureros din viața mea. Il văd și acum pe acel bătrân pleșuv și cu ochelari, aplecat d’asupra registrului. Peste un moment ridică în sus capul, se uită la mine cu nepăsare, și cu ace­­laș ton cu care ar fi zis: „Să'ți fie de bine, sau Dumnezeu­ si te bine-cuvintezi!“ el răsti aceste îngrozitore vorbe : „— Copilul despre care ’mi vorbescl d-ta nu mai există, a murit anul trecut la doică. Emile Richedtwy (Va urma)

Next