Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)

1886-09-11 / nr. 611

s TL ANUL III—No. 611. Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentni tótív țara Pe un an..........................leî 18 Pe șase luni .... „ 9 Pe trei luni .... „ 4.50 Pe 1 lună....................... „ 150 Apare în tote zilele de lucru la 7 ore dimineța. 55 Ssm.1 in CaprrilLa,­­IO­JSani în. Provinci © FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ 11 (23) Septembre 1886.­­Toți pentru dreptate și reclame 1 lea linia­rî pe pag. 4­ a 40 bani linie nefrancate se refusă. e nepublicate nu se­mnna­ REDACVI­IA ȘI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoanu No. 19, Bucuresci Peste cincisprezece zile sfîrșindu-se roma­nul Elena, pe care -l publicăm în foiță, vom începe un nou roman criminal de cea mai mare sensație, în care intră în acțiune fapte reale, care au dat naștere la procese celebre. Cu acestă ocazie, vom da cititorilor noștri fe­care din cele doua foițe pe câte două pagine, trecând astfel cu textul și pe pagina IV. Afară de acesta, peste câte­va săptămâni sosindu-m din străinătate omeni speciali și materialul necesar de instalație, vom des­chide un atelier de zincografie. Astfel vom fi în stare de a da pe fie­care zi în „ Uni­versul“ mari ilustrații splendid executate și schițele celor mai de actualitate fapte în timpul cel mai scurt. Suntem sigu­r că cititori noștrii ne vor ține samă de silințele ce ne dăm ca să îm­bunătățim ziarul. București, 9 Septembre Situația internațională pare a fi intrat într’un fel de liniște bolnăvie iasă din cele mai ciudate. S’ar părea că e ameliora­rea pe care o simte mai tot­da’una bol­navul înainte de a muri. Liniștea acesta pare a fi­­ înainte-mergatarea unei crize violente. In adevĕr, nu e admisibil ca furtuna atât de violentă și atât de firescă care is­bucnise să se fi stins într’un pahar de apă. In Bulgaria, cu totă „liniștea“ de acum, situația e mai periculosa ca ori­când. Nici­o­dată spiritul de aventură n’a fost mai mare la vecinii noștri de peste Dunăre cari, și acum, sunt dispuși să jace totul p’o singură carte.­ Anglia e furiosa de eșecul pe care ’l a suferit politica sa. Ea are de gând se facă zilele acestea ceva mare, „un coup de tete“ cum se zice. Acesta este păre­rea tuturor și numai așa se pot explica marile mișcări militare ce le face. Mai toți cred că acastă mișcare va fi sau­ ocuparea mai multor insule care se co­mande Dardanelelor, sau­ declararea Egip­tului de posesie englezescá. Austro-Ungaria e și ea nemulțumită de umilirea ce a suferit, împăratul Franz­ Ioseph ia parte într’un chip grandios la niște manevre, făcute în Polonia, pe marginile Imperiului Rusesc, care par a fi o provocare Ursului alb. Și tote se unesc ca se-1­ezaspereze pe șiretul Urs. Polonii fac o primire atât de entusiastă împăratului Franz Ioseph, încât purtare lor, indiferența ba chiar și ostilitatea Polonilor din Rusia în contra Țarului, e și ea o adevărată palmă dată politicei despotice și prigonitore a Rusiei. In Francia procedările Angliei rădică mai multă indignare ca ori­când. Numai Germania ține echilibrul. Numai i ea, din groteștile alianțe ce se făcuseră,­­ ține la pace și face tot posibilul ca să­­ evite tote ciocnirile, prin concesii ruși­­i­nese chiar. Ceea ce e sigur însă, e că un imperiu, ca­­ cel german, care dicteza în Europa, când începe a face concesii ba Papei, ba Rusiei și altora, nu se mai simte tare în pozi­ția lui, începe a decădea. Și Wilhelm­ Bismark, cu tote armatele lor, nu vor putea ține în frâut mult timp urele gata de a se deslănțui. Liniștea de acum, repetăm, precede o­­mare criză. Ar vrea și câinele. ^pice din țară. Criminali prinși.—S’au­ prins criminalii care au ucis pe perceptorul comunei Smulți, zilele trecute,­ între Sataraca și Sivița, pe când venia Wnorocitul la Ga­lați cu banii birului ca­­ să-I verse la ca­sierie.­­ Asasinii sunt: Nedelcu­ Davidescu, lo­cuitor din Galați, fost serg­ent la călărași, Ilie Șotrocan, locuitor din­ comuna Cucu și fiul lui Nedelcu Davidașcu, actuala­­mente sergent major la reg.X 11 de doro­banți.­­ • . \ Mână ruptă de mașină.— In ziua de 23­ August locuitorul Simion C.­ Goga din comiiuna Vânătorii Nem­țui care de obicei lucr­a la mașina de treier în editate de valore (mânuitor de mașină), aflându-se împr­eună cu alți locuitori, pe­­ batoza mașini de treier de pe moșia Măinești pendinte de moșia Vânători, pe când da snopi de orz în valul mașinei ca unul ce știa și exercita acest lucru de vr’o duoă ani, din întîmplare scăpând mâna stângă mai jos, i-a prins-o valul mașinei și în moment iau rupt-o de tot de sub um­er, cu tote că mașinistul a oprit în­dată mașina. Suferindul imediat s’a trans­portat în acesta gravă stare în cura spi­talului din Târgul-Namțu.­­ Incendiul.­Un foc mare a distrus cu desăvârșire unul din cele mai mari ma­gazine de manufacturi din orașul Tecuci, în noptea de 7 spre 8 corent. Nu se știe cauzele incendiului. Proprietarul, d. Ga­­rabet Popovici, are pagube, forte mari.­­ Manifestație antisemitică.—Un domn din Craiova, I. Musceleanu, de profesie alegător în col. I de Senat, ne scrie ru­­gându ne să anunțăm că d-sa n’a luat parte la „scandalul antisemetic“ din acel oraș.—I’am împlinit cererea. DIN PARIS (Corespondența particulară a „ Universului“) Amiciția cu Germania. — Se asi­gură pe aci că în politica lui Bismarck s’a operat un însemnat reviriment în pri­vința Franciei. Cancelarul n’ar mai vrea acum nici o restaurațiune, părându­se c’a găsit mijloce d’a se putea acomoda și cu Republica. Dar republicanii în ce chip primi-vor aceste avansuri de amicie ? Cu tata îngrijirea ce inspiră Franciei Egiptul de partea Angliei, nu cred să se găsească încă nici unul singur care să nu zică lui Bismarck: — Vrei să fim amici? El atunci îna­­poe sce­ne Alsacia și Lorena și vom de­veni amicii tel cel mai intimi. Insă germanii pare că voesc a scote din vorbă tocmai lucrul esențial. Ei vo­­ rF-oița, „TTniTrers-u-lVLl“ 210 Min­unele Domnului Jeramie PARTEA A DOUA XXXI O luptă — Ah ! mamă, mamă, de ce nu spui că am fost silită să faci asta? _ Nu m’a silit nimeni, fata mea, de bună voie, fericită să te mărit, am făgă­duit d­lui Rabiot. — Bine, mamă, numai eu nu ’i vreau­ pe dânsul de bărbat și mi se pare că fă­­găduiala ce - ai dat, dă’m’ voie să ’ți spui, fără să te gândești îndestul, nu te legă s’o și împlinești. — Ce ești copilă, să faci o așa insultă unui om atât de generos ? — M’a cerut de la d ta fără să știe de vrețți ett­or nu. — Densul te iubește. — Nu, știu respinse fata zîmbind cu amărăciune ; ori­cum, de ce iubește, or nu, mie puțin îmi pasă. — Nu e urît, îl vei iubi și tu. — D-tale ți se pare așa mamă, mie mi se pare altfel. — Ești copilă, Eugenio nu te gân­dești. — In cazul de față nu trebue să te gândesc, trebue să ’mi ascult inima. — Tu nu vezi câte avantaje are acesta căsătoria. — O fi având pentru d nu Rabiot, pentru mine nu vez nici unul. — Dar o să fii fericită , dacă te mă­riți d­­e asigurat viitorul, eu ’ți vreau­ fe­ricirea. — Dă ’mi voie să ’ți mai spui o dată mamă, că nimeni nu știe, ce me pate face fericită, mai bine de­cât mine. — Ore nu mai au trebuință de sfatu­rile mele ? — Ba din potrivă, mamă, le voiu as­culta în­tot­dea­una cu supunere. — El iacă, eu­ te sfătuesc să iei pe d-nu Rabiot. — îmi pare vett, mamă, dar printre sfaturile bune ce ’mi dai, ’mi dai și unul pe care nu ’l pot urma, căci e cu totul deosebit de ce cuget ezi, inima, conștiința și judecata mea mă sfătuiesc altfel, cu tote că d-ta zici că nu judec. Deci în­­tr’o afacere așa de seriosa înțelegi d-ta, că trebue întâi să m­e sfătuiesc cu mine însă’mi. Dar acesta nu atinge întru ni­mic, supunerea și respectul ce­­ țî dato­rez­i tale. Nu mai îmi cere, așa­dar, te rog, un lucru ce nu pot împlini. — O să te nenorocești singură, fata mea. — Nu știu... — Dar ce ți-a făcut d-nu Rabiot ? — Nimic, nu ’1 iubesc. — O să ’1 iubești, mai târziu­. — Nici o dată! — Dar ai ști cum ’mi-a vorbit de tine! — Nu vreau să știu nimic. — Voința ce are de a face din tine cea mai fericită femeie... Fata dădu din umeri. — Lasă, urmă d-na Lurean o să -ți schimbi tu ideile, după ce te vei mă­rita , o să fie bun cu tine, o să te în­­grijască. — Tate sunt de­geba, mamă, nu voi îi lua pe d-na Rabiot nici o dată, și nici nu vreau, să me mărit. — Nu ne înțelegem, zise văduva cam supărată, nu vrei să te măriți și eu pen­tru cuvintele ce ți-am spus, vreau să te măriți cu ori­ce preț. — Cu tote astea nu me poți mărita fără voia mea. — Nu, vezi bine, dar tot cred că vei primi bărbatul ce ți-am ales. Nu înțelegi tu că ’țî vreau fericirea ? — Ba crez, sunt sigură chiar, mamă, dar te înșeli, unde ’mi vezi d-ta fericirea eu vez nenorocirea cea mai mare; și de acea mé voi tt opune din tote puterile, căci vezi? acum nu te, inspiră inima pe d-ta, nu se pate ca mama cea bună, să vrea să facă rlesperarea copilei sale încercând să o silesca să ia de bărbat pe un om pe care nu ’l póte suferi. — Eugenio­ett vreau­­ să se facă căsă­toria asta. — Faci rett mamă. — Dacă nu pricepi avantajul.... — Ba ’i cunosc prea mult, zise tristă, fata. — D-nu Rabiot are avere. — Da, e... proprietar. Dar ce -mi pasă mie dacă e bogat ? Mai bine sunt eu­ așa cum sunt acum. — Astea sunt vorbe late, tu știi ce e mizeria, ai trecut prin ea... Știi, omul nu întâlnește de două ori în viață norocul și când vine la tine cu mâna întinsă tu îl respingi ! — La averea d-lui Rabiot "rîvnește d-ta mamă ? — Da, pentru tine , dar nu e numai atât, în unirea acesta am vezu­t și ferici­rea cea mai mare ce pote dori o fe­meie.­ ­V­a urma V

Next