Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)
1886-09-11 / nr. 611
s TL ANUL III—No. 611. Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentni tótív țara Pe un an..........................leî 18 Pe șase luni .... „ 9 Pe trei luni .... „ 4.50 Pe 1 lună....................... „ 150 Apare în tote zilele de lucru la 7 ore dimineța. 55 Ssm.1 in CaprrilLa,IOJSani în. Provinci © FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ 11 (23) Septembre 1886.Toți pentru dreptate și reclame 1 lea liniarî pe pag. 4 a 40 bani linie nefrancate se refusă. e nepublicate nu semnna REDACVIIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoanu No. 19, Bucuresci Peste cincisprezece zile sfîrșindu-se romanul Elena, pe care -l publicăm în foiță, vom începe un nou roman criminal de cea mai mare sensație, în care intră în acțiune fapte reale, care au dat naștere la procese celebre. Cu acestă ocazie, vom da cititorilor noștri fecare din cele doua foițe pe câte două pagine, trecând astfel cu textul și pe pagina IV. Afară de acesta, peste câteva săptămâni sosindu-m din străinătate omeni speciali și materialul necesar de instalație, vom deschide un atelier de zincografie. Astfel vom fi în stare de a da pe fiecare zi în „ Universul“ mari ilustrații splendid executate și schițele celor mai de actualitate fapte în timpul cel mai scurt. Suntem sigur că cititori noștrii ne vor ține samă de silințele ce ne dăm ca să îmbunătățim ziarul. București, 9 Septembre Situația internațională pare a fi intrat într’un fel de liniște bolnăvie iasă din cele mai ciudate. S’ar părea că e ameliorarea pe care o simte mai totda’una bolnavul înainte de a muri. Liniștea acesta pare a fi înainte-mergatarea unei crize violente. In adevĕr, nu e admisibil ca furtuna atât de violentă și atât de firescă care isbucnise să se fi stins într’un pahar de apă. In Bulgaria, cu totă „liniștea“ de acum, situația e mai periculosa ca oricând. Niciodată spiritul de aventură n’a fost mai mare la vecinii noștri de peste Dunăre cari, și acum, sunt dispuși să jace totul p’o singură carte. Anglia e furiosa de eșecul pe care ’l a suferit politica sa. Ea are de gând se facă zilele acestea ceva mare, „un coup de tete“ cum se zice. Acesta este părerea tuturor și numai așa se pot explica marile mișcări militare ce le face. Mai toți cred că acastă mișcare va fi sau ocuparea mai multor insule care se comande Dardanelelor, sau declararea Egiptului de posesie englezescá. Austro-Ungaria e și ea nemulțumită de umilirea ce a suferit, împăratul Franz Ioseph ia parte într’un chip grandios la niște manevre, făcute în Polonia, pe marginile Imperiului Rusesc, care par a fi o provocare Ursului alb. Și tote se unesc ca se-1ezaspereze pe șiretul Urs. Polonii fac o primire atât de entusiastă împăratului Franz Ioseph, încât purtare lor, indiferența ba chiar și ostilitatea Polonilor din Rusia în contra Țarului, e și ea o adevărată palmă dată politicei despotice și prigonitore a Rusiei. In Francia procedările Angliei rădică mai multă indignare ca oricând. Numai Germania ține echilibrul. Numai i ea, din groteștile alianțe ce se făcuseră, ține la pace și face tot posibilul ca să evite tote ciocnirile, prin concesii rușiinese chiar. Ceea ce e sigur însă, e că un imperiu, ca cel german, care dicteza în Europa, când începe a face concesii ba Papei, ba Rusiei și altora, nu se mai simte tare în poziția lui, începe a decădea. Și Wilhelm Bismark, cu tote armatele lor, nu vor putea ține în frâut mult timp urele gata de a se deslănțui. Liniștea de acum, repetăm, precede omare criză. Ar vrea și câinele. ^pice din țară. Criminali prinși.—S’au prins criminalii care au ucis pe perceptorul comunei Smulți, zilele trecute, între Sataraca și Sivița, pe când venia Wnorocitul la Galați cu banii birului ca să-I verse la casierie. Asasinii sunt: Nedelcu Davidescu, locuitor din Galați, fost sergent la călărași, Ilie Șotrocan, locuitor din comuna Cucu și fiul lui Nedelcu Davidașcu, actualamente sergent major la reg.X 11 de dorobanți. • . \ Mână ruptă de mașină.— In ziua de 23 August locuitorul Simion C. Goga din comiiuna Vânătorii Nemțui care de obicei lucra la mașina de treier în editate de valore (mânuitor de mașină), aflându-se împreună cu alți locuitori, pe batoza mașini de treier de pe moșia Măinești pendinte de moșia Vânători, pe când da snopi de orz în valul mașinei ca unul ce știa și exercita acest lucru de vr’o duoă ani, din întîmplare scăpând mâna stângă mai jos, i-a prins-o valul mașinei și în moment iau rupt-o de tot de sub umer, cu tote că mașinistul a oprit îndată mașina. Suferindul imediat s’a transportat în acesta gravă stare în cura spitalului din Târgul-Namțu. Incendiul.Un foc mare a distrus cu desăvârșire unul din cele mai mari magazine de manufacturi din orașul Tecuci, în noptea de 7 spre 8 corent. Nu se știe cauzele incendiului. Proprietarul, d. Garabet Popovici, are pagube, forte mari. Manifestație antisemitică.—Un domn din Craiova, I. Musceleanu, de profesie alegător în col. I de Senat, ne scrie rugându ne să anunțăm că d-sa n’a luat parte la „scandalul antisemetic“ din acel oraș.—I’am împlinit cererea. DIN PARIS (Corespondența particulară a „ Universului“) Amiciția cu Germania. — Se asigură pe aci că în politica lui Bismarck s’a operat un însemnat reviriment în privința Franciei. Cancelarul n’ar mai vrea acum nici o restaurațiune, părânduse c’a găsit mijloce d’a se putea acomoda și cu Republica. Dar republicanii în ce chip primi-vor aceste avansuri de amicie ? Cu tata îngrijirea ce inspiră Franciei Egiptul de partea Angliei, nu cred să se găsească încă nici unul singur care să nu zică lui Bismarck: — Vrei să fim amici? El atunci înapoe scene Alsacia și Lorena și vom deveni amicii tel cel mai intimi. Insă germanii pare că voesc a scote din vorbă tocmai lucrul esențial. Ei vo rF-oița, „TTniTrers-u-lVLl“ 210 Minunele Domnului Jeramie PARTEA A DOUA XXXI O luptă — Ah ! mamă, mamă, de ce nu spui că am fost silită să faci asta? _ Nu m’a silit nimeni, fata mea, de bună voie, fericită să te mărit, am făgăduit dlui Rabiot. — Bine, mamă, numai eu nu ’i vreau pe dânsul de bărbat și mi se pare că făgăduiala ce - ai dat, dă’m’ voie să ’ți spui, fără să te gândești îndestul, nu te legă s’o și împlinești. — Ce ești copilă, să faci o așa insultă unui om atât de generos ? — M’a cerut de la d ta fără să știe de vrețți ettor nu. — Densul te iubește. — Nu, știu respinse fata zîmbind cu amărăciune ; oricum, de ce iubește, or nu, mie puțin îmi pasă. — Nu e urît, îl vei iubi și tu. — D-tale ți se pare așa mamă, mie mi se pare altfel. — Ești copilă, Eugenio nu te gândești. — In cazul de față nu trebue să te gândesc, trebue să ’mi ascult inima. — Tu nu vezi câte avantaje are acesta căsătoria. — O fi având pentru d nu Rabiot, pentru mine nu vez nici unul. — Dar o să fii fericită , dacă te măriți de asigurat viitorul, eu ’ți vreau fericirea. — Dă ’mi voie să ’ți mai spui o dată mamă, că nimeni nu știe, ce me pate face fericită, mai bine decât mine. — Ore nu mai au trebuință de sfaturile mele ? — Ba din potrivă, mamă, le voiu asculta întotdeauna cu supunere. — El iacă, eu te sfătuesc să iei pe d-nu Rabiot. — îmi pare vett, mamă, dar printre sfaturile bune ce ’mi dai, ’mi dai și unul pe care nu ’l pot urma, căci e cu totul deosebit de ce cuget ezi, inima, conștiința și judecata mea mă sfătuiesc altfel, cu tote că d-ta zici că nu judec. Deci într’o afacere așa de seriosa înțelegi d-ta, că trebue întâi să me sfătuiesc cu mine însă’mi. Dar acesta nu atinge întru nimic, supunerea și respectul ce țî datorezi tale. Nu mai îmi cere, așadar, te rog, un lucru ce nu pot împlini. — O să te nenorocești singură, fata mea. — Nu știu... — Dar ce ți-a făcut d-nu Rabiot ? — Nimic, nu ’1 iubesc. — O să ’1 iubești, mai târziu. — Nici o dată! — Dar ai ști cum ’mi-a vorbit de tine! — Nu vreau să știu nimic. — Voința ce are de a face din tine cea mai fericită femeie... Fata dădu din umeri. — Lasă, urmă d-na Lurean o să -ți schimbi tu ideile, după ce te vei mărita , o să fie bun cu tine, o să te îngrijască. — Tate sunt degeba, mamă, nu voi îi lua pe d-na Rabiot nici o dată, și nici nu vreau, să me mărit. — Nu ne înțelegem, zise văduva cam supărată, nu vrei să te măriți și eu pentru cuvintele ce ți-am spus, vreau să te măriți cu orice preț. — Cu tote astea nu me poți mărita fără voia mea. — Nu, vezi bine, dar tot cred că vei primi bărbatul ce ți-am ales. Nu înțelegi tu că ’țî vreau fericirea ? — Ba crez, sunt sigură chiar, mamă, dar te înșeli, unde ’mi vezi d-ta fericirea eu vez nenorocirea cea mai mare; și de acea mé voi tt opune din tote puterile, căci vezi? acum nu te, inspiră inima pe d-ta, nu se pate ca mama cea bună, să vrea să facă rlesperarea copilei sale încercând să o silesca să ia de bărbat pe un om pe care nu ’l póte suferi. — Eugenioett vreau să se facă căsătoria asta. — Faci rett mamă. — Dacă nu pricepi avantajul.... — Ba ’i cunosc prea mult, zise tristă, fata. — D-nu Rabiot are avere. — Da, e... proprietar. Dar ce -mi pasă mie dacă e bogat ? Mai bine sunt eu așa cum sunt acum. — Astea sunt vorbe late, tu știi ce e mizeria, ai trecut prin ea... Știi, omul nu întâlnește de două ori în viață norocul și când vine la tine cu mâna întinsă tu îl respingi ! — La averea d-lui Rabiot "rîvnește d-ta mamă ? — Da, pentru tine , dar nu e numai atât, în unirea acesta am vezut și fericirea cea mai mare ce pote dori o femeie. Va urma V