Universul, martie 1887 (Anul 4, nr. 54-82)
1887-03-26 / nr. 79
O esplozie la Camra Spaniolă.-Ratkoff amenințat de morte.-Bulgari espalsați din capitală.-Mortea misteriosă din str. Viitorului.-Resbelul sfînt contra Rusiei. Agenții poliției secrete descoper cuibul nihiliștilor lângă Petersburg.—(Vezi pag. 3) București, 25 Marte 1887 Cea din urmă știre pe care o citim în ziarele austro ungurești despre mersul negocierilor pentru reînoirea convenției comerciale austro române, este următorea : „Reprezintantul ministerului de externe austro-ungar și delegații guvernelor austriac și unguresc au avut o a doua întrevorbire confidențială (pregătitorre) cu delegații români ; s’a atins chestia veterinară. Rezultatul conferinței a fost destul de mulțumitor ; s’a făcut o apropiere mai mare, deși modestă încă, între amândouă părțile și acesta în urma explicărilor date de reprezintanții Austro-Ungariei asupra mai multor neînțelegeri , delegații români s’au putut convinge de desăvârșita realitate a intențiilor nóstre. Conferințele pregătitore vor mai ține, în tot cazul, câteva zile.“ Reiese, din acastă știre, că negocierile merg destul de greu. Trebue conferințe și iar conferințe pentru ca să se facă „apropieri modeste“ între părțile ce vor să contracteze. Greutatea prea mare este și de astălată, ca și în rândul trecut când negocierile au trebuit să se întrerupă, tot chestia veterinară. Am fi forte curioși să știm ce fel vor fi fost explicările date de reprezintanții Austro-Ungariei asupra „neînțelegerilor“ în acestă chestie. Și mai curioși am fi să știm dacă în adevăr aceste esplicări au fost de ajuns ca să convingă pe delegații români de lealitatea intențiilor austro-maghiare, până în acea măsură, încât numai pe aceste explicări sprijiniți, ei să primască chipul de regulare a chestiei veterinare pe care o propune Austro- Ungaria. Noi, credem că ziarele austro-maghiare pun chestia pe un tărâm nepotrivit. In negocierile pentru încheierea unei convenții comerciale se presupune de mai nainte că fiecare din părțile cari voiesc să contracteze are încredere în realitatea intențiilor celeilalte. Dar acestă încredere rămâne ca un sentiment ce nu se supune la controlări, cu atât mai puțin se vîră în discuție. Delegații români, după experiența făcută cu convenția comercială espirată, au tot dreptul să cară garanții sigure și neîndoiese că nu va mai fi cu putință să se suspende stipulațiile convenției privitore la exportul român de vite în Austro- Ungaria, în chipul în care s’au suspendat în anii trecuți. La acestă cerere a delegaților români, cei austro-maghiari rău răspund dacă le zic: „ce n’aveți încredere în realitatea intențiilor nostre ?“ Acesta nu e un răspuns, e, dimpotrivă, un mijloc de a evita răspunsul. Noi, am spus-o în mai multe rînduri și o repetăm și acum: suntem convinși că delegații noștri își dau forte bine socotită de interesele nóstre și știu să se împace cu spiritul de echitate, de concesii reciproce și egale ce trebue să domnască în tratările pentru încheierea oricărui contract. Dacă și delegații austro-maghiari vor fi însuflețiți de sentimente analoge, înțelegerea se va face lesne. Dacă nu, dacă vor păstra atitudinea cea veche, după cum se cam arată că vor să facă, atunci zicem, și cu noi, suntem siguri, țara întragă va zice : decât o convenție din care Austro-Ungaria să tragă forte multe și noi forte puține folose, mai bine nici una.