Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)

1888-11-08 / nr. 280

liienești și Anul V.—No. 280 Sentinelele stau la distanță de 10 metri una de alta. Când se pune mâna pe un individ bănuit, se adună îndată cei 40 de soldați și-l bat de îl lasă pe jumătate mort. Acesta s’a întâmplat deja unor omeni cu totul neofensivi. Nimeni nu pate să treca peste linie sau măcar să se apropie de ea. Tote drumurile cu barieră sunt închise , ori­ce transit, ori­ce mișcare comercială sunt suspendate. In călătoria acesta a țarului în Cau­­cas, trei săptămâni n’au umblat trenu­ri de marfă, căci liniile erau ocupate de trenuri imperiale... Zic trenuri pentru că țarul călăto­rește în trei trenuri de o dată, care merg la o distanță de câte 100 de metri unul după altul. Trenurile acestea au același număr de vagone, sunt absolut întoibmai și nu se știe nici o dată în care se află împăratul. Vagonele în care stă împăratul și familia lui sunt minuni de eleganță și frumusețe. Paza liniei Caucazului în ultima că­lătorie a împăratul a costat cinci mi­­lione de ruble. Și cu tóte astea tot s’a întâmplat accidentul de la Borki. Kaminski la ocolul Pătărlage, în locul d-lui D. Gr. Georgian destituit; d. Sebastian Nicolescu, ajutor de grefă la tribuna­lul Vâlcea ; d. Dincă Rădulescu este numit ajutor la ocolul Cricova, jude­țul Prahova, în locul d-lui T. M. Dră­gulănescu, destituit; d. Dimitrie Nico­lescu este numit portărel la tribunalul Buzău; d. Dimitrie Antofi, portărel la tribunalul Prahova; d. Marin Geor­­geanu, portărel la tribunalul Dolj, in locul d­lui Bencea Călinescu, pus în disponibilitate. 2 — D’ale Justiției D. E. Leonida Aslan, actual membru la tribunalul Dolj, este permutat în a­­ceeași calitate la tribunalul Covurluiü; d. Emil Adrian, actual judecător al o­­colului Silistra-Nouă, este numit la tri­bunalul Constanța, în locul d­lui V. Ru­­sescu, care rămâne în disponibilitate; d. N. Dumitrașcu, actual judecător al ocolului Mangalia, e mutat în aceeași calitate la ocolul Silistra-Nouă,­ d. Teo­dor Stoenescu, actual judecător la Că­lărași, în aceeași calitate la ocolul Su­­lina; d. N. Scriban, actual judecător al ocolului Hârșova, în aceeași calitate la ocolul Mangalia; d. Gr. Racoviță, actu­al substitut la tribunalul Suceava, este numit supleant la tribunalul Falciu. D. Al. M. lacomi este numit substitut la tribunalul Suceava; d. Panait Bog­dan actual judecător al ocolului Po­­doleni, în aceeași calitate la ocolul Tu­­tova; d. Alexandru Bellianu, șeful scrip­­­telor comptabilităței și bibliotecar la ministerul justiției, este numit șef al biuroului comptabilităței; d. George D. Nedelcu este numit în locul d-lui Al. Bellianu; d. Dimitrie Grigorescu, în lo­cul d lui G. D. Nedelcu. D. Gr. Poenaru, actual judecător al ocolului Sulina, este numit procuror la tribunalul Tulcea; d. Ulise Cariadi, actual membru la Râmnicu-Sărat, în aceeași calitate la tribunalul Suceava, în locul d-nului Al. Ion, demisionar; d. Dionisie Craifeleanu, actual jude­cător al ocolului Tulcea, membru la tribunalul R. Sărat; d. G. Carpus, ac­tual substitut la tribunalul Tulcea, este numit judecător al ocolului Tul­cea ; d. N. Vlădescu este numit sub­stitut la tribunalul Tulcea; d. V. Ca­lota, actual judecător al ocolului Moi­­nești, în aceeași calitate la ocolul Ză­­brăuți, județul Putna, în locul d-lui Atanasie Butescu, care rămâne în dis­ponibilitate; d. Ion D. Talianu este numit judecător al ocolului Moinești, județul Bacău; d. Dimitrie Perețianu este numit jude al ocolului Oltețu, ju­dețul Vâlcea, în locul d-lui N. Mușe­­toianu, care se pune în disponibilitate; d. M. I. Mărculescu este numit ajutor la ocolul Sulina. D. Miliai Petrovici, e numit ajutor Focul de la palat O parte din cetitorii noștri cunosc deja știrea, pe care am dat o pe scurt în ediția a 2 a de ieri, pentru capitală. Dăm acum descrierea exactă. Duminecă pe la 4 clasuri despre ziuă, se dă alarmă că e foc la palat. Vestea s’a răspândit ca fulgerul și cu tote că era prea târziu,—sau mai bine prea de dimineață,—lumea alergă la locul sinistrului. Mă aflam, din întâmplare, aprope de palat, și ast­fel am putut să fiu din cei dintâi spectatori. Focul a isbucnit, nu chiar în palat, ci în dependențele lui, între clădirea cea nouă a palatului regal și între mi­ca stradă Brătianu, se află o zidire în care se găsesc locuințe de ale servitori­lor, grajduri, o remisă pentru harnașa­­mente vechi și manejul, tóte aceste le­gate cu palatul printr’o mică galerie acoperită , aci a isbucnit focul. Clădirea e de cărămidă, acoperită cu table de zinc și are un gang drept în mijloc, care respunde cu manejul și cu galeria acoperită. Din palat trecând prin galeriă dai întăi de manej, care e destul de spațios. Focul a isbucnit în aripa stângă — privind din strada Brătianu —și anume în podul clădirii, unde se afla fin. La 4 și câteva minute, flăcările res­­bat vieie și se înalță spre cerul întu­necat. Intr’o clipeală, totă aripa stângă e în flăcări. Tablele de zinc trosnesc și fac să se audă sgomotul unui șir de focuri de pistole. Colțul stâng, unde se arătase întăi focul, se cufundă repede. Groza era mare printre bieții locui­tori ai clădirei. Mai ales femeile își perd capul, pe când bărbații, ajutați de cuvioșii sosiți deja, încep să scota mobilele : scrinuri, canapele, scaune, oglinzi, paturi—tote astea defileză peste drum, unde sunt remisele palatului. Poliția a alergat din primul moment; inspectorul Orescu, care era de servi­­ciu, noptea acesta, a fost cel d’întâiu la fața locului. Pe la ora 4 și jumătate sosește pre­fectul poliției, d. colonel Algiu. In a­­cest moment focul cuprinsese aripa stângă. D. colonel Algiu ordonă gen­­darmilor călări, cari tocmai atunci so­siseră, să alerge înaintea pompierilor. Aceștia sosesc după două minute și opera de combatere a teribilului flag 1 începe cu ardere. Acțiunea pompierilor a fost susți­nută de gendarmii pedeștri­, infante­riștii din al 2-lea de linia și sergenții de oraș. Pe când unii goleau camerele și scăpau ast­fel cea mai mare parte din averea servitorilor, alții, călare pe coperiș, căutau să oprescă mersul pus­tiitor al focului. Pe la ora 5 și un sfert sosește pom­pa cu vapori, și apa se aruncă ast­fel din două părți. Spectatorii au putut să credă un moment că locomobila are să facă explozie—cu atâta putere lucra. Principalul scop era să nu se întindă focul: pe de o parte asupra manejului și prin urmare asupra palatului; pe de altă parte asupra aripei drepte a clă­direi, în al căreia pod asemenea se afla fân. Să spunem repede și că acest îndoit scop a fost pe deplin ajuns : manejul a scăpat intact, galeria și aripa dreptă asemenea. A costat multă muncă, dar în sfirșit s’a isbutit. Și cu acesta s’a împedecat un mare desastru, căci dacă lua foc manejul, în momentul când ci­tiți aceste rînduri palatul n’ar mai­­ e­­xista. Aripa stângă și camerele de d’asu­­pra gangului din strada Brătianu, au fost distruse cu desăvîrșire. Când se face ziuă bine, pereții se ved picurând de apă și ca obosiți de loviturile su­ferite. Intr’un moment, un pompier scăpase tubul din mână și dispăruse în interio­rul edificiului. Dar ne-am ales, din fe­ricire, numai cu spaima. Omul a scă­pat. Afară de mobilele fără valore și de câte­va obiecte vechi de harnașament (șei, frîie, etc.) au o altă pie­dere de de­plâns — socotind, bine­înțeles, pagu­bele ce provin din ruinarea clădirii. Aceste daune se evaluiază la 40 000 franci. Clădirea era însă asigurată, parte la societatea „Dacia-România“, parte la societatea „Națională“.. Caii a­i fost scăpați din vreme și duși la grajdul gendarmilor călări. Regele a fost incunosciințat prin te­legraf despre acesta întâmplare. Dintre miniștri au sosit la fața lo­cului, încă de pe la începutul incen­diului, d. Al. Marghiloman ; asemenea am observat pe d. general C. Berendei și pe d. general Radovici care, îndată ce a sosit, dintr’o aruncătură de ochi, a prevezut că clădirea e perdută. D. Primar al capitalei a alergat unul dintre cei d’ântâiu. La 9 ore, focul e cu desevârșire stins. Iată acum ce am putut afla în pri­vința probabil­ î cause a incendiului. Focul a isbucnit din pod unde era fân. In acest pod, după cât ni s’a asi­gurat, nu umblase nimeni nici Sâmbătă nici Vineri. Cu trei zile mai nainte, se adusese lîn­ce fân, pe care țăranii cărăuși l-au urcat în pod. Pate că unul din a­­ceștia să fi scăpat vr'un capăt de țigară și ast­fel să se fi aprins tenul și să fi ars înăbușit pînă ieri dimineță. Ipoteza acesta e cu totul improba­bilă. Un lucru e sigur însă : lampă n’a putut să fie acolo. Nici de la coș n’a putut preveni focul. Ancheta judiciară va descurca de­sigur acesta enigmă, este să pue în evidență frauda și să introducă gagiul la masa creditorilor. De altă parte neguțătorii gagiști care au­ interesul să profite de gagiul lor spre a se despăgubi de sumele avante. De altă parte în fine, inocenții fabri­canți cari s’au încrezut în falitul escroc și și-au trimis marfa în comision în valore de vr’o 100,000 de franci și cari a li se restitui marfa înapoi. O mulțime de advocați dezbat înain­tea tribunalului, fie­care în favorea cli­enților săi. ■ Pledariile fiind terminate, tribunalul de comerț a rămas să pronunțe sentin­ța la 12 Noemvrie curent, după ce păr­țile vor depune conclusiunile în scris. (Curierul financiar) Mart, 8 (20) Noembree 1888 Curierul judiciar Falimentul fraudulos Julien Bloch Lumea financiară și juriștii, de trei zile asistă la desbaterile unui proces de faliment fraudulos, care se pledează înaintea tribunalului comercial din Bu­curești. Este vorba de falimentul fraudulos „Julien Bloch“, dispărut. Acesta, în calitate de comisionar al mai multor „fabricanți de bijuterii și ortogerii“ din Chaude­fond, Elveția, având dato­rii contractate în piața nostra, a în­străinat mai multă marfă „dând’o în gagiu la casele Theodor Jescheck & Comp., pentru suma de 40.000 fr. L. Russu 20.000 fr. David Solomon 10.000 fr. și alte compterii financiare, netrecute în registru după care fugind a fost declarat falit din oficiu de către trib. comercial. Sindicul falimentului, în urma inves­­tigațiunilor făcute negăsind alt activ de­cât bijuteriile și ceasornicele de­puse în gagiu, a considerat aceste ga­­giuri ca averea masei creditorilor. Astăzi în proces sunt trei interese representate, și opuse unul altuia. De o parte sindicul falimentului care represintă masa creditorilor și care va­ CORPURILE LEGIUITOARE C­A­ME BA Ședința de Sâmbătă 5 Noembre 1888. Se proclamă deputat d. D. R. Ro­­setti (Max), ales al col. III de Tele­orman. Se proclamă deputați d-nil Al. La­­hovari, V. Pleșoianu, Valerian Urșianu și I. N. Iancovescu, aleșii județului R.­­Vâ­lcea; d­nii Al. Vericeanu, I. Rădu­lescu, Naumescu, Berevoescu și C.Do­brescu, aleșii jud. Argeș. Se proclamă asemenea deputați aleșii jud. Botoșani. Se proclamă deputați d­nii C. Răceanu, G. Olăsescu, V. Dumitropol­­ și Nae Nichiforescu, aleșii jud. Dâmbovița; d nii colonel Rosnovanu și Gr. Coza­­dini, Andrieș și Mih. Adamescu, aleșii jud. Neamțu ; d nii Lascar Catargiu, Teodor Rosetti, Poenaru Virgiliu, Pacu Moise și Reșu, aleșii jud. Covurluiu; d-nii Lupu Bogdan, Goilav, V. G. Morțun G. Drăghici, Eugenie Ionescu, aleșii col. I și II din Roman. Asupra alegerei col. III din Roman în persoana d lui V. G. Morțun, ra­portorul cere invalidarea. Discuția se amână până la urmă. Se proclamă deputați d-ni: Al. Mar­ghiloman, Ioan Poenaru Bordea, Chri­­senghi, D. Aug. Laurian, aleșii jud. Ia­lomița , d-niî Tache Anastasiu, M. Balș, I. Cincu, și C. Miclescu, aleșii jud. Tecuciu. La colegiul II­ de Tecuciu raporto­rul spune că din dosarul alegerei se vede că cu ocazia alegerei acestui co­legiu a fost desfășurare de armată , dar că aceasta a fost numai o plimbare pentru exerciții militare. Se proclamă d-ni: Al. Știrbei, Sava Șomănescu, August Peștacov și Ștefan Pleșea, M. N. Săulescu, Petre Cernă­tescu, Vasile Vlădoianu, aleșii jud. Dolj, d-nii C. Deleanu, D. Protopopescu, C. Gabunea alegi col. I și col. II de Olt. Asupra alegerei col. III, d. Poenaru- Bordea cere ca să se suspende alege­rea, să se numească o anchetă ca să se cerceteze dacă s’au făcut ingerințe. D. Triandafil combate pe d. Poenaru Bordea, susținând că nu e adevărat că au fost ingerințe. D. Poenaru Bordea. Iți voiu spune în sală numele unui înalt consilier de la Curte care ’mi-a narat faptele. O Voce. Eu îi voi­ spune în șe­dința. D. Nucșoreanu. Să mergem la casa­ție (rîsete). D. Tache Protopopescu cere invali­darea. Dupe o discuție asupra amănuntelor alegerii, contestația se respinge și d. Caracostea se proclamă deputat. Se proclamă deputați aleșii județului Muscel. Se proclamă deputații din Tutova, Romanați și Dorohoiu. Președintele face cunoscut că până acum s’au validat 117 deputați, 2 tre­imi, și conform regulamentului declară Camera constituită. Se valideza alegerile pentru R.­Sărat Se proclamă aleșii din Vlașca, Su­ceava, Mehedinți, Gorj, Ilfov—afară de alegerea col. III de Ilfov, care, fiind invalidată de majoritatea secțiu­nilor, se lasă a se discuta in urmă,— Brăila, Fălciu, Prahova. In privința alegerei colegiul III de Prahova, făcută în persona­­­lor C. C. Dobrescu și Radu Patârlăgeanu, cel d’ântâi validat și cel d’al doilea inva­lidat, se naște o discuție. Iau parte la discuție d-nii general Manu, N. Voinov, Gr. Peucescu, Tache Ionescu, N. Ionescu. Se proclamă deputat d. C. C. Do­brescu, iar alegerea d-lui Radu Pa­târlăgeanu se lasă pe urmă. Președintele anunță că s-a terminat cu verificarea titlurilor aleșilor remâ­­nând a se începe discuția alegerilor contestate. Camera fiind obosită, cere să se ri­dice ședința. Guvernul cere ca ședința următore să nu se ție decât mercur­. Majoritatea respinge și decide ca viitorea ședință să se fie luni, 7 cu­rent, iar nu Mercuri cum a cerut gu­vernul. SENATUL Ședința de la 5 Noembre Președința d-lui general Ioan Em. Florescu. D. N. Krețulescu, care e ales și de­putat și senator, optează pentru Senat. Se procede la alegerea a 4 vice­președinți. Resultatul votului Votanți 89. Voturi albe 17. Majoritatea absolută 27. Au întrunit : D. D. G. Rosetti, 64 voturi ; N. Gherasi, 60 v.; G. Mârzescu, 59 vot. și C. Boerescu, 38. Acești domni au fost proclamați vi­­ce-președinți. Au mai întrunit d-nii N. Fleva 11, colonel Logadi 21, iar d-nii Anton Brăi­­loiu, Ureche, Codrescu, Orăscu, Pe­­trescu, câte 1, 7 și 8 voturi, D-nii G. Mârzescu și Gherasi mul­țumesc Senatului pentru această onoa­re și promit că vor fi cu totul impar­țiali. Se votează 8 secretari. Votanți 73. Voturi albe 23. întrunesc majoritatea d-nii : I. Ciu­­flea 49, C. Damilescu 45, Em. Flon­­dor 42, Ciurea 48, Marocneanu 46, Petre Millo 46, G. Petrescu 48. Al optulea neîntrunind majoritatea se va vota a doua oară. Să procede la votarea a 4 chestori. Votanți 67, voturi albe 17, s’au a­­les domnii Quintescu 37 voturi, Bu­­dișteanu 50 voturi, Gr. Alexandrescu 45 voturi. Al patrulea neîntrunind 33 voturi con­form regulamentului, se va vota din nou. După o mică discuție, asupra con­testării alegerei d-lui Șoaree (Piatra), pentru lipsă de cent, această alegere e validată și d. Șoaree proclamat senator. Ședința se rădică, anunțându-se cea viitoare pe miercuri. O femee cu cap de câne Un călător a descoperit într’o mică localitate din Piemont un fenomen din cele mai stranii, joc îngrozitor al na­turei. Intr’o căsuță miserabilă, perdută sub poalele Apeninilor, se află două femei, mama și fiica, cari sunt în cea mai complecta miserie. Sermanele trăesc din milă. Mama, înaltă, bine făcută, trebuie 3Poft­a, „U­xii-sters-u­lui‘% 47 Coroana de Spini PARTEA INTAIA Muma lui mi-a zis : — Vino, fată, vino, tu ești o biată părăsită de mumă-ta chiar de­ la naște­re și până acum nu te a iubit nimeni, vino, eu îți voi ținea loc de mamă și te voiu iubi. îndată am simțit că mă schimbam , s’a mișcat ceva aici în capul meu și ceva aici în inima mea, cum nu se mai mișcase până atunci. Și știi ce s’a întâmplat în urmă ? s’a întâmplat că nu mai eram ce fusesem , începeam să fiu mai bună. D. Ștefan îmi zisese: „Melio, tu ai inimă și suflet ca și cele ’alte făpturi ale lui D-zeu.“ Fără îndoială că acea ce se mișcă în mine și’mi vorbea erau sufletul și inima n­ea. Așa dar, am și eu ca ori­care alta o inimă și un suflet. Și dacă d. Stefan nu mi ar fi spus asta eu pote n’aș fi simțit că am inimă și suflet, póte nici n’aș crede un așa lucru. O­­ numai d-luî Ștefan și mumei sale, dar mai cu semn d-luî Ștefan, datoresc acésta schimbare. Dânsul a nimicit cu câte­va vorbe tot zeul ce era în mine A suflat ca într’o lumânie în tóte pati­­mele mele cele urîte și le-a stins. După ce cocoșată zise tóte vorbele acestea, cu un ton forte natural, ur­­ma o tăcere cam lungă. Paula care ascultase cu o mare tre­murare remăsese pe gânduri. — D-soră, reluă Melia, nu m’ai în­trebat pentru ce am venit la d ta. Paula tresări și răspunse : — E adevărat, Melia, nu ți-am fă­cut întrebarea asta. De ce ai venit ? — Am venit să’țî spun că nu trebue să te mărit cu d. conte de Verdraine. — .­.. și de ce să nu mă mărit cu d. conte de Verdraine? — Fiind­că nu este el bărbatul care îți trebue d-tale. — O! — Nu zic ea d. conte nu te iubește, însă vezi că n’o să te iubescă nici o dată cum te iubește d. Ștefan, nu, nici o dată, nu’i cu putință ! Ah ! daca d ta ai vedea ceea ce văd și ai auzi ceea ce aud ! .. Uite, îți mărturisesc că dacă d-ta ai fi nevasta d-lui Ștefan ai fi cea mai adorată, cea mai idolatrată, cea mai fericită femee din lumea asta. — Melio, respinse Paula cu o greu­tate pre­care, știü că d. Stefan mă iu­­besce, îmi pare reu și sufer de asta... Cunosc frumósele lui calități și știü cât prețuește. Prietenia mea pentru dân­sul este mereu­ aceeași și voi­ păstra­ o vecinie în adâncul inimei mele, poți să’i spui asta, insă nu’l iubesc și nu pot să’l iubesc așa precum ar vrea densul, precum merită să fie iubit. — Ori­cum, d góra Paulo, nu lua pe d. conte de Verdraine, fii femeea ci­lui Stefan, te rog eu, te rog în genuchi... D. Stefan este mai tînăr de­cât d. de Verdraine și fără să zic ceva de d. conte, d. Ștefan este pate tot așa de frumos ca și densul. — Recunosc și eu asta Melio. — Nu te mărita cu d. de Verdraine, fii femeea d-lui Stefan. — Nu pot, nu pot! — Când vei fi femeea lui îl vei iubi ca și pe d. conte, ai să vezi. — Nu pot, repetă Paula și afară de asta e prea târziu. Sermana mea Melio fie­care are pe pământ ursita sa și tre­bue ca a mea să se împlinescă, fie cum o fi, bună sau rea. Cocoșată plângea. — An­­d ta nu înțelegi, nu vrei să înțelegi nimic! esclamă densa. Află dar, d-soră Paulo, că dacă d. Stefan nu va muri din causa acestei mari iubiri ce o are pentru d-ta, are să se ucidă, în­țelegi ? are să se ucidă ! Viitorea contesă plecă capul , era forte galbenă. — Ascultă-me, continuă Mesia, e pu­țină vreme de când îți eram vrăjmașă, de când te uram de morte... Pentru ca să te împedic atunci d’a lua pe Ste­fan, te-aș fi defigurat, ți-aș fi scos ochii te-aș fi ucis ! Știi de ce ? nu, nu poți să știi fiind­că acesta era un secret al inimei mele­, dar acum am să ți-l spun , fiind­că iubiam pe Stefan, da, eu, așa cum sunt, stropșită, urîtă, cocoșată, îl iubiam așa de mult precum te iubește dânsul. Și iubiam într’atâta că mi-aș fi dat sângele și viața pentru dânsul, că eram în stare să comit cele mai mari rele și cele mai mari crime pentru dânsul.. Crime, înțelegi ? crime !! Știi cine a dat foc casa d­vs ? Eu ! ! — O ! o­­ esclamă Paula infiorân­­du-se. (Va urma) !

Next