Universul, iunie 1890 (Anul 7, nr. 123-148)

1890-06-30 / nr. 148

h­­ ît T­f v /IhP A apar^pSA SOIlUULA l­a timi marea și emoționatoarea descriere a calétoriii^teme sălbatice ale Aiul^jj^sita de celebrul explorator” STANLEY ÎNTUNECIMILE AFRICEI apare de doue ori pe septemana, adică Joula și Dumineca și se vinde cu 10 bani fascicula ilustrată­ de 16 pagini în tota țara CALENDAR PE 1890 Ortodox Vineri 29 Iunie. — (f) Sf. Ap. Petru și Pavel. Catolic Vineri 11 Iulie.—Benedict Piu. Sarele răsare la 4.27 ; apune la 7.43. Efemeride Vineri 29 Iunie 1822. —Românii aleg pe Gr. Ghica și I. Sturdza de domni. 5 R«ni iu Capitali­—10 Bani în JM<4a Farajul adus spre Europa.—(Vezi p. 3). Industria națională București, 29 iunie. Firește că, la noi, toată lumea a fost de acord asupra trebuinței ce se d’a complecta economia noastră națională prin dezvoltarea industriei, care până acum câți­va ani ne lipsea aproape cu desăvârșire. * Deosebiri n’au fost da­cât asupra mijloa­celor de întrebuințat pentru realizarea sco­pului ; unii nu vedeau alt mijloc de­cât protecțiunea statului printr’un sistem vamal quasi-prohibitiv, alții cerea și dezvoltarea li­beră de protecțiune a statului, prin înlesnirea jocului natural al forțelor productive. Astă­zi chestiunea e tranșată. Protecțio­­niștii afi obținut triumful și statul ocrotește industria română. N’avem să discutăm acum—am făcut­ o altă dată—dacă se bună sa fi rea sistema. Un lucru numai voim să reclamăm. Chiar pentru cei mai estremi protecționiști, se lesne de dovedit că mersul desvoltării in­dustriale nu trebuie lăsat exclusiv în seama statului. In încurajarea industriei naționale, inițiativa privată trebuie să și aibă rolul. Mai mult de­cât atât, rolul inițiativei particulare trebuie să mearga mereu­ cres­când până să ajungă a face inutilă interven­ția statului și să o înlăture. Observam cu părere de rău­ că, în acestă direcție, nici o mișcare nu se făcea. O dată decretată protecțiunea statului, părea că to­tul se terminase chiar pentru cei mai aprinși campioni. Avem plăcerea să constatăm că această regretabilă inerție s’a rupt zilele din urmă. Mai mulți industriali aui înființat o socie­tate cu numele „Industria“, menită a juca un mare rol în economia noastră națională. Ne facem o plăcută datorie estrăgend aci câte­va pasagii din apelul ce afi lansat ini­țiatorii. „De câți­va ani, îndemnați și încuragiați prin ocrotirea legilor speciale, capitaliștii mari și mici,­­au întrecut în a-șî închide capita­lurile și munca în diferite industrii. Cu tota scurtimea timpului, România posedă deja o industrie proprie. Sumă de fabricate aduse până încă acum câți­va ani din străinătate, se lucreze în țară. Industria mică, meseriile de casă, cari mai că dispăruseră, a fi reînviat mai în tote orașele și mai cu osebire în cen­trurile mai populate, începuturile fiind atât de îmbucurătoare, este de datoria nostră ca să lucrăm pentru a încuragia și a apăra industria națională. Spre acest sfârșit, după ce ne am consfă­­tuit, ne-am hotârît a înființa o asociațiune sub denumirea de „Industria“, societate pen­tru încuragiarea și apărarea industriei nați­onale. Scopul ce urmărim este de a conlucra și de a ne consfâtui pentru tot ceea­ ce priveș­te înflorirea industriei române. Vom fi gata a lua apărarea ori­cărui interes industrial, iar când mijloacele ne vor permite, vom ve­ni în ajutorul industriei prin încuragieri sub diferite forme, precum: expozițiuni indus­triale, premierea atelierelor profesionale cari ar forma elevi pentru diferite fabricațiuni, publicațiuni populare privitore la industrie, conferințe teh­nice și economice etc. Rezămându-ne pe speranța că în această direcțiune vom fi ajutați de toți câți se in­teresează de înflorirea industriei române, ne permitem a face cel mai călduros apel către ris —"î­n JFT­ £ Ei*î5%s­efi­sm industrialii de tóte treptele, mari și mie*", rugându’î a se înscrie între membrii socie­tății „Industria“. Interesele industrialilor fi­ind solidare, suntem încredințați că strânși uniți vom reuși a face să se ocrotească în marginele legilor toate interesele atât ale întreprinzătorilor de industrii cât și ale lu­crătorilor. Intr’o întrunire ținută în localul camerei de comerciu în ziua de 22 Mii a. e. între mai mulți industriali, societatea s’a și con­sfătuit și s’a ales ca comitet de inițiativă subscrișii cari își permit a face acest apel către toți industrialii din țară. Treptat cu desvoltarea societăței se vor înființa comitete industriale în diferite orașe ale țărei, cari vor represinta societatea cen­trală. Statutele societății și programul lucrări­lor sale se vor decide în întrt­a întrunire ce Sămbătă 30 Inn.« Il­ î Tuliei 1890.—B va avea loc după ce numărul membrilor se va urca la cel puțin la una sută. Incheiând, ne permitem a face din nou­ cel mai călduros apel către industrialii și meseriașii din țară, rugându-i a se asocia la o întreprindere destinată a lupta pentru în­florirea industriei naționale. Comitetul de inițiativă: P. S. Aurelian, președinte. Membrii: D. Marinescu-Braga­­diru, Teodor Nica, M. Th .Mandrea și G. G. Assen. NB. Persoanele cari vor dori să figureze ca membri ai societăței „Industria“ pot a­­dresa direct cererile lor către președintele comitetului de inițiativă. Membrii societăței contribuesc obligatoriu cu 30 lei anual.“ * * * Urând prosperitate nouei societăți, îndem­năm pe toți industrialii și pe toți acei ce se interesează de soarta industriei noastre, să se înscrie între membrii „Industriei.“ DIN ELVEȚIA o Corespondența part. a ziarului „ Universul* Barna, 26 Iunie, Schimbare la față ! De mult n’ați mai avut corespondențe din­­ țara noastră. Faptul nu me miră. Viața, fie politică, fie socială, la noi e foarte liniștită. Din când în când numai, organele de pu­blicitate străine să văd îndemnate a înregis­tra știri scurte despre progresul nostru si­gur și liniștit pe tărâmurile politic și eco­nomic. Dar, acum, fața țârii noastre să schimbă, j Anul politic s’a terminat. Două trei luni,­­ populația indigenă se dă de o parte și lasă­­ locul străinilor. In locul vieței politice in­­­­cepe viața otelurilor, stațiunilor de sănătate,­­ priveliștilor frumoase, spre cari ami început­­ deja, ca în toți anii, să alerge mii și mii­­ de străini.­­ Locuitorii noștri își deschid casele, pen­­­­tru o ospitalitate care,—fatalitatea obiceiu­lui­—a încetat de­­ mult de a mai fi dezinte­resată, dimpotrivă, costă multe parale. Căi ferate la munte . Camera, care s’a închis, a început prolo­gul vieței de vară a Elveției în ultimele sale ședințe, votând nu mai puțin de zece concesii pentru căi ferate la munte și alte linii pentru folosința turiștilor. Afară de aceea vr’o trei­zeci de cereri de concedii s’afi adresat consiliului federal pen­tru căi ferate funiculare, pneumatice și al­tele. Peste vr’o zece ani, dacă n’o da vr’un faliment, n’o să mai fie în Elveția nici un­­ vâ­rf de pe care să vede răsăritul soarelui, care să nu-și aibă linia ferată, nu va fi nici un ghiățar fără gară și pavilioanele elve­țiane vor acoperi toți munții. Faliment Teama de falimente însă nu e de­loc ne­­fundată, căci s-a fi mai întâmplat și până a­­cuma. Ast­fel, ca să nu vorbesc decât de un caz mai remarcabil, să făcuse acum câți­va ani, între două oțeluri pe Righi, o linie fe­rată care costa nu mai puțin de 1 și jumă­tate milioane. După câte­va luni falimentul fu gata. Linia se vîndu cu sumulița de 65.000 de franci, nici prețul materialului ! Cei cari a fi cumpărat-o însă a fi făcut ghe­­șeli bun; linia a prosperat de atunci și azi dă dividende frumoase. _____Un turn Eiffel pe Righi e interesantă concurența ce-și fac esploa­­tatorii frumuseților naturale ale țării nestre.

Next