Universul, iunie 1890 (Anul 7, nr. 123-148)
1890-06-30 / nr. 148
h ît Tf v /IhP A apar^pSA SOIlUULA la timi marea și emoționatoarea descriere a calétoriii^teme sălbatice ale Aiul^jj^sita de celebrul explorator” STANLEY ÎNTUNECIMILE AFRICEI apare de doue ori pe septemana, adică Joula și Dumineca și se vinde cu 10 bani fascicula ilustrată de 16 pagini în tota țara CALENDAR PE 1890 Ortodox Vineri 29 Iunie. — (f) Sf. Ap. Petru și Pavel. Catolic Vineri 11 Iulie.—Benedict Piu. Sarele răsare la 4.27 ; apune la 7.43. Efemeride Vineri 29 Iunie 1822. —Românii aleg pe Gr. Ghica și I. Sturdza de domni. 5 R«ni iu Capitali—10 Bani în JM<4a Farajul adus spre Europa.—(Vezi p. 3). Industria națională București, 29 iunie. Firește că, la noi, toată lumea a fost de acord asupra trebuinței ce se d’a complecta economia noastră națională prin dezvoltarea industriei, care până acum câțiva ani ne lipsea aproape cu desăvârșire. * Deosebiri n’au fost dacât asupra mijloacelor de întrebuințat pentru realizarea scopului ; unii nu vedeau alt mijloc decât protecțiunea statului printr’un sistem vamal quasi-prohibitiv, alții cerea și dezvoltarea liberă de protecțiune a statului, prin înlesnirea jocului natural al forțelor productive. Astăzi chestiunea e tranșată. Protecționiștii afi obținut triumful și statul ocrotește industria română. N’avem să discutăm acum—am făcut o altă dată—dacă se bună sa fi rea sistema. Un lucru numai voim să reclamăm. Chiar pentru cei mai estremi protecționiști, se lesne de dovedit că mersul desvoltării industriale nu trebuie lăsat exclusiv în seama statului. In încurajarea industriei naționale, inițiativa privată trebuie să și aibă rolul. Mai mult decât atât, rolul inițiativei particulare trebuie să mearga mereu crescând până să ajungă a face inutilă intervenția statului și să o înlăture. Observam cu părere de rău că, în acestă direcție, nici o mișcare nu se făcea. O dată decretată protecțiunea statului, părea că totul se terminase chiar pentru cei mai aprinși campioni. Avem plăcerea să constatăm că această regretabilă inerție s’a rupt zilele din urmă. Mai mulți industriali aui înființat o societate cu numele „Industria“, menită a juca un mare rol în economia noastră națională. Ne facem o plăcută datorie estrăgend aci câteva pasagii din apelul ce afi lansat inițiatorii. „De câțiva ani, îndemnați și încuragiați prin ocrotirea legilor speciale, capitaliștii mari și mici,au întrecut în a-șî închide capitalurile și munca în diferite industrii. Cu tota scurtimea timpului, România posedă deja o industrie proprie. Sumă de fabricate aduse până încă acum câțiva ani din străinătate, se lucreze în țară. Industria mică, meseriile de casă, cari mai că dispăruseră, a fi reînviat mai în tote orașele și mai cu osebire în centrurile mai populate, începuturile fiind atât de îmbucurătoare, este de datoria nostră ca să lucrăm pentru a încuragia și a apăra industria națională. Spre acest sfârșit, după ce ne am consfătuit, ne-am hotârît a înființa o asociațiune sub denumirea de „Industria“, societate pentru încuragiarea și apărarea industriei naționale. Scopul ce urmărim este de a conlucra și de a ne consfâtui pentru tot ceea ce privește înflorirea industriei române. Vom fi gata a lua apărarea oricărui interes industrial, iar când mijloacele ne vor permite, vom veni în ajutorul industriei prin încuragieri sub diferite forme, precum: expozițiuni industriale, premierea atelierelor profesionale cari ar forma elevi pentru diferite fabricațiuni, publicațiuni populare privitore la industrie, conferințe tehnice și economice etc. Rezămându-ne pe speranța că în această direcțiune vom fi ajutați de toți câți se interesează de înflorirea industriei române, ne permitem a face cel mai călduros apel către ris —"în JFT £ Ei*î5%sefism industrialii de tóte treptele, mari și mie*", rugându’î a se înscrie între membrii societății „Industria“. Interesele industrialilor fiind solidare, suntem încredințați că strânși uniți vom reuși a face să se ocrotească în marginele legilor toate interesele atât ale întreprinzătorilor de industrii cât și ale lucrătorilor. Intr’o întrunire ținută în localul camerei de comerciu în ziua de 22 Mii a. e. între mai mulți industriali, societatea s’a și consfătuit și s’a ales ca comitet de inițiativă subscrișii cari își permit a face acest apel către toți industrialii din țară. Treptat cu desvoltarea societăței se vor înființa comitete industriale în diferite orașe ale țărei, cari vor represinta societatea centrală. Statutele societății și programul lucrărilor sale se vor decide în întrta întrunire ce Sămbătă 30 Inn.« Il î Tuliei 1890.—B va avea loc după ce numărul membrilor se va urca la cel puțin la una sută. Incheiând, ne permitem a face din nou cel mai călduros apel către industrialii și meseriașii din țară, rugându-i a se asocia la o întreprindere destinată a lupta pentru înflorirea industriei naționale. Comitetul de inițiativă: P. S. Aurelian, președinte. Membrii: D. Marinescu-Bragadiru, Teodor Nica, M. Th .Mandrea și G. G. Assen. NB. Persoanele cari vor dori să figureze ca membri ai societăței „Industria“ pot adresa direct cererile lor către președintele comitetului de inițiativă. Membrii societăței contribuesc obligatoriu cu 30 lei anual.“ * * * Urând prosperitate nouei societăți, îndemnăm pe toți industrialii și pe toți acei ce se interesează de soarta industriei noastre, să se înscrie între membrii „Industriei.“ DIN ELVEȚIA o Corespondența part. a ziarului „ Universul* Barna, 26 Iunie, Schimbare la față ! De mult n’ați mai avut corespondențe din țara noastră. Faptul nu me miră. Viața, fie politică, fie socială, la noi e foarte liniștită. Din când în când numai, organele de publicitate străine să văd îndemnate a înregistra știri scurte despre progresul nostru sigur și liniștit pe tărâmurile politic și economic. Dar, acum, fața țârii noastre să schimbă, j Anul politic s’a terminat. Două trei luni, populația indigenă se dă de o parte și lasă locul străinilor. In locul vieței politice incepe viața otelurilor, stațiunilor de sănătate, priveliștilor frumoase, spre cari ami început deja, ca în toți anii, să alerge mii și mii de străini. Locuitorii noștri își deschid casele, pentru o ospitalitate care,—fatalitatea obiceiului—a încetat de mult de a mai fi dezinteresată, dimpotrivă, costă multe parale. Căi ferate la munte . Camera, care s’a închis, a început prologul vieței de vară a Elveției în ultimele sale ședințe, votând nu mai puțin de zece concesii pentru căi ferate la munte și alte linii pentru folosința turiștilor. Afară de aceea vr’o treizeci de cereri de concedii s’afi adresat consiliului federal pentru căi ferate funiculare, pneumatice și altele. Peste vr’o zece ani, dacă n’o da vr’un faliment, n’o să mai fie în Elveția nici un vârf de pe care să vede răsăritul soarelui, care să nu-și aibă linia ferată, nu va fi nici un ghiățar fără gară și pavilioanele elvețiane vor acoperi toți munții. Faliment Teama de falimente însă nu e deloc nefundată, căci s-a fi mai întâmplat și până acuma. Astfel, ca să nu vorbesc decât de un caz mai remarcabil, să făcuse acum câțiva ani, între două oțeluri pe Righi, o linie ferată care costa nu mai puțin de 1 și jumătate milioane. După câteva luni falimentul fu gata. Linia se vîndu cu sumulița de 65.000 de franci, nici prețul materialului ! Cei cari a fi cumpărat-o însă a fi făcut gheșeli bun; linia a prosperat de atunci și azi dă dividende frumoase. _____Un turn Eiffel pe Righi e interesantă concurența ce-și fac esploatatorii frumuseților naturale ale țării nestre.