Universul, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 201-226)

1890-09-16 / nr. 214

Anul VII—No. 214 A u­n­ Roman d­e ma­re sezasație d­e de Infontep In Prima Fasciculă va apare mâne Dumineca, 16 curent, și se va vinde 5 bani în tóte țara. CALENDAR pe 1890 Ortodox Sâmbătă 15 Septem­bre.—­ f M. Nichita și Visarion: Catolic Sâmbătă 27 Septem­bre.— Cosma și Damian Sarele răsare la 5,54; apune la 5.47. Efemeride 1 15 Septembre 1822.— Armata­­ turcească pără­sește Principatele româ­ne. 5 Bani in Capitala.—IV Bani in Județe. Duminecă, 16 (28) Septembre 1890 B Chestia loteriilor ■X Bucuești, 15 Septembre. I era o vreme când și țara noastră, ca tot O­­rientul,­i era un vast și mânos câmp de esploa­­tare pentru toți organi­zatorii de loterii din lume. Specula sera foarte în­tinsă, publicul juca cu pasiune și sera... regulat tras pe sferă. Guvernul trecut a pus un capăt acelei neruși­nate esploatări, făcând o lege după care se o­­prește vînzarea biletelor de loterii streine, afară de acele pe care guver­nul le-ar autoriza. De asemene s’a impus, pen­tru loteriile interne, o­­bligația d’a avea autori­zare. Când s’a făcut această lege, toți au aprobat-o, de vreme ce punea ca­păt unei stări de lucruri foarte rele. De­și nu se curmă cu desăvârșire, specula lote­riilor se mai înfrână. Afară de loteriile de Stat streine, n’am mai avut în țară de­cât loterii de bine­facere. In privința acestor din urmă, voim să spunem azi câte­va cuvinte. Ca să se facă imposibile speculele neco­recte, s’a prevăzut în lege un termen pen­tru tragerea ori­cărei loterii autorizate. Pe d’asupra, s’a mai acordat și putința unei amânări. Aceasta in vederea cazului, când biletele nu s’ar fi putut vinde în ter­menul cerut. Amânarea aceasta e o adevărată favoare, escepție la regulă. In fapt însă, escepția a devenit regulă. Din slăbiciunea acelor cari aplică legea, am ajuns să nu se mai facă nici o loterie fără amânare. Mai rău de­cât atât, se calcă legea, a­­cordându-se mai multe amânări. Sunt loterii cari de ani de zile nu se trag. A Vșa e loteria pentru o biserică din Alec­­sandria, dacă nu ne înșelăm ; așa de loteria Reuniunii femeilor române din Iași; și mai sunt încă altele. Loteria Reuniunii femeilor române ajun­sese un adevărat instrument de tortură pen­tru bieții ziariști, care nu mai puteau să­­și deschidă corespondența fără să găsească, în fie­care zi, una sau două scrisori în cari cititorii întrebau „ce se face cu loteria din Iași ?“ Suntem siguri că toți ziariștii au răsuflat când s’a anunțat în sfîrșit că loteria se va trage în Decembre. * * * Neregula aceasta trebue să înceteze. Nu mai vorbim de călcarea legii și de alte considerații, pe temeiul cărora avem dreptul să cerem aceasta. Ne mulțumim să atragem atenția asupra unui singur lucru . In general, avem și vom avea loterii cu sCop filantropic , în caz de incendii, inun­dații și alte nenorociri, sau pentru crearea unui institut de bine­facere, etc. Ei bine, cu obiceiul amânărilor se dez­gustă publicul, care ajunge neîncrezător. Și când va fi o mare nevoie, publicul va întoarce spatele loterielor. Guvernul ar trebui să nu piardă aceasta din vedere și să fie mai riguros în aplica­rea legii. Tulburări sânge­roase. Trebue să fi primit știrea despre grave tul­­burări întâmplate la Goa, în Indiile portu­gheze. Iată amănunte sigure. Colonia din Goa avea să aleagă un deputat. Partizanii deputatului republican luară o ati­tudine amenințătoare, ceea ce făcu să se tri­mită trupe contra lor. Trupele traseră asu­pra mulțimei. Opt­spre­zece republi­cani au fost uciși, cinci­zeci răniți. Printre morți se află și un deputat din Cor­­tezu portughez. Acest eveniment a produs o adâncă indig­nare în colonii. Portu­ghezii din Bombay au hotărît să trimeată lui Don Carlos o adresă prin care îi cer să dea satis­facere poporului; de unde nu, vor cere Angliei să anecseze Indiile portu­gheze. Pedro. Teatrul Mozart [11] Salalmrg.—(Vezi p­g. 3). DIN PORTUGALIA Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Lisabona, 9 Septembre. Criza ministerială Convenția africană cu Anglia a silit pe ministrul Serpa Pimentel să se demisioneze. Fața cu opozițiunea violentă din parlament și cu agitațiunea ce se manifestează în tote straiele poporului, cabinetul care a propus convenția nu putea face alt decât să demi­sioneze. Regele a chemat la guvern pe d. Mar­tens, ambasador al Portugaliei pe lângă Va­tican. Ce va face noul președinte de consiliu, care nici n’a sosit încă în capitală? Dacă susține convenția, va păți ca și­ predecesorul său. Dacă o va retrage, va avea greutăți cu Anglia. Situația ie foarte dificilă. Propaganda lor a dat naștere la manifes­tații zgomotoase, în cari a fost tîrîtă și ar­mata. Mișcarea s’a întins și în colonii. Regele don Carlos se adune impresionat de acțiunea republicanilor; se spune că e foarte abătut. Situațiunea sa ie în adevăr foarte grea. Ori­cum s’ar întoarce, regele are în față ob­stacole insurmontabile. N’ar fi minune să ne pomenim, într’una din diminețele astea, că don Carlos nu mai ie regele Portugaliei. Agitația republicană Republicanii conduc agitațiunea contra convenției anglo-portugheze. E( profită de ocazie pentru ca să lovească în monarhie, pe care o acuză de trădarea intereselor na­ționale. Atitudinea Angliei Oamenii serioși se întreabă cu îngrijire ce are să facă Anglia, în caz când nu s’ar primi convențiunea. După cât se știe până acum, guvernul britanic se hotârît să ocupe cu forța terito­riile africane pe care și le-a rezervat prin convenție. Firește că, stăruind atât de mult în pre­­tențiunile sale, Anglia pune în pericol mo­narh­ia portugheză și prin aceasta își asumă o grea răspundere în fața Europei monar­hice. Dar se pare că nu-i prea pasă de asta. Soldați revoltați Aseară, un număr destul de însemnat de soldați din artilerie și geniu au fă­cut manifes­tații revoluționare. O mare mulțime îi însoțea. Tulburătorii s’a f­ dus în fața comisariatului I de poliție și au somat pe agenții polițienești să iasă afară. Aceasta ca răzbunare, pentru că po­liția s’a servit de revol­vere contra mulțimii. Polițiștii s’au barica­dat în casa lor. De la comănduire s’au trimes doui ofițeri, cari au­ somat pe soldați să se întoarcă la cazarmă. Soldații s’au supus și lumea s’a împrăștiat. Curier judiciar (TRIBUNALELE STRĂINE) Omor din dragoste încă o achitare într’o afacere de dragoste, la pasivul juraților parisieni. Tâmplarul Iosef Hahn, văduv, cu trei co­pii, locuiește în strada Basfroy No. 2. El făcuse cunoștință în vremea din urmă cu o văduvă Bochinger, cam ușurică, care l-a pur­tat cu vorba și i-a mâncat economiile. Tâm­plarul, îndrăgostit lulea de d-na Bochinger, avu într’o zi ideia ciudată să vrea a o lua de nevastă. D na Bochinger făgădui, ca să scape de el , dar nu se ținu de vorbă. Exasperat, Iosif Hahn se decise s’o ucidă. In ziua de 8 Aprilie 1890, dimineața, se duse sâ’și ascuță niște foarfeci mari ; și apoi merse la d-na Bochinger, care locuia în strada Parc Royal No. 5, în casa unui amant al ei, tipograful Tattor, îndată ce fu în fața văduvei, sări la ea, și, fără să zică o vorbă, începu s-o sfâșie cu lovituri de foarfeci. Ea chemă ajutor. Vecinii alergară și o găsiră lovită în șapte locuri diferite. Hahn, rănit, cu ochii injec­tați de sânge, le zise :

Next