Universul, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 227-252)

1890-10-09 / nr. 233

Universul No. 233 Tăiat cu sabia în seara zilei de 3 ale carentei, pe la orele 81­,, pe când Escadronul al III a și IV-lea din regimentul 10 de călărași, la întoarcerea din manevre spre T.­Măgurele, poposeau în comuna rurală Putineiul, din județul Teleorman, sergentul Odivoianu An­gliei, bivolar din Giurgiu, turmentat de băuturi, s’a introdus cu forța în casa no­tarului acelei comune anume Ioan Po­­pescu și a început a’i maltrata familia, proferând diferite cuvinte scandaloase, a­­cest notar prezentându-se la sergentul­­major Leonte Dumitru și punându’l în cunoștință despre faptele numitului sergent, acesta făcendu-i observațiuni, pentru purtarea lui necorectă, sergentul Odivoianu, în loc de a asculta cu supunere morala ce­­ făcea șeful său, l’a insultat și în același timp, retrăgându-se un pas înapoi, a scos sabia și a lovit­ pe superiorul său, care nu se aș­tepta la nimic, rănindu’l foarte grav la cap. Cerem o anchetă severă. Curier judiciar Fiul lui Dumnezeu­ și poliția rusească Ni se scrie din Petersburg. Un fapt ciudat s’a petrecut zilele trecute la Kiev. Poliția rusescă a arestat acolo pe Domnul nostru Isus Christos și l-a condam­nat la șase luni de închisore corecțională. De cât­va timp, apăruse prin împrejuri­mile Kievului un om, care anunța pretutin­deni că e Isus Christos, fiul lui D­zeu, și că s’a coborît pe pământ pentru a mântui omenirea. Printre țărani, succesul lui fu enorm și mii de credincioși alergară la dânsul ca să admire „minunile“ lui. El înghițea săbii și făcea să curgă gologani din nasurile țăra­nilor; la atâta se mărgineau tote „miracolele“ sale. Cu tote puterile supranaturale de care dispunea, el nu fu în stare însă să -și pro­cure un pașport in regulă, ceea ce ’1 aduse în conflict cu poliția. Un Tom­a necredin­cios, îmbrăcat în uniformă polițienască, luă pe făcătorul de minuni și ’1 duse în fața judecătorului corecțional. Cu tote că aresta­tul asigura mereu­ că e fiul lui D­zeu, el fu condamnat la 6 luni de închisore, căci zise judecătorul: “„In sfinta Eusie de ar veni chiar D-zeu Tatăl tot ar fi arestat, dacă n’ar avea un pașaport în regulă“. Un duel american din Petersburg ni se scrie : O adâncă emoțiune a produs la­ Varșovia sinuciderea unui pasager în hotelul „New- York.“ Duminica trecută, sosi acolo un tînăr, care luă pentru câte­va zile o odaie. In registrele hotelului ei se înscrise cu numele de Nicolai Palceff, student în drept. La fie­care dimineață, tînărul pasager era forte agitat până la sosirea curierului și întreba mereu cu un glas tremurător dacă nu e vre-o scrisoare pentru el. La răspunsul negativ al curierului, agi­tația tînărului se mai potolea. Se vedea forte bine că pasagerul așteaptă prin poștă vre-o veste teribilă. Mercuri dimineața, sosi la hotel o scri­­sore pe adresa „Nicolai Palceff.“ Tânărul când o primi­se făcu galben ca un mort, apoi se retrase în odaia sa, unde se închise. Imediat în urmă se auzi o detunătură de revolver. Chelnerii alergară la odaia pasage­rului, sparseră ușa și găsiră pe nenorocitul zăcând jos cu tâmpla găurită de un glonț. Intr’o mână ținea revolverul și în cea­­l­altă avea încă scrisoarea fatală, care cu­­prindea următoarele rânduri: „Fă’ți datoria, cum mi ași fi făcut’o și eu, dacă sorții ar fi căzut asupra mea. Dacă viața ți e mai scumpă de­cât cinstea, poți să ți-o păstrezi, dar disprețul meu te va ur­mări pretutindeni“. Se vede foarte bine din această scrisoare că nenorocitul a fost victima unui duel a­ 8 a­ merican. Numele crudului său­ adversar nu s’a putut încă afla, cu toate cercetările po­liției. O cugetare pe zi Dacă ochii sunt „oglinda“ sufletului, cum se zice, arta de a se fabrica oglinzi bune e foarte înapoiată. O familie măcelărită Un nebun își măcelărește familia cu lovituri de topor O crimă oribilă a fost săvârșită la 10 c. în Metzeral (Alsacia). Inspectorul vamal Eduard Zü­hlke se pre­­zintă în seara acelei zile la poliție și punând pe masă un topor mânjit cu sânge zise : — Am venit, să mă arestați. Mi-am p­­omorît femeea și pe cei doi copii ai mei. Imediat, un comisar se transportă la lo­cul crimei și găsi că denunțarea nebunului era adevărată. Intr’o colne zăcea cadavrul unei femei ciopârțită cu lovituri de topor. Alăturea zăcea un copil, de 15 luni cu ca­pul spart în două bucăți. Ducându-se în bucătărie, comisarul găsi cadavrul unui bă­­ețel de 5 ani. Capul micului cadavru era despărțit de trunchiut. Ucigașul Zi­hlke povesti cu un sânge rece ne­mai pomenit scena măcelului: „Mă hotărâsem deja de mult să isprăvesc cu nevasta mea, care mă înșela. Aseară ea nu veni de loc acasă. O căutam­­ totă noptea fără a o găsi. Mă dusem­ atunci acasă și luând un topor crapain capul copilului celui mic. Căutam pe cel­ l’alt băiat și nu’l găsii acasă. El se juca cu copiii vecinului, îl luam­ de la joc și’l adusem­ acasă. Pe drum el mă­ întreba unde’l duc, dar nu-i răspun­­sesu, îl luaiü în bucătărie și punându-i gâ­tul pe un lemn gros, îi tăiară capul cu o singură lovitură. Pe la 10 dimineața, femeea mea veni acasă. Ea nici numi spuse unde a fost totă noptea ci me întrebă unde sunt copiii. O duseiu în bucătărie și -l aretaia cadavrul băiatului. Ea începu să țipe, dar nu-i dădui răgaz. Cu o lovitură în cap o­ameții și apoi începuiu să dau într’însa orbește. Câte lovituri am dat nu știu. Am ră­mas până seara acasă și acum am venit să mă dau pe mâna justiției. Prin disecție s’a constatat că femeea că­pătase 46 de lovituri de topor. Zühlke a mai stat o dată închis într’o casă de ne­buni. E așa­dar probabil că a săvârșit a­­ceastă crimă într’un acces de nebunie. O hoție îndrăzneață Din Elberfeld ni sa scrie cu data de 14 curent: Cu o îndrăzneală nemai­pomenită s’a făcut astă nopte o spargere în magazinul giuvaergiului E. Greif. Hoții sparseră mai întâi o portă care dă în stradă, intrară în curte și tâiară tóte sâr­­mele sonerielor electrice, zgăriară apoi cu a­­jutorul unui diamant un geam și scoțându-i, putură să între în magazin. După ce spar­seră casa de fer, hoții scoserâ dintr’ânsa ca la 5000 de mărci în numerar. Eî jefuiră apoi complect magazinul lăsân­­du-l cu desăvârșire gol. Iși póte cineva închipui desperarea neno­rocitului giuvaergiu, care din bogat ce era ieri a ajuns într’o singură nopte sărac lipit. Poliția caută pe făptuitorii, dar tóte cer­cetările au rămas zădarnice. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Dulceață și... dulceață Sara Faces avea musafiri. Trebuia să le dea dulceață și n’avea lingurițe. Dar dacă n’avea dumneaiei, avea stăpână-sa, doamna Paulina Demetrescu din Str. Primă­verei No. 30 bis. Și ce mai lingurițe, tot una și una, de argint, zeu, așa. Să le sorbi eu... mâna și mai multe nu. Și Sara a sorbit, ca să dea dulceață mu­safirilor, dour pe alese. Dar vezi că, așa ie lumea, d­na Demetrescu nu vrea să i se în­trebuințeze lingurițele de străini și de aceia — 3 — a trimis pe Sara ca să ia dulceață la sec­ția 6. Vine iarna Nici mai încape vorbă că vine iarna. Me­­reu se cumpără la scurteici fără știrea ne­gustorilor. O probă și mai mult de sosirea gerului ie­și scurteica cumpărată de Lu­iza Costache fără știrea d­l­ui colonel Du­­mitrescu din str. Romană No. 54. D. colonel, aflând de aceasta, și-a luat scurteica înapoi și a trimis pe Luiza să’și cumpere una de la blănăria secției 7. Spânzurat Sâmbătă noptea pe la orele 2 și jumătate s’a găsit spânzurat de o cracă, în aleea de la Șosea, un toner ca de 18 —20 ani. Secția 7 s’a anunțat. Dobitoace fără stăpân S’au găsit pe stradă următoarele dobitoce fără stăpân . O iapă cu mânzul ei și iar o iapă. Cea d’ântei se află cu fiu său la secția 23, iar cea de-a doua văduvă la secția 22. Lepădat Pe bulevardul Oborului, drept No. 2 s’a găsit lepădat un copil de sex bărbătesc în vârstă ca de două luni; secția 48 s’a anunțat. O escrocherie dibace Una din escrocheriile cele mai rafinate a fost săvârșită zilele trecute la Londra. Un fermier bogat din împrejurimile Lon­drei se duse să petreacă câte­va zile în oraș. In hotelul în care descinse, locuia un tî­năr cu care fermierul făcu în curînd cunoș­tință. Tînerul părea a fi foarte bogat și vorbea mereu­ de minele de diamante pe care tatăl său le are la Capul Bunei­ Spe­­ranțe. Tinerul avea mania de a paria la ori­și ce ocazie și de cele mai multe ori perdea. Fermierul îl câștigase deja în acest mod câte­va lire Sterlinge. Sâmbăta trecută, fermierul și tinerul său prietin se aflau în salonul hotelului. Pe când vorbiau ei, o fata tínera intră în salon și se așeză la o masă unde se puse să citească într’un jurnal. — Ce fată frumoasă! zise tínerul, ași vrea să’i fac cunoștința. — Așa cu una cu două, nu merge! răs­punse fermierul. — Ba o să vezi că merge, zise tânerul și, apropiindu-se de fată, o salută și începu să’i vorbească. Pata ridică pejtii de pe jurnal, aruncă o privire disprețuitoare don Juanului și­­ a­­menință că dacă­ nu’i dă pace va chema pe hotelier. Tânărul se retrase plouat. El reveni lângă fermier și-i zise, mușcându-și buzele: „Fata asta mă ațâță tocmai prin purtarea ei și jur să o iau de nevastă.“ Fermierul avu un zîmbet de neîncredere. — Nu mă crezi? Ei bine mă prind pe 500 de livre Sterlinge că peste o săptă­mână... nu, peste o zi... peste un ceas, fata asta să devie logodnica mea. — Primesc, strigă fermierul, 500 de­ livre Sterlinge dacă peste un ceas ne o recomanzi ca logodnica ta. Banii fură depuși la hotelier. Tinerul se apropie din nou lângă fata care citea. Ea ’l respinse din nou, dar ei știu să-i vorbească cu atâta elocință în­cât nu trecu nici un ceas și el putu să reco­mande fermierului pe logodnica ce și-o câș­tigase așa de curând. In aceeași seară tânărul luă cele 500 de livre câștigate și dispăru. După câte­va zile, fermierul află că fu­sese victima unei escrocherii dibace. Tânărul și fata erau o pereche de escrochi, înțeleși ca să jumulească pe cei ce cadeau în cursă. Acte oficiale Sunt numiți în serviciul direcției Moni­torului oficial și Imprimeriei Statului: D. N. Caragially-Costache, corector permanent la Monitorul oficial; D. Constantin Popo­­vici, ajutor-registrator și D. Cristofor Nicu­lescu, țiitor de registre la depozitul general. D. G. Malcoci este numit verificator clasa II în serviciul casierielor generale de județe, în locul d­lui N. Ursan, destituit; d. I. L. Cecropide, actual agent de control la fabrica de spirt Ianca, din județul Brăila, se numește în aceeași calitate la fabrica de bere Oppler din București. d. I. Ionescu, actual agent de control la fabrica de spirt Baia, din jud. Suceava, se permută în aceeași calitate la fabrica de spirt Ianca, din jud. Brăila și d. P. Popescu, se numește agent de control la fabrica de spirt Baia, din jud. Suceava. D. I. Nicolescu, este numit econom ma­­gaziner la școala de medicină veterinară. DISPERAREA AMANȚILOR Un tener împușcă pe doctorul care îl anunță mortea iubitei sale O tragedie din cele mai oribile s’a pe­trecut zilele trecute în orașul Charcon. In noptea de 11 c., doctorul Krause fu deșteptat din somn de un tânăr care îl chema repede la o bolnavă. Doctorul se îmbrăcă, dar uitându-se afară și văzând că plouă, ceru să i se aducă o trăsură. Tânărul plecă. Trecând pe lângă un portar el îi zise: — Mă duc să aduc o trăsură, dar dacă în timpul acesta iubita mea mare, îl omor și pe doctorul. Portarul alergă sus și raportă medicului acestă amenințare. Medicul însă nu dădu nici o atențiune acestor vorbe și urcându-se într’o trăsură alergă la locuința bolnavei. Când ajunse aci, el constată că pacienta murise deja de un sfert de ceas. Intorcându-se atunci către tânărul care ’l adusese, îi zise : « — Sunt de prisos aci, mai bine ar fi adus un popă. Tânerul la început nu vru să crează cu­vintele medicului. El asigură pe doctorul Krause, că trebue să fie numai un leșin și ’l rugă să nu plece ci să mai încerce vre-un mijloc. Doctorul, ridicând din umeri, se îndreptă spre ușă și uși. Dar nu făcu de­cât câți­va pași când o pocnitură de pistol se auzi și nenorocitul medic căzu jos lovit de un glonț în spate. fr­ucigașul a fost arestat imediat. E un tâ­năr contabil anume Petru Sej­ian, care trăia de câți­va ani în concubinagiu cu răposata Olga Pavl­ovna. D-rul Krause a fost transportat la spital. Starea lui lasă puțină nădejde de scăpare. Tra­­stat pe zi Teițel cu brânză dulce Fierbi tăiețeii în apă sărată, ai o formă deja unsă și prăfuită cu pesmet sau cu făină; pui un rând de tăiețel și unul de brânză, și puțin unt, apoi iar un rând de tăiețel altul de brânză până ce se va um­ple forma , apoi așeză la cuptor și lași pănă ce se va rumeni. In fundul formei se face o cotă rumenă, torni pe farfurie astfel ca fundul să rămâe sus. Adormită de 8 zile Un caz de nonă se comunică din Skören (Prusia orientală). O femee bătrână de 79 de ani, era ocu­pată la 5 cm cu mulsul vacilor, când de­o­­dată duse mâna la cap și cu țipătul de : „Ah! Capul!“ căzu jot fără simțiri. Ea fu dusă în casă și de atuncea dorme de un somn adânc. Respirația îi e regulată ca la un om sănătos. Fiul ei din când în când îi ridică capul și îi toarnă pe gât câ­te­va linguri de supă sau de ceai. Ea des­chide câte­odată ochii dar imediat iar îl în­chide. Toate sforțările de a o deștepta nu ajută întru nimic. HAZ Sfârșitul unei certe între d. și doamna Păcală. — Ah! cât de mult aș dori să te ia dracu ! — Vezi cu cât sunt mai bun decât tine ? Eu me rog la D zeu să te cheme cât mai curând în vaia­­ Marți, 9 (21) Octombre 1896 Dublă sinucidere la Berlin Corespondentul nostru din Berlin ne scrie : Luni seara, un tiner însoțit de o fată fru­moasă și elegant îmbrăcată se prezintă la oțelul „Englischer Hof“ și ceru două odăi. Tinerul părea a fi în cea mai bună dis­­pozițiune. El ceru să i se aducă demâncare și cei doi streini c vnară cu cea mai mare poftă. Pe la miezul nopții, personalul hotelului fu speriat prin mai multe detunături ce por­­neau din una din odăile ocupate de noii sosiți. Când ușile fură sparte, tânărul și tova­rășa lui zăceau deja pe pardoseală întinși într-un sac de sânge. Tenera fată avea o rană în pept; glonțul îi intrase în inimă. Streinul își trăsese un glonț în cap. El mai ținea revolverul în mână. Moartea trebue să fi fost instantanee la amândoi. După cer­cetările făcute rezultă că tânărul e un stu­dent în medicină, fiul rentierului L., care șade aci în strada Ritterstrasse. Fata e de familie bună și părinții ei lo­­cuesc în strada Hastam­anallee. Din scrisorile găsite la denșiî rezultă că un amor nenorocit i-a împins pe amândoi la sinucidere. Cronica științifică Locuit cu electricitatea Ia ședința sa din urmă a academiei de medicină din Paris, d. dr. A. Fort a co­municat un caz foarte curios. E vorba de o fată de 19 ani, isbită de o strâmtare a esofagului, provenită în urma înghițirii greșite a unui lichid sau a unui solid; bolnava, redusă în stare de schelet, era muribundă și nu cântărea decât 40 de chilograme. D ml Forth, supuind-o proce­deului său de electroliză lineară, a vindecat o cu desăvârșire în 7 săptămâni. D-ș0ra L... mănâncă acum ori­și­ce și a crescut în greutate cu 17 kilograme. E ve­selă și sprintenă ca și mai nainte. Metoda d-lui Fort consistă în distrugerea părților bolnave sau a cicatricelor care îm­piedică funcționarea normală a unui organ printr-un curent electric. Această metodă tinde să se generalizeze din ce în ce mai mult, căci nu produce du­reri și înlătură adese­ori operații sângerate. Știri prin­ poștă Francia—Se scrie din Paris că comisiu­nea bugetului a admis decisiunea sub-comi­­­­­siunei prin care se adoptă suprataxa asupra­­ produselor farmaceutice; chestiunea budge­­tară se găsește ast­fel regulată cu un esce­­dent de 1 milion și jumătate. — Niște mari furtuni au fost la Calais și Dunkerque; un bastiment englez și unul o­­­landez s-au cufundat. — Yachtul „Chazaire“, având pe dânsul pe împărăteasa Austriei, își urmează călă­toria de explorare pe coastele Franței. După ce se opri câteva zile la Marsilia, a vizitat Tulonul și insulele Hyeres și apoi a plecat spre Cannes. — Anul viitor se va face o expoziție in­ternațională la Bordeaux. Ea va dura de la 1 Main până la 5 Noembre 1891. * * * Italia. — Ni se scrie din Roma: Niște făcători de rele s’au introdus în casa doctorului Artet și i-au furat 200.000 fr. în valori. — Un mare incendiu a izbucnit dăunări într’o fabrică de hârtie din Bologna. A ars Întregă fabrica și abia după 10 ore s’a pu­tut liniști focul. Pagubele sunt de peste 130 mii de lei. — La Gratteri, în Sicilia, a izbucnit o revoltă contra primarului pentru introdu­cerea unor taxe noi pe lucrurile de consumație. Au intervenit jandarmii. Primarul, mai mulți orășeni și câți­va jandarmi au fost răți răniți în luptă. * OCHII DRACEAI EOMNI XOR­A -p.-p. SBaRZA.­ȚES — Sfinte Doamne ! — Și nu vărsatul ordinar, ci versatul negru. Institutoarea se îngălbeni și căzu în ge­­nuchi. — Doamne, zise ea, fie-ți milă de noi! — Trebuie să-ți spun, reluă medicul, că e primejdie pentru aceia cari vor îngriji de copil. — Ce primejdie, c-le ? — Primejdie de moarte. — Nu me tem de moarte, ea, zise ea, ridicându-se, dar nu vreau să moară el. — Ar putea să fie dus la spital. — La spital: Oh! nu, d-le, nu ! îmi zice mamă, e fiul meu. Numai eu mă voi­ a­­propia de el, singură o să mă lupt în con­tra răului de care sufere. Ah ! d le, o să vezi cum o să îngrijesc de el, o să-i scap. — Așa­dar nu te temi? — Nu, d-le. — Devotamentul d tale ie admirabil, d-ră. — ’Mi fac datoria. — Atunci D-zeu să te ajute. — Am încredere în el, d le, și o să me ajute, dar n’o să am și ajutorul dtale? —­ O să­­ l ai. Nu e meșteșugul meu ca să mă lupt în contra răului și să fac totul ca să gonesc martea ? — Dar, d-le, cum a putut Euric să se îmbolnăvească de bula acesta crudă. — Nu ști, e primul caz pe care a constat la Cannes și doresc să nu mai fie altul. „Vai! n’avem în draga nostră Franță, numai flagelul războiului; mai avem încă și al acestei bule epidemice care, în clipa a­­ceata, bântuie provinciile nóstre. „Suferim de o invaziune îndoită. Marcelina se instală la capul lui Enric și îngriji ca o mamă de copilul inimii ei. D-na Chaumontel, cu tóte că iubia ca tânăra sa rudă, nu mai îndrăznea să intre în vaaia lui. Afla de mersul bólei prin bărbatul său, mai puțin fricos ca ea, și de la servitóre care ducea de mâncare institutor ei­ ferindu­se cât putea ca să nu se molipsească. Marcelina așezase un pat în odaia bolna­­navului și nu’l părăsia un minut, își îndeplinea opera de devotament cu cel mai mare zel. Nu se gândia că era expusă neîncetat la primejdie; ea nu se da înapoi din fața da­­toriei ce’șî impusese și respira aerul molip­sit al odăiei fără să se teamă de consecințe. Pe rând, una câte una, după cum recoman­dase doctorul, care venia din când în când, storcea bubele purulente , ștergea nădușala periculosă a corpului, spăla rufăria și legăna pe copil, mângâindu’l, liniștindu’l cu vorbe dulci. Doctorul era minunat, și nu ascundea d-lui și ci neî Chaumontel admirațiunea care i-o pricinuia purtarea Marcelinei.­­ Numai o mamă, zicea el, e în stare de un așa devotament. De câte ori bolnavul deschidea ochii, ve­dea pe Marcelina plecată spre el, liniștită și zîmbitoare, căci nu trebuia să’l sperie. Copilul se uita la ea cu adorațiune. Privirea lui o înduioșa. — Iată plata ostenelelor mele, își zicea ea. Intr’o dimineață, medicul, vesel, zise Mar­celinei : — D-ră, bolnavul d-tale e scăpat! Ea nu’și putu stăpâni un țipăt de bucurie. — E scăpat, mulțumită d tale, reluă doc­torul ; și acum, îți spun că ai făcut o mi­nune. — Ah, d-le, răspunse ea plângând de fericire, D-zeu a făcut minunea asta. »Doctorul zîmbi, apucă mâinele tinerei fete și zise cu emoțiune : — Bine. Adăogă : — Ești prea ostenită; îți ordon acum să te îngrijești și d ta. Fu o zi frumosă pentru Marcelina. Cu câtă bucurie își îmbrățișa elevul ! — Ah! ce fericit o să fie tatăl dtale­i îi zicea ea. — Da, o să fie fericit, ah? mamițo, dacă ai ști cum te iubesc. — Oh! da, mă iubești? — Și nici­odată n’o să uit ce ai făcut pen­tru mine. — Nu era datoria mea să te îngrijesc ? — Enric zîmbi. — Mămițo, zise el, mai sarnta-me odată. In vremea asta d. Palmery nu primise nici o veste de la fiul său. Se ingrijase și scrisese. D-na Chaumontel îi răspunse : „Nu ți-am scris câtă­va vreme, pentru că „nu vream să te îngrijăm și să te facem „să pleci repede din New­ York. „Enric a fost forte bolnav și, nu mă tem „ca să ți-o spun, acum când ie pe cale de „vindecare, că a fost în pericol de morte. „In timp de mai multe zile, medicul, pe „care l’am chemat să’l caute, nu credea sâ’l „ scape. „Dar Enric avea lângă el pe d-ra Marce­­„lina de Langrolle, al căreia devotament în „această circumstanță gravă, a fost admi­rabil. „Ceea ce a făcut pentru elevul său, o „mamă pate n’ar fi făcut pentru fiul ei. „Doctorul, în admirațiune, nu știa ce „laude să mai aducă institutor ei. „Această fată de un înger, d-le Palmers : „îngrijirile ce a dat fiului d-tale, au izgo­­­nit martea, îi datorezi viața lui Enric.“ ■ D. Chaumontel plecase la Paris în pri­mele zile ale armistițiului. Se învoiseră ca d-na Chaumontel, Marce­lina și Enric să se întoarcă la Paris îndată ce acesta va putea suferi fără primejdie o­­boseala călătoriei. (Va urma).

Next