Universul, martie 1891 (Anul 8, nr. 52-82)

1891-03-26 / nr. 77

Universul No. 77. Ars de vitt­ ­emeea locuitorului Ivan Ivan Colarez, din comuna Brastavețu, județul Romanațî, voind sa pună gaz în lampă, dintr’un vas ce era în apropiere de foc la vatră, gazul s'a aprins și focul s’a comunicat la copilul numitului, Florea, în etate de 8 ani, care copil din causa arsurilor, noptea următore a încetat din viață. JLxate oficiale Sunt confirmați și transferați: D. Iosif Georgescu, copist în cancelaria prefectura Constanța; d. Dimitrie Dia­­mandescu, copist în cancelaria sub-prefec­­turei la plaiul Nucșora-Dâmbovița ; d. P. Minciunescu, registrator-arh­­ivar la sub­­prefectura plășei Podgoria; d. Haralambie Corcoveanu, copist în cancelaria sub-pre­­fecturei plășei Rîurile­ Argeșel, jud. Muscel; d. Gheorghe Necșulescu, sub-comisar poli­țienesc în orașul C.­Lung ; d. Nicolae Geor­gescu, copist în cancelaria sub-prefecturei plășei Cricovu-Podgoria ; d. Alexandru Pu­­ch­enaru, registrator-arh­ivar la subprefec­­tura plășei Câmpu-Tergșor, jud. Prahova ; d. Scarlat Dum­itrescu, comisar polițienesc în orașul R.­Sărat, și d. Iancu Andoniu e numit controlor al casei de credit agricol din jud. Tutova, în locul d-lui Iorgu Vaia. DRAMA DIN PARIS Acum două luni, d. Arthur Bardelle, de 32 ani, care avea o prăvălie de fierărie în foburgul Saint-Martin, a fost lăsat de nevastă-sa, o femee numai de 18 ani. Ea plecase din domiciliul conjugal luând cu densa o fetiță mică de un an și jumătate. Comerciantul, disperat, așteptă câtă­va vreme ca nevastă-sa să se întoarcă, dar dorea mai ales să -șî aibă fetița. Miercurea trecută, d. Bardelle trecând prin strada Chardon, se întâlni cu fosta lui nevastă. Fără să spuie un cuvînt, el scoase un revolver și trase de trei ori. D-na Bardelle fu rănită la mâna stângă, un glonț lovi pe un copilaș mic care se juca pe stradă. Trecătorii puseră mâna pe omoritor, care nu se opuse de loc. Dus la comisariatul de poliție, el declară că nu vroia să o­­moare pe nevastă-sa, ci numai să se ex­plice cu dânsa. Dar fiind coprins de furie, el nu mai știu ce face și a tras. Tânăra femeia a fost dusă la o farma­­cie, unde i se dară primele ajutoare, și în aceiași zi plecă la părinții săi în provincie. DILE JUSTIȚIEI Sunt numiți: D. Gheorghe I. Rădulescu, actual por­tărel la tribunalul Brăila, cap al portă­reilor aceluiași tribunal, în locul d-lui Lupu Gheorghiu, demisionat; d. Gr P. Stănescu, portărel la tribunalul Brăila în locul d-lui Gh. I. Rădulescu,, și d. Al. Bibicescu, , a­­jutor de grefă la același tribunal, în locul d-lui Ch­r. P. Stănescu. UN BANDIT PRIMEJDIOS Poliția din Paris caută pe un bandit din cei mai primejdioș­, supus german, care a comis în Belgia și în Franța, nenumă­rate furturi prin efracție și cu mâna ar­mată. Acest individ, care se numește E­­duard Sommer, a purtat următoarele nu­miri: Franț de Sommer, Meyer, Jussen, etc. El a făcut numeroase furturi în drum de fier. Sommer se introducea în tren și devaliza pe călători. In 1880 a fost con­damnat la 15 ani de reclusiune, la Anvers, dar în curând scăpă și își reîncepu me­seria. Fiind arestat din nou la 1883, el fu condamnat la alți 10 ani. In noaptea de 19 Septembre 1889, el fugi din închisoarea de la Verden (Bel­gia) unde își făcea pedeapsa, omorînd 2 gar­­diane. 76 După ce mai făcu un furt important în drum de fier, între Scharbeck și Bru­xelles fiind urmărit apoi de aproape de poliție, el se refugia la Asuières lângă Paris cu o femee anume Maria Richard. Anul trecut, Sommer auzind că complicii săi fuseseră arestați la Bruxelles, se grăbi să plece din Asuiăres. De atunci i s'a per­­dut urma. Sommer e un bărbat de 35 de ani, tot­deauna îmbrăcat după ultima modă. Vor­bește foarte bine limbile franceză, germană, engleză și flamandă. Se bănuește că acest Sommer este au­torul furtului de giuvaeruri ale d-nei de Rothschild, care s-a comis acum câte­va luni în drum de fier între Paris și Colonia. Semnalmentele acelui făcător de rele se potrivesc întocmai cu acele ale banditului de care am vorbit. Un­ sfat pe Pentru a împiedica sudoarea mirositore a piciorului, întrebuințați săpun de tanin, care se obține amestecând 16 părți de praf de săpun cu o parte de tanin. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Prunc­ ucidă Maria Șerban, urmărită de parchet pen­tru că pe când se afla în serviciul d-lui avocat Gr. Stănescu din strada Inocenței, și-a omorît copilul aruncându-l în latrină, a fost arestată de secția 16. Pâine lipsa Secția 8 a arestat pe brutarul D. Popa, la care s’au găsit 116 pâini lipsă la greu­tate. Greva seminariștilor din Galați Neorânduiala de la seminarul din Galați s’a înlăturat. Aprobându-se de minister de­­cisiunea consiliului școlar, cei 6 elevi din cl. III, găsiți mai vinovați au fost excluși, restul au reintrat în îndeplinirea datoriilor. Tot­odată d. profesor Iulian a fost tran­sferat la divisionara de la liceu­, în locul d-lui D. Ghindaru, care a fost numit la seminar. ----------- mmmmmmmmmmmmamnammmmmmmmm Un proverb pe zi Așa cap, așa chiulap. ...........— ■ ---­( Turcesc). IN BARCĂ INTRE CAPRI Șl SORRENTO I. Copila dulce sta tăcută, Cu capu’n palme rezemat, Și ochii ei pândesc, din barcă, Un punct, pe mare, depărtat. Dar eu, nu văd nimic pe mare, In urmă Capri am lăsat, Departe încă e Sorrento, In umbră dulce legănat. Ba da!.. zăresc ceva în zare, Pe orizont... departe... sus, Véd pânzele și văd catargul De vântul Lybiei adus. Atunci obrazul i s’aprinde Și’ncepe a cânta de dor, Iar glasul i se pierde’n valuri încet... încet.... încetișor.... Și iarăși cântă și iar tace, Privind pe luciul întins. O­.. Cum aș vrea, copilă dulce, Să aflu dorul tou aprins ! II. Ca glob de flăcări, soar­ele-apune, El își urmează vecinicu’n drum, Măreț Vestivul, sus, către ceruri, Ridică stâlpii aprinși de fum.­­ Clopotul sună ruga de seară,­­ „Ave Maria!“ a resunat,­­ E ora sfântă a rugăciune!, Totu’n tăcere a reintrat.­ Și să închină toți marinarii, Șoptindu’și ruga încetișor. Copila vise, nu’șî mai ia ochii, Vasul s’aproprie ușor... ușor. Iată’1... Sosesce... E lângă barcă. Se dă salutul obicinuit. — De­odată vise s’aude­ un țipet. Un june ’n mare s’a asvârlit. Copila ’1 vede, copila strigă: „Ah! Peppo dragă! Al meu amor ! „Sfântă Fecioară, scapă’l din valuri! „Sfântă Fecioară, dă’i ajutor!“ S’aude un zgomot pe lângă barcă Și-un braț apare, din val­eșind, — In urmă capul... Doi ochi spre față Se văd, din mare, viu strălucind. III El sare ’n barcă și lângă pieptu’i, Ud, ars de soare, dar plin de dor, Strânge copila încântătoare, Șoptindu’i vorbe dulci de amor. Dar ea ’î desface brațele goale. — Vino acasă! — îngână ea. — Ț­-am adus daruri, scumpe, frumose, Comoare mândre, iubita mea! — Atunci din sînu’î aruncă ’n poale Pietrele scumpe ce-ați adunat, Mândre podoabe și lungi șireaguri De roș și mar’e mărgean curat. „Africa, dragă, are mărgean­uri.— „Dar în Sorrento mi-am regăsit „Pe cea mai scumpă Perlă din lume!— * «••••* • * • • * * • „Vino acasă !... Sunt obosit!... Galați, Martie 1891 Carol Scrob. ■ ■"­­■" ■"1 t O cugetare p­e zi Sunt oameni, cari și când ies din baie nu ies curați. Infain u­cid groaznic Duminică seara, niște copii jucându-se în strada Vesbist din St. Josse-ten-Nood (Belgia) într-un­ loc viran, din bărătul ve­chiului spital, au găsit o mână de un co­pil nou­ născut. Băieții au dat brațul găsit unui agent de poliție și acesta îl duse la comisia din strada Bériot. Se chiamă imediat un doctor care con­stată că brațul a fost smuls cu putere. Din examinarea unghiilor, doctorul a de­clarat că copilul trăise mai multe­ zile. Inspectorul poliției a ordonat imediat să se facă cercetări în locul viran unde fu­sese găsită mâna. In cele din urmă se găsi un jurnal cu data de 11 curent, în care era învelită o bucată de piele cu păr de copil. Jurnalul era pătat de sânge proaspăt. Cercetările urmară înainte, dar pe la șapte ceasuri începu să cază zăpadă și pământul se a­­coperi cu o pătură albă, și atunci ele trebuiră să înceteze. Parchetul urmează cercetările începute de poliție. —-----—«a«" —» DUEL ȘI ASASINAT NI se vestește din orașul Cuneo (Italia) că s’a găsit în satul din apropiere Basse di Stura, cadavrul unui soldat din regi­mentul 81 de infanterie, cu trei răni la cap și puțin mai departe s’a aflat o sabie ruptă. După cercetările făcute iată ce s’a con­statat,­­ Soldatul Barini s’a bătut în duel cu un camarad al seu; acesta din urmă a rănit pe cel d’intăt lăsând­u-l în necuuoștință; pe urmă, în scop d’a fi sigur că n’o să se a­­fie de duel, l’a strîns de gât cu o sforă, să-l omoare cum se cade, și a aruncat ca­davrul într’un șanț. Autoritatea a pus mâna pe ucigaș în cazarmă pe când dânsul se culcase foarte liniștit ca toți cei­l­alți. După o încercare de sinucidere, dân­sul a fost arestat și a mărturisit cum s’au petrecut faptele. Ucigașul e fiul unor oameni cu dare de mână și foarte onorabili. H­AZ Mizerie neagră. Păcală se plânge unui prieten: — O duc greu­ de tot. Inchipuește-ți că pe lângă nevastă și cinci copii, mai hră­nesc și o mulțime de... iluzii. «———.....­ ...... •• C­oecii F^u­ri Ministerul, auzind pe consiliul perma­nent de instrucțiune, aduce prin aceasta la cunoștința generală că concursurile fic­­sate pe ziua de 20 Iunie 1891, publicate în „Monitorul oficial“ No. 264 din 28 Fe­bruarie 1891, pentru ocuparea catedrelor de scrimă și gimnastică de la liceul din Botoșani, de la gimnasiile clasice din Ba­cău, Fălticeni, Roman, Pitești, Buzău, A­­lexandria și de la gimnasiile reale din Craiova, Călărași, Turnu-Severin, Tecuciu și Beriad, se amâna pe ziua de 15 Oc­­tombre 1891. Concursurile pentru liceul din Botoșani și gimnasiile din Bacău, Fălticeni, Roman, Tecuciu și Beriad se vor ține în localul liceului din Iași, iar acelea pentru gim­­nasiile din Pitești, Buzău, Alexandria, Craiova, Călărași și Turnu-Severin se vor ține în localul liceului S-t. Sava din Bu­curești.­­ Neprezentându-se concurenți la con­cursul de la 15 Martie 1891, pentru ocu­parea cu titlul provizoriu a catedrei de i­­gienă de la școala comercială din Galați, se publică un nou concurs pentru ocupa­rea acestei catedre pe ziua de 5 Septem­­bre 1891, orele 12 din zi. — Concursul de la 15 Februarie 1891 pentru ocuparea cu titlul provisoriu a ca­tedrei de desemn și crochiuri de la școala teh­nică din Iași, nedând un resultat sa­tisfăcător, se va ține un nou­ concurs la 20 iunie 1891, orele 12 din zi. Lucruri din tota lumea. Animalele moderne și opin­iunea lor­-Vestitul cronicar parizian Aurelien Scholl ne spune că poetul suedez Palmstiern a asistat într’o pădure din Taunus la un sfat de animale și iată ce­ a auzit: Privighetoarea. Mi s’a spus că se plătesc zece mii de franci pe seară persoanelor care ar putea să cânte ca mine. Rândunica. Oameni vorbesc mereu de căpitanul Rook, Cristof Colum­b, Living­stone. Cine pare să fi călătorit atât de mult ca mine și să fi văzut lucrurile de atât de sus ? Maimuța. Sunt oameni mai urîți decât maimuțele și maimuțe mai urîte decât oamenii. Omul înlocuește blana prin vestminte ridicute , ceea ce noi facem fără ajutorul vre­unui meșteșug, el îndeplinește prin in­strumente și mecanică. Omul a combinat sunete de o mulțime de feluri care constituiesc un limbaj; a­­cest limbaj nu este tot ca al țărilor ve­cine. Noi avem cel puțin unitatea de ex­presie căci maimuțele din toate țările se pot înțelege Dacă omul are un suflet, maimuța care -i este asemănătoare, are de asemenea un suflet. Castorul. Nu se poate zice că suntem dușmani ai societăței ; satele noastre ar fi­ model pentru europeni; fie­care căsnicie are un compartiment. Cea mai mare înțe­legere domnește între noi. Furtul, adulte­ Marți, 26 Marte (7 Aprile) 1891, rul, asasinatul, sunt lucruri pe care nu le cunoaștem. Dacă noi n’avem suflet, oa­meni de asemenea nu au. Balena. Noi înconjurăm pământul în 47 de zile și omul abia-l înconjoară în 70 de zile. Leul. Dacă omul ar fi regele animalelor atunci regelui meu î-ar fi foarte mult frică de mine căci îndată ce mă zărește o rupă de fugă. Canarul. Omul caută de mult mijlocul de a sbura prin aer; en­­am, mijlocul acesta din naștere. Vulturul. Omul vorbește mereu de cer și eu trăesc în el. Corbul. Sunt medici și farmaciști, iar mijlocia vieței omenești este de 36 de ani; eu trăesc 100 de ani, fără farmaciști Viermele de mătase. Ei întrețin îmbră­cămintel­e bogate la femei. Stridia. După mine, flacă poftiți. Zimbrul. Ședința e terminată. Omul nu­mai ca să’șî scuseze cruzimea, ne-a adus pe pământul acesta, în vreme ce el se ridică spre nori. Neputând să’șî stabilească puterea în lumea asta de­cât prin forță, șî-a creiat o superioritate în altă lume pe care n’o cunoște mai bine ca noi: a­­devăru­l este că fără animale dânsul n’ar putea să trăiască în vreme ce animalele ar putea foarte bine să existe fără el. O abiene științifice. — S’a vorbit zilele trecute de’un duel curios care trebuia să se facă între doi doctori cari nu se întofe­­legeau asupra efectelor unui curent elec­tric alternat, asupra unui individ. Unul din acești doctori a propus celui­l­alt să se supună la acțiunea curentului spre a vedea isprava; din fericire, niște oameni cu cap au împedicat prinsoarea care putea să aibă urmări fatale. Acum, după exemplul acestuia, auzim de un alt duel științific. Doi doctori americani voiau să vindice boala unor indivizi, unul prin tăierea căr­­nurilor, altul prin electricitate. Dânșii au avut o idee bună; s’au hotă­­rit să se bată pe corpul altuia. Au decis așa­dar să ia fie­care câte 10 bolnavi și să constate asupra acestora resultatul metodelor lor de cură. In cazul acesta duelul o să fie foarte primejdios pentru... marturi. Știri prin poștă Franța.—Contele de Paris își schimbă consilierul și mandatarul politic. In locul d-lui Bocher, va fi contele de Saussonville Contele de Paris va publica în curînd o scrisoare prin care va recoman­da partidu­lui monarhist, pe d. d’Haussonville.­­ Din Rouen se anunță moartea lui Pouyer-Quertier, fost ministru. Se știe ca­ el a fost însărcinat, cu negocierile finan­ciare cu Germania în urma războiului din 70—71. Quertier s’a născut la 1820. — In urma unei certe pentru chestii de pescărie, mai mulți căpitani de vase de pescuit din Fécamp, s’au bătut trăgând linii asupra altora focuri de pușcă. Mi­nistrul marinei i-a suspendat. * * * Italia.—Marele bancher din Neapole, Et­­tore Borla, care ducea o viață strălucită a fost arestat pentru furt și falsificare de banc­note , creditorii lui în număr de multe sute erau să -l sfâșie în drumul către localul poliției.­­ La fortul Falcone de lângă Livorno, un soldat de sentinelă, Pern­, făcând foc și culcându-se lângă el, a fost găsit mort asfixiat de fum.­­ Regele Humbert a poftit la masă pe di Rudini, pe președinții camerei și sena­tului și pe ambasadorul Franței și la deș­ert a ridicat un toast ast­fel trăiască prie­tenia dintre Francia și Italia. Ambasado­rul Franciei a ridicat un toast pentru pros­peritatea Italiei. u Germania.—Se scrie din Berlin că con- Castelul Negru ROMAN DE Ilene «Ic I­ oni Aest Cât despre d-na de Frémeroi, era din contra fericită de plecarea fiicei sale, căci tot ce citise în ziarele de dimineață îi pricinuise cele mai grozave îngrijări. I se părea cu neputință ca poliția, informată cum era de numele și fosta locuință a lui Dickson, să n’ajungă cu înleznire ca să’i găsească la ocna din Carena sub numele lui Jean Mourel, și de ac­i s’ajungă până la ea. In ziua aceea, se gândea ca cu terore, o să fie pierdută sau cel puțin onoarea și odihna fiicei sale o să fie compromise. Era clar de preferat, până va sosi eve­nimentul acela teribil, ca Claudia să nu fie lângă ea, căci de­sigur, într’un moment dat n’o să mai aibă curajul să se arain­ză. Genoveva era într’adever într’o exaltare din cele mai grave. I se părea că aude încă țipătul bărbatului seu, credea că îl­­ vede mereu în sânge, neînsuflețit. Se aștepta în fie­care clipă să fie ares­tată, dusă la închisoare, tîrîtă pe băncile curții cu jurați, condamnată la rîndu-i. Și aceasta o să fie drept, își zicea ea, pentru că omorîse. Ceva mai mult, era sigură că individul care prînzise la gara din Mantes cu Mo­urel era Durest și, de jefuise sau nu pe mort, și de știa sau nu cum și de cine fusese omorît prietenul său, el era om­ și cum primejdios, pentru că cunoștea trecu­tul ei, al ei, Rose Lasseguet. Onoarea îi era dar în mâinele acestui mizerabil care, azi ori mâine, o să apară ea să i se plătească tăcerea. Așa­dar, admițând chiar că ea n’o să devie obiectul nici unei bănuieli și că jus­tiția rătăcită în cercetările ei, n’o să a­­jungă până la ea, Durest o să fie în­tot­­deauna gata, adevarată sabie a lui Da­mocles atârnată d’asupra capului său. Acest viitor o îngrozia mai mult ca pre­zentul. Gaerrard izbuti cu toate astea s’o asi­gure și s’o­ liniștească în­destul pentru ca ducesa să n’atribue fizionomia preocupată a mamei ei de­cât tristețea ce’î pricinuia plecarea sa, și seara se trecu fără ca d-na Frémerol să se trădeze, dar a doua zi de dimineață, când se despărți de fiica sa, la Mantes, ea zise repede lui Paul, care se întorcea la Paris: •— Vezi, prietene, vreau mai bine ca Claudia să nu stea­ lângă mine, căci crez într’adever că o să ajung să’i spui totul, te rog, nu me părăsi, mi se pare că’mî pierz mintea. După ce făgădui­a fenovevei să vie s’o vază mai în toate zilele și să’i aducă vești din Paris unde, vrea să supravegheze pe d. de Blangy-Portal, Paul luă loc lingă ducesă, pe care boala mamei sale o în­trista adânc, cu toate că spera că o să se întoarcă la vilă peste câte­va zile. După cum spusese cu sinceritate, tinera femee nu putea­ să fie o damă mare. Dacă în primele luni ale căsătoriei ei, amorul său propriu­ fusese natural măgulit de ran­gul 3 a care se rădicase pe negândite, avea în ea însă tot­odată o speranță neconșci­­entă să iubească și să fie iubită. Așa­dar, nu iubia pe bărbatul său, do­bândise destulă experiență ca să fie sigură că n’o să’l iubească nici­odată, și înțelegea destul de bine de asemenea că ducele n’a­­vea pentru ea nici măcar afecțiunea care poate, în căsnicie, să fie loc amorului și să dea nevestit acea dulce satisfacere a inimii care o lasă să trăiască în neștiința pasiunilor și o leagă de acela căruia îi poartă numele. Cu cât Robert începuse să’șî uite din ce în ce mai mult datoriile, cu atât fosta pensionară de la Visitandine își dase mai bine sema de tîrgul ce el făcuse luând-o de nevastă și abia mai îndrăznea să se între­be dacă simția ceva pentru el. Această primă decepțiune o făcuse să se întrebe dacă traiul la care se vedea condamnată era acela al unei femei de vârsta și starea ei, și mai cu seamă de când copila sa nu mai avea nevoe de dân­sa. Claudia se gândea la multe lucruri pe care neștiința de viață le depărtase din spi­ritul ei. Ajunsese astfel repede la convingerea că dacă ducele o părăsise, nu făcea a­­ceasta decât pentru o amantă, și cu tote că aceasta o emoționa oare­cum, orgoliul ei nu se revolta, dar își plângea viitorul de singurătatea care o aștepta. Simțurile ei chema amorul, inima ei era lacomă de el, și fiindcă în ceasurile ei de singurătate, căuta pe cine ar fi putut iubi, se gândia că Guerrard ar fi fost un bărbat încântător, așa după cum l’ar fi a­­les ea dacă ar fi avut dreptul să ’l alea­gă după gustul ei. In starea aceasta a sufletului ducesa se întoarse în strada Lille, iunie d. Blangy- Portal era așteptat cu nerăbdare pe a doua zi. Germain pregătise totul apartamen­tul stăpânului său, și el ves­ti pe Claudia că tinerul Gontran o să sosească seara cu preceptorul său. Gontran sosi seara cu preceptorul său. Primise ordin să le tri­mită o trăsură la gara Montparnasse. Această întoarcere a aliatului și a ele­vului său da loc să se înțeleagă că ducele avea de gând să-șî ia nevasta și copilul la Trouville. Aceasta și anunță tenorul mumii sale adoptive, când, sosind la otel o găsi pe peron așteptându’l. Gontran se luptă cu nevasta tatălui său politic, dar poate cu mai multă ceremonie,­­ca mai nainte de plecarea lui în Bretania­. In loc să o îmbrățișeze ceea ce ar fi fost foarte natural, îi întinse fruntea, fă­ră să-i ceară vești de sănătatea sa. (Va urma).

Next