Universul, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 259-283)

1891-10-18 / nr. 274

ANUL vm No.­­274.5 Bani în Capitala—10 Bani in Județe București, 17 Octombre 1891. IFIM­IÉl­l £»HUI SECUNDAR Ne-am arătat părerea de bine, văzând că vine în capul departamentului instrucției publice d. P. Poni, hotărît să facă o re­formă serioasă în învățământul public. Nu că avem mare nădejde că această­­ reformă se va face; de ani de zile, par­l­­amentul românesc se arată foarte re­­­­fractar față cu reformele ce s’au­ încercat, u­nii miniștri să facă. Sunt, se vede, alte lucrări mai „ur­­­­gente“ ; negreșit că certele politice, afa­­­­cerile personale, țin la noi locul muncii : ^serioase.­­ De aceea, d. Poni n’are sorți ca să iz­butească, cu reforma sa. Totuși, credem că e bine să e spunem câte­va idei întru ce privește reforma școalelor, — cu pedeapsa de a vorbi în pustiu.­­ ^ * * Socotim că învățământul, care duce pe om de la primele elemente de citit și scris — adică de la învățământul primar — trebuie să fie așa alcătuit în­cât să fie apt elevul pentru „orî­ și­ ce<­ învățământ superior. Bifurcările, propuse de unii, ca sistem, aplicate acum, nu pot de­cât strica ele­vului. Nu se poate afla de­cât arare ori dacă un elev e bun pentru matematici sau pen­tru filosofie, înainte de vîrsta de 17—18 ani, când isprăvește liceul. In școala secundară, trebue se căutăm a da elevului mijloacele de a-și putea a­­lege ori­și­ce carieră. * . * 4. Dar, în afară de această parte practică a lucrului, e chestia și de educația ge­nerală. Dacă vei băga în capul unui elev nu­mai fizică și matematici, sau dacă ’1 vei indopa cu latinească și elinească numai, vei scoate un om incomplect. Și nu se pot găsi oameni mai primej­­dioși pentru societate de­cât unilateralii. Ar fi și o economie pentru stat, și un Joine pentru toți, se se facă un program mixt, în care să se unească „clasicul“ cu „realul“, literatura cu știința. In acest chip, am putea avea licee în fie­care județ. Prin aceasta, am pune capăt anomaliilor la aceea a elevilor unui liceu, cari trebue să alerge în toate părțile ca să-și poată continua studiile. * * * Un învățământ mediu, în care să se dea o parte largă sociologiei, din care să se suprime studiile de prisos, cu facultatea e a învăța o singură limbă străină, an­tică sau modernă, ar satisface toate ne­voile. Rămâne ca în universitate să-și aleagă fie­care felul de studiu mai potrivit. Vineri, 18 (30) Octombre 1891 99* * Dumineca viitoare, 20 curent vom începe a publica, în locul romanului .Exilații in Siberia, care se sfîrșește, un nou roman istoric de cea mai mare sensație, adică:_______________________________ Va apare o fasciculă frumos ilustrată în fie­care zi și se va vinde 5 bani în toată țara. Opera complectă nu va fi mai mare ca 80 fascicule. CALENDAR PE 1891 Ortodox Jouî, 17 Octombre. —• Profetul Osie. Catolic Jouî, 29. Octombre. — Nicris. Soaiele resare la 6.35; apuue la 4.52* arestare dat de procurorul regelui, agenției siguranței publice au ridicat noaptea de la domiciliile lor și au­ transportat în temniță, pe cavalerul Intrigilla, profesor de mate­matică la liceu, cunoscut romancier, și pa doctorul Domenico Ciampoli, profesor de literatură italiană, tot la liceu, sub incul­pare că ami vîndut diplome de licență li­ceală. Au fost denunțați chiar de tatăl unui tânăr cu care făcuseră învoiala da vînzarea diplomei și de la care primi­seră banii. Orașul e adenc impresionat. Vulcan în mare n’am scris despre isbucnirea acestui vulcan în mare, lângă Panteleria. Vaporul de resboin „Tigru”, a plecat din Palermo la Pantelleria, având pe bord pe profeso­rul Riccio și câți­va guarzi al siguranței publice. Profesorul Riccio, examinând o piatră dintre acele aruncate din fundul mărei, a gâsit-o de caracter vulcanic. Erupțiunile continuă; apa se ridică la o mare înălțime însă cutremure de pământ nu se mai sim­țesc pe insulă. Se crede că dacă arunca­rea de petre și cenușe va ținea două luni, ca acum, se va forma în mare o insulă a­­vând în mijloc gura vulcanului. „Tigrul“ va sta la dispoziția locuitorilor din Panteleria pentru orice eventualitate. uixzsimoonsr. DIN ITALIA Corespondența part. a ziarului „Universul“ Roma, 13 Octombre. Scrisoarea Papei Dintr’un punct de vedere de mare im­portanță cum și ca simplă curiozitate, vă transcriu aci epistola pe care Papa a a­­dresat-o arhhiepiscopului francez din Aix in privința ultimelor scandale din Roma, epistolă de a cărei trimitere v’am anun­țat la timp și al cărei text mi l-am pro­curat cu foarte mare greutate. „Către venerabilul frate Francisc Xa­vier, Leon XIII, suveran pontefice. „Venerabile frate, salutare și bine­cu­­vântare apostolicească. „Cu mulțumire și cu o mare bucurie am întîmpinat sentimentele exprimate în scrisoarea ce ne-ai adresat îndată după în­toarcerea d-tale de la Roma. De­sigur, ln vremea șederii d-tale în Orașul Vecinic, atunci când atâtea mângâieri ne erau date de devotamentul și pietatea admirabilă a unei mulțimi așa de mari, nu presimțiam de loc necazurile și mâhnirile ce aveau să nu le procure așa îndată niște acciden­te neprevăzute. „E trist, precum singur ai înțeles, d’a le suferi, și să dea Dumnezeu cu ele să nu ne prevestească ceva mai trist încă. Nu putem în adevăr, să ne oprim de a ne teme de lucruri mai rele încă, văzând că se lasă a se insulta Pontificatul roman prin atâtea fapte nepedepsite prin desfrâui. „La ântâiul pretext dânșii și-au­ dat curs liber furiei și mâniei și numai­de­cât o­­rașul a răsunat de strigăte sălbatece. Ma­­jestatea unui templu foarte august a fost violată și Ponteficele a fost atacat cu in­sulte amare și gălăgioase. Numele catolic a fost acoperit de injurii și ciomegele, au­ curs pe spatele unui mare număr de pele­rini pe care n’au putut să-i protejeze nici legile ospitalităței nici nevinovăția lor. Cu adevărat s’a tratat ca pe dușmani niște oameni pe care numai evlavia și devota­mentul lor către sf. Scaun îi adusese la Roma. „După aceste atentate care au pricinuit o mare sguduire vechiului renume de dis­tincție și urbanitate italiană, e vădit că ura dușmanilor noștri crește din zi în zi. Ori­care ar fi artificiile hipocrate de care adversarii se servesc, intrigile urzite de dânșii contra noastră și a sf. Scaun nu rămân câtuși de puțin ascunse. „Cât despre d-ta, venerabile părinte, vei continua din toate forțele să lupți, d’împreună cu noi, pentru biserică. Iar pe toți acei care sub conducerea și auspici­ile d-tale, au­ venit spre noi la Roma, îi vei asigura de sentimentele noastre pă­rintești. Ca un gagiu al grației divine, vă dăm cu adevărat, venerabile frate, atât d-tale cât și scumpului d-tale oraș și în­tregului d-tale popor, bine­ cuvântare a­­postolică. „Dat în Roma la sf. Petru, la 19 Oc­tombrie anul 1891 și al pontificatului nos­tru al 14-lea Leon XIII, papă.“ Iată atâtea rânduri care au să facă o­­biectul a discuții violente prin ziare, multă vreme d’aci înainte. Stiinta la Vatican 1 9 Se anunță sosirea aci din Londra, a d-lor Woriarty și colonel Gourand aducând un fonograf colosal, fabricat într’adins pentru Vatican. Papa F ar fi comandat de acum patru luni. Meșterii vin să’l așeze. Se spune că fonograful acesta e auzit de la o mare distanță. Numai mașinăriile de orologerie care ’1 pun în mișcare costă zece mii de franci. Ce-o fi vrând să facă papa cu acest fonograf construit într’adins pentru Vati­can, nu se știe încă, dar o să aflăm. Profesori arestați La Catauia, în urma unui mandat de întâmplări din țară Criminală din ințiii Șa de rău omului când se îmbată dar femeei urît de tot. Multe nu ’nțeleg asta, tot așa n’a înțeles nici Profira Stoian din Bătrânești (Roman). Ea se îmbăta cât pu­tea mai des, lăsa baltă treaba casei, lăsa mâncarea la foc, își lăsa copila singură, avea o copilă mică nenorocita, și o vedeai la cârciumă. Deunăzi și-a primit pedeapsa, o pedap­­să de spaimă. Intorcându-se beată acasă, a luat copila s’o alăpteze. A adormit cu ea în brațe și când s’a deșteptat, ținea în brațe un cadavru. Mizerabila îșî înăbușise pruncul. Un om tartat Niște oameni din Ionășești (Tecuci) ur­când dealul de lângă acel sat, văzură un car cu 4 boi, slobod. — Ce să fie ? își ziseră dânșii și aler­gară la car însă d’o dată se opriră în­groziți. O priveliște de spaimă aveau în­­ainte-le. Un poloboc mare plin cu apă ste­­tea oprit într’o văgăună, având drept că­pătâi un"om mort. Capul nenorocitului era cu desăvârșire zdrobit; pe gură ,î eșise sângele. Se dete de veste la primărie și se con­stată că acel cadavru era al lui Constan­tin Enache care pe când mâna la deal carul, acesta dete cu roata în văgăună și se resturnă. Constantin vrând să-l oprească fu apucat de polobocul ce se prăvăli și așa rămăsese turtit. O maimuță ori Cât pe-aci Teodor Niculae din Chiliele (Roman) era să aibă o maimuță în familia sa. Nevastă-sa Maria era grea de acum no­uă luni și dânsul o îngrija ca ori­ce bun bărbat, dar când colo deunăzi, ce dete ea la lumină! O doamne, un copil cu capul ca de maimuță. Moașa a leșinat și Nicu­lae și-a pus mâinile în per. Din fericire monstrul era mort. Ast­fel Niculae a scă­pat de pacostea de a se numi tatăl unei maimuțe. Femeile’n sat zic că Maria s’a uitat prea lung la o maimuță in vremea din urmă

Next