Universul, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 259-283)
1891-10-18 / nr. 274
ANUL vm No.274.5 Bani în Capitala—10 Bani in Județe București, 17 Octombre 1891. IFIMIÉll £»HUI SECUNDAR Ne-am arătat părerea de bine, văzând că vine în capul departamentului instrucției publice d. P. Poni, hotărît să facă o reformă serioasă în învățământul public. Nu că avem mare nădejde că această reformă se va face; de ani de zile, parlamentul românesc se arată foarte refractar față cu reformele ce s’au încercat, unii miniștri să facă. Sunt, se vede, alte lucrări mai „urgente“ ; negreșit că certele politice, afacerile personale, țin la noi locul muncii : ^serioase. De aceea, d. Poni n’are sorți ca să izbutească, cu reforma sa. Totuși, credem că e bine să e spunem câteva idei întru ce privește reforma școalelor, — cu pedeapsa de a vorbi în pustiu. ^ * * Socotim că învățământul, care duce pe om de la primele elemente de citit și scris — adică de la învățământul primar — trebuie să fie așa alcătuit încât să fie apt elevul pentru „orî și ce< învățământ superior. Bifurcările, propuse de unii, ca sistem, aplicate acum, nu pot decât strica elevului. Nu se poate afla decât arare ori dacă un elev e bun pentru matematici sau pentru filosofie, înainte de vîrsta de 17—18 ani, când isprăvește liceul. In școala secundară, trebue se căutăm a da elevului mijloacele de a-și putea alege orișice carieră. * . * 4. Dar, în afară de această parte practică a lucrului, e chestia și de educația generală. Dacă vei băga în capul unui elev numai fizică și matematici, sau dacă ’1 vei indopa cu latinească și elinească numai, vei scoate un om incomplect. Și nu se pot găsi oameni mai primejdioși pentru societate decât unilateralii. Ar fi și o economie pentru stat, și un Joine pentru toți, se se facă un program mixt, în care să se unească „clasicul“ cu „realul“, literatura cu știința. In acest chip, am putea avea licee în fiecare județ. Prin aceasta, am pune capăt anomaliilor la aceea a elevilor unui liceu, cari trebue să alerge în toate părțile ca să-și poată continua studiile. * * * Un învățământ mediu, în care să se dea o parte largă sociologiei, din care să se suprime studiile de prisos, cu facultatea e a învăța o singură limbă străină, antică sau modernă, ar satisface toate nevoile. Rămâne ca în universitate să-și aleagă fiecare felul de studiu mai potrivit. Vineri, 18 (30) Octombre 1891 99* * Dumineca viitoare, 20 curent vom începe a publica, în locul romanului .Exilații in Siberia, care se sfîrșește, un nou roman istoric de cea mai mare sensație, adică:_______________________________ Va apare o fasciculă frumos ilustrată în fiecare zi și se va vinde 5 bani în toată țara. Opera complectă nu va fi mai mare ca 80 fascicule. CALENDAR PE 1891 Ortodox Jouî, 17 Octombre. —• Profetul Osie. Catolic Jouî, 29. Octombre. — Nicris. Soaiele resare la 6.35; apuue la 4.52* arestare dat de procurorul regelui, agenției siguranței publice au ridicat noaptea de la domiciliile lor și au transportat în temniță, pe cavalerul Intrigilla, profesor de matematică la liceu, cunoscut romancier, și pa doctorul Domenico Ciampoli, profesor de literatură italiană, tot la liceu, sub inculpare că ami vîndut diplome de licență liceală. Au fost denunțați chiar de tatăl unui tânăr cu care făcuseră învoiala da vînzarea diplomei și de la care primiseră banii. Orașul e adenc impresionat. Vulcan în mare n’am scris despre isbucnirea acestui vulcan în mare, lângă Panteleria. Vaporul de resboin „Tigru”, a plecat din Palermo la Pantelleria, având pe bord pe profesorul Riccio și câțiva guarzi al siguranței publice. Profesorul Riccio, examinând o piatră dintre acele aruncate din fundul mărei, a gâsit-o de caracter vulcanic. Erupțiunile continuă; apa se ridică la o mare înălțime însă cutremure de pământ nu se mai simțesc pe insulă. Se crede că dacă aruncarea de petre și cenușe va ținea două luni, ca acum, se va forma în mare o insulă având în mijloc gura vulcanului. „Tigrul“ va sta la dispoziția locuitorilor din Panteleria pentru orice eventualitate. uixzsimoonsr. DIN ITALIA Corespondența part. a ziarului „Universul“ Roma, 13 Octombre. Scrisoarea Papei Dintr’un punct de vedere de mare importanță cum și ca simplă curiozitate, vă transcriu aci epistola pe care Papa a adresat-o arhhiepiscopului francez din Aix in privința ultimelor scandale din Roma, epistolă de a cărei trimitere v’am anunțat la timp și al cărei text mi l-am procurat cu foarte mare greutate. „Către venerabilul frate Francisc Xavier, Leon XIII, suveran pontefice. „Venerabile frate, salutare și binecuvântare apostolicească. „Cu mulțumire și cu o mare bucurie am întîmpinat sentimentele exprimate în scrisoarea ce ne-ai adresat îndată după întoarcerea d-tale de la Roma. Desigur, ln vremea șederii d-tale în Orașul Vecinic, atunci când atâtea mângâieri ne erau date de devotamentul și pietatea admirabilă a unei mulțimi așa de mari, nu presimțiam de loc necazurile și mâhnirile ce aveau să nu le procure așa îndată niște accidente neprevăzute. „E trist, precum singur ai înțeles, d’a le suferi, și să dea Dumnezeu cu ele să nu ne prevestească ceva mai trist încă. Nu putem în adevăr, să ne oprim de a ne teme de lucruri mai rele încă, văzând că se lasă a se insulta Pontificatul roman prin atâtea fapte nepedepsite prin desfrâui. „La ântâiul pretext dânșii și-au dat curs liber furiei și mâniei și numaidecât orașul a răsunat de strigăte sălbatece. Majestatea unui templu foarte august a fost violată și Ponteficele a fost atacat cu insulte amare și gălăgioase. Numele catolic a fost acoperit de injurii și ciomegele, au curs pe spatele unui mare număr de pelerini pe care n’au putut să-i protejeze nici legile ospitalităței nici nevinovăția lor. Cu adevărat s’a tratat ca pe dușmani niște oameni pe care numai evlavia și devotamentul lor către sf. Scaun îi adusese la Roma. „După aceste atentate care au pricinuit o mare sguduire vechiului renume de distincție și urbanitate italiană, e vădit că ura dușmanilor noștri crește din zi în zi. Oricare ar fi artificiile hipocrate de care adversarii se servesc, intrigile urzite de dânșii contra noastră și a sf. Scaun nu rămân câtuși de puțin ascunse. „Cât despre d-ta, venerabile părinte, vei continua din toate forțele să lupți, d’împreună cu noi, pentru biserică. Iar pe toți acei care sub conducerea și auspiciile d-tale, au venit spre noi la Roma, îi vei asigura de sentimentele noastre părintești. Ca un gagiu al grației divine, vă dăm cu adevărat, venerabile frate, atât d-tale cât și scumpului d-tale oraș și întregului d-tale popor, bine cuvântare apostolică. „Dat în Roma la sf. Petru, la 19 Octombrie anul 1891 și al pontificatului nostru al 14-lea Leon XIII, papă.“ Iată atâtea rânduri care au să facă obiectul a discuții violente prin ziare, multă vreme d’aci înainte. Stiinta la Vatican 1 9 Se anunță sosirea aci din Londra, a d-lor Woriarty și colonel Gourand aducând un fonograf colosal, fabricat într’adins pentru Vatican. Papa F ar fi comandat de acum patru luni. Meșterii vin să’l așeze. Se spune că fonograful acesta e auzit de la o mare distanță. Numai mașinăriile de orologerie care ’1 pun în mișcare costă zece mii de franci. Ce-o fi vrând să facă papa cu acest fonograf construit într’adins pentru Vatican, nu se știe încă, dar o să aflăm. Profesori arestați La Catauia, în urma unui mandat de întâmplări din țară Criminală din ințiii Șa de rău omului când se îmbată dar femeei urît de tot. Multe nu ’nțeleg asta, tot așa n’a înțeles nici Profira Stoian din Bătrânești (Roman). Ea se îmbăta cât putea mai des, lăsa baltă treaba casei, lăsa mâncarea la foc, își lăsa copila singură, avea o copilă mică nenorocita, și o vedeai la cârciumă. Deunăzi și-a primit pedeapsa, o pedapsă de spaimă. Intorcându-se beată acasă, a luat copila s’o alăpteze. A adormit cu ea în brațe și când s’a deșteptat, ținea în brațe un cadavru. Mizerabila îșî înăbușise pruncul. Un om tartat Niște oameni din Ionășești (Tecuci) urcând dealul de lângă acel sat, văzură un car cu 4 boi, slobod. — Ce să fie ? își ziseră dânșii și alergară la car însă d’o dată se opriră îngroziți. O priveliște de spaimă aveau înainte-le. Un poloboc mare plin cu apă stetea oprit într’o văgăună, având drept căpătâi un"om mort. Capul nenorocitului era cu desăvârșire zdrobit; pe gură ,î eșise sângele. Se dete de veste la primărie și se constată că acel cadavru era al lui Constantin Enache care pe când mâna la deal carul, acesta dete cu roata în văgăună și se resturnă. Constantin vrând să-l oprească fu apucat de polobocul ce se prăvăli și așa rămăsese turtit. O maimuță ori Cât pe-aci Teodor Niculae din Chiliele (Roman) era să aibă o maimuță în familia sa. Nevastă-sa Maria era grea de acum nouă luni și dânsul o îngrija ca orice bun bărbat, dar când colo deunăzi, ce dete ea la lumină! O doamne, un copil cu capul ca de maimuță. Moașa a leșinat și Niculae și-a pus mâinile în per. Din fericire monstrul era mort. Astfel Niculae a scăpat de pacostea de a se numi tatăl unei maimuțe. Femeile’n sat zic că Maria s’a uitat prea lung la o maimuță in vremea din urmă