Universul, noiembrie 1891 (Anul 8, nr. 291-316)

1891-11-21 / nr. 307

JA.NU1, VIII No. 307. 4 CALENDARE Ca premiu și alte obiecte Noul abonament extra­ordinar cu premii al ziarului „Universul" cu Începere de la 1 Decembrie 1891 — Fexu­r­ux 3­1­ ia.n.i , in capitală.........................lei 5.50 „ județe..................................... 7.50 PREMII 1 Calcnd­ar al ziarului „Uial­versiilik pe 1892 de 110 pagine, cu 1­1 «ilustrații, materia cea mai variata. 1 Calendar .American (cu foi zilnice) în 4 culori frumos ilustrat. 1 Calendar­­ le buzunar cu co­perta colorată și cu foaie pentru notițe zilnice. 1 Calendar de perete colorat reprezentând toată armata română. O a­­deverata noutate pentru România. Snoavele lui f­imft­rie Stan­c­­cescu (o noutate literară apărută de curând). In roman de 1 volum. La abonații din capitală pentru 3 luni, 1­2 an și 1 an se mai acordă ca premiu gratis o mică farfurie pentru cenușă de țigare sau o oglindă de buzunar, sau o cuvertură de trestie pentru masă. La abonații din provincie nu putem da acest obiect, de­oare­ce ar costa prea mult transportul. tresiir­u­­l l­o­cal: In capitală . 1 județe . . lei 11 — „ 14­50 PREMII Toate calendarele și cărțile de mai sus. 1 portret al marelui poet „Alexandri“, in 18 colori, 2 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. -Fentr­o. -ub­i are.: In capitală a județe­­­lor 21.50 . 28­50 PREMII Toate calendarele de mai sus. 1 portret al l­ui „Alexandri“ în 18 colori și 1 portret al lu „Ion C. Brătianu“ tot în 18 culori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă, 5 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere. In locul celor două portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. Toți norii abonați cari vor plăti peste costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și cei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. "'­"’a ) Ba­il se vor trimite direct prin­­ mandat poștat la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianui­i No. 11 (casa proprie), Bucuretti. "S ' sh ... " Vji ....... . 5 Bani în Capitală­,6 Bani în Județe CALENDAR PE 1891 Ortodox Miercuri, 20 Noembre. — Proclu și De­­­capol. Ca tollo Miercuri, 2 Decembre. — Bibiana. Ros. sarelui 7.20. Ap. soarelui 4.20. Spitalul Ifi AT Et* A­B­SCA­T II A.Vezi pag. 3). București, 20 Noembre 1891 Poziția ofițerilor Se fac dese modificări în legea poziției ofițerilor. Actualul ministru de război a­, d. general Lahovari, vrea să mai facă alte schimbări în cuprinsul acestei legi. Intre altele, e una, pe care ne-o indică o sumă de ofițeri. Intre modificările aduse legii poziției ofițerilor, ministrul a propus ca ofițerii să nu mai fie trimiși pentru mici greșeli înaintea consiliului de anchetă, compus din ofițeri i­eșiți prin tragere la sorți, ci numai ministrul se aibă acest drept de a pune în disponibilitate, ca măsură de dis­ciplină. „Am fi fost, zic ofițerii, de această pă­rere, dacă aceste consilii ar fi fost tot­­dea­una conștiincioase și dacă ar fi judecat afacerea cu multă integritate, însă, ca și d. ministru, suntem de părerea d-sale pentru următoarele motive : „Un ofițer trimis pentru mai multe gre­șeli înaintea unui consiliu, cu toate pro­bele de culpabilitate, când se bucură de influență prin cine știe ce mijloace, con­siliul îl achită.­­ In caz contrariu, când ochii unui ofițer nu plac șefului său, a­­cesta găsește tot felul de mijloace ca să trimeată pe ofițer înaintea unui consiliu de anchetă, iar șeful, jui, la unii pro­mite câte­odată protecția sa; alții sunt nedreptățiți, ast­fel cu 3 din 5 voturi ale consiliului se reformează vre-un nenorocit ofițer. „Această putere luată de ministru din mâna celor mari, vine în avantagiul ofi­țerilor celor mici cari adese ori au­ fost victime, căci un ministru­ nu va ține samă de amănunte, persecuțiuni și va judeca mai matur felul greșelei, trecutul ofițe­rului, etatea lui, etc. „Ministrul însuși apoi va decide: „O simplă hotârîre a unui consiliu de anchetă este mai draconică de­cât o sentință a unui consiliu de rezbel, căci în contra unei sentințe se poate face re­curs, iar contra unei hotărîri nu. Hotărîrea rămâne definitivă. „Ast­fel, un ofițer omoară un caporal, alt ofițer face delapidări. Consiliul de rezbel îi condamnă la câte 5 luni și ju­mătate închisoare, își fac pedeapsa și se întorc iar la comandamentele lor în ritului armatei pe când un ofițer care a comis, ca om, o greșală cât de mică, sau nu i-a plăcut șefului său ochii lui, e trimis înaintea consiliului de anchetă și prin influența șe­fului, reformat fiind, rămâne după atâția ani de serviciu, muritor de foame.“ In adevăr, în armată, de multe ori re­gulamentul e mai tare decât legea, — practica, decât teoria. Reclamația ofițerilor, pe lângă că e dreaptă, e întemeiată pe un drept. Ofițerul care, pentru o vină infamantă are judecată, mai anten­s, și numai apoi poate fi pedepsit, e nedrept ca să fie ne­norocit prin deriziunea unui simplu con­siliu de anchetă, fără de apel, când vina sa e cu mult mai mică. Rugăm pe d. ministru de război și să fie samă de aceste drepte observații când va desăvîrși proiectul său de lege asupra po­ziției ofițerilor. DIN RUSIA Corespondența parte a ziarului „ Universul“ Petersburg, 15 Noembre. Palatul din Livadia Vă vorbii rândul trecut despre serbarea nunții de argint a țarului ; ve dau acum, ca o curiozitate, câte­va amănunte asupra palatului în care țarul locuește de câte ori se duce în Crimeea. Palatul este vechia locuință a contelui Potosky, măreț restaurată. Un balcon mare îl înconjură. Priveliștea, din acest balcon, întrece orice descriere. Zidurile apartamentelor sunt acoperite de tablouri și gravuri. Ici e o hartă i­­mensă geografică a peninsulei Crimeea pic­turală intr’un chip magistral de pictorul de marină Aivazovski; mai departe e pla­nul orașului Livadia, luat din sborul pa­serei de către doi academiciani. Printre tablourile de marină e de însem­nat unul foarte frumos de d. Bogolienkof, decanul pictorilor ruși, care șade acum la Paris, mai sunt apoi câte­va tablouri mi­litare de Detailie. Cabinetul lui Alexandru III, forte mare, e luminat prin mai multe ferestre. In fața ferestrei din mijloc se află o sobă monu­mentală, de stil chinezesc. Aproape de cabinet este salonul fântâ­nilor unde se poate admira o statue a Pe­nelopei oferită de orașul Odesa. Sala de mâncare destul de spațioasă este garnită cu buretele în care se află servicii de por­țelan de Săvre și de Saxa. C­ea țareviciului e de stil oriental: mo­bila, decorațiile, sobile, totul în ea amin­tește de palatul h­anului de la Caksi-Se­­rai. Insă ceea­ ce e mai frumos în această parte încântătoare a Crimeei atât de mult preferată de țar și familia lui, este vege­tația incomparabilă, climatul dulce, natura mereu zîmbitoare. Serele și grădinile cu­­prind­ plantele cele mai rari, fructele cele mai căutate. Un tunel artificial duce de la palat la mare ; aci pm umblătorul se odihnește în­­tr-un pavilion alb de sticlă maură. Multe alte construcții atrag băgarea de seamă, cu deosebire cazarmele pentru mu­zicanți și rezervoriul pentru udarea flori­lor, care conține șapte sute de mii de li­­truri de apă. Semne de dușmănie Din Padvoloci­a se vestește că s’a făcut o primire ciudată la granița rusească du­celui Albert de Wü­rtemberg însărcinat să notifice curtea rusești, la Livadia, urcarea pe tronul Wurtem­bergului a regelui Wil­helm. In stația de la graniță, Wolocisc, nu-l aștepta nimeni. Un vagon salon nu era la îndemână, ast­fel că ducele a urmat călă­toria într’un vagon ordinar de clasa anteia iar suita sa, compusă de opt persoane, a călătorit în clasa n. Bagajul misiunei a fost revizuit ca al tuturor pasagerilor. La Odesa, ducele n’a găsit un vas separat, ci a trebuit să aștepte două zile sosirea vaporului de serviciu între Livadia și Odesa. Faptele astea sunt cu atât mai isbi­­toare, cu cât tînărului prinț de Siam, care călătorise cu o săptămână înainte pe a­­ceeași linie, i s’a făcut o primire gălă­gioasă. In țara flămânzilor a hotărât că țarul, întorcăndu-se din Livadia în capitală, se viziteze câte­va din pr­ovinciile bântuite de foamete, spre a împărți bani în persoană sau­ prin moște­nitorul tronului. In scopul acesta știț­ că țarul e decis se cheltuească din caseta sa privată mai multe milioane de ruble. Până acum împăratul, în călătoriile sale prin țară, a văzut pe țărani numai în hai­ne de sărbătoare rânduiț­­ici și dincolo de poliție ca să prezinte stăpânului pane și sare. De data asta, Alexandru III va avea ocazie să cunoască pe țăran așa cum este el, sărac, incult, șezănd într’o vizuină în pămâ­nt. De primiri strălucite, de urale și haine­­le sărbătoare nu va trece nimănui prin­ gând; astea sunt lucruri pe care cea mai ageră poliție mi le-ar putea înscena în situația în care se află azi acei i­­­­­­ociți. E de sperat că din această călătorie vor rezulta două lucruri bune: Întâiă, ță­ranii vor perde credința că dânsa nu tre­­bue să mai muncească nimic de vreme ce guvernul e dator să le dea pita, țarul va spune tuturor că ceea ca li se dă e numai un împrumut și nu un dar și că trebue să se apuce de muncă. Al doilea, suveranul i se va convinge de activitatea proastă a autorităților, în o așa grea cumpănă în care se află împărăția și va lua măsuri de îndreptare. Aflu că Alexandru III e foarte nemul­țumit că nu i s’a raportat încă din vară, când se afla la Copenhaga, despre foa­­metea care amenință districtele, împără­teasa s’ar fi exprimat într’un chip amar asupra nevredniciei slujbașilor, iar oprirea exportului de cereale s’ar fi făcut direct din inițiativa țarului. Kaminski. SINUCIDEREA da h Hotelül fflabrevist Un student se împușcă din cauza unui amor nenorocit Noi am fost cei d’întâiă cari am anun­țat sinuciderea tănerului Jean Weiss la hotelul Gabroveni. Iată acum amănunte în privința acestei triste afaceri : Duminecă, pe la orele 12 și jum. din zi locuitorii din strada Covaci și cei din str. Gabroveni au fost vin emoționați de o tragedie desfășurată în una din camerile Hotelului Gabrovenii Noui, situat în strada Covaci și răspunzând în strada Gabro­veni. Vestea despre o sinucidere comisă în pomenitul imobil se răspândi cu iuțeala fulgerului și lumea începu să alerge din toate părțile, repezindu-se sus în hotel și ce mai încăpând sus, se grămădi în curtea hotelului și afară pe stradă. Ce se petrecuse ? Un tener în vârstă de vre-o 19—20 ani, sosit abia în ajun din Paris, unde fusese trimis de vre o câte­va săptămâni, de către părinții săi, ca să studieze medicina, un tânăr zicem, care descinsese într’o cameră din stagiul al doilea al numitului hotel, se împușcase trăgându-șî un foc de revol­ver în inimă și rămânând mort pe loc. Nenorocitul care se numește Jean Weiss, este fiul unui onorabil comerciant de haina gata din Pitești, d. Haim Weiss. Pe când urma cursurile liceale Ba

Next