Universul, septembrie 1892 (Anul 10, nr. 204-229)

1892-09-11 / nr. 213

umvciöul l­U. ZLO» femeea lui e la spital. Alergă repede a­­colo și după multe interveniri și rugăciuni abia o scose de acolo pe la orele 6 seara. Vezi, ce face frica de h­olera ! Citiți! Citită! Citiți!! HAPURILE de CATRABUHA ale docto­­rului A. Bertelli, se întrebuințează cu mare succes In contra a ori­ce fel de tuse, astmă, laringită, stingerea vocii, durere de gât, răceală, bronh­iză catar, inflamații intestinale. Aceste capuri sunt bre­vetate de guvernul italian, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de Consiliul Sanitar Superior din România. Sutimi de scrisori de mulțumire din partea bolnavilor vindecați în România sunt la dis­poziția publicului. © BIT O c­u­tie costă lei 3.75. Depozitul principal pentru toată România Drogheria Centrală MIHAIL STOENNESCU, farmacist No. 2, — Strada Academiei, — No. 2 (Casa Stainer) București. Se trimet în ori­ce parte a țerei după primirea costului lor. A SE PĂZI DE CONTRA­FACERI înștiințez publicul din România că adevăratele mele capuri de Catramină trebue să poarte în interiorul ambalagiului o instrucție în limba română cu pecetea administrațiunei ziarului „Uni­versul“; aceeași ștampilă o va purta fie­care cutie asupra ei pe din afară.­Toate acele cutii cari nu vor conține această instrucție, precum și ștampila administrației ziarului „Universul“ pe din afară, se vor considera ca falsificate. Un bolnav mi s’a plâns că, întrebuințând 4 cu­tii de hapuri de catramină cumpărate de la o far­macie din București (și cari nu conțineau­ această instrucție) nu i-au făcut nici un­ efect. Am cerut să mi se trimită acele cutii și am constatat că nu erau­ fabricate de mine. Cum se vede, se vend în România Hapuri de Catramină falsificate; prin urmare, rog publicul pentru a fi sigur de a cumpăra adevăratele mele caruri, să se adreseze la depozitul general pen­tru toată România, Drogheria M. Stoenescu, Farmacist, Strada Academiei No. 2, București. Rog publicul de a mă înștiința când va găsi că vre­un farmacist vinde aceste hapuri fără instruc­ția de mai sus, pentru a putea da în judecată pe acel farmacist care vinde hapuri falsificate sub numele meu. Dr. BERTELLI. ■ Ai,­­UVU întâmplări din tara Bandit prins D. D. F. Vasiliu, șeful poliției Brăilene, primind informația cum că în comuna Is­laz s’ar afla adăpostit într’o casă bandi­tul Costache Mlădin, ascuns sub numele de Iancu Dumitriu, a însărcinat imediat pe comisarii Stegărescu și Lasarovitz de a descinde în acea localitate. Pe la orele 12 din noapte, numiții co­misari se presint la locul indicat, unde în adevăr au­ găsit pe bandit in cestiune și la interogatoriul ce i s’a luat a declarat că se numește Costache Mladin și că e de fel din Iași, unde este deja condamnat la 5 ani de închisoare. Nenorocirea din Botoșani Un bătrân în dosul farmaciei Haynal, cu mare greutate ridică un vas cu apă ca s’o arunce pe fereastră de la al doi­lea cat, în stradă. Cum se aplecă pa fereastră de­odată îi scăpă vasul și el căzu pe stradă drept în cap. Bietul bătrân a fost dus la spital într’o stare desperată. O regulă de bonă-cuYitată pe zi Nu se cuvine la masă să vorbești pe când se serveșee mâncarea. Greșala servitorului In zilele trecute se țineau examene șco­lare în Wurtemberg. Inspectorul, ca să vază câtă stilistică știa­ băieții, le-a dat să scrie fie­care câte o scrisoare. Scrisorile trebuiau să de adresate rudelor băieților din alte orașe și să conțină înștiințări de moarte la neamuri, somații de plată, etc. Un băiat de ex. a scris: „Iubite un­chiule ! Azi noapte un foc mare a consu­mat casa noastră. Mama a perit în flăcări. Am ajuns cu toții în sapă de lemn. Tri­mite ne 200 de franci. Tata e bolnav de desperare. Nepotul d-tale Eduard.“ Băiatul a băgat scrisoarea un plic, a scris adresa adevărată (unchiul seu locu­­ește la Berlin) și a dat-o inspectorului. Alt băiat a scris următoarele unui ver al seu, care studiază medicina la Paris : „Dragă vere! Eri tatăl teu­ și mama ta, făcând o escursiune cu trăsura, când să treacă rampa drumului de fer, au­ fost căl­cați de un tren accelerat. Ei au murit i­­mediat. Te rog, vino la înmormântare etc. Carol.“ In sfîrșit fie­care băiat a făcut câte o scrisoare care de care mai tragică și mai curioasă. Inspectorul a luat toate scrisorile ca să se corecteze. S’a dus cu ele acasă la preot și le a pus pe masa acestuia cu gândul să le ia după prânz. Apoi el e cu preotul prin oraș. Servitorul acestuia intrând în casă vede o grămadă de scrisori pe masă. Crezând, că sunt scrise de stăpânul meu le ia pe toate și le duce la poștă. „— Se vede, că stăpânul meu n’are bani mărunți, dar plătesc eu de la mine mărcile și o să ’mi înapoieze el ban­i“. Când se întoarce acasă vede pe preot și pe inspector căutând prin casă după scrisori. „— N’ai văzut niște scrisori aici pe masă Hans ? Servitorul, ca unul care credea că a făcut o ispravă bună, i’ăspunse zîmbind: „— Le-am și dat deja la poștă !“ Inspectorul și preotul se uitară unul la altul uimiți. Amândoui apucă fuga la poștă. Dar era prea târziu­, căci scrisorile porniseră deja cu trenul. Toate încercările lor de a le opri la stația cea mai apropiată au­ rămas zadar­nice. Lumea din Wurtemberg se așteaptă acum la efectul ce-i vor face scrisorile a­­cestea lugubre asupra rudelor băieților. Un proverb pe zi Spada e dreptul hoților. (German.) ORIGINA MUSTĂȚII LA MILITARI CÂnd Maurii au intrat în Spania, po­­pulațiunile creștine s’au amestecat în rasa musulmană, așa că nu puteau să se distin­gă oamenii creștini de Mauri, de­cât cu greu­. Trebuia să se găsească un semn după care creștinii să se poată cunoaște unii pe alții și să se ajute la caz de ne­­voe. Ei se hotârîră să lase să le crească mustața, iar barba să o poarte ascuțită, formând ast­fel cu mustățile un fel de cruce. Sub Henric al IV-lea barba sa mic­șorată. Mai pe urma nu fură păstrate de­cât mustățile și câte­va fire de per sub buza de jos. Mareșalul Bassompierre spu­nea că toată schimbarea ce s’a produs în lume în timp de 12 ani, cât a stat el la închisoare este că: oamenii nu mai aveau barba, iar caii nu mai aveau cozi. Mustața era de rigoare la Mușchetari. Mai târziu militarii toți o purtau prin i­­mitație. Origina ei se ridică până la Gali și Franci, cari purtau mustăți mari, nu­mite „imperiale“. O cugetare pe zi Un om se numeșee capabil, când nu e capabil pentru toate. — 2 — CHOLERA — Prin fir telegrafic — Hamburg, 8 Septembre. Buletinul h­olerei pentru ieri : 206­­ ca­șuri, 105 decese dintre care 65 cașuri 38 decese pentru zilele precedente. La Altona au­ fost 17 cașuri și 8 de­cese. Paris, 8 Septembre. Ieri au fost la Paris și împrejurimi 28 cazuri de h­oleră și 17 decese. La Havre 6 cazuri, 6 decese. Cracovia, 8 Septembre. Până aseară a fost la Cracovia și la Podgorița în total 10 cazuri de h­oleră dintre cari 5 mortale. Stettin, 8 Septembre. _ S’au semnalat 4 cazuri noi de h­oleră dintre care 1 mortal. New-Yorh, 8 Septembre. Un om și o femeie de pe între puitea Normaniei au murit ori la Landsbock, Berlin, 8 Septembre. Până aseară, 15 bolnavi noi cu simpto­­me suspecte au intrat la spital; numărul cazurilor suspecte este de 46. Berna, 8 Septembre. Consiliul federal a trimes senatului din Hamburg 1000 franci pentru săraci; în acelaș timp a exprimat via compătimire a poporului elvețian. INTEMPLĂRI din CAPITALĂ Pentru niște papuci... ...S’ajungi la secție! De­sigur că Adolf Anton, din strada Cuza Vodă nu e în toate mințile, înțeleg să risci de a te duce la umbră când furi ceva de seamă,— dar el a luat o perpelu­ă pereche de pantofi dintr’o prăvălie din strada Doamnei. N’a avut parte nici de ei,— dar în schimb va fi fotografiat gratis de prefectura poliției. Crima din strada Epico. Sunt cu adevărat criminali cei ce mână făr’de băgare de seamă caii pe stradă, și s’ar cădea să fie tratați în consecință. Radu Enache Mălăescu mâna caii unei căruțe fără ca să se uite la dreapta sau la stânga ea să vadă de e cine­va. Așa a dat peste o sermană copiliță, anume Ma­ria, de trei ani fiica d-lui Iorgu Drăgănescu. Ce exemplară lecție ar merita Radu Enache! IțAUGURARI — Prin fir telegrafic — Paris, 8 Septembre. Inaugurarea statuei lui Kellerman, pe câmpul de bătaie din Valm­y, s’a făcut in prezența ministrului Burgois, care a rostit un discurs. El a zis că Franța este călău­­șită în 1792 de ideile de libertate; acum ea a recâștigat libertatea și respectul lu­mea. Noi ne păzim cu mândrie și dacă vr’un pericol ar amenința din nou­ patria sau republica, vom cere secretul victorii de la patria eroilor din 1792. Veneția, 8 Septembre. Azi diminuță s’a făcut inaugurarea sta­tuei abatelui scriitor Paolo Sarpi. Printre streinii presanți la ceremonie se afla d-nii Gladstone, Layard, Momsen, Gregorovius, Laboulaye, care sunt toți membri ai co­mitetului promotar. Descoperirea zilei Moartea unei comete.—Poetul Prati cân­ta în poeziile sale mortea stelelor și toți rîdeau căci nimeni nu credea până acum să moară și stelele. Profesorul Lamp de la observatorul din Kiel publică de curând un serios studiu asupra cometei Brorsen. Această cometă trebuia să reapară la 1884 și la 1891. In van ea fu așteptată , căci ea nu fu văzută în aceste două date. Lucru care a deșteptat curiozitatea multor astronomi, căci azi se știe că tote cometele reapar după un interval oare­care, câte­va deraiază din drumul lor și ia o cale cu totul necunoscută, dar odată și odată tot își fac reapariția. Dar cometa Brorsen nu putea să de­vieze și să -și schimbe calea, ci după tote calculele făcute de celebrii astronomi Bardus, Plummer și Schulze ea trebuia să reapară la cele două date spuse mai sus. Profesorul Lamp studiă acest caz as­tronomic și conchise că lipsa de exactita­­te la această cometă este provenită din cauză că ea a dispărut din univers adică s’a sfărîmat. Deci de aci deducem că și stelele, ca și oamenii, mor. Lucruri din.­ata lumea Păpușa nebunului. — In anul trecut, un proprietar din Viena, cu numele Ver­­ner, cunoscut întru­cât­va în lumea finan­ciară, perduse în câte­va zile pe femeia sa și pe unica fiică, cu numele Bianca, pe care o iubea foarte mult. Durerea nenorocitului om a fost grozav de mare. Facultățile mintale, începură să-l slăbească ast­fel, că a fost nevoit să se retragă din afaceri. Doctorii, pentru ca să-l facă să se mai distreze nițel, îl sfătuiră să voiajeze. El a ascultat sfatul lor și a călătorit prin Italia, Franța, Turcia și Spania. Intr’una din zilele trecute Verner se în­toarce repede acasă. El aducea cu dânsul o păpușe din Madrid, un adevărat cap de operă, așa de artistic și de minunat era executată. Dânsul o cumpărase, de­oare­ce i se părea că seamănă perfect cu fiică-sa care murise. Nenorocitul era nebun. El aducea în toate zilele păpușei prăjituri, vorbea cu ea ca cu o ființă vie, și în toată sera o culca în leagănul fetiței sale. Intr’o dimineață lui Werner îi veni i­­deia, că păpușa e bolnavă. Trimise numaidecât după doctorii Ham­mer. — „Doctore să scrii repede o rețetă, fetița mi-e bolnava rău“—zise nebunul. Doctorul, vezind cu cine are a face scrise rețeta și trimise la spițărie. Când servitorul veni cu doctoriile, me­dicul spuse încet lui Werner, că unei pă­pușe nu i se pot da doctorii. — „ Nu vezi, că asta nu’î ființă vie.“ Nebunul se uită la el și se înfurie gro­zav. Ca un turbat se aruncă asupra lui Hammer, îl apucă de gât și începu să-l strângă teribil. La gemetele acestuia năvăliră in casă servitorii, care scăpară viața doctorului. Nebunul a fost trimis la balamuc. O­­ comună întreagă invitată la un prânz.— Intr’una din zilele trecute locu­itorii comunei Carcare (aproape de Genua) fură invitați a lua parte la un prânz dat de domnul Angelo Giovello, care a venit în Carcare, locui­n­d natal după o lipsă de 30 de ani. In acest timp el a fost la Montevideo unde s’a angajat ca lucrător de mină, dar norocul favorizându-l el își făcu în scurt timp o avere de câte­va milioane și a­­junse mare proprietar. La această masă au luat parte peste 800 de invitați, după masă a urmat un dans admirabil. Ce bine ar fi să sa găsească în toate comunele câte un domn Giovello. Vineri, 11 (2­) Septembre 1892. Știri prin poștă Franța. — Niște tâlhari au pătruns duminecă noaptea spre luni într’o casă din apropiere de Besançon. Ei au omorît cu topoarele pe stăpânul casei, pe femeea lui și pe cei doui bieți ai lor. După aceea au­ jefuit ce era în casă și au fugit. Ei n’au­ putut fi prinși până acum. — Regele Gheorghe al Greciei a fost viu­ afectat de avizul pe care i l-a trimis guvernul săi­ că nu va putea intra în țara al cărui suveran e, decât după ce va face carantină. De aceia, și-a amânat întoarcerea. — Ni se scrie din Paris că consiliul comunal din Watreloos (Nord), a votat un vot pentru a se furnisa gratis pâine se*­­racilor.­ ­ S’a inaugurat la Paris casa popom* O mulțime de lume asista. De aci, societarii vor putea să-și procure, cu preț­­ foarte redus, necesarele pentru viață. O declarație a lui Karl Marx­e în ca­­­pul statutelor,* ||c Italia. — Tribunalul Sfântului Oficii­ din Vatican a dat o sentință prin care sei respinge cererea de anulare de căsătorie­­ a lui Alfredo Patauia cu Clotilda Lutica. De aci un conflict între tribunalul Va­­ticanului și cel civil, care admisese sepa­rația de corp. — Subscripțiile pentru expoziția de la Rom­a nu sunt atât de dese ca la început. Cu toate acestea cu ajutorul guvernului, această expoziție se va face de­sigur. — Ni se scrie din Roma că, in strada­ Cremona, popolația a fost spăimântată dar o detunătură grozavă. Poliția alergă ime­­­diat la fața locului. Un necunoscut pusese o bombă de di­namită și-i dăduse foc. Din fericire, pagubele nu sunt mari și nu e nici o victimă.* * * Germania. — Lucrătorul din Berlin, ne-având nici o­ind amenințat să moară de prins peste noapte mangal în casă închi­zând hermetic ușile și ferestrile. A doua zi el, femeia lui și un băiat de 8 ani al lor, au fost găsiți morți. — Intr’una din zilele trecute o barcă în care se aflau vreo 8 tineri ce se plim­bai­ pe Sprea s’a răsturnat. Un contabil cu numele Müller și o fetiță de vre-o 7 ani s’au înecat. Cei­l’alți au fost scăpați. — Luni s’a întâmplat în Klagenfurt o nenorocire. Un cazan din fabrica de să­­­pun de pe Webgasse, a explodat omorînd imediat doi lucrători și rănind greu pe unul. Cauza exploziei se datorește neaten­­țiunei fochistului. * * * Austro-Ungaria.— Vre­ o 6 berbați chemați la miliție și 2 femei după ce s’au îmbătat bine într’o cârciumă din strada Soroksár (Budapesta) au i eșit pe stradă și au început să dea cu cuțitele in ori­ce om pe care’l întâlneai­. In chipul acesta ai­ omorât o femeie și un bărbat și au rănit grav alte 7 persoane. Doui dintre criminali au fost arestați.­­ Un incendiu violent a distrus cea mai mare parte a orașului Mikolajov situat în Galiția răsăriteană; 300 de edificii precum și biserica au fost prefăcute în cenușă. 264­ de familii au rămas fără adăpost.­­ In urma votului consiliului comunal din Buda­ Pesta, numind pe Kossuth cetă­țean de onoare al capitalei ungurești, pri­marul și-a dat demisia. Acest funcționar declară după vot, că e un adevărat scandal. * în % Anglia.— „Times“ primește știrea din Japonia că un uragan teribil a bântuit districtul Tokushima. 300 de persoane au­ fost omorîte, 40.000 de case au fost dis­truse cu desăvârșire. — Poliția din Londra a arestat pe un mare falsificator de bani cu numele Thoma Writhaen. La el s-a găsit o presă și peste 500.000 de franci în bilete de bancă fal­sificate. — Un foc mare a distrus o parte a ar­senalului din Brooklyn. Câte­va magazii au­ ars. Mașinării de mare valoare au­ fost distruse. Un încrucișător din nou construit a suferit stricăciuni mari. Pagubele se ur­că la 2 milioane ft. * * * Rusia.—Ni se scrie din Petersburg că acolo va avea loc, anul vitor, o expoziției internațională de mașini agricole. Toate țările din Europa vor participat la această expoziție. — Comuna Alexandrow (guvernamental Archangel), a fost distrusă de un incen­­diu; 180 de case au fost prefăcute în ce­­­nușă; 4 oameni au perit în flăcări. Pagu­bele sunt foarte mari. — Se scrie din Petersburg că alianța franco-rusă cu Vaticanul e un fapt îm­plinit. Johan Blunt,­ ocupație și fi* foame­­a a* 147 Jefuitorul de catae ROHAN tie ADOLF Krimw.bOT PARTEA A TREIA XIX Avură multă greutate până să facă pe un valet ce întâlniră, să-i anunțe ca pe doi prieteni buni, cari nu vor să-și spue numele Eroul dăduse porunca să nu spue la nimeni or­ cine or fi, că e acolo. iu se­ ua aceea Flora dădea un bal cos­tum­­it. Ered și dusese să se îmbrace. Pregătirile serbării, Ce era să aibă loc seara, erau pe sfîrșite. Deci Eroul, se îmbrăca când îi spuse valetul că -i caută doi prieteni. — Cum sunt ? — îmbrăcați de călătorie. —■ Cum ii chiamă ? —■ Nu mi-au spus, au zis că sunt doi prieteni buni. Ercul încercă un fel de neliniște neho­tărâtă. •— Spune­le că vin­ îndată, Justin. — Bine, d-se. Trecu destul până să vie Ercul. In sfîrșit se ivi. Văzând pe unchiu­șeă, Ercul se îngăl­beni și se opri pe prag. Să înainteze ? Să se dea înapoi? ■ Unchiule!... îngână el... — Nu te așteptai să me vezi ? zise ba­­ronu serios. — Nu, ce e drept... Ce mai faci?.. Bună ziua, d-le cavaler. — Vă cunoașteți ? — Da, da, de mult z’se Rolac rîzend, de când cu calul la Courgemont. — A­­­da uitasem. — Mătuși ca o bine, unchiule ? — Da, ai să te duci mâine să -I cer i­ertare. — E aici ? — Da, d le. Bietul Eroul gândindu-se la mătușe­ sa se înfioră. — Am pățit-o, își zise el. In acest timp Flora întră în odae. Când dădu cu ochii de betrînul cu înfăți­șarea strașnică de pe un țipăt. Vicontelui îi venea rea. Baronul vezând pe Flora scăpă o ex­clamare de mirare. Se alătură de Ercul și -i zise la u­­reche. — Dar bun gust ai nepote! — Iți place, unchiule ? — Unchiu... zise Flora încurcată de tot... — Da, unchiu, d-nă , și am venit să ne lămurim. — Ai avut onoarea să fii plăcută de un Vermandois, nepot al familiei Courge­mont... „Ei bine, en baron de Courgemont, pro­curor, azi dobîndindu-mî iar averea ce per­­dusem cu revoluția, nu vreau ca nepotul meu­ să trăiască ca un... nemâncat. Nu vreau de asemenea să se folosească de buna-voitoarea d-tale ospitalitate... El tre­­bue să plătească plăcerile. — Ah ! unchiul!... Bolac zidea.. — Poftiți diseară la bal, zise Flora, am fi fericiți... — A! eu sunt bătrân și pe urmă... — Eu vin­, zise Bolac, bucuros că putea petrece puțin. Me duc să-mi iau un cos­tum și vin­. — Oh ! ce plăcere !... — Nu uita Eroul să vii mâine la mine să săruți mâna mătușei tale, zise baronul la hotelul Reservois... Cât despre vărul Bolac îl poți felicita. — De ce ? — A dus cu bine la capăt o afacere de care nu e streină redobândirea averei noastre. — Da ce afacere ? — Iți aduci aminte că în ziua când... ai fugit, Bd­ac se afla la Courgemont că­utând niste comedianți între care spera să afle pe nepoata ducelui de Montbazon, care perise de erau două­zeci de ani.­­­ Da. — El bine a găsit’o și a înapoiat’o bu­nicului său și în afară de asta a izbutit să îmbarce spre America pe capul cetei care zicea că are drepturi asupra ei și a­­menința cu gălăgie familia Montbazon. După ce mai vorbiră cât­va baronul și Bolac plecară, Ercul râmase încântat jucând și cân­tând de bucurie și sărutând pe Flora. XXI Catul de jos al vilei unde sta Ercul ca­ Flora, era gătit pentru seara aceea forte: bine și luminat de minune. . . O galerie mare era făcută grădină de iarnă. . j Plante verzi de sere, portocali, făceau adevărate stufișuri unde perechile puteau­ să se odihnească într’o jumătate de întu­­­nerec tainic.­­ Cei poftiți soseau de la Paris în carete.’ Erai­ o mulțime. Costumele felurite erau unele foarte bo­gate, altele foarte cu haz. Eroul era îmbrăcat turcește. Serbarea începu cu multă veselie. Danțurile se urmau pline de avent. De o dată se auziră rîsete zgomotoase, între cei cari se aflau mai pe aproape­ de un e. (Va urma).

Next