Universul, noiembrie 1892 (Anul 10, nr. 257-281)

1892-11-21 / nr. 274

ANUL X No. 274­5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Sâmbăta t 21 i Noembre (3 Decembre)1892. CALENDAR PE «92 Ortod­osc Viner­i, 20 Noembre. - 1 Produși Decapol. Ca­tolic Vineri, 2 Decembre. — Bibiana. Serele răsare la 7,20. apune la 4,20. București, 20 Noembre. Cafenelele S-a cheltuit , multă cerneala și hârtie, multe pene s’au ros, pentru a se arăta relele pe care le produc, mai ales în tinerime, cafe­nelele. Totuși, strânși în ju­rul unui biliard, a unei mesa în care se joacă table, domino sau alt­ceva, vezi tineri și bă­trâni, flăcăi și oameni însurați. Obiceiul de a merge în cafenea, pen­tru o întreagă clasă a societății, a devenit o necesitate ca și aceea de a mânca. In cafenele se „în­­vîrtește“ politica ; în­­tre cnsele se discută chestiile sociale și filo­sofice ; în cafenea se fac cele mai impor­tante afaceri comer­ciale și de bursă. Aceste localuri, din cauza importanței pe care au­ luat-o, merită să atragă atenția auto­rităților, din punctul de vedere al igienei, căci mii de miefe se folosesc de aerul curat sau viciat al lor. Cum sunt cafenelele la noi ? — Niște localuri, improvizate (rupe în­tâmplate sau construite după fantazia ori­­și­cui. ce ar trebui să fie ? — Niște localuri anume întocmite pen­tru scopul lor, in vederea marii aglome­rații de oameni, a fumului de la sute de fumători. Asemenea localuri, în București, mai nu vedem. — Zicem „mai“, pentru ca să escoptăm clonr trei localuri „ceva“ mai apropiate scopului lor. In consiliul sanitar al Bucureștilor, ve­dem, cu plăcere, că d. dr. N. Georgescu a atras atenția înaltului sfat al igienei. D-sa, atrăgând atențiunea asupra cafe­nelelor, arată că sunt în Capitală unele cafenele lipsite de aer și de lumină sufi­cientă, foarte infecte și în care atmosfera devine une­ori atât de confiantă în­cât vatămă sănătatea publicului care se adună între insele. De aceea d. vice-președinte roagă pe d­nii medici comunali ca să in­specteze cafenelele din secțiunile d-lor și unde vor observa că nu sunt bine venti­late, să someze prin comisarii sanitari pe antreprenorii acelor cafenele, ca în ter­menul cel mai scurt să facă ventilatorii și la cas de nesupunere să-i dea în judecată ca să li se închidă stabilimentul. >1= * * Consiliul „a luat act“ de această ne­­imerită și salutară propunere. Dar, cum vedem, lucrul a rămas la „luarea actului“ căci cafenelele sunt tot așa de infecte ca mai înainte și de ase­mene „luări de acte“ nu se sinchisesc antreprenorii. Cerem ca, de urgență, să se treacă de la luarea actelor di fapte, pentru că sunt multe cafenele în care oamenii își mă­nâncă literalminte viața. Remediul paliativ, facerea măcar a venti­latoarelor, va face ca să vedem mai puțini tineri palizi, tușind și ofiieându-se. Măsura însă, luându-se, să se aplice în general, cu dreptate, iar nu cu hatâruri și cu privilegii. (Vezi pag. 6) și osoi­torul ei înalt se apropie de ea ru­­gând-o să vină cu el până în capătul cel­­i’alt al coridorului, căci acolo e cisa lui. Ochii lui scânteiau în întu­neric, ca ai unei bestii sălbatice și flămânde, pe când insistările lui deveneau tot mai a­­menințătoare. Ei s’aui oprit un mo­ment într’un loc al coridorului de unde nu se putea vedea nici una din eșirile lui. Era un întunerec orb. —— „Vino mai aproape“ zise necunoscutul. — „Nu vreau!“ îi răs­punse fata.— „Atunci am să te înjunghii !­ I Cu aceste cuvinte el apucă pe Emily de gu­lerul hainei și o tîrî în locul cel mai întu­necos al coridorului Acolo se opri un mo­ment. Apoi o întoarse cu spatele spre el. In momentul acela fata observă în mâinile lui un cuțit. Cura l’a scos și de unde l’a scos așa repede, fata n’a putut că­spiîdă, dar i-a văzut lamele strălucind în întunerec. Tăișul cuți­tului — spune ea — era lung de 2 palme și vîr­­ful îi era îngust. Sărmana fată a în­ceput să strige pu­ternic și adunându-șî toate forțele a dat a­­sasinului o lovitură pu­ternică cu genunchiul iu pântece. Asasinul o lasă atunci imediat și strigă : „vai d-zeule !“ Apoi se repezi ca un tigru cu cuțitul asupra victimei. Emily făcu o săritură isteață într’o parte. Jak, perzendu’șî echilibrul căzu cu fața la pământ. Atunci fata fugi strigând până a* fără din gang. Acolo a întâlnit 2 femei, cărora le-a spus cele întâmplate. Miste­riosul om a dispărut. Acestea sunt deposițiunile fetei. Din Anglia (Corespondența parte a ziarului Universul“) Londra, 15 Noembre. Reaparițiunea lui Jak Spintecătorul — O femeie înjunghiată — Mare em­oțiune în Lomb­a Nu de mult se svonise că misteriosul Jak, celebrul spintecător de fete, văzân­­du-se urmărit și aproape prins de poliție, a fugit în America și acolo, în urma mi­senei s-a sinucis. Locuitorii din întune­coasele și în­tortochiatele cartiere ale Lon­drei se liniștiseră pentru un moment. Nu trece multă vreme însă și apare un nou asasin, doctorul Neill, care, după ce a o­­trăvit vre­o 6 fete publice, a fost în ur­mă prins de poliție, judecat de tribuna­lele criminale și spânzurat. Populația o­­rașului excitată la culme, se liniștise din nou. Nu ne puteți închipui groaza colosală și emoțiunea profundă, care a cuprins în­treaga capitală, acum, când înfiorătorul ...lak Spintecătorul“, după o absență de mai multă vreme, când toată lumea îl cre­dea mort, a apărut din mai. Intrim­a din nopțile trecute poliția a gă­sit într o stradă din vestitul cartier Whi­techapel o femeie moartă. Pântecele ei era desfăcut cu un cuțit; inima îi lipsia, iar gâtul îi era pe jumătate retezat. Po­liția a crezut la început că era vorba de un asasinat ordinar, de acsta n’a dat mare atenție acestui fapt. Nu trec insă 2 zile și se prezintă poliției o fată publică, foarte frumoasă cu numele Emily Smith. Ea a spus că în noaptea­ precedentă ea a fost atacată de un om misterios care a voit să o înjunghie. Detaliile date de ea a­­rata că omul acela nu e altul de­cât „Jak Spintecătorul“. Descrierea, fiii onora iei, a taliei și a îmbrăcămintei originale se po­triveau perfect cu semnalmentele pe cari le avea poliția asupra teribilului asasin. Destăinuirile victimei Depozițiile pe care Emily Smith făcuse poliției abia acum s'au făcut cunoscute. Ele sunt acestea : intr’una din serile trecute, Emily se plimba pe strada Cheapside, când de­odată se apropie de ea un om mare, care îi zice: „Bună seara Nellie“. Fata îi mulțumi și-i dete­roe să se plimbe cu ea. El a con­dus-o prin mai multe cafenele obscure și pe urm­ă sub cuvânt, că o duce la el a­­casă, a purtat-o cu el până în vestitul car­tier Whitechapel. Emily nu cunoștea locul, ea întrebă unde se află în moment­u­l acela și când necunoscutul răspunse că în White­chapel, strigă îngrozită : „A, ăsta’i locul­ unde au fost asasinate atâtea femei!“ Ne­cunoscutul zise atunci: —„Ce nebunie, a­celea nu erau fete ci femei bătrâne, cari trebuiau șterse de pe fața pământului !“ El zisese ro­bele acestea foarte liniștit, ast­fel, că fata nu le dete nici o atenți­une. Ei au­ intrat intr'un birt de o repu­tație foarte rea.­ Ac­olo Emily a putut să observe bine pe însoțitorul său. Portretul lui Jack Spintecătorul Descrierea pe care a făcut-o Emily a­­supra lui Jack se potrivește cu acela pe care o are poliția. Iată clar portretul lui Jack: Necunoscutul era un bărbat înalt și slab, cu fălci foarte dezvoltate și cu fața palidă. Pe capul acoperit de un per stufos și negru, purta o pălărie de pâslă; mustățile îi erau cam blonde și răsucite. Sprîncenele îi erau groase și dese și în­covoiate în sus la extremități. Ochii îi e­­rau foarte curioși, unul albastru și cel înalt căprui. Din cauza asta căutătura lui era curioasă. Cu toate acestea avea în pri­virea lui scînteietoare și pătrunzătoare un fel de foc sălbatic și subjugator. El nu purta barbă. Vorbia perfect englezește, dar cu un accent străin. Ținuta ii era militară și el făcea impresia unui om foarte cult. încercare de asasinat După ce Emily Schmit a părăsit birtul împreună cu misteriosul ei tovarăș, el a dus-o într'un coridor lung și strict, for­mat de un zid înalt și de niște edificii de ale gării. Era o noapte întunecoasă, umedă și rece de Noembre și în coridorul acela pustiu­ nu luminau decât ici și colo câte o lampă murdară, care nu’și putea arunca lumina la o distanță mai mare decât de 2—3 pași. Emily nu cuteză să treacă prin coridorul acela trist și pustiu. Dar însoți­ o călătorie fenomenală Nu de mult s’a celebrat la South­ Shi­elds o cununie foarte curioasă, la care a asistat o lume imensă de oameni. Mirele d. Haddley n’avea o înălțime nici mai mare nici mai mică decât de 2 metri, pe când „grațioasa“ mireasă avea o înălțime de 90 cm. Afară de aceia și martorii au contribuit ca să dea acestei nunte un ca­racter special și chiar unic în felul seă.­ Martorii mirelui erau : d. Hubert, care fiind din naștere fără mâini, a subscris con­tractul ținând creionul în dinți. Al doilea martor a fost căpitanul Dallas, o prăjină de om inalt de 2 metri și fum. Marto­rele miresei au fost: d-na N. Belatra, o­ femee colosală, care nu cântărește decât­ 600 dhgr. și d-șoara Satanella, o abia de vre-o câte­va șchioape. fetiți­­aț­iți Cercetările poliției Imediat după aceasta un funcționar­ înalt al poliției secrete a cutrierat cu E­­mily toate străzile și localitățile pe unde fusese ea cu asasinul. Descrierea portre­tului lui Jak, pe care îl are poliția îl dăduse un vînzător de struguri, de la care asasinul cumpărase struguri împre­ună ca o fată, pe care apoi în noaptea următoare a înjunghiat o. O altă dovadă că Emily a fost atacată de Jak e faptul, că încercarea de asasinare se săvîrșise tot în gangul acela unde se săvîrșiseră toate asasinatele de mai nainte. Poliția cerce­tează pe capete.

Next