Universul, noiembrie 1892 (Anul 10, nr. 257-281)
1892-11-21 / nr. 274
ANUL X No. 2745 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Sâmbăta t 21 i Noembre (3 Decembre)1892. CALENDAR PE «92 Ortodosc Vineri, 20 Noembre. - 1 Produși Decapol. Catolic Vineri, 2 Decembre. — Bibiana. Serele răsare la 7,20. apune la 4,20. București, 20 Noembre. Cafenelele S-a cheltuit , multă cerneala și hârtie, multe pene s’au ros, pentru a se arăta relele pe care le produc, mai ales în tinerime, cafenelele. Totuși, strânși în jurul unui biliard, a unei mesa în care se joacă table, domino sau altceva, vezi tineri și bătrâni, flăcăi și oameni însurați. Obiceiul de a merge în cafenea, pentru o întreagă clasă a societății, a devenit o necesitate ca și aceea de a mânca. In cafenele se „învîrtește“ politica ; între cnsele se discută chestiile sociale și filosofice ; în cafenea se fac cele mai importante afaceri comerciale și de bursă. Aceste localuri, din cauza importanței pe care au luat-o, merită să atragă atenția autorităților, din punctul de vedere al igienei, căci mii de miefe se folosesc de aerul curat sau viciat al lor. Cum sunt cafenelele la noi ? — Niște localuri, improvizate (rupe întâmplate sau construite după fantazia orișicui. ce ar trebui să fie ? — Niște localuri anume întocmite pentru scopul lor, in vederea marii aglomerații de oameni, a fumului de la sute de fumători. Asemenea localuri, în București, mai nu vedem. — Zicem „mai“, pentru ca să escoptăm clonr trei localuri „ceva“ mai apropiate scopului lor. In consiliul sanitar al Bucureștilor, vedem, cu plăcere, că d. dr. N. Georgescu a atras atenția înaltului sfat al igienei. D-sa, atrăgând atențiunea asupra cafenelelor, arată că sunt în Capitală unele cafenele lipsite de aer și de lumină suficientă, foarte infecte și în care atmosfera devine uneori atât de confiantă încât vatămă sănătatea publicului care se adună între insele. De aceea d. vice-președinte roagă pe dnii medici comunali ca să inspecteze cafenelele din secțiunile d-lor și unde vor observa că nu sunt bine ventilate, să someze prin comisarii sanitari pe antreprenorii acelor cafenele, ca în termenul cel mai scurt să facă ventilatorii și la cas de nesupunere să-i dea în judecată ca să li se închidă stabilimentul. >1= * * Consiliul „a luat act“ de această neimerită și salutară propunere. Dar, cum vedem, lucrul a rămas la „luarea actului“ căci cafenelele sunt tot așa de infecte ca mai înainte și de asemene „luări de acte“ nu se sinchisesc antreprenorii. Cerem ca, de urgență, să se treacă de la luarea actelor di fapte, pentru că sunt multe cafenele în care oamenii își mănâncă literalminte viața. Remediul paliativ, facerea măcar a ventilatoarelor, va face ca să vedem mai puțini tineri palizi, tușind și ofiieându-se. Măsura însă, luându-se, să se aplice în general, cu dreptate, iar nu cu hatâruri și cu privilegii. (Vezi pag. 6) și osoitorul ei înalt se apropie de ea rugând-o să vină cu el până în capătul celi’alt al coridorului, căci acolo e cisa lui. Ochii lui scânteiau în întuneric, ca ai unei bestii sălbatice și flămânde, pe când insistările lui deveneau tot mai amenințătoare. Ei s’aui oprit un moment într’un loc al coridorului de unde nu se putea vedea nici una din eșirile lui. Era un întunerec orb. —— „Vino mai aproape“ zise necunoscutul. — „Nu vreau!“ îi răspunse fata.— „Atunci am să te înjunghii ! I Cu aceste cuvinte el apucă pe Emily de gulerul hainei și o tîrî în locul cel mai întunecos al coridorului Acolo se opri un moment. Apoi o întoarse cu spatele spre el. In momentul acela fata observă în mâinile lui un cuțit. Cura l’a scos și de unde l’a scos așa repede, fata n’a putut căspiîdă, dar i-a văzut lamele strălucind în întunerec. Tăișul cuțitului — spune ea — era lung de 2 palme și vîrful îi era îngust. Sărmana fată a început să strige puternic și adunându-șî toate forțele a dat asasinului o lovitură puternică cu genunchiul iu pântece. Asasinul o lasă atunci imediat și strigă : „vai d-zeule !“ Apoi se repezi ca un tigru cu cuțitul asupra victimei. Emily făcu o săritură isteață într’o parte. Jak, perzendu’șî echilibrul căzu cu fața la pământ. Atunci fata fugi strigând până a* fără din gang. Acolo a întâlnit 2 femei, cărora le-a spus cele întâmplate. Misteriosul om a dispărut. Acestea sunt deposițiunile fetei. Din Anglia (Corespondența parte a ziarului Universul“) Londra, 15 Noembre. Reaparițiunea lui Jak Spintecătorul — O femeie înjunghiată — Mare emoțiune în Lomba Nu de mult se svonise că misteriosul Jak, celebrul spintecător de fete, văzându-se urmărit și aproape prins de poliție, a fugit în America și acolo, în urma misenei s-a sinucis. Locuitorii din întunecoasele și întortochiatele cartiere ale Londrei se liniștiseră pentru un moment. Nu trece multă vreme însă și apare un nou asasin, doctorul Neill, care, după ce a otrăvit vreo 6 fete publice, a fost în urmă prins de poliție, judecat de tribunalele criminale și spânzurat. Populația orașului excitată la culme, se liniștise din nou. Nu ne puteți închipui groaza colosală și emoțiunea profundă, care a cuprins întreaga capitală, acum, când înfiorătorul ...lak Spintecătorul“, după o absență de mai multă vreme, când toată lumea îl credea mort, a apărut din mai. Intrima din nopțile trecute poliția a găsit într o stradă din vestitul cartier Whitechapel o femeie moartă. Pântecele ei era desfăcut cu un cuțit; inima îi lipsia, iar gâtul îi era pe jumătate retezat. Poliția a crezut la început că era vorba de un asasinat ordinar, de acsta n’a dat mare atenție acestui fapt. Nu trec insă 2 zile și se prezintă poliției o fată publică, foarte frumoasă cu numele Emily Smith. Ea a spus că în noaptea precedentă ea a fost atacată de un om misterios care a voit să o înjunghie. Detaliile date de ea arata că omul acela nu e altul decât „Jak Spintecătorul“. Descrierea, fiii onora iei, a taliei și a îmbrăcămintei originale se potriveau perfect cu semnalmentele pe cari le avea poliția asupra teribilului asasin. Destăinuirile victimei Depozițiile pe care Emily Smith făcuse poliției abia acum s'au făcut cunoscute. Ele sunt acestea : intr’una din serile trecute, Emily se plimba pe strada Cheapside, când deodată se apropie de ea un om mare, care îi zice: „Bună seara Nellie“. Fata îi mulțumi și-i deteroe să se plimbe cu ea. El a condus-o prin mai multe cafenele obscure și pe urmă sub cuvânt, că o duce la el acasă, a purtat-o cu el până în vestitul cartier Whitechapel. Emily nu cunoștea locul, ea întrebă unde se află în momentul acela și când necunoscutul răspunse că în Whitechapel, strigă îngrozită : „A, ăsta’i locul unde au fost asasinate atâtea femei!“ Necunoscutul zise atunci: —„Ce nebunie, acelea nu erau fete ci femei bătrâne, cari trebuiau șterse de pe fața pământului !“ El zisese robele acestea foarte liniștit, astfel, că fata nu le dete nici o atențiune. Ei au intrat intr'un birt de o reputație foarte rea. Acolo Emily a putut să observe bine pe însoțitorul său. Portretul lui Jack Spintecătorul Descrierea pe care a făcut-o Emily asupra lui Jack se potrivește cu acela pe care o are poliția. Iată clar portretul lui Jack: Necunoscutul era un bărbat înalt și slab, cu fălci foarte dezvoltate și cu fața palidă. Pe capul acoperit de un per stufos și negru, purta o pălărie de pâslă; mustățile îi erau cam blonde și răsucite. Sprîncenele îi erau groase și dese și încovoiate în sus la extremități. Ochii îi erau foarte curioși, unul albastru și cel înalt căprui. Din cauza asta căutătura lui era curioasă. Cu toate acestea avea în privirea lui scînteietoare și pătrunzătoare un fel de foc sălbatic și subjugator. El nu purta barbă. Vorbia perfect englezește, dar cu un accent străin. Ținuta ii era militară și el făcea impresia unui om foarte cult. încercare de asasinat După ce Emily Schmit a părăsit birtul împreună cu misteriosul ei tovarăș, el a dus-o într'un coridor lung și strict, format de un zid înalt și de niște edificii de ale gării. Era o noapte întunecoasă, umedă și rece de Noembre și în coridorul acela pustiu nu luminau decât ici și colo câte o lampă murdară, care nu’și putea arunca lumina la o distanță mai mare decât de 2—3 pași. Emily nu cuteză să treacă prin coridorul acela trist și pustiu. Dar însoți o călătorie fenomenală Nu de mult s’a celebrat la South Shields o cununie foarte curioasă, la care a asistat o lume imensă de oameni. Mirele d. Haddley n’avea o înălțime nici mai mare nici mai mică decât de 2 metri, pe când „grațioasa“ mireasă avea o înălțime de 90 cm. Afară de aceia și martorii au contribuit ca să dea acestei nunte un caracter special și chiar unic în felul seă. Martorii mirelui erau : d. Hubert, care fiind din naștere fără mâini, a subscris contractul ținând creionul în dinți. Al doilea martor a fost căpitanul Dallas, o prăjină de om inalt de 2 metri și fum. Martorele miresei au fost: d-na N. Belatra, o femee colosală, care nu cântărește decât 600 dhgr. și d-șoara Satanella, o abia de vre-o câteva șchioape. fetițiațiți Cercetările poliției Imediat după aceasta un funcționar înalt al poliției secrete a cutrierat cu Emily toate străzile și localitățile pe unde fusese ea cu asasinul. Descrierea portretului lui Jak, pe care îl are poliția îl dăduse un vînzător de struguri, de la care asasinul cumpărase struguri împreună ca o fată, pe care apoi în noaptea următoare a înjunghiat o. O altă dovadă că Emily a fost atacată de Jak e faptul, că încercarea de asasinare se săvîrșise tot în gangul acela unde se săvîrșiseră toate asasinatele de mai nainte. Poliția cercetează pe capete.